BusinessMagazin

Tag: fermieri

  • Florin Barbu spune că protestul fermierilor nu este revendicat de nicio asociaţie / Săptămâna viitoare se va întâlni cu agricultorii

    Protest spontan în Capitală, declanşat de transportatori şi fermieri. În acest context, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a precizat că „până în acest moment, la ministerul Agriculturii nu a primit nicio revendicare, pentru că nicio asociaţie nu îşi asumă acest protest”.

    Florin Barbu a precizat că a stabilit deja cu fermierii o întâlnire pentru a discuta despre problemele din agricultură, dar şi despre proiectele aflate în derulare la Ministerul Agriculturii.

    Vedeţi declaraţiile ministrului: 

    Ştiţi bine ca uşa ministerului Agriculturii este deschisa oricând pentru fermieri. Eu sunt acolo sa le rezolv problemele

    La ministerul Agriculturii nu am primit încă nicio revendicare, pentru că nicio asociaţie nu îşi asuma acest protest. Este un protest al transportatorilor la care s-au alăturat si unii fermieri.

    Am văzut din presă că problemele pe care le reclamă au legătură cu RCA şi permisele de conducere. Sunt aspecte care nu ţin de Ministerul Agriculturii dar asta nu înseamnă că nu voi face tot ce pot pentru a-i sprijini să găsim împreună o rezolvare corectă la ceea ce ei reclamă.

    În momentul în care la Ministerul Agriculturii vor ajunge aceste revendicări vă asigur că vom găsi rezolvarea necesară.

    Oricum am stabilit deja  o întâlnire săptămâna următoare cu toate asociaţiile si federaţiile pentru a le prezenta programele pe care le avem pregătite pentru acest an. Pentru a vorbi despre problemele pe care le întâmpină şi sunt sigur că vom găsi rezolvare aşa cum am găsit de fiecare dată. Aceste întâlniri le aveam programate înainte să apară acest protest.

    Subvenţiile se acordă la timp, îi asigur pe toţi fermierii. Subvenţia la motorină se va acorda în continuare la valoarea maximă posibilă.

    Avem un buget consistent anul acesta, avem bani prevăzuţi pentru toate sectoarele şi evident că vom continua să sprijinim producţia românească.

    Nu pot să nu remarc faptul că acest protest spontan este masiv distribuit pe reţelele sociale de un partid politic. Ştiu că e an electoral şi am o rugăminte pentru fermieri: să nu se lase confiscaţi de cei care nu au livrat nicio soluţie pentru agricultura românească în ultimii 4 ani

    Citiţi articolul integral pe Gândul

  • „Am prioritizat Ucraina până când am ajuns să ucidem economia României”. Atenţie la revolta companiilor româneşti/fermierilor români, care vine din spate!

    Agricultorii/fermierii români, şi cei mari şi cei mici, sunt extrem de revoltaţi şi furioşi pe guvern, pe autorităţile române, pe stat, pe oricine reprezintă statul, pentru că sunt “falimentaţi” chiar la ei acasă de către cei care sunt în fruntea statului prin politicile legate de favorizarea cerealelor din Ucraina în defavoarea cerealelor româneşti.

    Totul vine de la invazia produselor agricole, a cerealelor venite din Ucraina, care ar fi trebuit doar să tranziteze România, dar în realitate milioane de tone de cereale rămân pe aici, ceea ce a dus la prăbuşirea preţurilor şi la imposibilitatea agricultorilor români de a-şi vinde propriile cereale.

    Portul Constanţa este controlat de către alţii care, spun agricultorii români, “preferă să ia cerealele din Ucraina şi pe noi să ne lase deoparte”.

    Ucrainenii, sau cine controlează cerealele lor, au atât de multă marfă încât nu contează preţul de vânzare, ci să îşi vândă marfa la orice preţ.

    În aceste condiţii, agricultorii/fermierii români au fost loviţi în plin de preţurile mari la inputuri de anul trecut, de secetă, de creşterea costurilor de finanţare pentru că au crescut dobânzile foarte mult, de scăderea preţurilor la vânzare pentru grâu, cereale etc. cu mult sub preţul de producţie şi, în final, de lipsa cumpărătorilor, pentru că piaţa este invadată de foarte multă marfă.

    Pentru că îşi vând foarte greu marfa sau chiar nu pot, fermierii nu au de unde să plătească inputurile luate anul trecut, nu au cum să rambursesze liniile de finanţare de la bancă, nu au cum să plătească utilajele agricole luate cu plata la recoltare, nu au de unde să plătească taxele şi impozitele cerute de stat.

    Având în vedere această situaţie, cei care vând inputuri tot reeşalonează plăţile pentru fermieri, în speranţa că îşi vor lua măcar o parte din bani. Băncile cu expunere pe agricultură au început şi ele să reeşaloneze împrumuturile, în speranţa că piaţa se va îmbunătăţi cumva iar fermierii vor reuşi să mai vândă din marfă, chiar şi în pierdere şi să mai plătească o parte din rate.

    Problema este că dacă fermierii nu vând marfa nu au bani să reia ciclul de producţie pentru anul viitor, nu au bani de inputuri, nu au bani să plătească serviciile pentru agricultură, nu au de unde să ia capital de lucru, pentru că nimeni nu vrea să le mai dea bani atâta timp cât nu-şi recuperează banii anteriori.

    Atât la Conferinţa ZF România irigabilă, organizată împreună cu Banca Transilvania la Craiova, cât şi la Conferinţa ZF Investiţi în România organizată cu CEC Bank la Brăila, tema situaţiei complicate din agricultură a fost în topul subiectelor de discuţie.

    Iar toată lumea este foarte nervoasă şi arată cu pumnul către guvern.

    “Am prioritizat Ucraina până când am ajuns să ucidem economia românească”, a spus Cătălin Miron, de la compania Transemnal. 

    Atacarea Ucrainei de către Rusia şi războiul care, peste trei luni, ajunge la doi ani, au schimbat multe lucruri şi într-un sens pozitiv, dar şi într-un sens negativ.

    Din punct de vedere al securităţii militare (NATO şi-a întărit prezenţa în România, ceea ce face ca ţara să fie mai bine apărată) şi securităţii politice, România a câştigat. A câştigat la început din punct de vedere economic, pentru că ucrainenii care au tranzitat România fugind de război şi cei care au rămas aici au contribuit la creşterea consumului. Dar anumite sectoare au fost lovite în plin – industria oţelului, vezi cazul de la Liberty/Sidex Galaţi, plus situaţia din agricultură.

    Şi cum remarca un femier, dacă preţul la grâu a scăzut, de ce preţul la pâine a crescut, nu trebuia şi el să scadă?

