BusinessMagazin

Tag: executiv

  • Christina Verchere – Cea mai puternică femeie executiv din leadershipul românesc

    1. Care au fost cele mai recente realizări profesionale?
    Este o mare onoare să fac parte dintr-o companie precum OMV Petrom, o companie care contează pentru România. Ne propunem să fim un cetăţean corporativ important pentru ţară, prin furnizarea de energie, prin contribuţia cheie în economie şi prin rolul mai larg în comunitate. Nu ne putem imagina viaţa modernă fără energie şi ne mândrim că asigurăm o parte semnificativă din energia de care România are nevoie.
    În plus, OMV Petrom îşi propune să aibă un impact pozitiv în societate. A fost impresionant să văd şi să simt emoţia oamenilor generată de primul Spital de Oncologie şi Radioterapie Pediatrică pentru Copii. Acest proiect m-a făcut să înţeleg şi mai bine de ce OMV Petrom face parte din fibra socială a României.

    2. Ce v-aţi propus pentru anul în curs?
    Rolul nostru este să asigurăm energie; oamenii au nevoie de energie din ce în ce mai mult şi o doresc mai curată. Dezbaterea privind schimbările climatice a câştigat avânt şi, în calitate de companie energetică, ne propunem să facem parte din soluţie. Şi cred că România are o şansă pe care doar puţine ţări o au: resursele de gaze din Marea Neagră. Gazul este soluţia pentru energie curată şi acest lucru este un obiectiv cheie pentru noi. Reducerea amprentei de carbon este o altă prioritate asupra căreia ne concentrăm: până în prezent am obţinut o reducere de 22% faţă de anul 2010 a gazelor cu efect de seră, iar obiectivul nostru pentru 2025 este să obţinem o reducere de 27%.
    Există, de asemenea, un aspect educaţional pe care ar trebui să-l luăm în considerare: depinde de noi toţi să facem diferenţa, devenind mai eficienţi din punct de vedere energetic. Am lansat, anul trecut, România Eficientă, un program de susţinere a acestei cauze, care va continua pe parcursul acestui an şi anul viitor. De asemenea, continuăm istoria noastră lungă de plantare de pomi.

    3. Ce calităţi poate aduce o femeie într-o afacere pe care nu le poate aduce un bărbat?
    Prejudecăţi despre ce roluri ar trebui să aibă bărbaţii şi femeile încă există în societate, dar cred că egalitatea de oportunităţi este obiectivul spre care ar trebui să tindem atunci când vorbim despre diversitate şi incluziune. În opinia mea, o forţă de muncă echilibrată stimulează creativitatea, inovaţia, iar egalitatea de şanse înseamnă că fiecare individ are posibilitatea de a-şi atinge potenţialul maxim. Diversitatea aduce perspective şi opinii. Te ajută să iei o decizie mai bună. Mai mult, dacă fiecare individ livrează la capacitatea maximă, societatea, în ansamblu, ar avea mai multe de câştigat.

    4. Echilibrul între viaţa personală
    şi profesională: mit sau obiectiv?
    Nu este uşor să găseşti un echilibru între viaţa personală şi cea profesională, dar, cu siguranţă, acesta trebuie să fie un obiectiv spre care să tindem. Este vorba despre a şti când trebuie să te concentrezi asupra locului de muncă şi când este timpul să te deconectezi şi să îţi îndrepţi atenţia spre familie şi prieteni. Tatăl meu m-a încurajat să alerg la o vârstă fragedă şi este mai mult decât să trăiesc o viaţă sănătoasă sau să găsesc un hobby. M-a învăţat disciplina – este vorba atât despre minte, cât şi de corp. Şi, la fel ca majoritatea lucrurilor din viaţă, este mult mai distractiv dacă o faci cu alţii – găseşte amici care să alerge.

    5. Sfatul dvs. pentru o tânără care îşi începe acum parcursul profesional
    Pentru orice tânăr, cred că este important să îşi construiască o carieră în jurul abilităţilor şi pasiunilor tale. A-ţi plăcea ceea ce faci, a fi dornic să înveţi lucruri noi şi să lucrezi cu alte persoane sunt câţiva dintre factorii esenţiali care pot să contribuie la o carieră solidă.

    Christina Verchere este una dintre femeile executiv care conduc cele mai puternice companii din România, iar profilul său va apărea în catalogul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS
    Funcţie: Preşedinte al Directoratului şi director general executiv
    Companie: OMV Petrom S.A.
    Cifră de afaceri 2019: 25,48 miliarde de lei
    Profit net 2019: 3,6 miliarde de lei
    Investiţii: 4,2 miliarde de lei
    Cele mai recente investiţii au fost direcţionate în hubul de gaze de la Hurezani, campanie de foraj offshore, achiziţie perimetru Han Asparuh, instalaţie nouă de policombustibili la Petrobrazi, modernizare unitate de cocsare la Petrobrazi, modernizare depozit de carburanţi Arad, extindere reţea staţii de distribuţie
    Număr de angajaţi: 12.347

