BusinessMagazin

Tag: echipament

  • Konica Minolta pregăteşte lansarea echipamentului de tipar digital inkjet KM-1

    KM-1 este un sistem de tipar digital color în coală inkjet UV în format B2+ (585x750mm), care va ajuta tipografiile să producă la o calitate foarte bună a culorii şi să descopere noi oportunităţi de afaceri oferind tipar de date variabile în tiraj mic.

    Primul KM-1 Beta a fost instalat în Statele Unite în urmă cu trei luni, la sediul unei companii cu operaţiuni la nivel global. Sistemul a dovedit o serie de puncte forte în mediul de lucru, printre care consistenţa culorii şi a registraţiei, abilitatea de a tipări pe diverse substraturi şi texturi la o calitate foarte bună, eficienţă şi durabilitate.

    Kevin Kern, senior vice president marketing, în cadrul companiei, declară: “Suntem foarte mulţumiţi de rezultatele primei faze de testare la client. Calitatea tiparului, consistenţa culorii şi productivitatea obţinute într-un mediu de lucru competitiv marchează un reper major în planul nostru de a scoate pe piaţă produsul în primăvara anului 2016.”

    Utilizând capetele de printare patentate Konica Minolta, KM-1 ajută tipografiile să îşi extindă serviciile beneficiind de productivitatea şi eficienţa inkjet. Adecvat în mod special pentru tipărirea datelor variabile şi lucrărilor cu termene de livrare foarte scurte, sistemul se integrează uşor în mediile de tipar offset şi digitale şi produce până la 3.000 de pagini pe oră, fiind singurul echipament în coală inkjet UV de tipul său care lucrează la această viteză şi calitate grafică.

    Olaf Lorenz, general manager, International Marketing Division, Konica Minolta Business Solutions Europa, spune: “Într-o piaţă care continuă să se adapteze la impactul comunicaţiilor digitale, tehnologia inkjet va ajuta tipografiile să treacă de la litografierea tradiţională la KM-1. Acest sistem digital oferă calitate offset, profitabiltate pentru tiraje scurte şi este, totodată, soluţia pefectă pentru foarte multe aplicaţii oferite de tehnologia inkjet, precum printare pe carton în volume mici, on demand. KM-1 va răspunde astfel cererilor de producţie în tiraj mic, printare de date variabile şi termene de producţie scurte.”

    Konica Minolta investeşte în cercetare şi dezvoltare atât pentru echipamente cât şi pentru servicii şi consultanţă. KM-1 va aduce oportunităţi noi în diverse domenii de activitate. Producerea de ambalaje sau tiparul de carte sunt elemente cheie care vor fi incluse în noile programe Konica Minolta de dezvoltare a afacerilor pentru clienţii săi de tipar digital.

    Konica Minolta pregăteşte lansarea completă a KM-1 pentru anul viitor, în cadrul evenimentului Drupa. În acest moment, compania evaluează calitatea întregului proces de printare, de la registraţie, la modul Konica Minolta Piezo Shear care permite capetelor de printare să producă la o rezoluţie de 1200x1200dpi, până la culorile UV CMYK ale Konica Minolta special create să ofere calitatea tiparului offset pe o gama largă de substraturi offset la viteze mari de producţie. Alte caracteristici importante sunt dimensiunea suportului de printare de 585x750mm (23×29.5”), grosimea acestuia de la 0,06 la 0,6mm (24 pt.) şi viteza de producţie de până la 3.000 de pagini pe oră.

    Konica Minolta Business Solutions Romania, filială a Konica Minolta Business Solutions Europa, a fost înfiinţată pe 1 octombrie 2003, pe structurile companiei Minolta România, existente pe piaţa locală încă din 1991, ca urmare a fuziunii la nivel internaţional dintre Minolta Co. şi Konica Corporation care a generat noua companie Konica Minolta Holdings, Inc. Konica Minolta Business Solutions România a păstrat structurile şi reţeaua de vânzări ale Minolta România, beneficiind de experienţa de peste 24 ani de existenţă pe piaţa românească şi de o reţea de distribuţie de peste 60 de parteneri.

    Konica Minolta Business Solutions România distribuie şi asigură servicii pentru echipamente multifuncţionale, faxuri, imprimante, echipamente de tipar digital şi oferă Servicii Optimizate de Printare bazate pe soluţii complete de management al documentelor.

     

  • Xerox lansează Adaptorul Wireless pentru soluţii de imprimare

    Xerox lansează Adaptorul Wireless pentru Soluţii de Imprimare care simplifică procesul de tipărire mobilă. Dispozitivul este prezentat, pentru prima oară în România, în cadrul Internet & Mobile World 2015.

    Dispozitivul permite conectarea wireless a echipamentelor de imprimare, chiar şi în lipsa unei reţele Wi-Fi preexistente. Astfel, utilizatorii au posibilitatea de a-şi conecta dispozitivul mobil iOS sau Android™ la orice imprimantă sau echipament multifuncţional Xerox, doar cuplând dispozitivul la reţeaua ethernet a echipamentului. Conexiunea nu afectează procesele în curs de desfăşurare, cum ar fi imprimarea şi scanarea, trimiterea de faxuri prin LAN (Local Area Network) sau redirecţionarea faxurilor prin e-mail

    “Adaptorul wireless Xerox este un echipament compact, uşor de instalat, de configurat şi de gestionat prin intermediul oricărui browser web”, explică Sergiu Pop, product and marketing Manager Xerox România. “Ne dorim, prin intermediul acestui dispozitiv, să creăm o nouă experienţă de utilizare a echipamentelor de imprimare Xerox, care să faciliteze activităţile zilnice.”, a adăugat el.

