BusinessMagazin

Tag: Cosmetice

  • Cum au ajuns brandurile Napoca, Poiana sau Azuga să fie produse în afara ţării. Cum poate berea Azuga să fie produsă în Germania?

    Un model similar au aplicat şi alţi jucători străini, astfel că Unilever produce îngheţata Napoca în Bulgaria, tot la sud de graniţă fiind realizată şi ciocolata Poiana. Berea Azuga nepasteurizată este însă fabricată în Germania de către Ursus, companie preluată de japonezii de la Asahi.

    Elena Cremenescu, fondatoarea brandului de cosmetice El­mi­plant, pe care l-a vândut în plin boom economic către grecii de la Sarantis, spunea la scurtă vreme după închiderea fabricii locale că nu există legi care să susţină producţia locală. După vânzarea Elmiplant, ea a rămas în companie ca director general adjunct. Antreprenoarea mai adăuga că închiderea a fost justificată de necesitatea eficientizării costurilor. Brandul Elmiplant a fost păstrat, chiar dacă pe etichetă acum apare „made in Greece”.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Povestea bărbatului care a revoluţionat industria cosmeticelor

    Arinobu (Yushin) Fukuhara, fondatorul uneia dintre cele mai vechi companii de cosmetice din lume, Shiseido, s-a născut pe 10 mai 1848, în districtul Awa din Chiba, Japonia. Acesta a avut trei fii: Rosō, Shinzō şi Nobuyushi Fukuhara. În 1872, în timp ce lucra ca farmacist-şef pentru Marina Imperială Japoneză, el a fondat, împreună cu câţiva colegi, farmacia Shiseido, în Ginza, Tokio. Aceasta a fost prima farmacie cu influenţe vestice din Japonia. Numele Shiseido a fost ales de către Fukuhara şi înseamnă ”casa unde se naşte totul“, fiind inspirat dintr-un pasaj al textului sacru I Ching. Potrivit site-ului companiei, ideea acestora s-a născut din dorinţa de a îmbunătăţi calitatea slabă a produselor medicale aflate pe piaţă în acea perioadă.

    În 1915, fiul lui Arinobu, Shinzo Fukuhara, a devenit primul preşedinte al Shiseido. Înainte de a se alătura companiei, acesta a studiat arta în Europa şi a fost profund influenţat de curentul Art Nouveau. Ca fotograf şi artist, el a creat logo-ul simbolic original al companiei, reprezentat de o camelie, floare care a rămas simbolul companiei până în prezent. În 1916, Shiseido a deschis primul centru de cercetare din Japonia. Un an mai târziu, în farmacia japoneză s-a introdus un prim produs de make-up, după modelul farmaciilor din apus –Rainbow Face Powder, o pudră de faţă în şapte culori. Această inovaţie a venit într-o perioadă în care pudrele albe de faţă erau literă de lege în Japonia.

    Shiseido şi-a adus o contribuţie majoră nu doar în industria cosmetică, ci şi în artă. În 1919, s-a înfiinţat Galeria Shiseido din Tokio, cea mai veche galerie de artă din Japonia, care îşi continuă activitatea şi în prezent. Aceasta a găzduit de-a lungul timpului peste 3.100 de expoziţii, în special ale tinerilor artişti debutanţi. Doi dintre fiii lui Fukuhara au avut un impact însemnat în domniul fotografic din Japonia, prin înfiinţarea organizaţiei Japan Photographic Society.

    În 1923, compania a început să se extindă prin deschiderea de noi magazine. Pe 30 martie 1924, Arinobu Fukuhara moare.

    Trei ani mai târziu, compania a primit statutul de societate pe acţiuni şi a început să se extindă la nivel mondial. Astfel, în 1957, compania deschide primele magazine în Taiwan, urmat de Singapore şi Hong Kong. În 1962, Shiseido ajunge în Hawaii, apoi în SUA. Italia a fost prima ţară din Europa în care s-au vândut produsele brandului, începând cu 1968, iar trei ani mai târziu au ajuns şi în Noua Zeelandă. Shiseido a fost prima companie din lume care a produs, în 1985, acid hialuronic care nu avea provenienţă animală.