    Urmează lansarea noului anuar dedicat femeilor din businessul românesc

  • Un chelner a ajuns să câştige mai mult decât un bancher

    1.000 de euro pe lună net (adică 4.800 de lei) înseamnă cât câştigă un bancher, pe medie. 2.000 de euro pe lună, adică aproape 9.600 de lei, înseamnă peste 30% faţă de salariul mediu al unui IT-ist.
    La mijlocul lunii februarie am fost la Cluj şi ce mi-a atras atenţia intrând în trei cafenele şi două restaurante a fost tinereţea chelnerilor, fete şi băieţi, mult mai tineri decât în Bucureşti.
    Aproape toţi erau studenţi şi unul era chiar absolvent de facultate. Nu cred că ei ar fi câştigat mai puţin de 1.000 – 1.100 de euro pe lună, adică salariul la minimum plus bacşişul.
    Clujul este cel mai scump oraş din România din punctul de vedere al chiriilor şi al preţului apartamentelor, situându-se cu 10-20% peste Bucureşti, la un salariu mediu de uşor sub cel din Bucureşti de 3.500 de lei pe lună, adică 730 de euro pe lună.
    Ca să-ţi poţi permite să stai în Cluj, trebuie să lucrezi mai degrabă într-un restaurant sau într-o cafenea decât să lucrezi într-o bancă, având în vedere că în bănci salariul de intrare se situează între 2.000 şi 2.500 de lei net pe lună.
    Un chelner, un ospătar îţi vinde o ciorbă, o friptură, o cafea, în timp ce un funcţionar bancar poate să-ţi vândă un credit ipotecar sau produse de economisire mai sofisticate, cum ar fi fondurile mutuale, ceea ce ar implica mai multe cunoştinţe.
    Nu critic salariile care sunt în industria HoReCa sau salariile din sectorul bancar, ci doar constat această anomalie.
    În Silicon Valley, San Francisco, IT-iştii, programatorii, cei care se ocupă cu marketingul digital câştigă mult mai mult decât profesorii lor de la facultate, care îi învaţă tot ce ştiu ei.
    În aceste condiţii, când IT-iştii au ajuns să câştige de patru, cinci ori mai mult decât profesorii lor, piaţa chiriilor şi a locuinţelor a luat-o razna. Facebook, Google au ajuns să investească sute de milioane sau chiar miliarde de euro pentru a construi locuinţe pentru cei care lucrează în învăţământ şi care nu îşi pot permite preţurile locative din San Francisco.
    Conform unor date prezentate în conferinţa „Joburi noi, meserii vechi”, organizată de Business MAGAZIN împreună cu OLX, trei din zece angajaţi din România vor ajunge să lucreze în industria colaborativă în următorii cinci ani. Noile joburi sunt livrator, şofer de ride-sharing, vlogger, freelancer, youtuber. Conform studiilor prezentate, un curier livrator, partener al Glovo, poate ajunge să câştige până la 3.000 de lei pe săptămână, în funcţie de cât lucrează: „Din calculele mele, faci circa 25 de lei pe oră, la care se mai adaugă şi tips de la clienţi”, a declarat Filip, un curier-livrator de la Glovo, în revista OLX Indexul locurilor de muncă – o nouă eră a muncii.
    Piaţa de HoReCa este în creştere, pentru că veniturile românilor, în special ale corporatiştilor, au crescut susţinut în ultimii ani.
    Dar acest lucru va provoca la un moment dat o criză, pentru că prima opţiune a studenţilor şi a absolvenţilor de facultate va fi de a lucra acolo unde câştigă mai bine, pentru a putea să-şi plătească chiria, dacă stau în Cluj sau în Bucureşti.
    La polul opus, companiile vor rămâne fără candidaţi, fără ofertă de muncă, ceea ce le va îngreuna mult situaţia.
    Să vedeţi ce va fi când se vor „albi” câştigurile chelnerilor din restaurante, respectiv dacă va intra în vigoare legea privind declararea şi impozitarea diferenţiată a bacşişului.

  • Uber pentru servicii în casă

    „La ora actuală avem 1.698 de feexeri în aplicaţie şi peste 20.000 de descărcări ale acesteia. Noi am lansat acum aproape două luni aplicaţia, suntem la început. Este o construcţie continuă pentru că este ceva viu – am plecat cu un produs şi deja am trecut prin două trei variante în ultimele şase luni. Credem că oraşe precum Bucureşti şi cele mari din ţară au un potenţial pe care noi l-am dimensionat destul de mare în această piaţă care va fi ocupată de o tehnologie similară pe termen lung”, a declarat Eusediu Margasoiu, CEO şi cofondator al Feexers, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Deşi aplicaţia mobilă a fost lansată recent, ideea proiectului s-a conturat în urmă cu circa doi ani, timp în care echipa fondatoare a Feexers a găsit aproape 7.000 de specialişti în Bucureşti. „A fost o muncă de vreo doi ani de zile undeva sub nivelul mării ca să scoatem la suprafaţă aceşti specialişti”, a punctat el.
    Cum a pornit însă proiectul Feexers? „Am vrut să dezvoltăm o aplicaţie gen Uber pentru servicii în casă. Am crezut că reinventăm roata. Într-o săptămână am aflat că există multe roţi în lume, în special în SUA. Dar asta nu ne-a oprit, ci ne-a motivat, ne-am inspirat de acolo şi am început să croim acest proiect cu resurse proprii. Până anul trecut, când ne-am dat seama că avem nevoie de gaz pe foc ca să ardă bine proiectul şi aşa am apelat la investitori, la diferiţi vectori de investiţii”, a relatat Margasoiu.
    Compania din spatele Feexers a primit anul trecut o finanţare de 0,5 milioane de euro de la fondul de investiţii Gapminder, Andrei Pitiş, Roca X şi de la fondatorii Secom. Gapminder a ajuns astfel la o participaţie de peste 7% din companie, în timp ce fondatorii au păstrat o cotă de 63% din firmă. Tranzacţia din 2019 a avut loc sub forma unei majorări de capital de 45.300 lei, cu o primă de emisiune de 0,5 milioane de euro euro (2,37 mil. lei), dintre care 0,2 milioane de euro au reprezentat contribuţia Gapminder, conform datelor din Monitorul Oficial. Fondul Roca X şi Lucia Costea au contribuit cu câte aproximativ 0,14 mil. euro. Andrei Pitiş a adus de asemenea aproximativ 30.000 de euro. Fondatorii Feexers au gândit de la început proiectul la nivel global, planul fiind să se extindă pe minimum 10 pieţe din regiune în următorii 5 ani. „Noi am studiat, am făcut focus grupuri şi în afara ţării şi am gândit aplicaţia global plecând de la «naming». Am avut vreo 24 de variante de nume, am testat, am făcut cercetare, am făcut poziţionare, segmentare, tot ce trebuie. Noi gândim aplicaţia mare – vrem ca în cinci ani să fim prezenţi în 10-15 ţări din Europa Centrală şi de Est“, a menţionat Margasoiu.
    Pentru a-şi atinge ţinta de extindere în afara României, start-up-ul are în continuare nevoie de finanţare. De asemenea, Feexers va mai adăuga pe parcurs şi alte servicii. „Ne-am gândit la casă din toate punctele de vedere, dar, evident, nu poţi să demarezi un asemenea proiect cu 200 de servicii. Am plecat cu cele care au o anumită frecvenţă şi penetrare în piaţă. Şi aici vorbim de instalatori, de electricieni, vorbim de amenajări interioare şi ca să punem puţină sare şi puţin piper am introdus o categorie oarecum perpendiculară – beauty, sau personal care”, a precizat el.
    În prezent, în domeniul transportului din România există o serie de soluţii de mobilitate precum Uber, Bolt, Yango, Clever / Free Now, GetPony, Lime, Wolf, Flow, Spark sau CityLink. De asemenea, pe piaţa de comenzi online de mâncare sunt active diverse servicii cum ar fi Uber Eats, Takeaway, Glovo, Foodpanda sau Bringo.
    „Este «sânge» mult acolo şi am realizat că există un teritoriu – casa – care este liber la ora actuală chiar dacă există foarte multe platforme web, dar nicio aplicaţie mobilă. Şi ne-am întrebat de ce se întâmplă acest lucru şi am aflat în timp: fiindcă nu este uşor, este greu, este o aplicaţie destul de operaţională, asimetrică, în care poţi să ai puţini profesionişti într-o parte şi foarte mulţi oameni cu nevoi cu o frecvenţă mai mică de utilizare şi pe care ia timp să o construieşti. Într-o piaţă dominată eminamente de culoarea neagră noi vrem să venim cu bidineaua şi să o «albim».” 