    Problema este că această nemulţumire a fermierilor erodează din ce în ce mai mult la baza încrederii în cei care conduc România.

    Fermierii, dar nu numai ei, se tot întreabă ce câştigă România din războiul din Ucraina, pentru că mai mult par să câştige ucrainenii decât fermierii români. Toată lumea înţelege că sunt raţiuni strategice la cel mai înalt nivel care au dus la această situaţie, dar nu trebuie falimentaţi prin asta fermierii şi companiile româneşti.

    În aceste condiţii este foarte uşor ca privirea fermierilor să se îndrepte către alte partide, care au un discurs pe limba lor, şi aici AUR câştigă teren. Ca să nu mai vorbim că şi Şoşoacă începe să fie din ce în ce mai prezentă în discuţie.  

    Poate preţurile la cereale îşi vor mai reveni, poate guvernul Ciolacu va găsi o soluţie pentru a-i ajuta din punct de vedere fiananciar pe fermieri astfel încât să poată să reia ciclul agricol, dar ce facem cu partea politică?

    Agricultura primară nu are o pondere atât de mare în PIB, numai 2% (partea de prelucrare intră la industrie, care are o pondere de 21% în PIB), dar angajează într-un fel sau altul cei mai mulţi oameni din economie. Şi oficial, şi neoficial. Iar aceşti oameni încep din ce în ce mai mult să-şi îndrepte privirea către cei care vorbesc pe limba lor. Adică ce treabă avem noi cu războiul din Ucraina, ce treabă avem noi cu disputa dintre ruşi şi ucraineni, că oricum Crimeea este a Rusiei şi aşa a fost dintotdeauna, de ce trebuie să-i susţinem noi pe ucraineni în detrimentul nostru, etc.?

    Să nu avem mari surprize din acest punct de vedere.

    Pentru preşedintele Iohannis, pentru cei de la guvern, este uşor să dea asigurări, să vorbească despre securitate militară, politică, dar ce te faci când ajungi la fermă, iar fermierul român nu are unde să-şi vândă marfa, iar dacă o vinde preţul este sub cât a băgat şi este la un pas de a ajunge în situaţia de a i se  lua ferma de către creditori.

  • Manager străin, afacere locală: cum a ajuns CEO-ul Dicor Holding, Jaydeep Singh, să numească România „acasă”?

    Grupul de firme românesc Dicor Holding, cu activităţi în sectorul agricol, l-a numit recent în funcţia de CEO pe Jaydeep Singh, care lucrează pe plan local de mai bine de 12 ani şi pentru care România este acum „acasă”. Ce planuri are noul CEO pentru dezvoltarea afacerii antreprenoriale mai departe, dezvăluie chiar el.

    „Compania este relativ tânără, dar a înregistrat o creştere rapidă şi şi-a ales cu grijă sectoarele din industrie asupra cărora să se concentreze, cum ar fi domeniul irigaţiilor. Planul meu imediat este să consolidez afacerea şi, în următoarele luni, accentul meu principal va fi să pregătesc temelia atât pentru expansiune, cât şi pentru direcţiile strategice pe care dorim să le urmăm. Este esenţial să stabilim o bază solidă pentru a susţine viitoarele iniţiative de creştere şi pentru a ne asigura că suntem pregătiţi să abordăm provocările viitoare în mod eficient”, declară Jaydeep Singh, care a ajuns în România în 2011, pentru o perioadă iniţială planificată de trei luni. Au trecut de-atunci peste 12 ani şi viitorul îl vede tot pe plan local. „O ţară nu este definită de peisaje sau orice altceva, ci de oameni. Pentru mine, România este acum cu adevărat acasă, în toate sensurile cuvântului. De la sosirea mea în ţară, experienţa mea a fost una extrem de plăcută. În cei patru ani petrecuţi în Dubai, niciodată nu am simţit că sunt «acasă»; am avut mereu senzaţia de turist. Însă, încă din primele două luni petrecute aici, în România, am avut privilegiul să întâlnesc oameni care m-au făcut să mă simt confortabil şi cumva această tendinţă a continuat, ceea ce mă determină să afirm că aşa sunt oamenii aici: deschişi şi comunicativi”.

    Jaydeep Singh este de origine indiană, dar s-a născut şi a crescut în Africa, mai precis în Lagos, Nigeria, unde şi-a petrecut primii 18 ani din viaţă şi a absolvit liceul. Apoi, a locuit în India timp de trei ani, unde a obţinut o licenţă în Comerţ, iar ulterior, a petrecut un an în SUA pentru a-şi finaliza studiile. Despre felul în care îşi vedea viitorul când era copil, povesteşte că nu a fost genul de persoană care să aibă multe vise şi aspiraţii în acest sens. Mai degrabă, a simţit o dorinţă de a urma exemplul tatălui său. Fiind parte din generaţia care, în acea perioadă, manifesta un interes deosebit pentru tehnologia informaţiei, mulţi alegeau să studieze informatica. Chiar dacă avea şi el o înclinaţie către acest domeniu, admirând mereu cariera de contabil a tatălui său, a decis să-i urmeze paşii şi să devină şi el contabil, considerându-l un idol în această privinţă. „Am studiat contabilitatea, dar din punct de vedere profesional, experienţa mea în acest domeniu se limitează la primul an, care a inclus perioada de stagiatură. După aceea, mi-am îndreptat atenţia către latura de business, concentrându-mă pe tranzacţionarea de mărfuri, inclusiv aspecte legate de comerţ şi logistică”, afirmă CEO-ul Dicor Holding. Şi-a început cariera în Orientul Mijlociu, la Dubai, unde a activat timp de patru ani. De statul arab se leagă şi cel mai dificil moment din cariera sa, dezvăluie chiar el. „Am fost implicat într-un proiect complet nou pentru mine, care a generat costuri suplimentare pentru compania în care lucram. Cu toate acestea, şeful meu m-a susţinut şi a luptat pentru mine, subliniind că am încercat ceva nou şi că astfel de greşeli pot apărea”, îşi aminteşte Jaydeep Singh. Această experienţă i-a lăsat o impresie profundă, evidenţiind ideea că un lider adevărat îşi susţine echipa chiar şi în momentele dificile, când lucrurile nu se desfăşoară conform planului. „Aceasta este o învăţătură pe care mi-am dorit să o aplic în activitatea mea zilnică. Susţinerea şi înţelegerea pe care le oferim membrilor echipei în situaţii dificile contribuie la formarea unei echipe unite şi excepţionale”, punctează executivul.