    În prezent, compania Shiseido are peste 36.000 de angajaţi în magazinele răspândite la nivel mondial şi o capitalizare de piaţă de 10,5 miliarde de dolari. Principalele filiale ale companiei sunt Bare Escentuals, Beaute Prestige International şi NARS Cosmetics. Anual, vânzările Shiseido depăşesc 7 miliarde de dolari, cu un profit de peste 350 de milioane de dolari.

  • Două românce au pornit în joacă o afacere în casă, iar acum câştigă peste 100.000 de euro din vânzarea produselor

    Panacea Urban Apothecary s-a născut din pasiunea pentru cosmetice de calitate a două tinere fără experienţă, dar cu ascuţit simţ antreprenorial. Sabrina Marinescu tocmai se întorsese din Paris, unde încheiase cinci ani de studii în comunicare, modă şi artă, dar şi câteva internshipuri în aria brandingului de lux. Pe de altă parte, Maria Ianoş, prietena şi actuala asociată a Sabrinei, absolvise facultatea de farmacie, iar în timpul liber realiza creme. În timpul unui prânz, la o discuţie în care s-au pus la curent cu cele mai recente activităţi şi pasiuni, tinerele şi-au dat seama că au în comun o pasiune pe care ar putea să o valorifice: cosmeticele.

    „Total ad hoc, ne-a venit ideea de a face ceva împreună, să creăm un brand. Am pornit efectiv gândindu-ne că o să facem nişte creme în bucătărie şi le vom vinde între prieteni”, povesteşte Sabrina Marinescu. Au cumpărat materii prime – ca uleiuri şi seminţe – şi au început să le mixeze acasă. Reacţiile celor din jur le-au încurajat să continue: „Ne-am cremuit, toată lumea era încântată, dar compoziţiile erau destul de simple – nişte uleiuri cu nişte vitamine, nimic foarte elaborat.

    Foarte bune, de altfel, pentru că realist vorbind, din naivitate şi din dorinţa de a face cremele cele mai bune, noi puneam concentraţiile cele mai mari, uleiurile cele mai scumpe etc.”, spune aceasta. Ulterior au aflat că acest lucru nu prea se face în industrie, iar crema lor ar costa mult dacă ar trebui să o producă standardizat. Au început colaborarea cu o fabrică, cu care lucrează şi astăzi. „Fiind la început ne-am zbătut foarte mult, am fost foarte perfecţioniste; cred că numai pe logo ne-am chinuit cam o lună să ajungem la ceva ce ne convine. Acum nu aş mai face acelaşi lucru, dar pe de altă parte nu ne pare rău, fiindcă am primit laude de la companii de renume, precum Estée Lauder şi alţii”, spune tânăra antreprenoare.

    De la idee până când au scos efectiv cremele pe piaţă a durat cam doi ani, pentru că, spune tânăra, s-au lovit de multe alte lucruri în afară de ceea ce ştiau ele să facă, mai exact producţie şi branding. Pas cu pas, sau „cu lumânarea”, după cum spune ea însăşi râzând, au reuşit să lanseze oficial Panacea Urban Apothecary. Investiţia iniţială, de-a lungul primilor doi ani a fost de 20.000 de euro, fonduri proprii provenite de la familiile lor. Din cauză că nu aveau nici buget, nici capacitate de a face mai multe linii cosmetice, s-au hotărât să se axeze pe trei creme. Una este o cremă antiîmbătrânire şi pentru ten uscat, alta este pentru ten normal şi piele sensibilă, iar a treia se adresează tenului gras, uşor acneic. Suma investită iniţial nu a fost îndeajuns încât să poată realiza o gamă întreagă de produse încă de la lansare, astfel că s-au focusat pe cele trei produse de îngrijire a tenului. După un an, vânzările înregistrate au fost cât se poate de bune: au rămas, efectiv, fără stocuri. Au folosit câştigurile pentru a mai adăuga încă două produse – un demachiant şi o loţiune tonică – ajungând la cinci produse marca Panacea Urban Apothecary. „Evident, ne-am lovit între timp de multe greutăţi, dar am avut norocul ca ai noştri să ne sprijine şi să ne înţeleagă. Până la urmă a fost un experiment, iar dacă nu ne pricepeam, nu puneam pasiune sau pur şi simplu nu aveam noroc, putea să se termine prost. Din fericire, nu s-a terminat prost. Nici nu s-a terminat!”, spune ea zâmbind.

