BusinessMagazin

Tag: finalizare

  • Povestea afacerii româneşti care in doar trei ani a ajuns de la 10 angajaţi la peste 2000 şi este evaluată la 3 miliarde de dolari

    „La începutul lui 2018 am ajuns la evaluarea de 1,1 miliarde de dolari, iar de acolo s-a întors masa. Au început să vină investitorii spre noi şi să ne convingă să investească în noi. Nu cred că mai există niciun fond mare interesat de start-up-uri tech cu care să nu stăm la masă”, a spus Daniel Dines, fondator şi CEO al singurului unicorn românesc, UiPath, în cadrul evenimentului How To Web desfăşurat săptămâna trecută în Bucureşti.

    „Eu am început să discut cu rechini la un moment dat şi am găsit chiar cel mai bun rechin. Ei au devenit în timp parteneri şi printre cei mai buni prieteni ai mei. Discuţiile cu ei au fost lungi totuşi. Pentru noi, o rundă de finanţare a fost un proces lung, de 14 luni. Termenii nu erau atât de buni pe cât voiam şi a durat mult să negociem. O mare greşeală pe care o fac investitorii este că încearcă să ia controlul de la fondatori”, povesteşte Dines. „Rechinii” despre care vorbeşte el sunt fondurile mari de investiţii de pe Wall Street care vânează în special start-up-uri cu potenţial mare de creştere.

    Daniel Dines încurajează antreprenorii să strângă repede capital, dar să nu acţioneze „cu orice preţ”. Pentru fondatorii unui start-up cu perspective de piaţă, cel mai important lucru este controlul companiei şi, pentru ca acea companie să evolueze în continuare într-un ritm exponenţial, fondatorii trebuie să păstreze acel control.

    „Dragi investitori, nu investiţi în companii în care vreţi controlul. Mai bine nu investiţi deloc. De ce? Fondatorii pot avea încredere şi pot face mişcări curajoase fără să se gândească constant să mulţumească boardul. Boardul are rol de consultanţă, eu nici nu aş lua în calcul să accept o investiţie care vrea să preia controlul”, atrage atenţia fondatorul UiPath.

    După trei runde de finanţare derulate în 2018, UiPath, compania fondată în Bucureşti, specializată în roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii (RPA), a ajuns la o finanţare totală de 418 milioane de dolari şi la o evaluare de 3 miliarde de dolari. În cea mai recentă rundă de finanţare, compania a atras 265 de milioane dolari, cu 40 de milioane de dolari peste estimări.
    Rundele de finanţare au fost sprijinite de cele mai mari nume din piaţa fondurilor de investiţii care investesc în companii de tehnologie, precum Accel Capital, Capital G, Kleiner Perkins, Sequoia Capital, IVP, Meritech Capital şi Madonna Capital Partners.

    Dines susţine că este nevoie de multă ambiţie şi determinare din partea fondatorilor, dar în special răbdare pentru a-şi susţine creşterea şi finanţările în proprii termeni, nu în cei impuşi de „rechini”. Pentru el, reţeta a funcţionat: „Am fost chemat de John Doerr (n.red.: preşedintele fondului de investiţii Kleiner Perkins, cu o avere estimată la peste 7,5 miliarde de dolari) la el acasă. El a aliniat acolo la el toţi investitorii majori din fond şi a încercat să mă convingă ca ei să investească în UiPath. Aşa am văzut puterea competiţiei conducând evaluări mari. Am ajuns să avem cei mai buni investitori din Silicon Valley”, îşi aminteşte Dines.

    De la 10 la 2.000 de angajaţi

    Dincolo de finanţări, Daniel Dines pune preţ pe echipă şi pe modul în care este formată aceasta în raport cu produsul şi compania. „Puteţi vedea evoluţia rapidă în toate cifrele. Acum trei ani şi jumătate eram zece persoane, iar acum suntem aproape de 2.000 la nivel global. Doar în luna octombrie am angajat 220 de oameni şi chiar aveam o discuţie săptămâna trecută cu cineva de la JPMorgan Chase, care îmi spunea că ei nu au angajat niciodată atâţia oameni deodată şi că sunt nebun.”

    Raportat la lucrul cu echipa, Dines spune că are nevoie de oameni implicaţi, dedicaţi companiei. „Trebuie să fii mereu conectat. Dacă te sun la 2 dimineaţa să dezbatem o decizie sau o situaţie, vreau să fii conectat, vreau să te trezeşti şi să avem o conversaţie despre asta. Dacă nu simţiţi asta, nu investiţi în startup-uri.”