    Dispozitivul Xerox permite tipărirea unei game largi de fişiere printre care fişiere  Word, Excel, PowerPoint sau PDF. Utilizatorii beneficiază de integrare cu soluţii diverse precum Apple AirPrint, Google Cloud Print v.2.0 sau Mopria.

    De asemenea, adaptorul asigură securitatea  datelor, incluzând o criptare de 256 de biţi.

    Adaptorul wireless poate fi testat de către vizitatori la Internet & Mobile World 2015, ce are loc pe 7 şi 8 octombrie la Romexpo
     

  • (P) Fă ca fiecare imprimare să conteze – foloseşte doar consumabile originale HP pentru echipamentul tău

    Nu face compromisuri la performanţă! Pentru cartuşele de toner pe care poţi conta, alegerea e simplă. Doar tehnologia HP originală livrează fiabilitate excepţională şi calitate superioară a imprimării (1).
    Redu numărul întreruperilor şi al reparaţiilor; maximizează viaţa imprimantei cu cartuşele de toner HP originale (8). Imprimare de calitate pe care afacerea ta se poate baza. Evită costurile ascunse cu reimprimarea, cu timpul de nefuncţionare a imprimantei şi cu întreruperea fluxului normal de lucru. Cartuşele de cerneală şi toner HP originale au în spate 20 de ani de dezvoltare, oferind imprimări de cea mai bună calitate.

    Găseşte tonerul perfect de la HP – Portofoliul larg al HP se potriveşte unei game variate de cerinţe şi bugete pentru imprimare.

    Acum îţi poţi alege cartuşul de toner potrivit nevoilor tale de imprimare:

    • Cartuşe de toner HP Economy – Pentru un volum redus de imprimare la cel mai mic preţ.
    • Cartuşe de toner standard HP – Pentru un volum standard de printare la un preţ standard.
    • Cartuşe de toner HP cu randament ridicat – Randament ridicat – pentru un volum ridicat de printare la un cost redus pe pagină.
    • Pachete HP duble şi multipackuri – Pachetele duble HP conţin două tonere negre, iar multipackurile color conţin tonere CYM care sunt confortabile pentru printările frecvente, oferind şi cel mai bun preţ.

    Noi îţi spunem „adevărul despre toner”

    Cartuşele non-HP nu se ridică mereu la nivelul promisiunilor. Află tot ce trebuie să ştii ca să poţi decide corect cum investeşti bugetul de imprimare – şi ca să protejezi afacerea ta.

    Mitul 1: Cartuşele non-HP sunt la fel de fiabile ca cele HP originale.

    Când crezi că un cartuş de toner non-HP va funcţiona exact ca un cartuş de toner LaserJet HP original, te înşeli. Într-un studiu al utilizatorilor de HP LaserJet, Photizo Group a aflat că 45% dintre utilizatorii de cartuşe de toner non-HP întâmpină probleme cu aceste cartuşe (5). De fapt, 17% dintre utilizatorii de HP mono LaserJet şi 20% dintre utilizatorii de HP color LaserJet care folosesc cartuşe non-HP au probleme cu blocajele şi scurgerile şi rămân fără toner prematur (5). În plus, un test SpencerLab a demonstrat că toate cartuşele HP LaserJet originale testate au funcţionat din prima de fiecare dată, în timp ce dintre cartuşele non-HP testate, 53% au avut probleme. De fapt, 28% erau nefuncţionale de la cumpărare sau au avut un timp de utilizare scurt (1).

     Mitul 2: Cartuşele non-HP nu vor dăuna imprimantei tale.

    Problemele de fiabilitate asociate cartuşelor non-HP pot cauza probleme la imprimare şi pot chiar să dăuneze imprimantei tale. După acelaşi studiu Photizo Group, mai mult de 1 din 15 utilizatori de LaserJet care folosesc cartuşe non-HP ajung să aibă o imprimantă stricată care necesită curăţare sau reparaţii şi 18% au momente când imprimanta nu funcţionează din cauza problemelor cartuşelor (5). Photizo Group a mai descoperit că 65% dintre utilizatorii de HP mono LaserJet care au o problemă cu un cartuş de toner non-HP apelează la o companie sau la o sursă externă pentru ajutor (5). Acest lucru poate deveni costisitor foarte rapid.

     Mitul 3: Calitatea imprimării cartuşelor non-HP este mereu egală cu cea a cartuşelor HP.

    Deşi calitatea imprimării folosind cartuşe de toner non-HP poate părea „destul de bună”, ea se degradează adesea, rezultând în materiale care nu mai pot fi distribuite în companie sau în afara ei. De fapt, Photizo Group a aflat că dintre cei care folosesc cartuşe de toner non-HP, 43% au probleme cu calitatea imprimărilor (5). Un test SpencerLab a scos la iveală că toate cartuşele de toner LaserJet HP originale testate au produs pagini acceptabile pentru orice utilizare în 95% din cazuri, în timp ce, în medie, 43% dintre paginile inspectate care au fost produse de cartuşele de toner non-HP erau puţin sau deloc utilizabile (1). Asta înseamnă mai puţină frustrare şi mai puţine imprimări repetate cu cartuşele de toner LaserJet HP originale.