    După câţiva ani, o altă prietenă a Sabrinei – Irina Culeţu – a decis să renunţe la jobul stabil pe care îl avea şi să meargă pe drumul antreprenoriatului. „După ce am participat la un târg în Italia, ne-a venit ideea să facem suplimente alimentare naturale. O mare parte din ceea ce pui pe piele se pierde şi doar un mic procentaj se absoarbe. De aceea, cel mai eficient este să înghiţi acele substanţe adjuvante”, explică tânăra antreprenoare. În scurt timp, s-au gândit şi la un plan pentru noul proiect şi au aplicat pentru fonduri europene; au obţinut 25.000 de euro. „Pentru fonduri trebuie să ai toate piesele puzzle-ului puse, să îl prezinţi cuiva frumos ambalat şi acea persoană să-ţi dea ok-ul”, spune Sabrina Marinescu. Mai întâi s-au documentat temeinic; „de obicei, pentru fonduri îţi trebuie un consultant, însă noi nu puteam da câteva mii de euro cuiva pentru ceva de care nu eram sigure că va merge. Aşa că ne-am descurcat singure, iar Irina a ţinut efectiv partea de contabilitate, a stat nopţile, a făcut planul pe cinci ani”, povesteşte tânăra. În martie 2016 au lansat şi marca The Food Project, care conţine patru suplimente alimentare, complementare liniei de îngrijire cosmetică: Skin Elixir (ajută la regenerarea pielii), The Body Supplement (pentru cei care vor să slăbească), The Detox Wonder (pentru îmbunătăţirea metabolismului şi a digestiei) şi The Happiness Formula (pentru energie şi stare de bine). Acestea conţin ingrediente simple, din natură, pe care toată lumea le cunoaşte, dar le ocoleşte de dragul tehnologiei, ţine să precizeze antreprenoarea.

  • Farmec a investit anul trecut peste 650.000 de euro în modernizarea şi retehnologizarea producţiei

     „Anul 2017 a înscris definitiv inovaţia şi performanţa în istoria Farmec, orientându-ne pe un curs ascendent, pe care ne-am propus să îl menţinem în continuare. Sunt două elemente care stau la baza strategiei noastre de business şi care ne-au ajutat să setăm tendinţele industriei locale de cosmetică. Am mizat pe inovaţie în fiecare etapă de dezvoltare a produselor noastre: concept, selectarea ingredientelor active şi dozarea optimă a acestora, alegerea ambalajelor ergonomice şi sigure în utilizare, perfect adaptate formulărilor lor. Acest fapt ne-a permis, într-un ritm extrem de alert, să lansăm game întregi de produse de maximă eficienţă, unice pe piaţă, care să ne consolideze poziţia de lider local de cosmetice. Este un statut pe care, îl vom reconfirma şi în 2018 prin planurile noastre de dezvoltare”, a declarat Mircea Turdean, director general Farmec. 

    Anul trecut, Farmec a înregistrat mai multe premiere la nivel de procese de fabricaţie. Astfel, unitatea de producţie de la Cluj a fost dotată cu o nouă linie automată de ambalare cu sistem robotizat. Aceasta contribuie la creşterea calităţii produselor şi măreşte substanţial productivitatea şi randamentul companiei.

    De asemenea, a fost inovată şi tehnologia de etichetare a produselor de curăţenie, prin trecerea de la modalitatea clasică cu etichete autoadezive, la metoda de etichetare shrink sleeve, care permite consumatorilor să identifice mai rapid beneficiile principale ale produselor. Din punctul de vedere al dezvoltării ambalajelor, principalele direcţii au fost inovarea design-ului, care se evidenţieze beneficiile produsului, ergonomia în utilizare şi sustenabilitatea. Produsele Farmec sunt etichetate pe întreaga lor suprafaţă, utilizând o folie ecologică, uşor de reciclat. Mai mult decât atât, designul se distinge prin culori vibrante, proaspete, cu un impact puternic la raft.