    Despre acceptarea poziţiei actuale, Jaydeep Singh spune că l-a întâlnit pe Răzvan Diaconu, proprietarul Dicor Holding, pentru prima dată în 2019. „În scurt timp, am început să discutăm şi să ne cunoaştem mai bine. Am remarcat încă de la prima întâlnire o vibraţie plăcută în echipă, iar aceasta a fost o experienţă foarte interesantă pentru mine. A existat atunci şi o chimie bună, fapt ce m-a ţinut în întâlnire mai mult decât mă aşteptam iniţial. Pe parcurs, am dezvoltat o prietenie solidă şi am dobândit un respect reciproc pentru ceea ce am reuşit să construim fiecare. Una dintre principalele calităţi ale lui Răzvan este abilitatea de a nu lăsa constrângerile şi provocările să-l oprească, şi capacitatea de a te provoca să îţi depăşeşti constant limitele”, afirmă noul CEO al Dicor Holding. Compania este fondată de Răzvan Diaconu, la Galaţi, şi a evoluat rapid într-un un grup de firme, majoritatea activând în sectorul agricol. De la distribuţia de accesorii agricole şi sisteme de irigaţii, şi până la vânzarea de piese de schimb şi transportul de mărfuri, compania oferă un cadru integrat şi sinergic pentru gestionarea, planificarea şi coordonarea activităţilor din cadrul firmelor grupului. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 127,3 milioane de lei şi un profit net de 10,4 milioane de lei, cumulat pe toate cele cinci divizii ale sale – Dicor Land, Dicor Parts, Dicor Agro, Dicor Trans, Dicor Input. „Având în vedere evenimentele din ultimii trei ani, este un moment decisiv pentru România să iasă din umbră şi să devină «furnizorul verde» (green basket) al Europei. Dacă ne uităm din punct de vedere logistic, România are un potenţial foarte mare datorită poziţiei geo­grafice. De asemenea, importante asset-uri ale României sunt şi clima, dar şi faptul că terenurile sunt fertile“, spune Jaydeep Singh. Poziţia României pe harta europeană, faptul că suntem în top cinci ca suprafaţă de teren arabil pe bătrânul continent, interesul Europei spre autosuficienţă în materie de cereale, dar şi războiul din Ucraina care au pus sub semnul întrebării producţia de cereale în această ţară, sunt oportunităţi pentru România, care poate să-şi întărească şi să îşi crească rolul pe care îl are în agricultura europeană.

    Viziunea noului CEO se concentrează asupra organizaţiei şi maximizării potenţialului companiei, sprijinind fermierii în eforturile lor de a creşte productivitatea. Compania oferă soluţii în sectorul agricol românesc, axându-se pe utilaje şi echipamente agricole, precum şi pe tehnologii noi. „Aşteptările mele sunt ca 2024 să fie un an complicat, având în vedere lupta fermierilor în privinţa preţurilor de producţie în comparaţie cu preţurile cerealelor. Actuala paritate comercială nu pare a fi avantajoasă în acest context. În plus, trebuie să gestionăm şi condiţiile meteorologice, întotdeauna volatile. Partea pozitivă este că ne aflăm într-un sector cu cel mai mic impact, şi anume în cel al irigaţiilor. Acest domeniu devine tot mai important pentru fermieri în contextul actual, deoarece aceştia conştientizează din ce în ce mai mult importanţa irigaţiei pentru a susţine o creştere consistentă a productivităţii”, conchide Jaydeep Singh. 

  • Banca Transilvania, cel mai mare finanţator al agriculturii, vrea să pregătească 30 de tineri fermieri în administrarea afacerilor agricole prin programul Agro Intergeneration

    Banca Transilvania, liderul în finanţarea sectorului agricol, îşi propune să formeze 30 de tineri fermieri în domeniul administrării afacerilor agricole, oferindu-le cursuri despre leadership, inovaţie şi strategii de marketing prin intermediul programului Agro Intergeneration. Aceasta este a patra grupă de cursanţi a început programul Agro Intergeneration, iniţiativă a Băncii Transilvania şi aUniversităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, destinată dezvoltării competenţelor în agribusiness. 

    „Vedem că preluarea şi continuarea afacerilor de familie este o provocare pentru agricultură, dar şi pentru alte domenii, de aceea interesul participanţilor faţă de Agro Intergeneration, lansat de BT şi de USAMV Cluj-Napoca în 2020, ne bucură foarte mult. Programul este angajamentul Băncii Transilvania de a susţine agricultura şi prin alte modalităţi decât prin finanţare şi consultanţă. Îi susţinem pe cei care susţin România”, a spus ă Sorin Ignat, director de agribusiness în cadrul Băncii Transilvania.

    Agro Intergeneration se derulează pe parcursul a şase luni şi este organizat pe module susţinute de profesori de la USAMV Cluj-Napoca. Participanţii au ocazia să înveţe despre administrarea afacerii, management financiar, leadership, inovaţie şi marketing în agricultură. De asemenea, au posibilitatea de a vizita ferme din străinătate. Cei 30 de tineri înscrişi în grupa actuală fac parte din familii cu afaceri în agricultură din 14 judeţe, iar contribuţia băncii pentru fiecare dintre cursanţi este de 1.400 de euro.

    Programul constă în dezvoltarea unei comunităţi de tineri fermieri pregătită să contribuie la perpetuarea fermelor, respectiv afacerilor de familie din domeniul agriculturii. Schimbul de generaţii, prin atragerea tinerilor în agricultură, reprezintă, de asemenea, unul dintre obiectivele Politicii Agricole Comune a UE 2023-2027.

    Acum, aproape 45% dintre fermierii din România au peste 65 de ani, iar România are cel mai mare număr de fermieri din UE, circa 3,5 milioane. Apoi, 23% din forţa de muncă din România este angajată în agricultură, cel mai mare din UE, conform Comisiei Europene.

    Banca Transilvania este cel mai mare susţinător al agriculturii româneşti, cu peste 40.000 de clienţi şi circa 20% cotă de piaţă. Angajamentul băncii, potrivit reprezentanţilor săi, este să contribuie la repoziţionarea acesteia prin educaţie, finanţare şi contribuţie la creşterea tehnologizării şi specializării, pentru a ajuta tranziţia către un sector agricol sustenabil şi competitiv.

  • Cine sunt oamenii care hrănesc lumea şi ce probleme uriaşe au ei acum. Aceştia îmbătrânesc iar moştenitorii lor nu vor să preia afacerile familiei din acest domeniu

    În agribusiness, sectorul care face punte între agricultură şi industria alimentară, având un impact considerabil în economia locală, continuitatea afacerilor este esenţială. Cum stă România la capitolul „transfer între generaţii”, când antreprenorii cu peste 30 de ani de activitate se pregătesc să se retragă?