    Proiect: DigitalBricks
    Ce face? Soluţie software pentru automatizarea procesului de monitorizare a facturilor dintr-o companie
    Necesar de finanţare: 500.000 euro
    Invitat: Vlad Brătăşanu, fondator Digital Bricks

    Proiect: XVision
    Ce face? Aplicaţie software pentru analiza şi interpretarea automatizată a radiografiilor
    Finanţare totală primită: 100.000 euro
    Necesar de finanţare: 300.000 euro
    Invitat: Ştefan Iarca, cofondator XVision

    Proiect: AntiFragile
    Ce face? Sistem de etichete inteligente pentru monitorizarea coletelor de la distanţă
    Investiţia iniţială: circa 5.000 euro
    Necesar de finanţare: min. 50.000 euro
    Invitat: Andrei Ene, fondator AntiFragile

    Proiect: BIT Benefit
    Ce face? Platformă online de cursuri extra-şcolare dedicată copiilor angajaţilor unei organizaţii
    Investiţia iniţială: 120.000 euro
    Venituri generate până acum: 60.000 euro
    Invitat: Vlad Dobre, cofondator BIT Benefit

    Proiect: SymphoPay
    Ce face? Platformă de integrare a plăţilor la terminalele de plată cu cardul (POS) de la comercianţi
    Finanţare totală primită: 1,3 milioane euro
    Invitat: Daniel Nicolescu, CEO şi cofondator Symphopay

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Un fost director executiv al HBO, responsabil pentru producerea serialului „Game of Thrones”, a semnat un contract pe cinci ani cu serviciul de streaming Apple TV Plus

    Richard Plepler, fostul preşedinte şi director executiv al HBO, a semnat un contract de producţie pe cinci ani cu Apple TV Plus. Înţelegerea dintre Apple şi noua companie de producţie lansată de Plepler, Eden Productions, implică serii TV originale, filme artistice de lung metraj şi documentare, potrivit Business Insider.

    „Sunt încântat să lucrez cu Zack (Van Amburg), Jamie (Erlicht) şi echipa remarcabilă de la Apple care şi-a arătat cu adevărat susţinerea faţă de viziunea mea pentru Eden încă din prima zi. Show-urile pe care Zack şi Jamie le-au produs, «The Crown» şi «Breaking Bad», se numără printele cele pe care le admir cel mai mult. Apple este una dintre cele mai creative companii din lume, şi este locul ideal pentru noua mea companie de producţie”, a declarat Plepler.

    Compania acestuia se va concentra în jurul câtorva programe high-profile. În prezent, Plepler îşi construieşte o mică echipă de executivi în New York pentru a a-şi putea pune baza companiei de producţie. Discuţiile dintre Plepler şi noii executivi video din cadrul Apple TV Plus, Zack Van Amburg şi Jamie Erlicht, s-a întins pe o perioadă de mai multe luni de-a lungul anului trecut.

    Mişcarea vine după ce Plepler renunţa la poziţia de preşedinte şi director executiv al HBO în luna februarie a anului trecut în timpul unor restructurări în interiorul companiei mamă WarnerMedia, după ce petrecuse 28 de ani în timpul companiei. Serviciul de streaming Apple TV Plus a fost lansat în noiembrie 2019 şi a început să furnizeze un număr mic de conţinut original, incluzând „The Morning Show” cu Jennifer Aniston.

     

     

  • Cine sunt „ăştia”: Când „acasă” e în jurul lumii

    Florian Ioniţă este corporate engineering systems owner în cadrul jucătorului elveţian din industria farma Novartis. Numele funcţiei pe care o deţine sună la fel de complicat ca jobul său. Cel puţin pentru un necunoscător. Când vine vorba să sumarizeze o zi din viaţa de la birou, executivul român care locuieşte la Basel, în Elveţia, spune că lucrează în prezent cu două laptopuri, două telefoane, patru displayuri şi câteva minţi de geniu în background pentru fabricarea unei linii de producţie complet digitale.

    Iar când nu lucrează, foloseşte una dintre cele trei valize mereu pregătite pentru a schimba avioanele către Germania, Elveţia sau România, cu precădere. Dar şi atunci este întotdeauna însoţit de geanta diplomat cu telefoane, tablete şi baterii externe, pentru un acces nelimitat la informaţie şi comunicare fără limite.