    Anual, Farmec lansează şi modernizează minim 100 de produse noi, iar capacitatea totală de producţie este de circa 27 milioane de produse. Farmec S.A. Cluj-Napoca – cel mai mare producător de cosmetice cu capital 100% românesc – rămâne un brand emblemă pentru România.

    La începutul lunii decembrie 2017, reţeaua de magazine de brand deţinute de Farmec cuprindea 8 magazine Farmec, amplasate în Cluj-Napoca, Arad, Braşov, Sibiu, Târgu-Mureş şi Timişoara şi 13 magazine Gerovital care se găsesc în Cluj-Napoca, Bucureşti (3 magazine), Constanţa, Timişoara, Craiova, Ploieşti, Suceava, Iaşi, Piatra Neamţ, Galaţi şi Râmnicu Vâlcea.

  • Marii retaileri au deschis cu 18% mai puţine magazine în 2017

    În cadrul studiului au fost analizate ritmul de expansiune şi evoluţia cifrei de afaceri ale unui număr de 99 de companii de retail care operează magazine sub 120 de branduri din domeniile FMCG, Fashion, Electro-IT, Cosmetice, Articole Sportive, Încălţăminte, Magazine pentru Copii, Bijuterii, Restaurante şi Cafenele, Home & Deco şi Librarii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marii retaileri au deschis cu 18% mai puţine magazine în 2017

    În cadrul studiului au fost analizate ritmul de expansiune şi evoluţia cifrei de afaceri ale unui număr de 99 de companii de retail care operează magazine sub 120 de branduri din domeniile FMCG, Fashion, Electro-IT, Cosmetice, Articole Sportive, Încălţăminte, Magazine pentru Copii, Bijuterii, Restaurante şi Cafenele, Home & Deco şi Librarii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea femeii care s-a îmbogăţit cu o resursă din Carpaţi de care românii nu au habar

    Helena Rubinstein s-a născut în Cracovia, Polonia, pe 25 decembrie 1870. În timp ce tatăl ei, un negustor fără prea mare succes, a fost strict cu copiii săi, mama lor a avut o abordare unică în creşterea celor opt fiice: le repeta continuu că vor căpăta influenţă şi vor răzbate în lume prin puterea frumuseţii şi a iubirii. De asemenea, mama sa îşi prepara singură cremele şi produsele de înfrumuseţare, lucru care a avut o mare influenţă în viitorul celei care avea să devină antreprenoare.

    Fiind cel mai mare copil, Helena Rubinstein şi-a ajutat tatăl cu partea financiară a afacerii, iar inteligenţa sa l-a determinat să o trimită să studieze ştiinţele medicale. Însă ei îi plăcea munca de laborator, nu cea din spital, iar tatăl său i-a permis să-şi încheie studiile doar dacă era de acord să se căsătorească. Şi, totuşi, alegerea sa nu a fost văduvul de 35 de ani pe care tatăl său i l-a  ales, ci un coleg mult mai tânăr, de la Universitatea din Cracovia.

    Pentru că tatăl său nu a fost de acord cu alegerea soţului său, Helena Rubinstein a decis să se mute din Polonia, ţara sa natală, şi s-a dus să trăiască în Australia, la unchiul său. În bagaje nu a uitat să pună o duzină de cutii de creme de-ale mamei sale, realizate din combinaţii de ierburi, migdale şi extract de brad din Carpaţi. Iar australiencele au fost foarte impresionate, pe de-o parte datorită cremelor, dar mai ales datorită talentului de vânzătoare al Helenei, care a ştiut să-şi facă reclamă bună. Le-a epuizat atât de repede, încât mama sa a trebuit să-i trimită altele în câteva luni.