     Mitul 4: Cartuşele de cerneală non-HP te ajută să economiseşti bani

    Cartuşele non-HP pot costa mai mult decât crezi. Nu te lăsa păcălit de preţurile mici şi de promisiunile legate de calitate. Orice economie făcută azi la cartuşele de toner non-HP te poate costa mâine. Cartuşele non-HP te pot costa de două ori mai mult decât cartuşele de toner LaserJet HP originale dacă iei în calcul problemele de reimprimare şi fiabilitate (2).

     Mitul 5: Numărul de pagini imprimate cu cartuşelor non-HP este mereu egal cu cel al cartuşelor HP.

    HP aderă la standardele ISO/IEC 19752 şi 19798 pentru măsurarea randamentului paginilor, aşa că poţi să ai încredere în afirmaţiile noastre legate de randamente. Acest lucru s-ar putea să nu fie adevărat pentru toate cartuşele non-HP. Unii distribuitori de cartuşe non-HP nu folosesc standarde ISO obiective pentru a măsura randamentul paginilor – lucru care face o comparaţie reală a randamentelor, imposibilă. Un test SpencerLab a descoperit că toate cartuşele de toner LaserJet HP originale testate, au produs pagini acceptabile pentru orice utilizare în 95% din cazuri, în timp ce, în medie, 43% dintre paginile inspectate produse de cartuşele de toner non-HP testate, erau puţin sau deloc utilizabile (1). Asta înseamnă mai puţină frustrare şi mai puţine imprimări repetate cu cartuşele de toner LaserJet HP originale.

     Mitul 6: Cartuşele non-HP sunt mai bune pentru mediu fiindcă sunt refabricate.

    Nu toate cartuşele non-HP sunt refabricate din cartuşe goale HP. Cartuşele non-HP pot fi de asemenea nou fabricate. Refolosirea sau refabricarea unui cartuş gol HP nu sunt acelaşi lucru ca reciclarea acestuia. Refabricarea previne rareori aruncarea la gunoi a cartuşelor. De fapt, conform unui studiu InfoTrends, aproape 91% din cartuşele de toner vândute de refabricanţii intervievaţi vor fi aruncate în cele din urmă (6). Majoritatea refabricanţilor chestionaţi nu-şi colectează propriile produse (6). Mai mult, cartuşele non-HP cauzează adesea reimprimări costisitoare datorită calităţii proaste a imprimărilor. În medie, 43% dintre paginile inspectate produse de cartuşele de toner non-HP în timpul testărilor, erau puţin sau deloc utilizabile (1). Folosirea hârtiei în timpul imprimării – nu procesul de fabricaţie sau producţie – este cel mai mare contribuitor la impactul cartuşelor de toner asupra mediului (7). În comparaţie cu cartuşele non-HP, cartuşele de toner LaserJet HP originale oferă calitate superioară şi fiabilitate, care înseamnă adesea mai puţine reimprimări şi mai puţină hârtie consumată (1) şi conform studiului LCA: un studiu Four Elements Environmental Impact a descoperit că, în toate zonele studiate, cartuşele de toner LaserJet HP originale au avut acelaşi impact asupra mediului sau mai mic, în comparaţie cu cartuşele refabricate – făcând din cartuşele de toner LaserJet HP originale o alegere înţeleaptă (7). HP face reciclarea cartuşelor uşoară cu HP Planet Partners, un program internaţional de returnare şi reciclare. Recuperăm materiale reciclabile din cartuşele folosite şi le transformăm în produse noi, inclusiv în cartuşe HP noi (3). Cumpărând un cartuş de toner LaserJet HP original şi reciclându-l prin programul HP Planet Partners, poţi să te asiguri că nu va ajunge niciodată într-o groapă de gunoi.

     Mitul 7: Fabricanţii de cartuşe non-HP pot reproduce tehnologia HP.

    Specificaţiile tehnice HP sunt protejate de drepturi de autor şi nepublicate, iar producătorii de cartuşe alternative nu le pot replica exact. Cartuşele HP originale au o tehnologie avansată gândită pentru a funcţiona perfect cu imprimantele, tonerele şi hârtia HP. „Reţeta” fiecărui toner HP este formulată unic pentru a oferi imprimare de calitate excelentă şi o performanţă de încredere a cartuşului.

    Fără mituri, doar realitatea

    Pentru cartuşe de toner pe care poţi conta, alegerea e simplă. Tehnologia HP oferă fiabilitate excelentă şi calitate consistentă a imprimării (1). Şi, cu un trecut în imprimarea de excelenţă, mai mult de 13.000 de brevete de imprimare şi imagistică în toată lumea şi un program convenabil de reciclare, HP continuă să ofere soluţii inovatoare de imprimare.

     

    (1). Un studiu SpencerLab 2013, comandat de HP, a comparat cartuşele de toner LaserJet mono HP originale cu opt mărci importante de cartuşe de toner non-HP disponibile în Europa, Estul Mijlociu şi Africa pentru imprimantele HP LaserJet P2035 şi P1102 şi cartuşele HP 05A şi 85A. Pentru detalii, vezi www.spencerlab.com/reports/HP-Reliability-EMEA-2013.pdf (PDF, 2.72MB).

    (2). [DOAR PENTRU EUROPA DE VEST:] Calculele HP sunt bazate pe rezultatele medii ale unui studiu SpencerLab din 2013, comandat de HP, care compară cartuşele de toner LaserJet mono HP originale cu opt mărci de cartuşe non-HP disponibile în EMEA pentru imprimantele HP LaserJet P2035 şi P1102, HP 05A şi 85A. Pentru detalii, vezi www.spencerlab.com/reports/HP-Reliability-EMEA-2013.pdf (PDF, 2.72MB). Calculul include hârtia, înlocuirea cartuşului şi manopera pentru imprimări repetate. Presupunând că preţul cartuşului HP este 141 € şi un preţ de cumpărare cu 43% mai mic pentru un cartuş de toner non-HP.

    (3). Când se reciclează prin programul HP Planet Partners. Disponibilitatea programului variază. Returnarea şi reciclarea cartuşelor HP originale este în prezent disponibilă în mai mult de 50 de ţări, teritorii şi regiuni din Asia, Europa şi America de Nord şi de Sud prin programul HP Planet Partners. Pentru mai multe informaţii, vezi: www.hp.com/recycle.

    (4). Calcule HP bazate pe rezultate dintr-un studiu SpencerLab în EMEA, în 2013, asupra fiabilităţii imprimantelor monocrome, www.spencerlab.com/reports/HP-Reliability-EMEA-2013.pdf (PDF, 2.72MB). Calculele includ hârtia folosită pentru reimprimare. Utilizarea paginilor implică 33% uz extern, 35% uz intern şi 32% uz personal. Rezultatele reale pot varia.

    (5). Dintr-un studiu EMEA Photizo Group/Lyra Research, din 2012, comandat de HP. Rezultate bazate pe un total de 1050 de utilizatori de HP Monochrome LaserJet şi 1050 de utilizatori de HP Color LaserJet care au folosit cartuşe de toner HP originale dar şi cartuşe non-HP. Rezultatele sunt media ambelor grupuri de utilizatori şi sunt calculate în funcţie de proporţia dispozitivelor monocrome şi color în piaţa din EMEA. Studiul a fost realizat în DE, FR, IT, PL, RU, TR şi UK. Pentru detalii, vizitează PhotizoGroup www.photizogroup.com/information-hub.

    (6). InfoTrends, studiu privind reciclarea consumabilelor în Europa de Vest, 2011. Studiu comandat de HP. Rezultate bazate pe interviurile realizate cu 12 refabricanţi şi distribuitori. Pentru detalii vezi: www.hp.com/go/suppliesstudy-emea

    (7). Studiul companiei Four Elements Consulting, efectuat în 2011 la comanda HP, a comparat cartuşele laser de toner negru HP LaserJet originale CB436A şi CC364A cu câte o mostră de produse alternative refabricate din opt categorii de impact. Pentru informaţii suplimentare, vizitează www.hp.com/go/lj-lca-emea

    (8). Studiul 2A din 2014, al Market Strategies International, comandat de HP. Rezultate bazate pe 206 de chestionare de la partenerii HP ServiceOne care au cel puţin 6 luni experienţă în reparaţia de imprimante HP monocrome sau Color LaserJet cu cartuşe HP sau non-HP instalate şi au procedat astfel în ultimele 12 luni anterioare studiului. Studiul a fost întreprins în 26 de ţări: UK, IE, FR, DE, IT, LU, AT, CH, BE, PT, ES, SE, RU, UA, PL, HU, CZ, HR, RO, ZA, SA, AE, EG, MA, QA şi TR. Pentru detalii vezi: www.marketstrategies.com/hp/emeaSOPstudy.pdf (PDF, 193KB).

    © 2014 Hewlett-Packard Development Company, L.P. Informaţiile din acest document pot fi modificate fără notificare prealabilă. Singurele garanţii pentru produsele şi serviciile HP sunt stabilite în declaraţiile exprese de garanţie care însoţesc aceste produse şi servicii. Nimic din acest document nu trebuie interpretat ca o garanţie suplimentară. HP nu este răspunzătoare pentru erorile sau omisiunile tehnice sau editoriale conţinute de acest document.

    http://www8.hp.com/ro/ro/ads/supplies/toner.html

     

  • Un român a fost desemnat ”Fotograful Anului” la secţiunea Arhitectură de juriul celei mai mari competiţii de fotografie din lume

    Cosmin Bumbuţ, fotograf profesionist din Bucureşti, a fost selectat dintr-un grup de peste 87.000 de participanţi pentru a participa la categoria ”Professional”, secţiunea Arhitectură, cu seria sa numită “Camera intimă”. Lucrarea artistului român prezintă o serie de imagini copleşitoare realizate în celulele a 35 de închisori din România.

    „Premiul de la Sony World Photography este cel mai important pe care l-am câştigat până acum”, a declarat Bumbuţ. “Din 2008, de când am început această serie, m-am întrebat cum va fi primită şi înţeleasă.”

    Seria de fotografii câştigătoare va fi expusă în cadrul expoziţiei Sony World Photography Awards 2015, din cadrul Somerset House, Londra şi va fi publicată în catalogul Sony World Photography Awards 2015. Fotograful român va primi premiul şi un echipament foto Sony de ultimă generaţie în cadrul galei de deschidere a expoziţiei. 

  • Cele mai inovatoare companii din România: Carrefour România a introdus staţiile inteligente de colectare selectivă a deşeurilor

    Elementul de noutate:

    Echipamentul a fost introdus şi testat pentru prima dată în România în 2013, la Buzău; elementul de noutate constă în capacitatea de colectare în acelaşi loc a peste zece tipuri de deşeuri.

    Efectele inovaţiei:

    Carrefour împarte efectele acestei acţiuni în trei grupe separate. Pe de o parte, la nivelul comunităţii, SIGUREC este un serviciu modern, simplu şi la îndemână de preluare a deşeurilor. Pe de altă parte, există un impact clar la nivelul mediului, pentru că echipamentele deturnează deşeurile reciclabile de la groapa de gunoi spre reciclator; în plus, creează şi promovează un comportament responsabil. În al treilea rând, există un impact la nivel economic, deoarece deşeurile sunt reintroduse în circuitul economic şi valorizate.

    Descriere:

    SIGUREC Prime este prima infrastructură inteligentă de colectare separată a  deşeurilor, introdusă pe piaţa locală de Carrefour Romania, în parteneriat cu Green Group. Staţia integrează cea mai nouă soluţie de preluare a zece tipuri de deşeuri, fie echipamente electrice şi electronice, fie ambalaje, deşeuri PET, doze de aluminiu, butelii de sticlă, butelii PE, PP, Tetra Pack, sacoşe/folii ambalaj PE, PP, hârtie şi cartoane. Echipamentul, complet automatizat, este destinat amplasării în parcarea sau vecinătatea marilor unităţi de retail.

    Pentru a încuraja reciclarea, în funcţie de tipul şi cantitatea deşeurilor predate, aparatul oferă drept recompensă vouchere de reducere ce pot fi utilizate la cumpărături în reţeaua de hipermarketuri Carrefour. De pildă, pentru un PET clienţii primesc 5 bani, pentru o doză de aluminiu
    3 lei, 1,5 bani pentru 1 kg de carton sau până la 80 de lei pentru un frigider, în funcţie de greutate.

    Prima staţie SIGUREC a fost inaugurată la Buzău, anul trecut, iar în acest moment mai funcţionează încă zece, dintre care trei în Bucureşti şi câte una la Braşov, Sibiu, Oradea, Drobeta Turnu-Severin, Iaşi, Suceava şi Piteşti. Până la finalul anului ar urma să fie instalate alte 15 echipamente, dintre care cinci în Bucureşti.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Cealaltă cursă a antreprenorilor şi managerilor din mediul de afaceri autohton

    „Ce căutăm noi aici?“, s-au întrebat din ochi Dragoş Petrescu şi soţia lui, Karin, anul trecut, când au urcat pentru prima dată în autobuzul care îi transfera de la aeroportul din Atena către prima cursă de triatlon montan la care se înscriseseră. 

    Toţi oamenii din jurul lor erau perfect tonifiaţi, cu zâmbete largi pe faţă şi fericiţi să îşi revadă prietenii de la competiţiile anterioare. „Voi cine sunteţi?“, i-a remarcat la un moment dat pe soţii Petrescu unul dintre atleţi. „Sunteţi la prima participare la un triatlon montan şi aţi venit direct la xTerra?“, a continuat atletul prietenos, stârnind un hohot de râs în tot autocarul. Hohotul a fost însă prietenos, iar Dragoş şi Karin, deşi au terminat ultimii competiţia recunoscută printre atleţi drept cel mai dificil triatlon montan din lume, au devenit încrezători în forţele lor pentru că nu au abandonat. Anul acesta au mers la al doilea triatlon montan, pe cel mai greu traseu al xTerra, în Franţa, şi vor merge şi în 2015 tot la xTerra, moment când le vor lua cu ei şi pe cele trei fiice ale lor, care sunt pasionate de sport şi mai ales de înot.

    ÎN URMĂ CU ZECE ANI, CÂND LANSA RESTAURANTELE CITY GRILL, DRAGOŞ PETRESCU AVEA 106 KILOGRAME. GLUMEŞTE ŞI SPUNE CĂ AVEA EXACT ASPECTUL UNUI PATRON DE RESTAURANT PASIONAT DE MENIREA LUI DE A HRĂNI OAMENII. Întâlnirea sa cu sportul a coincis cu prima sa întâlnire cu Valeria van Groningen (soţia lui Steven van Groningen, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din business care fac sport de performanţă), care i-a propus să facă o pasta party după Maratonul Bucureşti la unul dintre restaurantele lui. „Eram interesat de viaţa sănătoasă, deşi mai mult în teorie, eram în plină dezvoltare a brandului Buongiorno, am decis să facem acea pasta party după maraton şi tot atunci mi-am zis că nu e OK să organizăm pasta party şi să nu participăm la maraton. Aşa că am făcut o echipă de patru pentru ştafetă, iar asta a devenit un trend în companie“, îşi aminteşte zâmbind Dragoş Petrescu perioada care i-a schimbat viaţa. Decizia de a participa la maraton a însemnat începerea antrenamentelor. S-a pregătit timp de şase luni în Herăstrău şi pe stadionul Tineretului pentru a reuşi să alerge cei 10 kilometri. Admite că, la început, după 500 de metri aproape leşina. A alergat susţinut însă şi „am putut să mă bucur de fiecare etapă – când am reuşit să alerg 2 kilometri sau 3 sau 5“.

    Un bun prieten al său alergător l-a sfătuit ce pantofi de sport să îşi ia (Axis pentru alergare), dar şi să îşi ia întotdeauna pantofi cu un număr şi jumătate mai mari sau să doarmă bine nopţile. De la alergarea la ştafetă la Maratonul Bucureşti în urmă cu şapte ani şi până la triatlonul finalizat la Hamburg în urmă cu patru ani alergarea a devenit parte a rutinei zilnice pentru Dragoş Petrescu. Şi-a schimbat radical alimentaţia, vegetalele însemnând acum 70% din meniul său (completate cu peşte 20%, carbohidraţi 5%, produse de origine animală 5%), numărul de ore de somn, şi-a stabilit un program de antrenament de 1-2 ore pe zi în şase zile din săptămână.

    Acum are 87 de kilograme şi crede că „alergarea te face mai puternic şi mai sănătos, iar principalul beneficiu este schimbarea stilului de viaţă – după ce începi să alergi susţinut nu mai poţi merge să mănânci ceafă de porc şi să bei trei baterii de vin. Fără să îţi interzici, pur şi simplu nu mai poţi“. De la alergat la ştafetă a trecut la semimaraton, apoi s-a reorientat către triatlon. A considerat că i se potriveşte mai bine, atât ca sport, fiind mai complex, cât şi ca pregătire.

    TRIATLONUL ESTE SPORTUL CARE A CÂŞTIGAT CEL MAI MULT ÎN POPULARITATE ŞI ÎN VIZIBILITATE ÎN ULTIMII ANI. Adrian Nănulescu, CEO al La Fântâna şi sportiv de triatlon, dar şi preşedintele federaţiei de profil, spune că fenomenul de creştere a triatlonului a coincis cu organizarea Triathlon Challenge Mamaia din 2009. Al doilea vârf de creştere pentru acest sport a venit după înfiinţarea Federaţiei Române de Triatlon, în 2012, care a început susţinerea şi promovarea competiţiilor sportive, dar şi încurajarea şi participarea amatorilor.

    Nănulescu ţine să precizeze că practicarea triatlonului, dar şi creşterea interesului pentru alte sporturi au venit într-un context favorabil: „Tendinţa generală este de a face ceea ce trebuie pentru tine, de a avea o viaţă mai activă şi mai sănătoasă, e parte dintr-un context mai amplu. Deschizi orice revistă şi găseşti sfaturi despre cum să trăieşti mai sănătos şi mai echilibrat“. Participarea mai multor oameni din business la competiţiile de triatlon, dintre care cel mai cunoscut este Steven van Groningen, CEO al Raiffeisen Bank, a avut un rol important de popularizare: „Au existat câteva personaje cârlig, peste 20 de participanţi de la vârful afacerilor care concurează regulat şi care sunt catalizatori pentru atragerea altor persoane în triatlon – datorită acestora, dintr-o dată numărul de participanţi a crescut considerabil, iar evenimentul a câştigat vizibilitate“. Conform lui Nănulescu, sportivii din mediul de business au adus nu numai „soft power“, prin influenţarea altor persoane, dar şi resurse pentru promovarea tradiţională.

     

  • Cum să faci profit pe seama unui mijloc de deplasare rapid, eco şi în trend

    “Totul a fost gradual la noi, de la încălţămintea sport vândută în cel mai mic magazin pe care îl puteţi imagina, unui grup de prieteni foarte activi care nu găseau în România «echipamentul de stradă» de care aveau nevoie“, spun reprezentanţii U-MAN, unul dintre brandurile care comercializează plăci de skateboard, snowboard, echipament sportiv şi placa pe care o întâlnim din ce în ce mai des în oraşe, longboardul.  Din 2003 şi pâna azi, U-MAN a evoluat de la un mic magazin din Timişoara, la nouă magazine răspândite în ţară (Timişoara Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Braşov). Firma are în prezent o cifră de afaceri de aproximativ 645.000 de euro şi realizează un profit de 127.000 de euro, potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    „Deşi skateboardingul se păstrează în continuare ca un sport de parc, longboardingul este cel care a câştigat teren în rândul celor care aleg placa de lemn pentru deplasările în oraş. Longboardul (spre deosebire de skateboard) este o placă mai mare, mai sigură, mai rapidă, destinată vitezei în oraş, slalomului şi cruisingului“, spun reprezentanţii U-MAN.

    Odată cu acest comportament, a evoluat şi profilul clientului magazinelor: dacă acum un deceniu era un tânăr urban, student sau angajat cu venituri medii, acum ei se adresează tuturor vârstelor, atât copiilor, cât şi adulţilor cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani care influenţează mediile din care provin, precum muzicienii sau artiştii urbani. „Celor care vor să treacă de la bicicletă, mijloace de transport în comun sau chiar maşină la o placă le recomandăm întotdeauna un longboard. Este mai versatil, mult mai uşor de manevrat şi mai fiabil. Skateboardingul este totuşi rezervat profesioniştilor, celor care pot stăpâni o placă mai mică ce fuge de sub picioare“, spun reprezentanţii U-MAN. Preţurile încep de la 600 de lei şi ajung până la 1.500 de lei, pentru modelele pro sau cu design special. „Pentru că tendinţa la nivel global este de alegere a mijloacelor de transport alternative, ne asteptăm ca şi urbanii din România să înceapă să fie interesaţi, să caute şi să folosească din ce în ce mai mult plăcile – fie ele de skateboarding sau de longboarding. Iar dacă snowboardingul sau surfingul rămân sporturi care pot fi practicate doar sezonier în medii propice, skateboardingul are potenţialul maxim de a deveni un mijloc de deplasare rapid, eco şi foarte în trend.“

  • Cât valorează piaţa autohtonă de echipament sportiv outdoor

    Toţi jucătorii de pe piaţa de echipament sportiv outdoor ocupă o felie de circa 100 de milioane  de euro, potrivit lui David Neacşu, proprietarul magazinelor Himalaya, parte a unei pieţe totale de echipament sportiv estimate la 400 de milioane de euro. Piaţa este dominată de marii jucători precum Decathlon, Intersport şi Hervis Sports. Dacă retailerii autohtoni se concentrează pe spaţiile stradale sau pe online, circa 90% din cele 100 de ma-ga-zine de arti-cole spor-tive de-ţi-nute de aceştia se află în malluri sau parcuri comerciale. Situaţia nu este însă foarte optimistă nici pentru aceştia. Primul intrat pe piaţă, Intersport, cu afaceri de 25,7 milioane de euro anul trecut, a înregistrat pierderi de aproximativ 4 milioane de euro, pe fondul deschiderii a trei magazine: centrul comercial AFI Ploieşti, Promenada Mall din Bucureşti şi centrul comercial dezvoltat de NEPI în Galaţi. Criza a dat planurile peste cap şi austriecilor de la Hervis. Compania a mizat la intrarea în ţară, în 2007, pe provincie, magazinul din Bucureşti fiind doar al cincilea pe listă, după magazinele deschise în Cluj, Târgu-Mureş, Sibiu şi Oradea. În 2008 compania a înregistrat o cifră de afaceri de 13 milioane de euro, iar anul trecut a ajuns la afaceri de 15,9 milioane de euro şi a trecut pe pierderi de circa 12.000 de euro. Lupta urmează să se intensifice pe această piaţă, prin mutarea pe care Immochan a anunţat-o anul acesta, aducerea în ţară a lanţului spaniol de articole sportive Decimas, care va deschide un magazin în cadrul proiectului din Drumul Taberei şi unul în proiectul Coresi din Braşov.

  • Cât a costat una dintre cele mai dificile expediţii ale unui alpinist român

    La 54 de ani, Neacşu are la activ 37 de expediţii mari pe toate continentele, dintre care 19 premiere româneşti. Petrece 200 de zile pe an în expediţii, iar în restul timpului se află în magazinele Himalaya de pe Calea Moşilor. ce se îndreaptă spre venituri de şapte milioane de euro anul acesta.

     

    Alpinistul David Neacşu a povestit într-un articol anterior acordat Business Magazin despre expediţia din 2009 în Antarctica a fost cea mai dificilă, atât din punctul de vedere al pregătirii, cât şi financiar: 33.570 dolari a costat doar taxa expediţiei, iar pregătirea fizică a durat un an de zile. „Mi-au tremurat picioarele de emoţie şi, dacă aş mai avea banii ăştia, m-aş mai duce o dată.“ Costurile pentru expediţii variază în funcţie de zonele în care sunt făcute. Spre exemplu, pentru o expediţie în Alaska, unde merge anual şi a învăţat deja obiceiurile locului, plăteşte circa 2.000 de dolari, în care sunt incluse taxa de rezervaţie, plata şerpaşilor, a bucătarilor şi a mâncării. Expediţia de o lună în Tibet l-a costat aproximativ 3.000 de euro, iar cea din Noua Zeelandă, 4.000 de euro. În Peru, unde a ajuns pentru a 12-a oară, a cheltuit 1.500 de dolari. „Ştiam ce să mănânc, ştiam unde să dorm, ştiu limba şi mă pricep să negociez la sânge, totul duce la negociere. Oricum, ce fac eu costă mult mai puţin decât orice concediu făcut în general de oamenii de afaceri de aici.“

     

    Trendul de vacanţe inedite, care să implice trasee cu grad mare de dificultate, precum cele pe Kilimanjaro, Caucaz, Mont Blanc, a început să prindă din ce în ce mai mult pe seama faptului că tot mai mulţi angajaţi în multinaţionale simt nevoia de a evada din rutina în care au intrat, observă Neacşu. „În perioada aceasta, începe sezonul de escaladare a muntelui Kilimanjaro şi cred că sunt aproximativ 60 de români care vor pleca anul acesta acolo“, spune el.

    Alpinistul a fost primul român care a escaladat cel mai înalt munte al Africii, iar mulţi din cei care se pregătesc pentru o astfel de expediţie vin în magazinele lui nu doar pentru a-şi lua echipamentul, ci şi pentru a se sfătui cu el. Neacşu îşi aminteşte de o doamnă directoare din cadrul Raiffeisen care a venit în magazin cu scopul de a se echipa pentru Kilimanjaro. Se apucase de trei luni de acest sport şi, deşi a subestimat-o la început, a escaladat Caucazul, vârful Mont Blanc, dar şi Aconcagua, cel mai înalt vârf din America de Sud. „La noi veneau de obicei altfel de oameni, cu mâinile degerate, dar s-a schimbat profilul în ultimul timp pentru că oamenii încep să se întoarcă la natură.“ Încurajează evadarea pe munte şi îi sfătuieşte pe cei care doresc să practice un astfel de sport să înceapă cu trasee de şase ore, pe munţii din România.

    Pentru a susţine această tendinţă, conduce el însuşi grupuri de angajaţi din companii, prin intermediul unei agenţii care organizează team building-uri. „Muntele te împrieteneşte, iar stânca te modelează, trebuie să urci mult pe stâncă pentru a vedea cine eşti“, explică Neacşu una dintre învăţăturile muntelui. Siguranţa pe munte, alături de pregătirea fizică, echipă şi somn sunt cei trei factori care, potrivit alpinistului, asigură reuşita unei expediţii. În ce priveşte echipamentul, costurile pentru un echipament de bază pentru o expediţie de timp de vară pornesc de la 1.000 de lei, iar pentru iarnă preţurile pornesc de la aproximativ 3.000 de lei. „Când aud aceste preţuri, mulţi spun că nu au nevoie de lucruri extravagante, dar uită că un astfel de echipament se cumpără pentru trei ani şi, în anumite situaţii, poate să le salveze viaţa“, spune Neacşu.

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Valenţele comunicării în protecţia muncii

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

    Pentru cei care nu ştiu, la ora asta sunt un fel de magaziner-şef la o firmă de logistică. O problemă importantă în munca din depozit este asigurarea securităţii, a protecţiei celor ce operează. Pentru că utilajele sunt grele, 5 km/h este o viteză deja mare, iar spaţiul strâmt creşte dificultatea de manevrare. Pantofii cu bombeu metalic şi uniforma de protecţie sunt mai mult decât necesare. La una din vizitele într-un depozit am rămas surprins să remarc operatorii în tenişi şi chiar şlapi de baie. După ce mi-am revenit din consternare, am chemat echipa managerială la şedinţă şi mi-am expus punctul de vedere cu privire la respectarea regulilor. Adică, guys, dacă tot am investit în echipament de protecţie, ei bine, mă aştept să văd că oamenii îl poartă. Ce greşeală de comunicare…

    Şi ca să fac o paranteză, probabil că unii dintre voi aţi auzit şi chiar i-aţi văzut pe Fraţii Marx (o familie de comedianţi, cu succes în vodevilul de la începutul secolului trecut). Tocmai mi-am amintit un episod în care îi explicau retardatului de Groucho cum e cu forma Pământului:

    – Băi, ştii cum sunt butonii mei?
    – Pătraţi – vine răspunsul.
    – Nu, măi, nu ăia din timpul săptămânii, ăia de duminică.
    – Aaa, păi ăia sunt rotunzi.
    – Aha, deci cum e Pământul?
    – Pătrat în timpul săptămânii şi rotund duminica!
    Cam aşa şi cu echipamentul de protecţie şi comunicarea către angajaţi: „Băieţi, e la liber, dar dacă vine Olteanu în vizită, să dea naiba să nu-l purtaţi“.

    Aşa că am fost nevoit să le ţin unora teoria centurii de siguranţă. Şi profit de ocazie să o spun din nou şi pentru cei ce mă citesc. Vă amintiţi cum s-a implementat în România portul centurii de siguranţă? A fost ceva de genul: „Dragilor, am intrat în Europa, legislaţia europeană spune că e obligatoriu să purtăm centura, o facem şi noi obligatorie, şi ca să ne asigurăm că aţi priceput mesajul, cine nu poartă, primeşte amendă“. Simplu, nu?

    S-a comunicat la tot poporul, deci nu poate spune nimeni că nu ştie, iar apoi Poliţia a trebuit să se asigure că se aplică noua regulă. Iar românii au refuzat să accepte schimbarea pentru că fiecare avea câte un număr de telefon la care să sune şi să-l îmblânzească pe „garcea“ care încerca să îl amendeze din cauza lipsei centurii. Pentru că „eu ştiu să conduc, dom’le, n-am eu timp de prostiile astea cu centura“.

    Cum s-a întâmplat la alţii? Ei bine, pentru început guvernele lor au investit în ceva reclame, în care o familie stă la semafor sau la intersecţie, vine un aiurit şi îi buşeşte. Consecinţele: dantura spartă în volan, mâini rupte în bord şi alte urmări similare, cu sânge peste tot. Mesajul, simplu, este că accidentul nu e musai din cauza ta şi dacă ai purta centura ai putea scăpa fără atât de multe răni şi probleme. În plus, costă al naibii de mult să repari danturi plesnite, membre rupte, unde mai pui că e posibil să nu mai fie niciodată la fel ca originalele.

    După o perioadă a apărut continuarea, în care s-a pus accent pe problema costului reparaţiilor celor ce sunt răniţi în accidente, cost ce trebuia suportat cumva de stat prin asigurările sociale. Iar statul a venit şi a spus ceva de genul: „Uite, ne costă al naibii de mult ca să îi reparăm pe cei ce nu respectă regulile, aşa că ne-am gândit să îi amendăm şi cu banii din amenzi să îi reparăm atunci când se strică. Pentru că nu e corect să umflăm taxele celor ce respectă regulile ca să îi putem repara pe ceilalţi“.

    Vă las acum pe voi să vă faceţi o idee dacă acest sistem de comunicare a avut efect.

    Tot ce pot să spun este că în ceea ce mă priveşte am priceput că românii nu se prea sensibilizează la astfel de mesaje. O să întrebaţi ce mă face să spun asta, şi vă pot povesti despre un nedorit accident care s-a întâmplat
    într-unul din depozite, când o colegă de-a noastră a fost lovită de un echipament. Ancheta a scos în evidenţă faptul că lucrătorul de pe stivuitor nu a văzut-o pe colega noastră când a dat cu spatele şi nici ea nu a văzut maşina şi nici nu a auzit semnalele acustice. Concluzia a fost să le facem vizibile, aşa că am pus girofar pe maşină şi le-am dat veste reflectorizante celor din zona periculoasă. Dacă în depozitul în care s-a produs accidentul nu a fost nicio problemă să implementăm portul vestelor, nu la fel a fost şi în alte părţi. Desi s-a comunicat că e pentru binele lor, ca să fie văzuţi, comentariul lor a fost în genul: „Ce naiba i-a apucat pe manageri de ne dau vestele astea, că numai gunoierii mai poartă aşa ceva?“. Ei nu zău, aşa o să spui şi dacă trece unul cu 2 tone de marfă peste tine?

    Ca baba căreia îi călcase unul găina cu maşina, iar şoferul încerca să-şi ceară scuze. La care baba zice: „Nu cred că e a mea, maică, eu nu am găini aşa plate!“.