    Transferurile de succes între generaţii reprezintă circa 5% dintre cazuri la nivel global. Poate în zona de agri procentul să fie mai mare. Este o zonă în care tradiţiile locale se păstrează mai  mult şi poate de aceea şi transferul de succes este mai des. Un astfel de transfer între generaţii trebuie foarte bine pregătit. În situaţiile foarte fericite durează doar 10 ani. Sfatul meu este să laşi tânărul să o ia de jos în sus, prin organizaţie, să crească. Aşa îşi câştigă autoritatea în faţa oamenilor cu care va lucra, ajunge să îi cunoască şi să ştie detaliile care pot afecta o afacere”, a spus Speranţa Munteanu, cofondator al companiei Veridio Return, în cadrul conferinţei ZF/BRD – Tu eşti viitorul în business, organizată de Ziarul Financiar şi BRD la Slobozia.

     

    Măsuri proactive vs. măsuri de avarie

    La rândul său, Lucian Bondoc, managing partner al Bondoc şi Asociaţii, a subliniat că antreprenorii din sectorul de agricultură îmbătrânesc, ceea ce este un motiv de îngrijorare pentru toate ţările din UE, fapt pentru care au apărut şi măsuri de încurajare a tinerilor să intre în acest sector. Astfel, măsurile de încurajare în cazul acesta nu sunt unele proactive, ci măsuri de avarie. „Cam o treime dintre fermierii de la nivel european au peste 65 de ani şi doar 12% au sub 40 de ani, sunt nişte lucruri care dau foarte mult de gândit şi de aceea s-au şi gândit aceste măsuri de încurajare.

    Nu este o măsură care este proactivă şi mai inteligentă în acest sector, ci una de avarie a unei probleme, tocmai pentru că este un domeniu mai dificil. Este o muncă mai grea şi depinzi şi de două dimensiuni în care nu prea depinzi în alte sectoare: partea climatică şi faptul că este un sector care depinde mult mai mult de stat decât alte sectoare pentru că s-a decis politic să se ţină preţul mâncării jos, ceea ce vine cu un cost al subvenţiei”, spune Bondoc.

    El crede că, la nivel naţional, sunt patru aspecte definitorii: nu avem experienţa anterioară, ceea ce limitează cumva modul în care putem să facem transferul de generaţii eficient, avem şi un efect foarte mare de masă, toată lumea va tranziţiona în acelaşi timp, a treia caracteristică este că tranziţia generaţională este mai dificilă acum decât era în trecut din cauza tehnologiei, iar a patra problemă în România este una de cultură, pentru că avem experienţe mai puţine de a lucra cu alţii, suntem mai individualişti.

    „La aceste patru caracteristici generale aş adăuga câteva caracteristici specifice ale agriculturii. Un avantaj este că sunt foarte multe fonduri acum pentru tinerii fermieri – punem foarte mult «zahăr» pentru a atrage tinerii fermieri în agricultură, este cam singurul sector în care vedem asta programatic şi este corelat cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Din păcate, nu este suficient de atractiv pentru cineva care gândeşte pe termen lung”, a adăugat Lucian Bodoc.

    Aşadar, continuitatea afacerilor din sectorul de agribusiness este vitală pentru economia locală, antreprenorii din acest sector îşi pregătesc moştenitorii pentru a le prelua afacerile şi a le dezvolta, dar tinerii trebuie să fie şi stimulaţi şi răsplătiţi pentru a putea evolua pe această piaţă cu companiile moştenite.

     

    Dinamica agriculturii, impact direct în viitorul populaţiei

    „Atunci când vorbim de agribusiness este foarte important să gândim în perspectivă, care este viitorul afacerilor consolidate. Există un studiu din 1972, realizat de Clubul de la Roma, care arată că agricultura va fi primul domeniu care va limita creşterea populaţiei, pentru că resursele vor fi limitate. Când dinamica populaţiei este mai mare decât cea a agriculturii, va apărea o corecţie. Ei spun că un început de corecţie va fi în 2030 şi e important ca până atunci să găsim soluţii, să investim în cercetare, să punem la punct un sistem de creditare pentru sectorul agricol pentru a asigura continuitatea producţiei si a fluxurilor comerciale”, a spus Felix Daniliuc, directorul departamentului IMM din cadrul BRD.

    Dragoş Costin Telehuz, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a punctat că toţi tinerii vor să câştige bani mai mulţi şi toţi îşi îndreaptă energia în zona în care munca lor poate să le aducă cei mai mulţi bani. „Peste toate aceste date domneşte piaţa, iar dacă piaţa nu răsplăteşte un domeniu, nu-l stimulează, el nu evolua. Totul este foarte complex. Despre transferul de generaţii, punctul de vedere al Ministerului Agriculturii este foarte simplu: în toate măsurile de sprijin tânărul fermier are întâietate şi are bani în plus. Mai mult de atât nu poate face ministerul. Sunt zone unde suferim şi vom suferi în continuare, în zootehnie, de exemplu, în legumicultură, unde se munceşte foarte mult”, a spus el în cadrul conferinţei.

    Din generaţie-n generaţie

    Florin Pogonaru, antreprenor şi preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Români (AOAR), crede că antreprenorii trebuie să le dea responsabilităţi copiilor lor şi să accepte că au abordări diferite cu privire la aspecte precum schimbările climatice, evoluţia afacerii la nivel local sau regional sau despre integrarea tehnologiei în business. „Apropo de continuitatea businessului, eu cred că în România deocamdată nu avem masă critică, cum există în ţările cu tradiţie, astfel încât să ne punem această problemă dacă copiii continuă în acelaşi domeniu sau nu. Cred că este important să continue businessul şi să ducă businessul pe care l-ai făcut la nivelul idealului generaţiilor tale până la nivelul idealului generaţiilor lor”, a adăugat Pogonaru.

    Fiul său, Andrei Pogonaru, proprietar al Veranda Mall, crede că transferurile în afacerile de familie sunt grele şi sunt cu atât mai grele în momentul în care există o industrie care se modernizează, care trece prin nişte schimbări fundamentale, de la digitalizare la moduri noi de a gândi ecosistemul agricol. „Înţelepciunea versus modernitatea se simt şi mai pregnant în domeniul acesta şi pentru mine este fascinant. (…) În ceea ce priveşte tranziţia între generaţii, mai ales că am trecut prin asta, este important să existe şi alţi acţionari. Dacă mai vine cineva în afară de tată şi fiică, mamă şi fiu care să fie acolo ca un acţionar din afară, care să poată vedea logic conflictele, să poată să funcţioneze şi pe partea de arbitru, dar şi pe partea de ghid, asta ajută mult“, a detaliat el.

