RAMAŞIŢELE EXXON VALDEZ – câţiva metri de perete din oţel – zac pe plaja oraşului indian Alang. Prova a dispărut deja. Un furnicar de muncitori înarmaţi cu lămpi de sudură taie ce-a mai rămas din gigantul de 34.000 de tone care a eşuat în urmă cu aproape un sfert de secol pe ţărmul Alaskăi, cauzând una dintre cele mai grave deversări de petrol din istoria Statelor Unite, eclipsată abia în 2010 de explozia platformei petroliere Deepwater Horizon în Golful Mexic.
Peste două săptămâni probabil nu va mai rămâne nimic din vasul petrolier care a naufragiat în 1989, deversând 41 milioane de litri de petrol în Strâmtoarea Prince William din Alaska. După accident, Exxon Valdez a fost reutilat, devenind vas de transport de minereuri, şi a fost redenumit recent „Oriental N„. Compania indiană de fier vechi şi reciclare Priya Blue a cumpărat în primăvara anului trecut vaporul pentru 16 milioane de dolari (12 milioane euro) doar pentru a-l tăia.
În august, vasul a fost tras la ţărm la Alang, unde operează cel mai mare cimitir de nave din lume. Plătiţi cu câteva rupii pe zi, peste 300 de muncitori taie şi demontează vaporul.Dezvăluirea „identităţii„ mai vechi a Oriental N a provocat un mic scandal la Alang. Deşi nu conţine mai multe materiale toxice decât alte vase dezafectate pe plaja din nord-estul Indiei, activiştii pentru protecţia mediului au profitat de notorietatea Exxon Valdez pentru a încerca, fără succes, să blocheze aducerea vaporului pe pământ indian printr-o acţiune la Curtea Supremă.
Procesul a adus în atenţie însă condiţiile catastrofale de lucru întâlnite la multe şantiere navale din sudul Asiei, unde vasele maritime ieşite la pensie sunt tăiate şi transportate la topit bucată cu bucată. În octombrie, şase muncitori au murit într-o explozie la Alang, în timp ce demontau vasul petrolier „Union Brave„, scrie Der Spiegel. Unul dintre ei a tăiat cu lampa de sudură un compartiment în care se afla încă petrol, provocând o explozie.
În Pakistan, peste 20 de muncitori au murit şi mai mult de 150 au fost răniţi în anul 2011 pe şantiere navale. Doar la Alang, şantierele navale au revendicat 173 de vieţi din 2001, zdrobiţi de bucăţi de oţel desprinse sau făcuţi scrum de explozii. Muncitorii se caţără de multe ori desculţi pe vapoare, iar incinerarea deşeurilor toxice pe plajă este un obicei.
AFACERILE MERG BINE PENTRU „ÎNGHIŢITORII DE FIER„, aşa cum sunt supranumite în industrie companiile de fier vechi. Criza globală din domeniul transporturilor maritime a determinat operatorii de flote să strângă cureaua, iar odată cu scăderea tarifelor vasele mai vechi au devenit neprofitabile. Anul trecut au fost tăiate la nivel mondial peste 1.000 de vapoare, cifră record, lider de piaţă fiind India. Şantierele navale din India au reciclat 527 de vase, urmate de cele din Bangladesh, Pakistan şi China. Giganţii din oţel sunt scoşi din uz uneori chiar şi după doar 15 ani de activitate.
Operatorii de flote din Europa preferă de obicei să trimită vapoarele la cimitirele din sudul Asiei, unde reglementările de mediu şi de protecţia muncii sunt mai puţin stringente, iar cererea pentru oţel este mai mare. Companiile de fier vechi cumpără vase de mare tonaj cu aproximativ 400 de dolari pe tonă. Oţelul de înaltă calitate regăsit de obicei în construcţia acestor nave este la mare căutare în Asia, iar reciclarea vapoarelor satisface în prezent 9% din cererea de oţel din India.
Drumul de 6 kilometri între oraşul Alang şi şantierul naval seamănă cu un bazar. Oale, paturi, televizoare şi alte accesorii folosite odată de echipajele navelor maritime se vând la grămadă. Obiectele care nu atrag cumpărători, precum baterii consumate sau cutii de vopsea goale, sunt incinerate în aer liber. Fumul cu miros înţepător se amestecă cu gazele de eşapament de la camioanele de mare tonaj care cară către furnale bucăţi uriaşe de oţel tăiate din nave.