    Compania UiPath oferă salariaţilor şi posibilitatea de a primi acţiuni în firmă, iar unii dintre ei au ajuns deja milionari. În cadrul ultimei runde de finanţare, 35 de milioane de dolari s-au dus înspre angajaţi care şi-au vândut din acţiuni. „Am făcut deja câţiva milionari în România şi vom mai face.”

    Trecerea de la aproximativ 700 de angajaţi la finalul anului trecut înspre aproape 2.000 de angajaţi în prezent a fost condusă de o schimbare a modelului de vânzări la nivel global, care însumează circa 1.000 de angajaţi în prezent. „Legat de echipa de vânzări, am învăţat lecţia în 2016. Atunci aveam doar patru oameni pe vânzări deoarece încă aveam viziunea că poţi construi un software care se vinde singur, dar nu e aşa. Clienţii merg pe soluţia mainstream. Trebuie să ai forţă de vânzări care să meargă acolo şi să arate clientului susţinere. Nici nu poţi angaja pe oricine pe vânzări. Este greu. Trebuie să fie destul de sofisticaţi ca să înţeleagă clientul, dar şi să îţi poată transmite mesajul tehnic”, spune fondatorul UiPath.

    „Greşiţi, dar greşiţi repede”
    Dines îi sfătuieşte pe antreprenorii la început de drum să greşească, dar să greşească repede, deoarece viteza este printre cele mai importante atribute în piaţă. „Fiţi rapizi, iar dacă greşiţi, greşiţi repede. Cea mai rapidă companie va câştiga întotdeauna.”

    Una dintre pieţele care au dat un impuls businessului fondat în Bucureşti a fost şi continuă să fie cea japoneză. „Noi am mers cu oportunitatea şi am investit mult înaintea pieţei. Toată lumea ne-a spus să nu mergem în Japonia, dar Japonia s-a dovedit a fi cea mai bună piaţă pentru noi. Pentru că au situaţia din piaţa muncii, unde deficitul de personal este imens. Am intrat în Japonia, am găsit iniţial un client care a înţeles RPA-urile, iar acum 20% din veniturile noastre vin de acolo. Tot acolo am făcut şi cele mai complexe implementări.”

    Pe lângă curajul de a-şi asuma decizii de intrare în piaţă sau de reorganizare a businessului, un antreprenor trebuie să aibă curaj şi în faţa investitorilor atunci când îi asigură că poate livra rezultate.

    „Cu un an în urmă, într-o întâlnire de board, am discutat cifrele pentru 2018, iar investitorii au zis că vor o performanţă serioasă, vor să ajungem la venituri de 70 de milioane, iar eu am zis că ar trebui să încercăm 100 de milioane de dolari. E greu să spui un număr potrivit la discuţiile acestea. Care ar fi un număr bun? Niciunul. Dar trebuie să ai curaj”, spune Dines. „M-am dus totuşi la echipa de leadership şi le-am zis să încercăm să ajungem la venituri de 200 de milioane de dolari în 2019. Am început să ne gândim totuşi cum să o facem.

    Aveam circa 30 de milioane de dolari la momentul respectiv, deci ţinteam o creştere de şase ori mai mare.” Iar evoluţia a fost spectaculoasă de atunci, UiPath înregistrând doar în primul trimestru venituri de 69 de milioane de dolari. „În trimestrul al doilea am crescut la 102 milioane dolari, iar în cel de-al treilea am ajuns la 137 milioane dolari.” În ceea ce priveşte rezultatele la final de an, Dines ţinteşte valoarea de 175 de milioane de dolari. „Cred că este cea mai mare creştere a unei companii enterprise din istorie”, spune fondatorul.

    Unul dintre cele mai importante lucruri care menţin evoluţia spectaculoasă a unei companii şi gestionează echilibrul dintre produs, echipă, clienţi şi investitori este mentalitatea CEO-ului. „Trebuie să vrei să fii mereu lider de piaţă. Un an sau un trimestru în care nu suntem în cadranul liderilor este un an sau un trimestru pierdut.” În plus, pentru a putea lua deciziile, un CEO trebuie să fie „brutal de imparţial”, atât faţă de el, cât şi faţă de toate părţile organizaţiei.

    „Trebuie să iei decizii grele câteodată, poate chiar în defavoarea oamenilor care sunt cu tine de mult timp, dar nu trebuie să iei partea cuiva. În momentul în care începi să fii părtinitor, pierzi compania şi pierzi oportunitatea de creştere”, punctează Dines.
    Acesta susţine că principalul atribut – pe lângă viteză şi implicare – este acela de a fi umil: „Dacă eşti umil, ai o mentalitate care poate fi schimbată mai uşor şi înspre avantajul tău. Mulţi vor decizia perfectă, dar trebuie să vă spun că nu există decizia perfectă, ea se perfecţionează cu timpul. Nu există decizie bună şi decizie proastă. Toate sunt proaste, doar că unele sunt puţin mai bune. Dacă nu eşti fixat, dacă eşti umil, poţi schimba o decizie mai târziu pentru binele companiei”.

  • Fabrica de doze metalice Can Pack a finalizat o investiţie de 50 milioane de euro în extinderea capacităţii de producţie

    Printre companiile pentru care Can Pack fabrică doze metalice se numără  Heineken, SABMiller, Bergenbier sau Tuborg România.

    Can-Pack vinde 60% din ambalajele de aluminiu  în România iar restul în străinatate, contractele în afară fiind semnate în urmă cu câţiva ani când scăzuse consumul de pe piaţa locală, potrivit ultimelor date. La export, compania lucrează cu clienţi din Cipru, Turcia, Grecia, Republica Moldova, Ungaria dar şi Africa de Sud şi alte ţări.

    “Cifra de afaceri pentru anul 2018 (în primele nouă luni-n.red), comparativ cu aceaşi perioadă din 2017 a crescut cu peste 35%”, a spus Cristian Cornea, directorul general al fabricii de ambalaje metalice, amplasată pe Şoseaua Berceni din Capitală.

    Fabrica din Berceni, un barometru local al consumului de băuturi alcoolice şi nonalcoolice, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 389 de milioane de lei, faţă de 361 milioane de lei anul anterior şi un profit net de 34,6 milioane de lei, faţă de 38 milioane de lei anul precedent. În companie  lucrau 201 de angajaţi anul trecut, arată datele de la Ministerul de Finanţe. Unitatea şi-a crescut afacerile de la un an la altul, în 2012 raporta o cifră de afaceri de 338 de milioane de lei şi un profit net de 22 milioane de lei, la 165 de angajaţi, arată aceiaşi sursă.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Middle managementul, linia de bătaie şi de sacrificiu

    Alţi 3% obişnuiesc să petreacă în plus chiar şi două ore pe zi muncind de la birou sau acasă.
    IT-iştii, inginerii, cei care sunt în departamentul financiar, dar şi cei cu profesii liberale, precum consultanţii, arhitecţii, designerii sau avocaţii, afirmă în proporţie de 85% că muncesc mai mult de 8 ore pe zi. Doar 22% din cei care muncesc suplimentar susţin că sunt plătiţi pentru orele în plus efectuate.
    Ce mai rezultă din studiul Best Jobs: programul încărcat, dorinţa de a fi mai competitivi, dar şi accesul la tehnologia care permite conectarea permanentă la sarcinile de serviciu îi fac pe aproape 70% din angajaţii români din sectorul privat să lucreze şi după terminarea orelor de lucru, la birou sau acasă.
    De ce se lucrează peste program: volumul mare de muncă, presiunea angajatorilor „care văd în orele muncite suplimentar o dovadă de implicare în activitatea companiei, dorinţa de a face diferenţa între performanţele lor şi ale celorlalţi colegi”. Doar 9% susţin că muncesc în plus din pasiune pentru ceea ce fac. Tehnologia a dat jos bariera dintre programul de lucru şi timpul personal, începând de la conducere şi până la middle management.
    Într-o companie, cei din middle management duc greul; trebuie să facă targeturile, trebuie să se descurce cu cei din subordine, trebuie să facă faţă la criza şi fluctuaţia de personal. Nici bine nu a venit un angajat, că şi pleacă imediat, iar ce trebuia să facă el trebuie să fie acoperit de altcineva.
    Cei din middle management visează la poziţiile superioare, dar acestea apar rar şi sunt puţine. Creşterile salariale sunt mai reduse, la fel şi bonusurile, pentru că ei sunt în prima linie. Când nu se fac targeturile de vânzări, cei din middle management plătesc primii.
    Chiar şi când se fac, bonusurile sunt limitate.
    Un middle manager dintr-o bancă îmi spunea că are target de vânzări de credite de 1 milion de lei pe lună, persoane fizice, dar face şi 7 milioane. Totuşi, bonusul este limitat la maximum un salariu.
    Când se fac restructurări, cei din middle management sunt primii vizaţi, pentru că se pot face comasări de departamente, pot fi eliberate poziţii cu salarii mai mari. Dacă îi dai afară pe cei din entry level nu rezolvi mare lucru.
    În aceste condiţii, presiunea pe ei este tot mai mare, iar mulţi se gândesc că poate mai bine este să se facă antreprenori, pentru că poate găsesc un business care să le aducă un venit lunar de cel puţin 2.000 de euro pe lună, fără prea mare bătaie de cap.
    În viaţa reală nu este chiar aşa, dar dorinţa de a scăpa din chingile acestei poziţii este mult mai mare.
    Businessul din România nu a apucat să-şi consolideze clasa de mijloc şi de middle management pentru că a venit criza, iar mulţi au fost loviţi în plin prin faptul că li s-au redus salariile sau au plătit preţul împrumuturilor la bancă.
    Când aveai 1.500 de euro pe lună, o maşină, un apartament pe credit, era ceva normal.
    Mulţi au devenit furioşi pentru că această criză le-a tăiat veniturile şi nici nu au mai fost bonusuri, astfel că au devenit extrem de încrâncenaţi.
    Indiferent cum sunt timpurile economice, mai bune sau mai rele, cei din middle management vor plăti preţul cel mai mare. 