    Şi totuşi, ce presupune jobul său actual? „Aş concluzia că este un job ce presupune gândire în viitor, contacte cu sute de colegi din lume şi intuiţie pentru a şti cum putem lucra la capacitate şi eficienţă maximă pentru companie”, spune executivul român. De exemplu, în acest moment, el este implicat împreună cu colegii săi din Novartis la proiectarea unei fabrici de medicamente complet digitale. „Viitorul trebuie fructificat în acţiuni în timp real, având în vedere că în industria noastră progresul şi inovaţia medicinei cere automat susţinere din partea de inginerie.”

    Florian Ioniţă şi-a început cariera la Centrala Nucleară din Cernavodă când încă era student. Uitându-se în urmă, el afirmă că toată cariera sa a fost complet influenţată de sfaturile primului său manager (Ian Horne). Un rol major a jucat şi intuiţia sa personală cu privire la viitorul omenirii – atât din punctul de vedere al mediului de business, cât şi politic. „După primele experienţe internaţionale, respectiv în Spania şi Olanda, în timpul recesiunii din 2008-2009, am înţeles imediat unde, când şi în ce direcţie trebuie să îmi îndrept cariera.”

    Mutările au fost, în general, „foarte inspirate”, având acces mereu la mediul de business internaţional şi la ultimele noutăţi din domeniile sale de interes, respectiv inginerie şi IT.

    Executivul român lucrează pentru Novartis de doi ani şi jumătate, perioadă în care a ocupat mai multe funcţii, lucrând atât în München, Germania, cât şi în Basel, Elveţia. Înainte de Novartis însă, Florian Ioniţă şi-a construit o carieră internaţională, lucrând în Barcelona, Spania, pentru compania de logistică Vanderlande, în Singapore pentru gigantul din energie Eni, în România pentru grupul GSP din Constanţa, sau în Copenhaga, capitala Danemarcei, pentru Maersk Drilling, un alt grup din domeniul energiei. Care este elementul de legătură în acest puzzle? Domeniul IT. „Prima plecare cu impact major, atât din punct de vedere personal, cât şi profesional, a fost în SUA, în 2006. Am mers pentru doar patru luni, împins de nevoia financiară de a-mi continua studiile cu orice preţ.”

    Absolvent al Universităţii Ovidius din Constanţă (cu o diplomă în inginerie mecanică), el deţine şi un executive MBA de la Tiffin University. „Viaţa internaţională a început din necesitatea de a evolua. A continuat datorită deschiderii către nou, către viziune şi un mediu profesional bazat strict pe valoarea adăugată adusă unei poziţii dintr-o companie.”

    A revenit în ţară timp de doi ani şi jumătate (între 2011 şi 2014) – perioadă în care a lucrat pentru GSP Holding, grupul de companii specializate în forajul marin şi în construcţii offshore deţinut de omul de afaceri constănţean Gabriel Comănescu. Despre perioada aceea spune că a învăţat „exact cum nu trebuie să fie un mediu de lucru. Poate am fost ghinionist, însă cum mereu extrag ce-i mai bun, am fugit rupând pământul cu o mare lecţie, atât profesională, cât şi personală.”   

    Şi totuşi, la întrebarea dacă se gândeşte să se întoarcă în ţară, răspunsul este simplu: „Da, evident”. Doar că pe termen mediu, sau chiar lung. Un motiv este diferenţa mare dintre veniturile executivilor din top management şi ale celor din zona de execuţie. Spre exemplu, un director de fabrică din România are un salariu de opt ori mai mare decât un muncitor, raport care se regăseşte şi în alte ţări din regiune, în timp ce în Europa de Vest decalajul este mult mai mic, de 3 la 1, potrivit datelor companiei de consultanţă şi executive search Korn Ferry.
    „Din păcate, românii expaţi sunt, momentan, doar relativ luaţi în calcul de corporaţiile internaţionale şi mai ales de companiile locale. Astfel, sunt bariere încă din start. Se preferă angajarea expaţilor străini şi nu a noastră.”

    Dacă ar fi să revină sau când o va face, va fi din poziţia de angajat. „Cel puţin asta îmi oferă limita mea intelectuală. Încă nu sunt capabil să generez o idee sau model de business care să-mi ofere şansa de a avea un angajat care să poată primi exact ceea ce eu pretind de la un angajator. Mai bine să fiu eu un angajat eficient, decât un angajator cu oameni parţial sau complet nefericiţi şi limitaţi.” 

    Deşi a locuit în toate colţurile lumii, vine acasă frecvent şi este de părere că puţine lucruri s-au schimbat în ultimii ani. Curăţenia, infrastructura, calitatea în servicii (exceptându-le pe cele din HoReCa), dar mai ales modul de a gândi şi acţiona al oamenilor sunt lucruri care nu s-au schimbat prea mult în ultimii 10 ani. „De apreciat sunt excepţiile oraşelor Sibiu şi Cluj-Napoca, unde trecerea timpului este vizibilă, generându-mi întrebări vizavi de ce anume este diferit în aceste medii.”

    Este de părere că principalele două schimbări care ar trebui să aibă loc în România ar trebui să fie în domeniile educaţiei şi sănătăţii, deoarece o societate educată şi sănătoasă este şi va rămâne „autodezvoltatoare, verticală şi ajustabilă la schimbările globale”. Câteva exemple în acest sens sunt Olanda, Singapore şi Coreea de Sud.  

    De ce anume vă e cel mai dor din România?

    Consider că dorul de România are momentele lui. În acest moment, se limitează la familie – incluzând labradorul meu Buddy -, la timpul frumos cu prietenii la „cârciumă” şi la libertatea în sensul deplin al cuvântului. Apreciez şi mă simt excelent în vestul Europei, însă uneori lipsa de flexibilitate, alături de modul strict de a petrece timpul liber sunt câteva chestiuni problematice aici. În schimb, România oferă oameni zâmbitori, pozitivi şi foarte deschişi atunci când sunt în timpul liber şi petrec. Mă hrănesc cu aceste momente când revin în ţara. Mersul la piaţă aproape zilnic şi (încă) posibilitatea de a achiziţiona alimente în kilograme şi nu pe bucată adaugă mereu un zâmbet acasă. Sunt foarte, foarte multe locuri, lucruri şi medii frumoase în România, însă personal nu am găsit balanţa până acum. Poate vârsta, poate mentalitatea, poate dorinţa de a face totul fără graniţe sunt impedimente

    Dar la polul opus, de ce vă e cel mai puţin dor?