    Nicolae Sitaru, preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Procesatorilor de Porumb din România (APPR), spune că transferul de generaţii în cazul său este asigurat: ambii fii ai săi lucrează cu el. Per total, copii antreprenorilor din sectorul de agricultură vor să preia afacerile părinţilor lor, afirmă preşedintele APPR. „Majoritatea copiilor celor care au afaceri în agricultură vor să continue afacerea familiei. Deja în multe asociaţii s-a făcut trecerea la generaţia nouă, nu mai vedem oamenii de acum 10 ani. Agricultura este totuşi o afacere foarte riscantă, avem secetă, avem volatilitatea preţurilor”, a adăugat el.

    Fiul său, Bogdan Sitaru, spune că transferul propriu-zis a durat doi ani pentru el, adică după doi ani a simţit că el este cel care conduce cu adevărat businessul familiei. „După doi am simţit că pot să iau singur decizii şi să atrag clienţi noi în business moştenit. Lucrând de 15 ani, am început să simt ideile tatălui meu, câteodată nici nu trebuie să fim în acelaşi loc şi spunem aceleaşi lucruri, cumva adaptate la generaţia mea. Ideile şi obiectivele trasate împreună le vom păstra, am şi eu alte direcţii, sunt şi eu adeptul plusvalorii, dar poate că mai sunt şi alte oportunităţi”, a spus el.

    Un exemplu de transfer de business în domeniul agriculturii este şi cel al Iuliei Blagu, antreprenor şi fermier, care acum preia frâiele afacerii de familie, împreună cu soţul său. „Sunt fix în momentul în care tatăl meu, fermier, ne predă ştafeta mie şi soţului meu. În teorie lucrurile sună bine, dar realitatea este mai simplă. Eu nu am fost tentată de domeniu, dar alegerea a aparţinut mai mult soţului meu. Eu lucram într-o multinaţională, soţul meu a preluat afacerea mai devreme şi de un an m-am implicat şi eu şi îmi place. Cel mai fragil punct în acest transfer între generaţii în agribusiness este comunicarea. Cei din generaţia veche comunică destul de dificil ce aşteaptă de la noi şi mi-aş dori ca acest flux să fie mai lejer“, a spus ea.

    Ştefan Moraru, administrator al businessului Morar Pan, a preluat ferma familiei în anul 2010, iar despre primii doi ani de activitate spune că au fost ani de luptă, pentru că este de părere că cel mai dificil aspect în transferul de business este ca fiecare să accepte că celălalt are un mod diferit de a face lucrurile. „Asta cred că o să fie şi lupta pe care o să o am eu cu copiii mei în momentul în care voi hotărî să dau ferma, va trebui să accept că ei vor face treburile în felul lor. (…) Trebuie să duci această povară, să demonstrezi că tu poţi să faci ceea ce a făcut predecesorul tău, cei tineri trebuie să se lupte cu asta şi trebuie să găsească modalitatea cea mai bună de a împăca şi nevoia lui de a se afirma, dar şi nevoia predecesorului de a vedea că ceea ce a lăsat moştenire merge mai departe“, a detaliat el.

    Cosmin Iancu, administrator al fermei Picmar, spune că transferul de business a fost unul natural în cazul său. „La noi, lucrurile au fost puţin diferite. Această schimbare de ştafetă, această predare a venit natural, a venit din dorinţa pe care o aveam eu şi din plăcerea pe care eu aveam vizavi de această activitate. La un moment dat am avut aşa un moment de rătăcire, am început studii în cadrul Universităţii de Drept, iar după un an de zile am văzut eu că nu este ceea ce trebuie şi cred că meseria mea pe acest pământ este să muncesc pământul. Astfel, am luat această hotărâre să vin în cadrul fermei”, afirmă Iancu.   

  • Cum a reuşit un român să transforme o mică pasiune care s-a născut în spatele casei sale în cea mai mare afacere din domeniu în ţara noastră

    O păstrăvărie mică, construită încetul cu încetul în spatele gospodăriei proprii este, de cele mai multe ori, un vis împlinit pentru pasionaţii de acvacultură din România.  Aşa a început povestea şi pentru Vasile Todosia, care la bază este inginer constructor şi care a reuşit, alături de Cooperativa Agricolă Păstrăvul din Ţara Ta, în cadrul căreia este preşedinte şi membru fondator, să dea naştere unei ferme piscicole, numită şi păstrăvărie plutitoare, după investiţii de circa 2 milioane de euro din fonduri europene, dar şi din surse proprii.

     

    „O păstrăvărie înseamnă ceva mic, în spatele casei. Proiectul nostru este o fermă piscicolă, care în primul an va produce 360 de tone de păstrăv, iar în următorii ani ne propunem să mergem spre 1.000 de tone. Aşa am început – am luat o păstrăvărie, cum ia toată lumea, ca să am ceva de lucru. De la o păstrăvărie mică, pe care am pornit-o pentru mine, ca un hobby, am ajuns să cunosc oameni pasionaţi de acvacultură la fel ca şi mine şi să ne unim în cooperativă, iar astfel am ajuns cel mai mare producător de păstrăv din România”, a spus Vasile Todosia, preşedinte şi membru fondator al Cooperativei Păstrăvul din Ţara Ta, în cadrul unui eveniment cu presa susţinut la ferma piscicolă aflată pe lacul Oaşa, al doilea cel mai mare lac artificial din România. Aceasta este situată la altitudinea de 1.400 de metri în Munţii Şureanu, la limita dintre judeţele Sibiu şi Alba, pe Transalpina şi este un proiect prin care Cooperativa Păstrăvul din Ţara Ta îşi propune să transforme industria piscicolă din ţară.

    Cooperativa Agricolă Păstrăvul din Ţara Ta a fost înfiinţată în 2020, în Slănic, judeţul Prahova, la iniţiativa a şase membri fondatori şi are ca scop revitalizarea sectorului piscicol, prin îmbunătăţirea calităţii produselor din peşte şi protejarea intereselor fermierilor, prin optimizarea activităţii economice.

    Cooperativa este formată din companiile Păstrăvăria Valea Stânii Zăganu, Salmontana, Vision Progress Consulting, Mario Piscicola, Păstrăv de Făgăraş şi Romavet Investment, care operează ferme şi unităţi moderne în diferite localităţi din ţară. În 2022, Cooperativa Agricolă Păstrăvul din Ţara Ta s-a apropiat afaceri de 12 mil. lei, în creştere cu peste 190% faţă de anul precedent, arată datele publice.

    Targetul de 1.000 de tone de păstrăv produs în următorii ani, mai adaugă proprietarul fermei, înseamnă circa 25% din producţia de păstrăv din România de la acest moment.

    Proiectul Oaşa este finanţat prin intermediul Programului Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (POPAM). Prin acest proiect, cooperativa îşi propune să creeze unul dintre cele mai mari puncte de creştere a păstrăvului într-un lac artificial din România. „Este un proiect mare, muncit, care cred că va avea un final de care toţi ne vom bucura – vom mânca un peşte bun, dintr-un lac curat şi nu vom mai importa atâta peşte cât importăm în momentul de faţă. În prezent, importăm circa 50% din păstrăvul care ajunge pe masa românilor”, spune el.

    Drumul de la mica păstrăvărie din spatele casei şi până la punerea în funcţiune a unei ferme piscicole pe un lac cu o suprafaţă de peste 4 kilometri pătraţi nu a fost unul lipsit de provocări. Vasile Todosia a avut de trecut prin diverse etape care i-au pus răbdarea la încercare până când şi-a putut vedea visul devenit realitate. Însă, afirmă el, cel mai important a fost faptul că în tot acest parcurs nu a fost singur, ci împreună cu ceilalţi pasionaţi de acvacultură din cooperativă.

    Cea mai importantă lecţie pe care acesta a învăţat-o de-a lungul timpului a fost aceea că asocierea este cel mai greu pas, dar şi cea mai bună variantă, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională. „Unul dintre cele mai grele lucruri în viaţă este asocierea – cu soţia, cu un partener sau în business. Însă noi, românii, începem să ne maturizăm şi să înţelegem că asocierea aduce numai beneficii. Când lucrezi într-o echipă, chiar dacă uneori e greu, viaţa ne demonstrează că cea mai bună organizare este asocierea – dacă unul nu poate, va exista celălalt care va putea”, a mai spus Vasile Todosia.

    În acest moment, ferma piscicolă are şaisprezece viviere (bazine pentru păstrat peştele – n. red.) funcţionale, amplasate deja pe lacul Oaşa, iar la finalul lunii septembrie vor fi finalizate şi celelalte, ceea ce va duce la un total de 32 de viviere flotabile, o soluţie modernă şi intensivă de crestere a peştelui în mediul său natural.

    Proiectul dezvoltat de Cooperativa Păstrăvul din Ţara Ta are un impact major în comunitatea locală, prin crearea de locuri de muncă. În prezent, în ferma piscicolă lucrează cinci oameni care locuiesc în apropierea lacului, iar după cum spune Vasile Todosia, mai multă forţă de muncă locală urmează să fie adusă în fermă.

    Ferma piscicolă de la Oaşa, mai spune el, se adresează consumatorului de peşte şi viitorului consumator de păstrăv. „Cu toţii ştim că până la Revoluţie, pentru români păstrăvul a însemnat un deliciu, care era foarte greu de accesat. Atunci, produceam undeva la 400 de tone, acum am ajuns la 4.000, iar prin ferma piscicolă de la Oaşa vom ajunge, în următorii ani, la 5.000 de tone de păstrăv produse anual în România.”

     

    Parteneriat exclusiv

    Din Munţii Şureanu, direct din lacul Oaşa, păstrăvul va pleca în toată ţara, dar se va comercializa exclusiv în magazinele Carrefour din România. Printre produsele pe care clienţii le vor regăsi pe rafturile magazinelor se numără păstrăvul curcubeu eviscerat pe gheaţă şi păstrăvul somonat pe gheaţă.

    Colaborarea cu fermierii de la Oaşa este una de lungă durată pentru Carrefour, care dezvoltă cu acelaşi furnizor şi proiectul Filiera Calităţii – păstrăvul eviscerat Zăganu. „Parteneriatele Carrefour de peste 20 ani cu fermierii României au dus la o dezvoltare continuă a segmentului de carne românească, acoperind astăzi peste 90% din gamă cu produse dezvoltate local. În ceea ce priveşte parteneriatul cu cooperativa Păstrăvul din Ţara Ta, suplimentarea ofertei de produse furnizate de aceasta, pe lângă păstrăvul Zăganu, reprezintă un pas deosebit de important pentru noi, cu impact strategic în planurile noastre privind tranziţia alimentară”, a spus Julien Munch, CEO, Carrefour România.

    În prezent, aproximativ 100 de furnizori români livrează către Carrefour carne de origine românească, dintre care peste 25 livrează peşte şi alţi 40 livrează carne de porc, vită, oaie, pasăre şi iepure.

    Proiectul de la Oaşa este la început, însă Vasile Todosia este optimist atunci când se gândeşte la viitorul fermei piscicole care va începe producţia anul acesta. „Sper să producem atât de mult peşte şi să îl aducem la un nivel cât mai ridicat astfel încât, în câţiva ani, toată lumea să vorbească despre Oaşa şi să vină să cumpere peşte de aici. Va fi cea mai mare satisfacţie – e normal, sunt importanţi şi banii, la fel şi felicitările oamenilor, dar satisfacţia mea cea mai mare ca om este să văd un lucru realizat, de care oamenii să se bucure”, a conchis proprietarul fermei.   

  • Banca Transilvania adaugă în portofoliu un nou produs de creditare destinat fermierilor, prin care aceştia pot obţine până la de cinci ori valoarea unui credit anual APIA

    Banca Transilvania, cea mai mare bancă după active de pe piaţa locală, lansează în piaţă Creditul De 5 ori APIA, destinat finanţării culturilor agricole şi creşterii animalelor, prin care fermierii pot obţine până la de cinci ori valoarea unui credit anual APIA.

    Produsul vizează extinderea accesului fermierilor la finanţări prin creşterea perioadei de acordare şi a categoriilor de beneficiar.

    Astfel, finanţările sunt acordate pe cinci ani, în loc de trei ani, cum se întâmplă în cazul produsului Creditul De 3 ori APIA, şi se adresează inclusiv fermierilor cu activitate în zootehnie.

    “Datorită parteneriatui BT cu Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR), clienţii nu trebuie să prezinte alte garanţii pentru un astfel de împrumut, garanţiile FGCR acoperind până la 80% din valoarea finanţărilor”, spun oficialii băncii.

    Potrivit acestora, noul credit, obţinut în baza adeverinţei APIA şi cu garanţia FGCR înseamnă 90% din subvenţia APIA pentru următorii 5 ani; are dobândă ROBOR 6M Ă 2%, la care se adaugă 1% comision de acordare şi comisionul aferent garanţiei fondului.

    Garanţiile FGCR acoperă până la 80% din valoarea finanţărilor.

    Pentru fermierii care au accesat deja Creditul De 3 ori APIA Sector Vegetal, banca poate suplimenta plafonul până la nivelul maxim al Creditului De 5 ori APIA.

    De la ţnceputul anului, Banca Transilvania a acordat peste 3.600 de credite, în valoare de peste 2,6 miliarde lei, din care peste 350 milioane de lei reprezintă împrumuturile APIA.

    “Angajamentul nostru este să contribuim la modernizarea agriculturii prin finanţare, specializare şi tehnologizare”, spune Sorin Ignat, Director Agribusiness, Banca Transilvania.

    Banca Transilvania are peste 30.000 de clienţi agribusiness, iar valoarea totală a finanţărilor pentru clienţii agribusiness depăşeşte 5 miliarde lei.


     

     

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: Iubeşti România? Sigur? Bine. Atunci de azi şi până de Ziua Naţională cumpără fructe şi legume şi bunătăţuri de la ţăranii şi fermierii români

    Va fi greu, dar pentru urmatoarele trei luni uita de toate nebuniile, necazurile, conflictele si conspiratiile.

    Inchide televizorul si online-ul si uita de politicienii care se injura intre ei acuzand partidul celalalt ca a adus tara in colaps financiar cand de fapt ei fac bine-mersi afaceri impreuna.

    Daca inchizi televizorul si online-ul o sa uiti si de reclamele care te mint ca tot ce cumperi este produs in Romania, ca te si miri cum de ne-am indatorat si de unde s-a dublat deficitul de balanta comerciala.

    Uita de oamenii de afaceri care cat e ziua de lunga se plang ca le merge rau, isi smulg parul din cap din cauza lipsurilor si stau cu mana intinsa la Guvern sa primeasca ajutoare. Dupa care aflam de la televizor si online ca le-au crescut cu 20-30-50% afacerile dar ca paradoxal nu fac profit si nu platesc impozit pe profit, acela din care se construiesc scolile, spitalele si strazile. Inca un motiv sa inchizi televizorul si online-ul.

    Nu mai urmari analistii, economistii, finantistii si toti ceilalti specialisti care iti spun ca Romania merge la fund, ca o sa vina peste noi Uniunea Europeana si FMI si Banca Mondiala ca sa ne spuna ce avem de facut (cand ei insasi habar n-au ce este de facut) si ca urmeaza apocalipsa economica.

    Rupe-te pentru trei luni de toate cele de mai sus si, aratandu-le ca nu iti pasa de ele, du-te in fiecare zi dar mai ales la fiecare sfarsit de saptamana la targurile de toamna si cumpara fructe si legume si bunataturi de la taranii si fermierii romani. Ai ce cumpara, se spune ca a fost o vara buna si ca toamna va fi bogata, asa ca baga banii in buzunarele taranilor si fermierilor nostri. Stiu ca nu este usor, ca supermarketul iti zambeste de dupa colt, ca mallul e mai convenabil, ca esti ocupat la fiecare sfarsit de saptamana, ca uneori taranii si fermierii romani vand mai scump, dar merita sa incerci. Banii raman in tara, sa ne gandim practic, mai bine dai 10 lei care raman in tara decat 5 lei care pleaca de aici. Si, cine stie, poate ca o sa tii piept analistilor, economistilor, finantistilor si celorlalti specialisti si ai sa dai cu tifla Uniunii Europene si FMI-ului si Bancii Mondiale, pentru ca daca lasi banii la taranii si fermierii nostri economia Romaniei va continua sa creasca.

    Nu uita sa iei copiii si nepotii cu tine, vor vedea lucruri care se vad tot mai rar. Oameni arsi de soare – nu pentru ca au fost la mare, ci pentru ca au lucrat la camp. Oameni pe care ii dor muschii – nu pentru ca au fost la sala, ci de la cules, pentru ca au stat aplecati toata vara. Oameni cu bataturi si basici la maini – nu de la aparatele de fitness, ci de la uneltele agricole.

    Asadar, in urmatoarele trei luni de zile, du-te saptamanal la targurile de toamna si cumpara fructe si legume si bunataturi de la taranii si fermierii romani, baga banii in buzunarul lor. Fa-i pe toti sa moara de ciuda cand au sa vada ca Romania a continuat sa creasca si, mai ales, ca a crescut datorita tie.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Holdingul ROCA Agri RDF va lansa un IFN pentru finanţarea afacerilor din agricultură. Alexandru Savin, CEO ROCA Agri RDF: Serviciile de finanţare vor fi destinate nevoilor specifice fermierilor

    ROCA Agri RDF,  holdingul de agricultură lansat de ROCA Investments, va lansa un IFN (Instituţie Financiară Nebancară) care va oferi finanţări firmelor din sectorul agricol.

    Lansarea IFN-ului va avea loc după parcurgerea procesului de autorizare de către Banca Naţională Română (BNR).

    „Ca parte din strategia noastră de dezvoltare, intenţionăm să completăm gama de produse şi servicii existente în grup cu cele specializate în creditarea activităţii fermierilor, prin pregătirea înfiinţării unei Instituţii Financiare Nebancare (IFN). Serviciile de finanţare vor fi destinate nevoilor specifice fermierilor: credite pe termen scurt pentru finantarea producţiei agricole, cu acordare facilă şi un plan de rambursare adaptat activităţii sezoniere. Prin finanţarea sectorului agricol, un domeniu esenţial pentru economia României, ne propunem asigurarea prosperităţii comunităţilor agricole din România, cărora le vom pune la dispoziţie soluţii diversificate de sprijinire a fermierilor”, a declarat Alexandru Savin, CEO ROCA Agri RDF.

    Prezent pe piaţă din luna iulie 2022, holdingul a generat afaceri de peste 156 milioane de euro la nivelul anului trecut şi şi-a dublat suprafaţa agricolă exploatată, ajungând la un total de 4.000 de hectare, prin intermediul companiilor deţinute, respectiv RDF, RDF Agricultură, Adidana, Dachim şi Supliment.

    Investitorii ROCA Agri RDF sunt ROCA Investments, în calitate de acţionar majoritar, şi Florin Deznan.

     

  • Mici şi puternici. Cifrele care descriu cel mai bine businessul din agricultură: microîntreprinderile şi firmele mici, cele care au sub 50 de angajaţi, generează 57% din cifra de afaceri a sectorului

    ♦ Marius Gavrea, expert pe zona de agrobusiness în cadrul ING Bank România: Dezvoltarea ar trebui să fie în zona de procesare. Subiectul este amplu, probabil că mulţi vor răspunde la această afirmaţie: ce ne vom face dacă toţi vor produce paste şi biscuiţi? Ideea nu este aceasta, ideea ar fi să se rupă puţin lanţul şi să începem să producem pe unitatea de suprafaţă acele produse care au valoare adăugată mai mare şi care ajung în procesare, pe rafturi şi de asemenea este cerere foarte mare pentru ele.

    În agricultură, silvicultură şi pescuit sunt 12.821 de companii active cu o cifră de afaceri de peste 100.000 de lei (pragul luat în calcul de ZF  – n. red), din care 98% sunt microînterprinderi şi firme mici, ceea ce înseamnă că cele mai importante businessuri din sector sunt de dimensiuni reduse.

    Aceste companii, care au sub 50 de angajaţi, generează 57% din cifra de afaceri a sectorului, arată o analiză a ZF care utilizează datele furnizate de platforma Bridge to Information. Mai mult, angajează aproape 65% din forţa de muncă, adică plătesc salarii pentru circa 70.000 de oameni, potrivit sursei citate.

    Cu toate acestea, micii producători agricoli întâmpină dificultăţi în a-şi face auzită vocea. Chiar dacă contribuie semnificativ la economie, au dificultăţi în a-şi promova produsele şi a ajunge la consumatorii finali sau, cu alte cuvinte, microînterprinderi şi firme mici au o putere slabă de negoiecere. Ele nu au forţa de a ajunge la raft cu produsele pe care le realizează, deşi ar putea contribui la corectarea deficitul comercial. Un lucru care ar putea rezolva situaţia ar fi prin dezvoltarea procesării locale, astfel încât produsele lor să aibă o valoare adăugată mai mare şi să poată fi comercializate în retailul modern.

    „Problema este la nivel naţional, pentru că nu producem ceea ce avem nevoie să ajungă la raft, acea valoare adăugată pe care o consumă clientul final. Practic, dezvoltarea ar trebui să fie în zona de procesare. Subiectul este amplu, probabil că mulţi vor răspunde la această afirmaţie: ce ne vom face dacă toţi vor produce paste şi biscuiţi? Ideea nu este aceasta, ideea ar fi să se rupă puţin lanţul şi să începem să producem pe unitatea de suprafaţă acele produse care au valoare adăugată mai mare şi care ajung în procesare, pe rafturi şi de asemenea este cerere foarte mare pentru ele“, spune Marius Gavrea, expert pe zona de agrobusiness în cadrul ING Bank România.

    Bancherul consideră că puterea celor mici ar putea creşte prin asociere, pe care o vede esenţială. „Nu cred că este fezabil ca fiecare fermier, fie că are microîntre­prindere sau companie mică, să îşi facă propria unitate de procesare. Mai mult decât în cazul achiziţiei de echipamente sau construcţiei de silozuri, este esenţială asocierea mai multor astfel de fermieri“, a întărit el.

     

    Sunt fermierii mici problema?

    Da şi nu. Pe de-o parte, micii fermieri au businessuri profitabile, chiar dacă dimensiunea cifrei de afaceri este redusă, astfel că rămân fideli activităţii de bază – cei mai mulţi cultivă cereale şi oleaginoase – şi nu fac pasul spre nivelul următor, care înseamnă ieşirea din zona de confort. Pe de altă parte, fără sprijinul autorităţilor şi existenţa unei strategii naţionale, unei microîntreprinderi sau afaceri mici îi este greu să ia în calcul schimbarea, crede Marius Gavrea.

    „Dacă luăm mediile celor două grupuri de firme (microîntreprinderi şi firme mici), vedem că aici se încadrează cele mai multe dintre fermele vegetale din România. Practic, chiar şi la preţurile pe care cerealele şi oleaginoasele le-au avut în anul 2022, dacă facem o structură de cultură mediu ponderată cu cele patru sau cinci culturi de bază (grâu, rapiţă, orz, porumb şi floarea-soarelui), obţinem un venit de 7.500-8.000 lei/hectar. Acesta este maximul ce se poate scoate din cultura mare, care este predominantă în agricultura românească“, afirmă Marius Gavrea.

    El adaugă că dacă raportăm cifra de afaceri obţinută de cele două grupuri de firme la aceste venituri per hectar, vedem că aici sunt fermele cu o suprafaţă cuprinsă între 150 şi 1.500 de hectare, adică în linie cu structura agriculturii româneşti, unde mai mult de 50% este deţinută de astfel de tipuri de ferme. Însă, „chiar dacă cifra de afaceri nu este una spectaculoasă, astfel de companii sunt, de cele mai multe ori, dacă sunt bine administrate, foarte profitabile. EBITDA (profitul din care sunt scăzute amortizările, costurile financiare şi impozitele) este, în cele mai multe cazuri, de peste 25-30% din cifra de afaceri“, explică specialistul în agribusiness.

    O astfel de marjă de profit este printre cele mai ridicate la nivelul economiei. Iar, dacă unităţile agricole de tip microcompanie sau companie mică sunt profitabile ca unităţi şi companii, luate punctual, atunci proprietarul nu este determinat să schimbe ceva, adică să investească în procesare, subliniază Marius Gavrea.

    „Dacă vorbim de fermierii implicaţi în cultura mare, care reprezintă majoritatea în economia românească, ei produc o marfă a cărei preţ este fixat şi depinde de pieţele internaţionale – nu poţi fi decuplat de acestea, mai ales că majoritatea mărfii pleacă la export, având excedent comercial pe cereale şi oleaginoase. De asemenea, acestea fiind produse primare, nu se vând direct către consumatorul final, ci ajung la procesatori, traderi şi în zootehnie. De aici şi unele soluţii care pot să apară şi anume procesarea acestora, integrarea în lanţ cu zootehnie şi procesarea producţiei de aici, trecerea la producţia de alte culturi cu valoare adăugată mai mare (legume, cartofi, pomicultură)“, a mai spus Marius Gavrea.

    România are deficit comercial pe toate principalele categorii de alimente şi băuturi, iar în 2022 deficitul comercial de produse agroalimentare procesate a ajuns la 4,6 mld. euro. În ceea ce priveşte cerealele, avem excedent. România a exportat 12,6 mil. tone de cereale în 2022, nivel record, în valoare de 4,3 mld. euro, conform statisticilor. Cu alte cuvinte, exportăm materie primă ieftină şi importăm produs finit scump, lipsând procesarea locală, de unde şi deficitul comercial.

     

    Cine susţine procesarea? Dau băncile bani?

    „Băncile s-au implicat mult în ultimii ani, volumul creditelor acordate de acestea a crescut de la 4 mld. lei la final de 2015 la peste 9,5 mld. lei la finalul lui 2022 doar pe categoria de plante nepereche (cultură mare, legumicultură ect). Există mare deschidere din partea băncilor, dar important este să fie ce să finanţezi, să fie proiectele care să aducă acea valoare adăugată despre care vorbeam înainte. Iar aici foarte importante sunt politicile guvernamentale în ceea ce priveşte direcţionarea fondurilor europene şi naţionale. Granturile ar trebui să încurajeze procesarea, dar una reală, cu valoare adăugată, eventual chiar specifică pe anumite sectoare cheie“, consideră Marius Gavrea.