    Mica negustoare a avut un succes neaşteaptat şi în scurt timp şi-a pus bazele propriului magazin în Melbourne. Acolo l-a întâlnit pe jurnalistul Edward William Titus, iar cei doi s-au căsătorit în iulie 1908, la Londra. Muncind circa 18 ore pe zi la început, Rubinstein a reuşit să-şi facă afacerea profitabilă. Câţiva ani mai târziu, în 1905, a mers în Europa pentru a studia progresele în tratamentele dermatologice, iar când s-a întors şi-a chemat surorile pentru a o ajuta cu afacerea. În 1908, a mers la Londra cu aproape 100.000 de lire sterline pentru a investi în afacerea ei, iar în mai puţin de un an şi-a deschis salonul de înfrumuseţare Salon de Beaute Valeze. A cumpărat apoi şi un salon în Paris, unde a pus-o pe sora sa, Pauline, să îl conducă.

    Singura perioadă care a încetinit-o vreodată pe Rubinstein din dezvoltarea afacerii a fost atunci când era însărcinată cu cei doi fii ai săi, în 1909 şi respectiv 1912. Ulterior, a deschis un salon în New York, în 1916, după care au urmat cele din San Francisco, Boston, Philadelphia, Chicago şi Toronto, timp în care creşteau considerabil şi vânzările produselor sale din magazine. Anii 1920 o găseau pe Rubinstein în Hollywood, unde ţinea lecţii vedetelor despre cum să aplice în mod corespunzător machiajul.

    Femeia de afaceri a fost, de-a lungul carierei sale, atât rivala lui Elizabeth Arden, un alt mare nume în domeniu, cât şi a lui Charles Revson, fondatorul Revlon. În 1928, Rubinstein şi-a vândut afacerea către Lehman Brothers, dar a cumpărat-o înapoi mult mai ieftin, ca urmare a prăbuşirii pieţei bursiere. Rubinstein şi Titus au divorţat în 1937, iar în vara următoare s-a căsătorit cu prinţul rus Artchil Gourielli-Tchkonia, cu 20 de ani mai tânăr.

    O mare susţinătoare a unui stil de viaţă sănătos, a îngrijirii şi înfrumuseţării, Rubinstein a murit la New York, în 1 aprilie 1965, la vârsta de 94 de ani. Un an mai târziu, i-a fost publicată autobiografia, ”My Life for Beauty“.

  • Cât cheltuie românii pentru cadourile de Moş Nicolae

    Conform studiului, cei mai mulţi intenţionează să cheltuie cu această ocazie între 100 şi 250 de lei (44%), în timp ce aproape 32% scot din buzunare între 251 şi 500 de lei, iar 16% cheltuie peste 500 de lei.

    Deşi în oraşele mici intenţia de cumpărare este mai mare, suma medie pentru cadouri este mai mică decât în oraşele cu peste 100.000 de locuitori.

    Ca tendinţă, lista de cadouri a Moşului seamănă cu cea de anul trecut, cele mai căutate fiind dulciurile (72,5%), jucăriile (45,3%) şi articolele de îmbrăcăminte/încălţăminte (40,3%). La aceasta, se adaugă fructele, cosmeticele/parfumurile sau cărţile. De asemenea, au fost menţionate şi cadouri precum bijuterii, electrice/electronice/electrocasnice, smartphone/tabletă sau excursii/călătorii. Moşul aduce şi bani (4,4%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Afacerea românească pornită cu un malaxor improvizat dintr-o oală de fiert rufe care acum produce peste 2 milioane de euro

    „Încrezătoare în beneficiile pe care natura le poate aduce în ştiinţă, mama a pus bazele Cosmetic Plant în 1991. A început să lucreze singură, într-un spaţiu de circa 40 mp, folosindu-se de un malaxor creat de un inginer clujean dintr-o oală de fiert rufe”, povesteşte Susana Laszlo, acţionar şi director general al Cosmetic Plant, despre fondatoarea companiei, Ileana Mester. Abia şase ani mai târziu, odată cu achiziţionarea primelor utilaje profesionale, a făcut pasul către o afacere modernă şi, adăugând treptat câte un nou echipament, compania s-a dezvoltat. Cosmetic Plant a încheiat 2016 cu o cifră de afaceri de 10,4 milioane de lei, în creştere cu 17% faţă de anul precedent, iar în primele nouă luni ale acestui an a înregistrat o creştere de 10,6%. În acelaşi interval profitul a înregistrat un avans de 9,7%.

    „Eu am început să mă implic în afacere prin 1995, în plină dezvoltare a companiei, când mama începuse să simtă nevoia unei echipe. După decesul ei, în 2009, am preluat integral conducerea firmei”, adaugă Laszlo. Investiţia iniţială a fost de circa 1.000 de dolari, iar de atunci dezvoltarea companiei a absorbit un buget de peste 2 milioane de euro, sumă care a acoperit şi investiţia în actualul sediu al firmei, de circa 750.000 de dolari, care include fabrica, depozitul şi birourile administrative. Potrivit antreprenoarei, evoluţia companiei s-a datorat şi creşterii permanente a gradului de tehnologizare a liniei de producţie şi a dezvoltării portofoliului.

    „Elementul principal care ne diferenţiază pe piaţă este dat de faptul că am creat dintotdeauna produse la un preţ accesibil, chiar şi pentru clienţii cu venituri mici şi mijlocii”, spune Susana Laszlo despre poziţionarea companiei. Practic, toate gamele tradiţionale Cosmetic Plant au la bază câte un ingredient activ natural autohton –  gălbenele, cătină, muşeţel, măceşe, busuioc, salvie; „am menţinut convingerea fondatoarei companiei, conform căreia natura completează ştiinţa”, adaugă Susana Laszlo. În ceea ce priveşte gamele moderne, Cosmetic Plant se concentrează pe provenienţa ingredientelor şi extractelor naturale, fiind preferate culturile de plante organice, pentru a dezvolta formule fără parabeni, parafine, siliconi şi coloranţi.

    Gama Cosmetic Plant este disponibilă în propriul magazin online, „probabil singurul magazin în care sunt disponibile toate produsele noastre”, spune Laszlo. Pe lângă acesta, produsele se mai găsesc şi în reţelele de hipermarketuri Cora, Auchan şi Carrefour, în drogheriile DM, dar şi în farmaciile Catena şi Remedia, diverse farmacii independente şi magazine naturiste din ţară. În total, estimează Laszlo, produsele companiei pe care o conduce se pot cumpăra din peste 8.500 de puncte de desfacere, dintre care aproximativ 62% sunt farmacii şi magazine naturiste, iar restul de 38%, în reţelele de hipermarketuri, supermarketuri şi magazine de specialitate şi drogherii.

    Deşi nu deţine informaţii în ceea ce priveşte valoarea bonului mediu la nivel naţional, Laszlo spune că în propriul magazin online cheltuiala medie a fost de circa 110 lei în primele 9 luni ale acestui an. În prezent, Cosmetic Plant comercializează 110 produse împărţite în 16 game sortimentale, iar printre cele mai vândute se numără cele cu gălbenele şi cătină, alături de gamele pentru protecţie solară şi anticelulită. „Consumatorul fidel al Cosmetic Plant este o femeie modernă, cu vârstă cuprinsă între 30 şi 55 de ani, preocupată să aleagă produse cosmetice cu un bun raport preţ/calitate”, descrie Laszlo tipologia clientelei.

    Dintre cele mai recente investiţii, Susana Laszlo enumeră bugetele alocate pentru achiziţia a patru utilaje, o investiţie 1,4 milioane lei şi un malaxor de 150 litri pentru preparat şampoane. Compania se află în plină retehnologizare, proces început în 2017 şi finanţat în totalitate din resurse proprii. Anul acesta, producătorul de cosmetice a participat la diverse târguri internaţionale de specialitate în Republica Moldova şi Ungaria, iar momentan firma se pregăteşte pentru pentru Cosmoprof Asia, organizat la Hong Kong.