    De limitele inexplicabile ale oamenilor, şocante, aş spune. Trăim într-o lume complet deschisă, cu acces la orice informaţie în timp real, dar noi încă adormim fără a învaţa ceva peste zi, fără a ne întreba ce putem face să progresăm, să schimbăm lucrurile, să evoluăm. Simplu şi direct cu aplicaţie în orice domeniu şi mediu. 

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Aş evita subiectul doar prin prisma faptului că ies din casă sau birou şi intru pe autostradă cu trei benzi pe sens, coborând apoi direct în centrul oraşului. Poate Copenhaga, München sau Basel sunt excepţii. Prietenii fac glume şi spun că înainte de întoarcerea în România este bine să încerc construcţia unei autostrăzi private. 

    Pe de altă parte, nefiind un băutor de cafea aş spune că în general viaţa din cârciumile din România (aşa numesc eu orice locaţie indiferent de nivelul ei) este printre cele mai plăcute din lume. Aşa cum menţionam anterior, partea care mă atrage cel mai mult acasă este cea de veselie şi timp fain. Din punct de vedere culinar sunt foarte mulţumit acasă. Varietatea şi libertatea locurilor sunt exemplare. Faptul că în orice oraş din ţară, la orice oră, poţi merge la cumpărături sau poţi ieşi la cârciumă este extraordinar. 

  • Cine sunt „ăştia”: Un român este CFO-ul Mars Italia, un business de 260 mil. euro: Noi nu am părăsit România, ci doar am decis să descoperim Italia

    Executivul român Adrian Comăneci şi-a construit cariera în multinaţionale şi, deşi a cochetat o vreme cu consultanţa, a preferat să se întoarcă în cadrul unor companii internaţionale gigant care i-au fost şi şcoală de business, şi de leadership. Acum el este CFO al grupului american Mars pe piaţa din Italia, una dintre cele mai dezvoltate economii din Europa, unde producătorul brandurilor
    M & M, Snickers, Orbit sau Whiskas are vânzări de 260 de milioane de euro anual.

    “Cariera mea de până acum reprezintă o călătorie foarte interesantă pe parcusul căreia am întâlnit oameni frumoşi, am trăit experienţe diverse şi am evoluat atât ca om de business, dar mai ales ca om”, spune executivul de 37 de ani.

    Uitându-se în urmă, afirmă că primul său rol transformaţional a fost cel de membru al asociaţiei studenţeşti Voluntari pentru Idei şi Proiecte din cadrul ASE. Descrie acea perioadă ca doi ani intenşi în care a avut ocazia să înveţe ce înseamă managementul de proiect, un business plan, ce presupune lucrul în echipă şi cum poţi obţine finanţare comunicând o viziune şi nu doar beneficii materiale.

    Au trecut nu mai puţin de 16 ani de atunci, cu diverse roluri şi proiecte interesante – la nivel operaţional şi strategic – pentru mai multe companii din industrii diverse, de la FMCG, oil & gas, logistică & transporturi sau banking.

    „În cariera mea am îmbinat perspectiva de consultant extern cu cea de angajat, iar acest lucru s-a dovedit a fi un factor important pentru rezultatele mele de până acum.”

    Celelalte ingrediente esenţiale ale carierei sale sunt ambiţia şi respectul pentru muncă – preluate de la părinţii săi –, o şcoală extraordinară de business (Procter & Gamble) şi o şcoală unică de people leadership (Mars), după cum spune chiar el.
    „La sfârşitul anului 2016 am început prima experienţă pe termen lung în afară ţării, preluând rolul de CFO pentru businessul Mars din Italia.” A văzut în această mutare două mari oportunităţi.

    Pe de-o parte este vorba de o oportunitate profesională dat fiind că businessul gigantului american pe piaţa din Italia este de câteva ori mai mare cât cel din România, fiind una dintre cele mai complexe pieţe din Europa, unde coordonează o echipă de 18 persoane. Pe de altă parte, a fost vorba de o oportunitate personală, „aceea de a experimenta împreună cu familia mea viaţa într-o altă ţară, cu tot ceea ce aduce ea – descoperire, adaptare, învăţare şi schimbare. Noi nu am părăsit România, ci doar am decis să descoperim Italia.” Acum locuieşte în Milano, centrul financiar şi industrial al Cizmei, un oraş de unde se mişcă mare parte din economia Italiei.

    Jobul său actual are trei componente principale, potrivit lui Adrian Comăneci. Este vorba despre definirea strategiei de portofoliu (produse şi clienţi) şi a proiectelor pe termen lung care vor genera valoare adăugată atât pentru companie, cât şi pentru consumatorii, clienţii şi partenerii Mars. În al doilea rând este vorba de urmărirea implementării acestor proiecte, ca responsabil direct pentru unele dintre ele şi prin monitorizarea progresului şi impactului în business pentru celelalte – atât din punct de vedere financiar, cât şi operaţional. Şi poate cel mai important aspect este cel legat de dezvoltarea organizaţiei şi a persoanelor care vor pune umărul la creşterea Mars în anii ce vor urma – prin coaching, mentoring, training şi nu în ultimul rând selecţie şi recrutare.

    „O zi obişnuită la birou presupune o comunicare continuă cu colegii mei, pentru a înţelege ce funcţionează şi ce poate fi îmbunătăţit, pentru a învăţa unii de la alţii (…).” În acest rol, de CFO al Mars Italia, Adrian Comăneci spune că 80% din ceea ce realizează este prin alţi oameni şi mai puţin de 20% doar prin efortul său individual. 

    În prezent coordonează o echipă formată din 18 persoane, echipă pe care o descrie ca fiind foarte interesantă prin diversitatea ei – din punctul de vedere al experienţei, competenţelor şi aspiraţiilor personale şi profesionale.

    Înainte de a prelua poziţia actuală, Adrian Comăneci a ocupat timp de trei ani funcţia de CFO al Mars România, subsidiara locală a unui gigant care are în portofoliu branduri prezente în toată lumea, precum Twix, Snickers, Mars, M&M (ciocolată), Whiskas (mâncare pentru animale) sau Uncle Ben’s (orez). De circa doi ani, din portofoliu Mars fac parte şi brandurile de gumă de mestecat ale Wrigley. Tranzacţia dintre cei doi giganţi – Mars şi Wrigley – a debutat acum un deceniu, având o valoare de 23 mld. dolari.

    Mutarea a creat la momentul acela cel mai mare jucător din industria dulciurilor la nivel mondial. Mars deţinea 81% din Wrigley, producătorul gumelor Orbit, în timp ce restul de acţiuni erau controlate de miliardarul Warren Buffett prin fondul Berkshire Hathaway. În 2016, Mars a preluat şi restul de acţiuni şi a început integrarea businessurilor.

    Înainte de „era” Mars, care a debutat în 2014 în România, Adrian Comăneci a lucrat pentru compania din sectorul bunurilor de larg consum P&G, în cadrul companiei din domeniul petrolului Rompetrol, dar şi în sectorul de audit şi consultanţă.
    Se gândeşte să se întoarcă în România?

    „Întoarcerea în România a fost şi va fi mereu una dintre variante. Momentan nu există un moment bine definit deoarece dorim să luăm lucrurile pas cu pas şi să ne bucurăm de experienţa de familie pe care o trăim acum în afara ţării.” Executivul spune că există o vorbă în popor, „Nu aduce anul ce aduce ceasul”, aşa că revenirea ar putea fi peste o lună sau la fel de bine peste câţiva ani.

    „Un aspect important este că atât eu, cât şi soţia mea ne dorim ca la un moment dat să jucăm un rol activ în realizarea unui viitor mai bun pentru ţara noastră (nu mă refer la politică) şi probabil că întoarcerea noastră va fi mai uşoară atunci când vom identifica exact acest rol.”
    Cel mai dor le este de prieteni şi familie. Chiar la final de septembrie au fost în ţară şi au avut ocazia să se întâlnească cu persoane dragi. „Un moment special a fost duminică dimineaţa, înainte de a pleca spre aeroport, când patru familii şi trei generaţii s-au reunit într-o sufragerie primitoare din Pantelimon pentru a savura o cafea şi/sau o porţie de râsete şi voie bună.”  

    Cel mai puţin dor le este de lipsa spiritului civic şi a respectului reciproc care se poate observa zilnic la foarte mulţi dintre români. „Pare că în ADN-ul poporului român încă există o mutaţie care activează individualismul şi nepăsarea, şi doar printr-o educaţie de calitate vom găsi antidotul care să ne salveze.” O educaţie care începe de acasă, se cultivă la şcoală şi se defineşte de-a lungul întregii vieţi.

    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.
    Din punctul meu de vedere, educaţia reprezintă punctul de pornire pentru rezolvarea tuturor problemelor fundamentale cu care ne confruntăm. Şi nu mă refer doar la educaţia academică, ci şi la autocunoaştere şi dezvoltare personală, la acel proces prin care descoperim cine suntem cu adevărat, învăţam să ne iubim şi să ne respectăm pe noi înşine, pentru ca apoi să putem să-i iubim şi să-i respectăm pe cei din jurul nostru. Oamenii conştienţi respectă, iubesc şi schimbă în bine lumea din jurul lor.

    Când aţi venit ultima dată acasă? Ce s-a schimbat de când aţi plecat?
    Venim acasă cel puţin o dată la trei luni de zile, mai ales pentru a petrece împreună cu familia şi prietenii sărbătorile şi evenimentele importante. În “bula” în care trăim noi nu s-au schimbat foarte multe, însă la nivelul ţării se poate observa, din păcate, o segregare şi mai mare a categoriilor sociale, iar acest lucru nu cred că este benefic nimănui.

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Suntem foarte norocoşi să trăim în Italia, o ţară extraordinar de frumoasă şi recunoscută pentru tradiţia şi calitatea culinară. Există multe zboruri din România (către Italia – n.red.) la preţuri accesibile, iar infrastrucura este foarte bună, aşa că vă invit cu toată căldura să descoperiţi Italia în mod direct. Noi locuim la 15 minute de Milano, într-o zonă verde şi liniştită (Milano 3), perfectă pentru familiile cu copii mici.

  • Inteligenţa artificială: o discuţie ce trebuie purtată

    „După cum spune şi numele evenimentului, Digital Sustainability Forum, ne dorim să aducem cât mai mulţi actori la un loc pentru a avea o discuţie despre implementarea sustenabilă şi chiar dezvoltarea tehnologiei IA (inteligenţă artificială) aici, în România”, explică Matthias Sachs, director corporate affairs la Microsoft Central & Eastern Europe, referindu-se la o iniţiativă Microsoft la nivel european, care se desfăşoară deja în ţări precum Polonia, Bulgaria şi Danemarca, şi reuneşte o comunitate formată din lideri emergenţi din sectorul public, mediul de afaceri, societatea civilă şi mediul academic pentru o conversaţie despre inteligenţa artificială şi rolul său în societatea modernă. „Vrem să stimulăm dialogul între cei din sectorul privat, cei din sectorul public, cei din mediul politic şi să tragem concluzii, să venim cu idei pentru politici publice care, odată aşezate pe foaie, pot duce la ceva util pentru societatea românească.”

    Exceutivul de la Microsoft insistă asupra nevoii de a crea o anumită siguranţă şi de a avea dezbateri publice pe această temă. „Noi, Microsoft, avem responsabilitatea de a contribui prin stimularea acestor dezbateri şi prin găsirea unor parteneri; după această masă rotundă sau altele, vom putea avea ceva de oferit autorităţilor, ceva tangibil.” Matthias Sachs crede că nicio societate nu este pregătită pentru noile tehnologii, acesta fiind şi motivul pentru care compania derulează diverse programe. Cei care cunosc domeniul au responsabilitatea de a crea politici publice şi metodologii pentru aceste tehnologii, pentru a stimula dezvoltarea cunoştinţelor în această privinţă, notează el. „Aş spune că în majoritatea societăţilor este nevoie de mai multă educaţie, fapt valabil şi în cazul României. Educaţia este cheia – atât dezvoltarea abilităţilor cât şi o mai bună înţelegere a subiectului, astfel încât oamenii să nu fie excluşi. Inteligenţa artificială e o tehnologie care trebuie să fie centrată pe oameni, procesul trebuie să fie unul transparent. Sunt multe de făcut, dar sunt optimist în ceea ce priveşte viitorul.”

    Termenul de sustenabilitate, devenit recent un soi de „buzz word”, poate fi asociat unui număr mare de practici de business. În cazul tehnologiei însă, executivul de la Microsoft consideră că sustenabilitatea are şi o altă dimensiune, şi anume cea de plusvaloare. „Sustenabilitatea se referă la un proces care aduce valoarea vieţii de zi cu zi a oamenilor şi care se desfăşoară pe termen lung. Tehnologiile se implementează, transformarea digitală are loc acum în societate şi nu modifică doar businessurile, ci mult mai multe aspecte ale societăţii. Entităţile din sectorul public îşi digitalizează procesele de lucru, universităţile digitalizează modul în care comunică cu studenţii – sunt multe exemple în acest sens.” El aminteşte de iniţiativa numită Parteneriatul pentru IA, fondată de Google, Amazon, IMB, Facebook şi Microsoft la care s-au mai alăturat, între timp, alte 22 de companii. „Suntem cu toţii responsabili, pentru că toţi dezvoltăm soluţii de IA.”

    Matthias Sachs crede că IA afectează extrem de multe domenii, iar transformarea digitală afectează toate societăţile şi industrii diverse; prin urmare, anumite companii se concentrează pe anumite zone. Pe de altă parte, spune el, există încă o anumită reticenţă vizavi de evoluţia inteligenţei artificiale. „Oamenii se tem, există anumite temeri şi acestea trebuie luate în serios. De aceea am şi demarat acest forum al sustenabilităţii, creând astfel un grup de experţi care să asigure feedback şi să ne arate ce este important în România. Este un eveniment care are loc şi pe alte pieţe, încercând astfel să generăm un dialog relevant în statele respective.”

    Este important ca întrebările despre tehnologie să fie adresate: „Din moment ce noi dezvoltăm aceste soluţii, cred că trebuie să abordăm acest subiect într-un mod umil, nu ar trebui să plecăm de la ideea că noi le ştim pe toate. Trebuie să spunem: «Am dezvoltat aceste soluţii, credem că vor fi utile, dar haideţi să vorbim despre ele». Nu este important doar să vinzi produsele, ci şi modul în care explici oamenilor cum funcţionează acele produse”.

    Iar gama de produse şi servicii bazate pe IA este din ce în ce mai mare. În România, producătorul american de software a implementat o serie de programe, unul dintre acestea fiind AI for Accessibility, în valoare de 25 de milioane de dolari, gândit pentru o perioadă de cinci ani şi care urmăreşte să valorifice puterea IA pentru a dezvolta capacitatea umană pentru cei peste un miliard de oameni cu dizabilităţi din întreaga lume. Este o oportunitate pentru dezvoltatori, ONG-uri, academicieni, cercetători şi inventatori de a-şi adezvolta activitatea în beneficiul persoanelor cu dizabilităţi, concentrându-se pe trei direcţii: ocuparea forţei de muncă, îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi şi comunicarea în scopul conectării la cotidian.

    Potrivit datelor Microsoft, în România, din aproximativ 4 milioane de copii, 10% – adică 400.000 – au tulburări de limbaj, iar numărul lor este în creştere. Nu există instrumente moderne care să răspundă nevoilor tuturor. În plus, numărul de logopezi şi terapii de limbaj la nivel naţional este unul scăzut, iar metodele utilizate nu sunt adaptate vârstei pacientului şi au un grad redus de interactivitate.

    Astfel, programul mai sus menţionat îşi propune să sporească dezvoltarea de soluţii IA accesibile şi inteligente pentru a ajuta dezvoltatorii să creeze aplicaţii inteligente care să poată vedea, auzi, vorbi, înţelege şi interpreta nevoile oamenilor. Parteneriatul cu Ascendia a început în urmă cu patru ani, sprijinindu-i cu resurse cloud Microsoft Azure, pentru a le susţine ideile de start-up în educaţie. Anul trecut, Timlogo a primit un grant AI for Accessibility pentru a sprijini eforturile companiei de a-i ajuta pe copii şi adulţi să aibă acces mai uşor la terapie logopedică. Prin utilizarea instrumentelor cognitive, platforma reprezintă o metodă de învăţare şi exersare a vorbirii, perfect adaptată particularităţilor copiilor digitali nativ.

    În ceea ce priveşte viitorul muncii, Matthias Sachs pleacă de la ideea că IA „aduce un plus de valoare abilităţilor umane, un plus la ceea ce oamenii pot face acum. Vom vedea multe noi joburi create, vom vedea oameni făcând lucruri pe care acum nici nu ni le putem imagina. Este un aspect pozitiv şi trebuie să ne asigurăm că transformăm joburile existente acum, să educăm oamenii, să le asigurăm programe de reconversie profesională, astfel încât ei să se descurce în această nouă realitate. Cred că sunt multe lucruri care se vor schimba, dar încurajăm guvernele să facă cercetări în acest sens, să se fie cu un pas înainte”, încheie el.

  • Executiv Air-France KLM, despre zborurile pe distanţe lungi anunţate de TAROM: „Nu este uşor să faci asta – este scump. Preţul pentru o aeronavă este de 250 de milioane de euro”

    „Lucrăm împreună cu mulţi parteneri din alianţa SkyTeam, aşa cum este şi TAROM, iar dacă au planuri să dezvolte rute de lung curier, suntem bucuroşi să avem un partener puternic aici. Totuşi <Este greu să trăieşti din aer>, aşadar nu este niciodată uşor să începi să operezi rute de lung curier – este nevoie de multe investiţii  în această direcţie – trebuie să te asiguri că acest model funcţionează”, răspunde Thijs Komen, general manager Air France KLM pentru Europa Centrală, Alpi şi zona Balcanilor, întrebat despre părerea sa asupra perspectivelor TAROM de dezvoltare a businessului de zboruri pe distanţe lungi.