  • Ce locuinţe mai caută românii

    În prezent, un procent considerabil dintre cumpărători – de 50% – cumpără locuinţele aflate în faza de construcţie, motiv pentru care foarte puţine imobile se vând acum «la cheie». Mai exact, doar 15% sunt deja finalizate, iar un procent de 35% cumpără acum locuinţele în faza de plan”, descrie Adrian Stănescu, organizatorul târgului Imobiliarium, o tendinţă pe piaţa pe care activează.

    „Diferenţa faţă de anii de dinainte de criză constă, însă, în faptul că cele mai multe imobile care se vând acum în plan sau în construcţie se află într-o fază ulterioară a dezvoltării. Aşadar, foarte puţini clienţi sunt dispuşi să investească într-o locuinţă finalizată într-un termen mediu sau lung, drept pentru care timpul până la finalizarea construcţiei a devenit mult mai mic comparativ cu intervalul temporar menţionat anterior”, subliniază el.

    Principalul motiv al acestui fenomen este raportul dintre ofertă şi preţ: „Cei mai mulţi dezvoltatori oferă preţuri mai mici atât timp cât imobilul se află încă în faza de construcţie. Coroborând acest factor cu o cerere mare, automat ecuaţia finală determină creşterea vitezei de derulare a unui astfel de contract.” Alte motive pentru care cumpărătorul alege acest tip de locuinţă ar mai fi încrederea în constructorul respectiv, în experienţa acumulată de acesta de-a lungul timpului, precum şi părerile locatarilor din spaţiile anterior construite.

    De la prima ediţie a târgului Imobiliarium, în mai 2017, şi până în prezent, schimbările semnificative în piaţa imobiliară s-au produs la nivelul preţurilor solicitate şi oferite, precum şi al preferinţelor la achiziţie, notează Stănescu. Astfel, bugetul mediu alocat de clienţi locuinţelor a crescut cu peste 5.000 de euro în mai puţin de doi ani, ajungând pană la 86.700 de euro, concomitent cu evoluţia preţului mediu pe metru pătrat, care a cunoscut o creştere de până la 15% faţă de 2017, până la 1.150 euro pe metru pătrat în prezent. „Totodată, dacă la prima ediţie a Imobiliarium (mai 2017) cumpărătorii erau interesanţi cu preponderenţă de locuinţele din Vest, urmate de zonele de Est, Sud şi Nord, în prezent topul preferinţelor este ocupat de zonele de Nord, respectiv Ilfov, Vest, Est.”

    Adrian Stănescu spune că se resimte o stagnare a preţurilor şi a cererii în Bucureşti, dar şi o creştere pe nişa caselor inteligente, tendinţă care se va menţine şi anul viitor. „Putem pune acest fapt pe seama nivelului matur pe care l-a atins piaţa, respectiv a ofertei semnificative ce urmează a fi livrată, dacă nu va fi disturbată de diverşi factori externi, precum modificări ale ofertei de creditare sau conjuncturi politice.”
    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor, una dintre principalele schimbări resimţite în 2018 constă în creşterea cererii de case, aflată anul trecut pe locul al treilea în opţiunile clienţilor. Astfel, apartamentele cu două camere au rămas şi anul acesta în topul preferinţelor românilor, urmate de case, indiferent de forma lor – pasive, active, tradiţionale – şi apartamentele cu trei camere. Potrivit unui studiu realizat de Storia.ro, printre cele mai importante criterii de alegere a locuinţei se află zona/cartierul (53,3%), numărul de camere (38,8%) şi suprafaţa utilă (38,3%). Totodată, alte elemente pe care clienţii le iau în considerare sunt facilităţile situate în preajma locuinţei – transport, educaţie, cumpărături etc. (23,6%) – şi anul de construcţie a imobilului (17,9%).
    „Proiectul Imobiliarium a apărut ca o alternativă la târgurile imobiliare şi evenimentele de real estate tradiţionale. Prin intermediul său ne-am propus să aducem un suflu nou acestui segment, în acord cu stilul omului modern, amator de tehnologie şi servicii integrate. Obiectivul  nostru este, bineînţeles, facilitarea procesului de căutare şi achiziţie a unui imobil, însă conceptul nostru mizează preponderent pe numărul mare de dezvoltatori prezenţi, calitatea acestora, precum şi serviciile puse la dispoziţia vizitatorilor în cadrul târgului”, povesteşte Adrian Stănescu.
    Mai exact, Imobiliarium este cel mai amplu eveniment digitalizat dedicat pieţei imobiliar-rezidenţiale, în cadrul căruia „schimbul de contacte” are loc prin scanarea biletului de acces al vizitatorului, care se înregistrează anterior cu datele şi criteriile sale de achiziţie. Astfel, încă de la intrarea în cadrul evenimentului, posibilului client i se prezintă o hartă interactivă cu ofertele dezvoltatorilor şi i se sugerează care dintre acestea corespund preferinţelor sale. „De asemenea, fiecare stand este dotat cu ochelari VR, tehnologie cu ajutorul căreia vizitatorii pot experimenta prin realitate virtuală imobilele din ofertă.”
    Ce presupune, însă, organizarea unui târg imobiliar? „În primul rând, foarte multă răbdare, energie şi pozitivism. Accesul pe piaţa imobiliară, chiar şi în zona marketingului, este unul dificil, încărcat de experienţe sinusoidale”, este de părere Stănescu. „E o piaţă cu mult apetit la nou, la tehnologie, dar mai ales la facilitarea procesului de vânzare. În acelaşi timp este un segment căruia îi câştigi greu încrederea, dar odată câştigat devine un mediu solid de business.”
    Organizarea unui eveniment pe această piaţă nu diferă cu mult faţă de experienţele celorlalte domenii, spune el, însă te obligă să te adaptezi la câteva particularităţi: spaţii expoziţionale extinse, dezvoltarea unui plan de marketing care să preia din expunerea fiecărui dezvoltator, filtrarea informaţiei şi o comunicare constantă între expozant şi vizitator. Costurile de organizare a Imobiliarium, ediţia actuală, s-au ridicat la peste 120.000 de euro.
    Cele trei ediţii anterioare au adus un număr de peste 12.000 de oameni în cadrul târgului. Potrivit numărului de înregistrări până la acest moment, respectiv al fluxului cu care înregistrat de la o ediţie la alta, organizatorii aşteaptă la evenimentul din această toamnă peste 5.000 de vizitatori. 
    „Am avut nişte rezultate foarte bune şi acestea s-au tradus în creşterea constantă a evenimentului”, spune project managerul de la Imobiliarium. „Este clar că interesul dezvoltatorilor pentru evenimentele imobiliare e unul crescut, însă putem observa în ultima perioadă un interes şi mai crescut pentru tipul de promovare pe care îl oferă acestea. Imobiliarium, prin poziţionarea asumată, de cel mai tehnologizat târg imobiliar, a reuşit să devină, totodată, şi târgul cu cei mai mulţi dezvoltatori expozanţi. Astfel, la ediţia din octombrie anul acesta vor fi prezenţi 62 de dezvoltatori, cu 88 de ansambluri, respectiv 22.600 de locuinţe disponibile (dublu faţă de numărul celor aflate în ofertă la prima ediţie), ce cuprind o suprafaţă totală de peste 1,8 milioane de metri pătraţi.” 

  • RĂSTURNARE uriaşă de situaţie! Au început CONCEDIERILE la stat! ”Nu unul munceşte şi trei stau pe lângă”

    „Cele două zone nu se afectează: mă refer la partea de investiţii şi la salariile cuvenite celor care trebuie să rămână în administraţie. Care trebuie acesta poate fi înlocuit, ca număr, cu suficient de mare încât să meargă în administraţie”, a spus Eugen Teodorovici, într-o emisiune la TVR1.

    Întrebat, ministrul Finanţelor a răspuns că este obligatorie o reformă a administraţiei publice. „Cred că este de bun simţ să te gândeşti, pentru că ne dorim, cu toţii, o administraţie, şi locală şi centrală, eficientă. Asta înseamnă ce? Să ai oameni, nu foarte mulţi, exact câţi trebuie, mai bine plătiţi sunt deja. Legea există, ca să fim mai eficienţi. Nu unul munceşte şi trei pe lângă el stau”, a detaliat Teodorovici.
     

  • Un nou tronson de cale ferată pe care se va circula cu 160 km/h, reabilitat până la finalul anului

    Afirmaţia lui Ovidiu Sîrbu a fost făcută în contextul în care acesta se afla în vizită de lucru pe şantierul proiectului „Reabilitarea liniei de cale ferată Braşov- Simeria, parte componenă a Coridorului IV paneuropean pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h”, potrivit unui comunicat de presă al ALDE remis, joi, MEDIAFAX.

    “Dacă pe insfrastructura rutieră lucrurile nu se desfăşoară întotdeauna aşa cum ne-am dori, am avut supriza ca pe cei aproape 100 de kilometri de cale ferată de pe Coridorul IV paneuropean, între Sighişoara şi Coşlariu, să văd o mobilizare exemplară. Reabilitarea liniei de cale ferată Braşov- Simeria, parte componentă a Coridorului IV paneuropean prevede ca circulaţia trenurilor să fie cu o viteză maximă de 160 km/h, pe porţiunea mai sus menţionată”, a declarat Ovidiu Sîrbu, conform sursei citate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Din culisele unei tranzacţii de zeci de milioane de euro

    La începutul lunii iulie, compania de consultanţă şi audit Deloitte România a confirmat implicarea în tranzacţia prin care antreprenorul Cristian Ludovic Pop a vândut retailerul Animax către fondul de investiţii TRG management. Compania, care deţine aproape 80 de magazine şi afaceri de circa 120 de milioane de lei (peste 25 milioane euro) în 2017, este lider pe piaţa românească a comerţului specializat pentru animale, estimată la o valoare de 330 de milioane de euro. Potrivit datelor ZF, valoarea tranzacţiei s-a ridicat la aproximativ 20 de milioane de euro.

    TRG management (The Rohatyn Group), care îşi coordonează operaţiunile din 14 birouri globale şi acoperă Europa de Est prin intermediul biroului din Londra, a fost fondat în New York în 2002 de către Nicolas Rohatyn, ca vehicul de investiţii în pieţe emergente, şi a fuzionat cu CVCI în 2013, având împreună o bază de active de peste 7 miliarde de dolari. Fondul investeşte în companii mid-market, lideri de piaţă, care pot deveni platforme de dezvoltare regională. Unul dintre pilonii strategiei de investiţii îl reprezintă companiile care s-au maturizat în pieţe emergente, stabile şi care beneficiază de creştere accelerată.

    Decizia de vânzare a Animax către fondul de investiţii TRG management a venit într-o perioadă bună, în condiţiile în care businessul a crescut constant din 2008 până în 2017. Avansul a fost susţinut în special de expansiune, însă şi de faptul că în ultimii ani tot mai mulţi români au decis să îşi cumpere un animal de companie. Mai mult, în perioada 2015-2016 economia a avut o evoluţie pozitivă, la fel şi consumul. Astfel, retailul – indiferent de tipul acestuia – este unul dintre cele mai căutate domenii dat fiind că este legat de consumul privat, care creşte de doi ani cu circa 10%.

    „Am pornit Animax în anii 1998 şi timp de 20 ani am investit multă muncă şi emoţie în dezvoltarea afacerii”, descrie Cristian Pop, fondatorul Animax, începuturile afacerii. „În 2016, Animax devenise deja un business matur, pregătit pentru următoarea fază de dezvoltare, în care rolul şi contribuţia mea se diminuau. Probabil că aşa se vedea şi din exterior, întrucât începusem să primesc oferte din partea unor fonduri de investiţii interesate de achiziţia Animax. Aşa s-au născut ideea de vânzare şi discuţiile avansate cu unii dintre potenţialii investitori, însă în condiţii de exclusivitate solicitate de fiecare dintre ei”, povesteşte el. 

      Antreprenorul spune că primul lucru pe care l-a înţeles a fost că, în negocierile bilaterale, potenţialul de preţ şi condiţiile oferite iniţial sunt dificil de menţinut, iar negocierile devin inevitabil dificile pentru vânzător. 

      „Înainte de a fi trecut prin această experienţă, nu mi-aş fi putut imagina complexitatea unei tranzacţii. Este mult mai complex decât reiese din discuţiile iniţiale”, subliniază Pop. „Atunci când am început procesul de M&A (mergers & acquisitions – n.red.) eram convins că ştiu cum se face asta şi mă pot descurca fără ajutor extern, doar cu echipa de management din Animax. Acum însă, sunt bucuros că la momentul potrivit mi-am schimbat atitudinea şi am ales să lucrez cu profesionişti din acest domeniu. Ei au condus procesul şi au oferit susţinere colegilor mei din echipa de management, condusă de Adriana Mateescu, până la finalizarea cu succes a transferului companiei către noul acţionar.”
     
    Un proces clasic de M&A

    În primul semestru al acestui an, piaţa de fuziuni şi achiziţii din România s-a situat la o valoare cuprinsă între 1,6 şi 1,8 miliarde de euro, numai la nivelul trimestrului II fiind realizate tranzacţii de 391 de milioane de euro, în creştere cu 51,5% fată de primele trei luni din 2018, potrivit unei analize a Deloitte. 

    „Din punctul nostru de vedere, vânzarea Animax s-a realizat printr-un proces foarte eficient. Parcurgând toate etapele unui proces M&A clasic, tranzacţia s-a încheiat în mai puţin de un an de la semnarea mandatului”, spune Ioana Filipescu, partener la Deloitte România. „Ingredientele au fost, în primul rând, un business sănătos, o companie bine organizată şi gestionată, o piaţă cu fundamente solide de creştere, iar, din partea noastră, implicarea unei echipe experimentate de M&A. În finalizarea cu succes a acestui mandat, meritul le revine în primul rând colegilor mei Iulia Bratu, deputy director, Cosmin Comşa, senior associate, şi Vlad Adam, associate”, adaugă Filipescu.

    Partenerul firmei Deloitte notează că abordarea companiei este de „a ne implica în tranzacţiile în care credem, preponderent consiliind antreprenorii români”.

    Iulia Bratu, deputy director la Deloitte România, explică faptul că momentul a fost unul bine ales şi oferă astfel o tranzacţie reuşită: „Structurarea procesului şi gestionarea competiţiei au fost esenţiale pentru reuşita tranzacţiei şi maximizarea valorii. O contribuţie semnificativă a avut-o comunicarea excelentă pe care am avut-o atât cu Cristi, cât şi cu managementul Animax, iar din perspectiva echipei M&A implicate aş puncta în mod particular complementaritatea naturală a echipei”. Ce sfaturi are consultantul de la Deloitte pentru antreprenorii români care se gândesc la un exit? „Un proces M&A este foarte complex şi depinde de o varietate de factori specifici fiecărei situaţii. Ce putem spune însă cu siguranţă este că, indiferent de situaţie, valoarea adăugată a unui consultant M&A experimentat se face remarcată la nivelul maximizării preţului şi minimizării riscurilor pentru vânzător. În unele cazuri, decizia de a fi asistat de consultanţi de M&A profesionişti poate fi decisivă pentru finalizarea cu succes a tranzacţiei.”

    Compania de consultanţă Deloitte a mai fost implicată într-o serie de tranzacţii pe piaţa din România în 2018, printre care vânzarea Fabryo, lider de piaţă în industria de vopsea decorativă în România, către AkzoNobel, al doilea cel mai mare producător global de vopsea şi substanţe chimice; vânzarea distribuitorului de produse farmaceutice Farmexim, şi a lanţului de retail farmaceutic Help Net, către Phoenix Group, lider european în distribuţia farmaceutică; vânzarea furnizorului de servicii financiare şi leasing IKB Leasing către BNP Paribas.

  • Ana Tower, clădirea de birouri a lui George Copos, a ajuns la “cota zero” fiind închiriată în proporţie de 30%

    Ana Tower Offices, dezvoltatorul proiectului imobiliar Ana Tower, un turn de birouri situat în zona de nord a Capitalei, spune că lucrările de construcţie realizate de compania austriacă Strabag au ajuns într-un timp record la “cota zero”, iar proiectul va fi finalizat la termen, în noiembrie 2019.

    Clădirea este închiriată în proporţie de peste 30 % unei corporaţii multinaţionale de renume internaţional şi există deja solicitări ferme pentru restul spaţiului închiriabil.

    Investiţia estimată la aproximativ 39 mil. euro, fără TVA,  va avea o suprafaţă totală închiriabilă de peste 41.000 mp, cu o medie de 1.378 metri pătraţi per etaj şi 358 de locuri de parcare dispuse pe trei etaje în subteran. La parter vor exista spaţii comerciale, precum şi o zonă destinată restaurantelor.

    Prin încadrarea în termenele de execuţie şi în clauzele contractuale, constructorul Strabag demonstrează că, fidel rigurozităţii sale tipic austriece, rămâne unul dintre cei mai puternici actori de pe piaţa imobiliară din România.

    „Eu, George Copos, în calitate de dezvoltator imobiliar, îmi respect promisiunile: „Sunt român şi investesc în România!”. Aşteptăm în continuare ca şi autorităţile publice să îşi respecte promisiunile şi să finalizeze mult – promisa Magistrală 6 de Metrou, care să lege Aeroportul „Henri Coandă” din Otopeni de Gara de Nord şi să deservească noul pol de business al Capitalei”, spune George Copos, acţionarul societăţii Ana Tower Offices.
     

     

  • Soluţia autorităţilor din Senegal pentru problema supraaglomerării din capitală: construcţia un oraş în stil futurist, cu o investiţie de 2 miliarde de dolari

    Liderii senegalezi şi-au propus de mult timp să construiască un nou centru urban care să rezolve problema supraaglomerării capitalei Dakar. Cu o populaţie care depăşeşte trei milioane de locuitori, oraşul se confruntă zilnic cu blocaje în trafic, microbuze înghesuite şi grupuri mari de şomeri.

    Proiectul de dezvoltare a noului oraş – Diamniadio Lake City (DLC), promite să atenueze o parte din această presiune. După ce au obţinut aprobarea în 2013, dezvoltatorii au spus că vor finaliza construirea oraşului futurist de 2 miliarde de dolari, situat la 20 de mile de Dakar, până în 2035. La sfârşitul anului trecut, ministrul responsabil de proiect, Cheikh Kanté, a anunţat că acesta este în proporţie de 80% complet.

    Când va fi terminat, Diamniadio se va întinde pe 4.000 de hectare şi va cuprinde un parc industrial, facilităţi de divertisment şi o universitate pentru aproximativ 30.000 de studenţi. Proiectul va oferi, de asemenea, o combinaţie de locuinţe de lux, de clasă mijlocie şi low-cost pentru aproximativ 350.000 de locuitori.

    Pe lângă reducerea aglomeraţiei, dezvoltarea face parte dintr-o strategie naţională de promovare a creşterii economice. Deşi economia Senegalului creşte cu aproximativ 6% anual, datoria publică a crescut la aproape 61% din PIB.

    Criticii proiectului se tem că investiţia de 2 miliarde de dolari va scufunda ţara şi mai mult în datorie. Ei sunt, de asemenea, sceptici în ceea ce priveşte motivaţia autorităţilor, deoarece anunţul legat de lansarea proiectului a fost făcut în perioada   campaniei de realegere a actualului preşedinte, Macky Sall. Alţii se tem că proiectul va fi inaccesibil pentru majoritatea locuitorilor din Senegal.

    În ciuda acestor preocupări, oraşul este totuşi o capodoperă de planificare urbană. Diamniadio Lake City (DLC), combină arhitectura contemporană şi abstractă cu elemente din istoria şi cultura bogată a naţiunii. Designul DLC a fost inspirat de cultura şi peisajul senegalez. Cel mai faimos copac din Senegal, baobabul, a fost o sursă esenţială de inspiraţie pentru proiect.

    Deşi pot trăi timp de 2.500 de ani, baobabii au fost victime ale schimbărilor climatice şi temperaturilor globale în creştere. DLC lucrează pentru a combate aceste forţe prin instalarea de acoperişuri verzi şi implementarea tehnologiilor de energie regenerabilă. Printre materiale utilizate în construcţia oraşului se numără cuprul, sticla, oţelul şi panourile de beton, care se conectează pentru a forma un mozaic strălucitor de clădiri.

    DLC este situat la doar 15 minute de la noul aeroport internaţional Blaise Diagne din ţară. După finalizare, va găzdui propria gară. Centrul de divertisment al oraşului are un mall, o bibliotecă naţională şi locuinţe rezidenţiale de ultimă generaţie. Acesta include, de asemenea, un hotel de cinci stele.

  • Sistemul ce ar putea duce omenirea pe Marte: NASA a finalizat testele propulsorului cu ioni

    Hall Thruster utilizează câmpuri magnetice şi electrice pentru a ioniza gaze, precum xenonul, pentru a elimina ioni. Conform Mail Online, tehnica este mult mai eficientă, sigură şi produce combustibil mult mai eficient decât rachetele obişnuite. 
     
    NASA a oferit Aerojet Rocketdyne trei ani la dispoziţie şi un contract de 67 milioane de dolari pentru dezvoltarea sistemului Advanced Electric Propulsion System (AEPS).
     
    Tehnologia ar putea creşte potenţialul zborului spaţial de 10 ori. Aceeaşi tehnologie este utilizată în prezent şi pentru manevrarea sateliţilor în orbita Pământului. În prezent, reprezentanţi ai Aerojet Rocketdyne a afirmat că au fost finalizate, cu succes, testele de integrare a sistemelor pentru motor.