  • Povestea femeii care s-a îmbogăţit cu o resursă din Carpaţi de care românii nu au habar

    Helena Rubinstein s-a născut în Cracovia, Polonia, pe 25 decembrie 1870. În timp ce tatăl ei, un negustor fără prea mare succes, a fost strict cu copiii săi, mama lor a avut o abordare unică în creşterea celor opt fiice: le repeta continuu că vor căpăta influenţă şi vor răzbate în lume prin puterea frumuseţii şi a iubirii. De asemenea, mama sa îşi prepara singură cremele şi produsele de înfrumuseţare, lucru care a avut o mare influenţă în viitorul celei care avea să devină antreprenoare.

    Fiind cel mai mare copil, Helena Rubinstein şi-a ajutat tatăl cu partea financiară a afacerii, iar inteligenţa sa l-a determinat să o trimită să studieze ştiinţele medicale. Însă ei îi plăcea munca de laborator, nu cea din spital, iar tatăl său i-a permis să-şi încheie studiile doar dacă era de acord să se căsătorească. Şi, totuşi, alegerea sa nu a fost văduvul de 35 de ani pe care tatăl său i l-a  ales, ci un coleg mult mai tânăr, de la Universitatea din Cracovia.

    Pentru că tatăl său nu a fost de acord cu alegerea soţului său, Helena Rubinstein a decis să se mute din Polonia, ţara sa natală, şi s-a dus să trăiască în Australia, la unchiul său. În bagaje nu a uitat să pună o duzină de cutii de creme de-ale mamei sale, realizate din combinaţii de ierburi, migdale şi extract de brad din Carpaţi. Iar australiencele au fost foarte impresionate, pe de-o parte datorită cremelor, dar mai ales datorită talentului de vânzătoare al Helenei, care a ştiut să-şi facă reclamă bună. Le-a epuizat atât de repede, încât mama sa a trebuit să-i trimită altele în câteva luni.

    Mica negustoare a avut un succes neaşteaptat şi în scurt timp şi-a pus bazele propriului magazin în Melbourne. Acolo l-a întâlnit pe jurnalistul Edward William Titus, iar cei doi s-au căsătorit în iulie 1908, la Londra. Muncind circa 18 ore pe zi la început, Rubinstein a reuşit să-şi facă afacerea profitabilă. Câţiva ani mai târziu, în 1905, a mers în Europa pentru a studia progresele în tratamentele dermatologice, iar când s-a întors şi-a chemat surorile pentru a o ajuta cu afacerea. În 1908, a mers la Londra cu aproape 100.000 de lire sterline pentru a investi în afacerea ei, iar în mai puţin de un an şi-a deschis salonul de înfrumuseţare Salon de Beaute Valeze. A cumpărat apoi şi un salon în Paris, unde a pus-o pe sora sa, Pauline, să îl conducă.

    Singura perioadă care a încetinit-o vreodată pe Rubinstein din dezvoltarea afacerii a fost atunci când era însărcinată cu cei doi fii ai săi, în 1909 şi respectiv 1912. Ulterior, a deschis un salon în New York, în 1916, după care au urmat cele din San Francisco, Boston, Philadelphia, Chicago şi Toronto, timp în care creşteau considerabil şi vânzările produselor sale din magazine. Anii 1920 o găseau pe Rubinstein în Hollywood, unde ţinea lecţii vedetelor despre cum să aplice în mod corespunzător machiajul.

    Femeia de afaceri a fost, de-a lungul carierei sale, atât rivala lui Elizabeth Arden, un alt mare nume în domeniu, cât şi a lui Charles Revson, fondatorul Revlon. În 1928, Rubinstein şi-a vândut afacerea către Lehman Brothers, dar a cumpărat-o înapoi mult mai ieftin, ca urmare a prăbuşirii pieţei bursiere. Rubinstein şi Titus au divorţat în 1937, iar în vara următoare s-a căsătorit cu prinţul rus Artchil Gourielli-Tchkonia, cu 20 de ani mai tânăr.

    O mare susţinătoare a unui stil de viaţă sănătos, a îngrijirii şi înfrumuseţării, Rubinstein a murit la New York, în 1 aprilie 1965, la vârsta de 94 de ani. Un an mai târziu, i-a fost publicată autobiografia, ”My Life for Beauty“.