    Recent, operatorul naţional de stat  şi-a anunţat intenţia a opera curse spre Asia şi Statele Unite de pe aeroportul Otopeni.

    Întrebat care este nivelul investiţiei în deschiderea operaţiunilor zborurilor de lung curier, executivul de la Air France KLM spune că, în situaţia în care TAROM decide să cumpere o aeronavă nouă, preţul pentru un Boeing 787 Dreamliner (una dintre opţiuni pentru acest tip de zboruri) „la raft” este de 250 de milioane de euro. Desigur, observă el, există şi varianta închirierii aeronavelor sau a operării acestora în regim charter „Dar nu este uşor să faci asta – este scump”.

    În ceea ce priveşte Air France – KLM, investiţiile în tehnologie se numără printre priorităţile companiei în următoarea perioadă: „Investim zilnic în tehnologie câte 3 milioane de euro, adică 1,2 miliarde de euro pe an”.

    În afară de evoluţia rapidă a tehnologiei, provocările industriei aviaţiei din prezent se leagă de sustenabilitate. „Nu ştiu cât de important este subiectul sustenabilităţii în România, dar în Olanda sunt multe discuţii pe această temă. Pe aeroportul Schiphol nu mai este permisă creşterea fiindcă opinia publică este împotriva creşterii acestei industrii din motive de sustenabilitate – vedem că în ţările nordice oamenii vor să călătorească mai puţin decât obişnuiau, ori aceasta este provocarea cheie cu care se confruntă industria noastră”.

    Alte provocări pentru operatorii europeni de zbor tradiţionali se leagă de modul în care se dezvoltă competitorii – atât cei low-cost, cât şi companiie din regiunea Golfului, care se dezvoltă rapid (precum Emirates Airlines, Qatar Airways): „Ne bucurăm de competiţie, dar ar trebui să fie făcută sub umbrela aceloraşi reguli şi legi sub care ne aflăm şi noi. Vedem că operatorii din Golf au parte de anumite circumstanţe care nouă nu ne sunt permise în Europa”.

    Pe  7 octombrie 2019, KLM a sărbătorit 100 de ani de la înfiinţare, fiind cea mai veche companie aeriană din lume care operează sub numele său iniţial, potrivit informaţiilor oferite de reprezentanţii companiei.

    KLM a început cu zboruri scurte spre Londra, apoi şi-a extins serviciul prin zboruri intercontinentale în Asia şi America. Compania regală olandeză are zboruri directe spre nu mai puţin de 162 de destinaţii din întreaga lume cu o flotă de 214 aeronave. În 2018 compania a transportat peste 34 milioane de pasageri, iar operaţiunile sale sunt dirijate de peste 33.000 de angajaţi in toată lumea.

    KLM a fost fondată în 1919 de către Albert Plesman şi a operat primul zbor pe 17 mai 1920, de la Croydon, Londra la Amsterdam, la bordul aeronavei aflându-se doi jurnalişti britanici şi o scrisoare de la primarul Londrei către omologul său din Amsterdam. Primul zbor intercontinental KLM a decolat pe 1 octombrie 1924 din Amsterdam cu destinaţia Jakarta. Călătoria a durat 55 de zile şi a avut 21 de opriri. În următorii ani, serviciul intercontinental a fost extins. În 1930, au fost operate zboruri spre Curacao, iar în 1946 KLM a fost prima companie aeriană care a conectat Europa continentală şi America, prin zborurile transatlantice Amsterdam – New York.

    Primul zbor Bucureşti – Amsterdam a fost operat în urmă cu 54 de ani, pe 31 martie 1965. În prezent, KLM operează 2 zboruri cu plecare din Bucureşti spre Amsterdam la programul de iarnă şi 3 zboruri la programul de vară. Acestora se mai adaugă zborurile operate în parteneriat cu Tarom, membru a aceleiaşi alianţe aeriene. Aproximativ 75% – 80% dintre pasagerii români călătoresc spre destinaţii intercontinentale, dintre care cele mai cerute sunt America şi Asia.

    „România creşte rapid – am anunţat deja prin Air France că vom avea oa treia rută zilnică pe perioada iernii; românii călătoresc din ce în ce mai mult, nu doar spre Europa, ci şi spre restul lumii din huburile noastre”, descrie Thijs Komen perspectivele sale asupra pieţei locale.

     

     

  • BREAKING: Şefa Executivului din Hong Kong anunţă retragerea formală a legii privind extrădările

    Anunţul, care a fost făcut în timpul unei şedinţe interne, a venit la doar două zile după ce presa a relatat că Lam ar fi declarat că ar demisiona dacă ar avea de ales pentru că a cauzat “un haos de neiertat” încercând să introducă o controversată lege privind extrădarea.

    Demonstraţiile prodemocraţie din Hong Kong durează de aproape trei luni, izbucnind ca reacţie la un controversat proiect de lege care ar fi facilitat extrădările în China. Aproximativ 700 de protestatari au fost reţinuţi, iar mulţi sunt inculpaţi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Liderul Executivului din Hong Kong susţine că nu s-a oferit niciodată să demisioneze

    Lam poate fi auzită într-o înregistrare audio, realizată în cadrul unei reuniuni private cu afacerişti locali, spunând că ar demisiona dacă ar avea de ales pentru că a cauzat “un haos de neiertat” încercând să introducă o controversată lege privind extrădarea, care a provocat ample proteste de stradă, relatează postul BBC News.

    “Dacă aş avea de ales, primul lucru ar fi să demisionez, după scuze profunde”, poate fi auzită Lam.

    Însă, în cadrul unei conferinţe de presă ce a avut loc marţi, şefa Executivului din Hong Kong a negat că s-ar fi oferit vreodată să-şi prezinte demisia Administraţiei chineze.

    “Nici măcar nu am avut în vedere să discut despre o demisie cu Guvernul Popular Central”, a adăugat şefa Executivului din Hong Kong.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro