BusinessMagazin

Tag: diferenta

  • Studiu CE: România a înregistrat în 2016 cel mai ridicat deficit de TVA din UE, de 35,88%

    Ţara noastră a fost urmată de Grecia, cu un nivel al deficitului de TVA, deficit care indică diferenţa dintre veniturile din TVA preconizate şi suma colectată efectiv, de 29,22%, iar pe a treia poziţie s-a clasat Italia, cu un nivel de 25,90%. Cele mai mici deficite de TVA au fost observate în Luxemburg (0,85%), Suedia (1,08%) şi Croaţia (1,15%).

    În plus, spre comparaţie, în 2016, Polonia consemna un deficit de TVA de 20,80%, Bulgaria de 13,56%, Cehia de 14,19%, Ungaria de 13,33% şi Slovacia de 25,68%, în timp ce media de la nivelul UE a fost de 6,78%, mai reiese din studiu CE. În ansamblu, jumătate din statele membre ale UE au înregistrat un deficit de TVA de sub 9,9%, se menţionează în studiu CE.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mircea Badea râde de români: „Cum îi recunoşti în Aeroport?”

    Mircea Badea: „Cum recunosti, daca esti extraterestru, care sunt romanii intr-un aeroport:

    1. Vorbesc tare!
    2. Au multe pungi.
    3. Mereu se grabesc catre/dinspre undeva”.

    Mircea Badea este recunoscut pentru declaraţiile nonconformiste pe care le face şi pentru atitudinea cel puţin extravagantă adoptată în legătură cu multe subiecte, potrivit Can Can. Printre replicile atribuite prezentatorului TV pot fi enumerate:

    Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.
    Nu sunt frate cu dracu nici măcar ca să trec puntea.

    Avem dreptul să nu ni se mai pară nicio diferenţă între nimeni şi nimeni.
    Televiziunea e locul în care imbecilii se enervează la emisiuni pe care ei înşişi aleg să le vadă.

    Netul nu e locul potrivit pentru adevăr pentru că e plin de cretini şi manipulări.
    Ironia e pentru oameni deştepţi, pentru cei care au mai mult de două circumvoluţiuni şi nu de la şapcă.

     

  • Când salariile cresc şi eficienţa scade, e clar că ceva e greşit

    Faptul că bugetarii câştigă mai bine decât angajaţii din companiile private nu e ceva nou, dar decalajul a ajuns la un nivel care ridică mai multe semne de întrebare. În primul rând, cum stau lucrurile în alte ţări? Şi în Marea Britanie, spre exemplu, angajaţii din sectorul public câştigă mai mult decât cei din sectorul privat, dar diferenţa este de 7-8%. În Statele Unite, cei de la privat câştigă ceva mai bine, însă diferenţa e nesemnificativă (sub 1%).

    Bazându-mă pe exemplele de mai sus, aş spune că e o practică normală ca bugetarii să câştige mai bine decât cei de la privat. Şi asta pentru că bugetarii trebuie să faciliteze buna funcţionare a unui sistem bazat pe competitivitate şi care presupune luarea în calcul a performanţelor unei companii la momentul în care se propune grila de salarizare.

    Sună bine, cel puţin la nivel teoretic; problema e că în România teoria nu se prea transformă în practică.

    Mai crede cineva că angajaţii unei instituţii de forţă, ca ANAF, fac toate demersurile pentru ca mediul privat să funcţioneze aşa cum ar trebui? Sau că cei de la Finanţe încearcă să îmbunătăţească actele normative pentru a înlesni munca departamentelor financiare?

    Într-un stat care se poate lăuda cu performanţe economice, aşa cum sunt cele din exemplele de mai sus, mi se pare firesc ca angajaţii din sectorul public să câştige bine, chiar foarte bine. Dar într-un stat în care inflaţia doboară record după record? Într-un stat în care sistemul medical este printre cele mai slabe din Europa? Într-un stat în care Codul fiscal a suferit aproape 300 de modificări anul trecut?

    Veţi spune că vinovaţii sunt doar câţiva, iar deciziile discutabile ale acestora nu ar trebui să se reflecte şi asupra celor din eşaloanele inferioare. De acord, dar bugetari sunt cu toţii, iar salariile celor din primele rânduri sunt cele care ridică în mod semnificativ media.

    Şi dacă tot am abordat subiectul, haideţi să aruncăm o privire de ansamblu şi asupra sistemului de stat: din datele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP) reiese că aproape un sfert dintre cei care muncesc în România activează în sectorul public de stat. Mai exact, în luna mai 2017, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice, 1.199.145 de persoane lucrau în cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice din România. Una din patru angajări în ultimul an a fost la stat, iar presiunea financiară este din ce în ce mai mare – mai mulţi bani pentru salarii, mai mulţi bani pentru pensii speciale şi lista poate continua.

    Merită desigur menţionat şi că judeţele cu cea mai mare pondere a bugetarilor în forţa de muncă sunt şi judeţele cu cele mai slabe performanţe economice. Potrivit unei analize a HotNews, în Vaslui unu din opt angajaţi lucrează la o instituţie de stat (datele sunt valabile pentru 2017); PIB-ul pe cap de locuitor în Vaslui se situa, anul trecut, la 45% din media naţională. Urmează alte judeţe „de vârf“ precum Botoşani, Bacău, Tulcea, Gorj sau Călăraşi, unde cel puţin unu din zece angajaţi e bugetar.

    Sistemul de stat din România este supradimensionat şi asta e principala cauză pentru lipsa de eficienţă a oamenilor care aleg să facă parte din el. Iar faptul că sistemul privat a rămas în urmă cu salariile nu e ceva ce poate fi imputat patronilor sau investitorilor, pentru că este greu să ţii pasul cu nişte măriri aruncate din pix şi care nu au niciun fel de acoperire logică; e o consecinţă a sistemului politic din România. E însă o stare de fapt care nu va ţine la nesfârşit, pentru că economia merge înainte prin competitivitate, nu prin creşterea artificială a puterii de consum pentru o singură categorie socială.

  • Cronică: Un alt fel de film despre mafie – VIDEO

    Pentru cel de-al doilea lungmetraj al său, regizorul Thierry de Peretti a ales ca temă violenţele din Corsica de la începutul anilor ’90. E un proiect ambiţios, care urmăreşte creşterea şi în cele din urmă decăderea unui tânăr  o desfăşurare similară cu cea din Naşul, dacă vreţi, deşi asemănările se opresc aici.

    Principala diferenţă faţă de filmele clasice cu mafioţi vine din felul în care Peretti şi echipa prezintă scenele: cadrele sunt mai lungi, invitând mai degrabă la distanţarea faţă de personaje. Cadrele nu mai sunt intime, aşa cum se întâmplă de obicei în filmele semnate de Coppola sau Scorsese.

    În ciuda unei poveşti extrem de ofertante, mai ales în condiţiile în care întâmplările din Corsica nu au ajuns prea des pe marele ecran, Une vie violente nu reuşeşte să îşi atingă potenţialul. Firul narativ se încurcă parcă în prea multe detalii şi devine greu de urmărit, iar personajul principal pare de multe ori că nu ştie exact ce anume trebuie să facă. Revin la comparaţia cu Naşul: şi în filmul lui Francis Ford Coppola personajele ajung în stări conflictuale, dar dilemele lor sunt de cele mai multe ori de natură morală. Aici, Stephane (un militant de 20 de ani) pare să se întrebe de multe ori dacă trebuie să continue lupta, nu dacă lupta e una corectă.

    Aş spune că este o problemă a echipei tehnice, pentru că actorul Jean Michelangeli (Stephane) semnează un rol excelent; şi restul distribuţiei, formată din actori relativ necunoscuţi, se achită bine de sarcinile primite.

    Aflăm încă de la început că Frontul Naţional de Eliberare a Insulei Corsica (FLNC) a luptat încă din anii ’70 pentru a obţine independenţa faţă de Franţa, apogeul acestui conflict fiind atins două decenii mai târziu. Acţiunea filmului începe însă în 2001, iar primele scene sunt elocvente pentru modul în care Peretti tratează subiectul: doi tineri sunt executaţi de mafie la Paris, cadrul fiind unul lung, filmat de departe.

    Cinematografia semnată de Claire Mathon este excelentă şi prezintă contrastul dintre Parisul cenuşiu şi culorile vii ale insulei.

    Cea mai bună parte a filmului Une vie violente este felul în care Peretti descrie climatul cultural şi social al insulei Corsica, un loc unic împărţit cumva între Franţa şi Italia.

    În concluzie, Une vie violente merită din plin laudele pe care le-a primit în timpul proiecţiei de la Cannes. Nu este un thriller, aşa cum poate şi-ar fi dorit producătorii, dar evocă într-un mod excepţional o perioadă mai puţin cunoscută din istoria Europei.

    Notă: 8,5/10

    Une vie violente
    Regia: Thierry de Peretti
    Distribuţie: Jean Michelangeli, Henri-Noel Tabary, Cedric Appietto, Marie-Pierre Nouveau, Delia Sepulcre-Nativi
    Durată: 1 oră 47 minute
    Data lansării: 10 august

  • Cât de des apelează românii la internet banking

    Bărbaţii sunt mai orientaţi decât femeile spre operaţiuni de Internet Banking. Astfel, dacă femeile utilizează acest serviciu zilnic sau de câteva ori pe săptămână în procent de 26%, în cazul bărbaţilor se constată o diferenţă de +12% (38%). Dacă ne referim în continuare la cei care utilizează Internet Bankingul cel puţin o dată pe săptămână, se observă şi în acest caz diferenţe pe categorii de gen (faţă de total populaţie – 42%). Procentul femeilor este şi de această dată mai scăzut comparativ cu cel al bărbaţilor: 37% versus 48%.

    Analizând comportamentul de consum pe categorii de vârstă, se constată că cei cu vârste cuprinse între 31-45 de ani sunt cei mai devotaţi consumatori, acest target alegând să folosească Internet Bankingul cel puţin o dată pe săptămână în procent de 46%. Referindu-ne la aceeaşi frecvenţă de consum, tinerii cu vârste cuprinse între 18-30 au un comportament similar cu cel al persoanelor de 46-65 de ani, în cazul ambelor categorii de vârstă înregistrându-se un procent de 40%. 

    „Diferenţe apar şi atunci când ne raportam la nivelul de educaţie al populaţiei. Cea cu o educaţie medie şi sub-medie este caracterizată de un consum mai scăzut de Internet Banking, comparativ cu cea care beneficiază de un nivel înalt de educaţie”, susţine Julien Zidaru, managing partner Exact Business Solutions. Mai exact, ultima categorie menţionată utilizează Internet Bankingul în procent de 50% cel puţin o dată pe săptămână (cu 16% mai mult decât cei cu o educaţie medie şi sub-medie) şi în procent de 71% cel puţin o dată pe lună (cu 20% mai mult decât cei cu un nivel mediu şi scăzut de educaţie şi cu +10% faţă de media naţională). Cei care folosesc Internet Bankingul zilnic sau de câteva ori pe săptămână sunt tot cei cu un nivel înalt de educaţie – 37%, procentul celor care îl utilizează cu aceeaşi frecvenţă din rândul persoanelor cu educaţie medie şi sub-medie fiind de 26%.

    În concluzie, bărbatul cu educaţie superioară este cel care foloseşte cel mai des serviciile de Internet Banking: 74% cel puţin o dată pe lună, 52% cel puţin o dată pe săptămână, 41% zilnic sau de câteva ori pe săptămână.

    Realizând, de asemenea, o ierarhie în funcţie de mărimea oraşelor ţării, Bucureştiul este în topul consumului de Internet Banking: 71% dintre bucureşteni accesează acest serviciu cel puţin o dată pe lună, 53% cel puţin o dată pe săptămână, iar 41% zilnic sau de câteva ori pe săptămână. Îndreptând privirea spre mediul rural, constatăm o deschidere a locuitorilor spre zona de Internet Banking: 49% dintre ei apelează la acest instrument cel puţin o dată pe lună, 35% cel puţin o dată pe săptămână, iar 24% zilnic sau de câteva ori pe săptămână.

  • James Simmons, managing director Unilever. „Voi, românii, aveţi ceva căruia îi spuneţi «spirit de şmecher”

    „Voi, românii, aveţi ceva căruia îi spuneţi «spirit de şmecher». Cred că trebuie să ai acest spirit de şmecher în business”, a spus James Simmons, managing director în cadrul Unilever South Central Europe, în cadrul conferinţei ZF „Cei mai mari jucători din economie 2018”.

    Aceasta a fost una dintre caracteristicile pe care spune că le-a observat în mediul de business din România directorul britanic care reprezintă compania cu afaceri pe piaţa locală de circa 897 de milioane de lei (194 mil. euro), potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.
    James Simmons a preluat poziţia de managing director în cadrul Unilever South Central Europe la data de 1 septembrie 2017, după ce a condus timp de trei ani businessul Unilever din zona Caraibelor, o regiune ce cuprinde 20 de pieţe, precum Haiti şi Cuba.

    „Am venit aici de un an, dar deja mă simt ca acasă. Cred că este o diferenţă foarte mare între modul în care este percepută România în Europa de Vest şi realitatea de aici. Cred că unul dintre lucrurile pe care ar trebui să le facem ar fi să promovăm România mai bine”, spune el.

    Simmons este atras de România şi de potenţialul pe care consideră că îl au ţara şi piaţa locală. „Cred că natura este spectaculoasă aici, este foarte frumoasă. Există aici o calitate a vieţii, un «joie de vivre», mâncare bună, vin bun, comunitate puternică. Sunt lucruri de sărbătorit. Cultura aici este una mult mai latină decât oriunde în Europa, şi totuşi am venit din America Latină. Cred că România este un diamant. Trebuie finisat, dar este un diamant”, descrie el ţara.

    Precizează că a transmis acest mesaj şi cunoscuţilor săi: „Le-am spus şi celor de aici, şi celor din afara businessului că România poate fi una dintre cele mai puternice ţări din Europa, pentru că sunt multe avantaje prin comparaţie cu alte pieţe. Vreau să construiesc un business spectaculos aici”.

    Cum arată agenda celui care reprezintă businessul unui gigant în România? În primul rând trebuie să creeze un spirit pozitiv şi energie, pentru ca oamenii să simtă că pot face lucruri mari aici, spune el.

    „Misiunea mea este de a promova ce face Unilever aici şi în toată lumea, să demonstrăm că putem face business responsabil şi să ajutăm societatea, ca un vecin bun. Trebuie să mă gândesc la viitor şi să gestionez resursele încât să estimez dacă pot atinge ţintele companiei cu resursele actuale sau dacă trebuie să cer mai multe resurse. Am o viziune simplă. Cred că ce facem noi este nobil şi cred că cu cât suntem mai mari, cu atât putem face o diferenţă mai mare”, spune el.

    Cele mai recente dezvoltări ale gigantului anglo-olandez se leagă de piaţa îngheţatei, unde compania este lider pe piaţa locală şi unde a fost implicată în două tranzacţii. În primul rând, tranzacţia evaluată la circa 100 milioane euro prin care Unilever a preluat în ianuarie fabrica Betty Ice din Suceava de la antreprenorul Vasile Armean. Apoi a urmat tranzacţia de la mijlocul lunii iulie, când Unilever a cumpărat producătorul de îngheţată Denny din Bulgaria, mai exact din Veliko Tîrnovo, un orăşel aflat în apropierea graniţei cu România.

    „Toată lumea trebuie să se bucure de îngheţată, pentru că este accesibilă şi disponibilă. (…) A fost o vară ieşită din comun. Am avut un început extraordinar în aprilie, mai şi iunie, şi un iulie diferit. Aceasta este natura businessului de îngheţată. Per total ambiţia noastră de a vedea o creştere de două cifre pe acest business la finalul anului va fi realizată. Este un ritm ciudat, dar ajungem acolo. Piaţa de îngheţată de aici, faţă de alte pieţe, oferă oportunităţi de creştere. Rata de consum de aici este încă una scăzută faţă de alte pieţe. Mă gândesc că trebuie să găsim o combinaţie de arome locale şi globale care să fie disponibile la nivel larg”, descrie Simmons potenţialul pieţei de îngheţată. 

    Pe lângă businessul de îngheţată, Simmons spune că printre produsele cu potenţial de dezvoltare de pe piaţa locală se numără cele de îngrijire corporală şi înfrumuseţare, precum deodorantul Rexona, şi produsele de curăţenie, precum Domestos.

    „În centrul companiei noastre sunt câteva categorii cu potenţial de creştere. Dacă ne uităm la piaţa deodorantelor de aici sau la produsele de curăţenie, aceste pieţe sunt încă mici în comparaţie cu alte părţi. Ne gândim mult cum să facem să construim piaţa de aici, nu doar să o câştigăm. Vrem să facem un business mult mai mare şi cred că putem face asta prin câteva achiziţii inteligente şi putem lucra şi în parteneriat cu alţii.” Şeful Unilever mai spune, fără să ofere prea multe detalii că, în perioada următoare, compania va lansa câteva produse noi.

    La sfârşitul anului trecut, businessul de distribuţie Unilever avea pe piaţa locală o cifră de afaceri netă de circa 897,5 milioane lei şi un profit net de 16,2 milioane lei, cu 227 de angajaţi. La nivel global, businessul Unilever a înregistrat în 2017 afaceri de 53,7 miliarde euro, în creştere cu circa 2% faţă de anul precedent. La aceste afaceri, businessul anglo-olandez a obţinut un profit net de aproximativ 6,5 miliarde euro, în creştere cu aproape 17% faţă de anul anterior.

    În ceea ce priveşte resursele umane, Simmons spune că Unilever este deschisă la angajări şi că nu se confruntă deocamdată cu celebra „secetă” de pe piaţa forţei de muncă din România.

    „Avem oameni talentaţi aici. Când mă uit la actuala organizaţie, mă face să mă simt mândru. Bineînţeles că vreau mai mulţi oameni talentaţi care să se alăture. Vin din ce în ce mai mulţi oameni la noi să se angajeze direct şi ne bazăm şi pe o serie de parteneri care găsesc oameni buni din industrie”, spune managing directorul companiei Unilever.

    Compania are şi un program dedicat proaspeţilor absolvenţi, în urma căruia se angajează la ei undeva la 5-7 tineri anual. Totodată, Simmons spune că au şi posibilitatea să aducă noi angajaţi din centrul şi estul Europei − din Bulgaria, Serbia, Muntenegru şi Republica Moldova.

    „Cred totuşi că secretul este să ţii de oamenii buni pe care îi ai şi să le oferi un simţ comun, să le dai de înţeles că facem lucruri importante şi că le facem cum trebuie. Este o parte foarte importantă să nu laşi oamenii să plece, pentru că timpul petrecut în companie, încrederea, colegialitatea creează un spirit care face colaborarea să funcţioneze.”

    Ce înseamnă colaborarea? Simmons oferă o definiţie a termenului: „Colaborarea pentru idei, pentru că oamenii vin cu ideile, nu companiile. Vrem să creăm un mediu în care oamenii să se simtă valoroşi, nu doar în modul evident, adică cât duc acasă la sfârşitul lunii sau în bonusuri la sfârşitul anului, ci în general (…) Per total, vom investi anul viitor în toate părţile din organizaţie, de la salarii până la marketing, zeci de milioane de euro”.

    Mulţumit de acest „diamant”, cum a numit el România, Simmons spune fără ezitări că şi-ar deschide chiar şi propriul business aici, iar acest business nu ar fi nici în piaţa de îngheţată, nici în oricare altă piaţă în care activează businessul pe care îl conduce.

    „Aş deschide chiar şi mâine un business aici, pentru că sunt câteva lucruri care mi-au atras atenţia. În primul rând, creşterea de circa 30% a turismului. Bazat pe asta, Costa Rica, spre exemplu, pe care o ştiu foarte bine, a făcut ceva spectaculos de bine – s-a poziţionat drept cea mai mare destinaţie de turism ecologic. Dacă mă uit la aceste lucruri, cred că şi pentru România ar fi o oportunitate foarte bună.

    Promovarea turismului în România într-un mod prietenos faţă de mediu ar putea spori economia foarte mult. Ultima dată când m-am uitat, 12,5% din PIB-ul Costa Ricăi a venit din turism şi asta au realizat doar în ultimii zece ani.” 

    CARTE DE VIZITĂ

    James Simmons
    Origine: Marea Britanie
    Vârsta: 46 de ani
    Educaţie: licenţă în politică, filosofie, economie – Universitatea Bristol
    Carieră: 
    Managing director Unilever South Central Europe (septembrie 2017 – prezent)
    Director general Unilever Greater Caribbean (2014-2017)
    Vicepreşedinte al departamentului de Customer Development în Regatul Unit şi Irlanda (2009-2014)
    Alte roluri de marketing şi vânzări în Unilver UK (1998 – 2009)

  • Cine conduce lista celor mai bine plătiţi actori din 2018, deşi nu a apărut în niciun film anul acesta

    Actorul a ajuns să conducă topul banilor primiţi în branşă între 1 iunie 2017 şi 1 iunie 2018 după ce a vândut compania Csamigos Tequila pe care o deţinea, astfel că jurnaliştii au înregistrat în dreptul său o cifră de 239 de milioane de dolari. Este dublul sumei care stă în dreptul actorului plasat pe locul doi în top, Dwayne Johnson, care ar fi câştigat în total 119 milioane de dolari. Podiumul este completat de Robert Downey Jr (79 de milioane de dolari), pe locurile următoare plasându-se Chris Hemsworth (64,5 milioane de dolari, pe locul 4), Jackie Chan (cu 45,5 de milioane de dolari pe locul 5) şi Will Smith (la 42 de milioane de dolari pe locul 6).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • INS: Managerii din comerţ cred că preţurile vor creşte, în trimestrul III, cel mai mult la alimente

    „În activitatea de comerţ cu amănuntul se înregistrează cea mai mare valoare a soldului conjunctural pentru preţurile din comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun (sold conjunctural +31%), urmată de preţurile de vânzare în comerţul cu carburanţi (sold conjunctural +27%)”, se detaliază în „Ancheta de conjunctură în comerţul cu amănuntul”, publicată pe site-ul INS.

    Cu toate acestea, managerii susţin că volumul vânzărilor prognozat pentru trimestrul III va înregistra o creştere (sold conjunctural +28%).

    De asemenea, managerii din comerţ prognozează, pentru perioada analizată, o creştere a activităţii economice (sold conjunctural +25%) şi a volumului comenzilor adresate furnizorilor de mărfuri de către unităţile comerciale (sold conjunctural +14%, nivel moderat), potrivit studiului citat.

    Angajatorii din domeniu estimează o creştere moderată a numărului de salariaţi (sold conjunctural +12%) şi a volumului mărfurilor comandate furnizorilor interni (sold conjunctural +13%).

  • Primăria sectorului 6 face un parc între Plaza şi AFI Cotroceni, zonă înţesată de şantiere de locuinţe. Preţurile locuinţelor situate lângă parc pot creşte cu 10-20%

    Dezvoltatorii imobiliari care construiesc ansambluri de locuinţe în sectorul 6, în apropierea mallului Plaza România, ar putea beneficia de un parc de 16.000 de metri pătraţi amplasat pe un teren între centrele comerciale Plaza şi AFI Cotroceni. Parcul este o investiţie făcută de Primăria sectorului 6 şi ar putea ridica preţurile apartamentelor din preajmă, care vor fi astfel, brusc, poziţionate lângă un spaţiu verde.

    „Observăm că locuinţele construite lângă un parc sau în imediata apropiere a unei zone verzi se vând mai rapid şi la un preţ mai ridicat. E posibil, dacă urmărim preţurile, să observăm o diferenţă de preţuri de 10-20%“, spune Bogdan Voica, CEO al firmei de consultanţă imobiliară Coldwell Banker România.

    Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar

  • Primăria sectorului 6 face un parc între Plaza şi AFI Cotroceni, zonă înţesată de şantiere de locuinţe. Preţurile locuinţelor situate lângă parc pot creşte cu 10-20%

    Dezvoltatorii imobiliari care construiesc ansambluri de locuinţe în sectorul 6, în apropierea mallului Plaza România, ar putea beneficia de un parc de 16.000 de metri pătraţi amplasat pe un teren între centrele comerciale Plaza şi AFI Cotroceni. Parcul este o investiţie făcută de Primăria sectorului 6 şi ar putea ridica preţurile apartamentelor din preajmă, care vor fi astfel, brusc, poziţionate lângă un spaţiu verde.

    „Observăm că locuinţele construite lângă un parc sau în imediata apropiere a unei zone verzi se vând mai rapid şi la un preţ mai ridicat. E posibil, dacă urmărim preţurile, să observăm o diferenţă de preţuri de 10-20%“, spune Bogdan Voica, CEO al firmei de consultanţă imobiliară Coldwell Banker România.

    Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar