BusinessMagazin

Tag: companii

  • Consiliul Investitorilor Străini: Mai mult de jumătate dintre companiile străine consideră că mediul economic din România s-a înrăutătit în ultima perioadă, atingând un nivel minim al ultimilor 7 ani

    Doar o treime dintre investitorii care au răspuns celei mai recente editii a Business Sentiment Index (BSI) efectuat de Consiliul Investitorilor Străini (FIC) consideră piata din România atractivă în toamna anului 2023, fată de 47% cât declarau acelaşi lucru în primăvară, pe fondul introducerii noului pachet de măsuri fiscal.

    În plus, mai mult de jumătate dintre membrii FIC consideră că mediul economic din România s-a înrăutătit în ultima perioadă, atingând un nivel minim al ultimilor 7 ani.

    „Pachetul de măsuri fiscale este o veste foarte proastă pentru investitori şi vedem o scădere drastică a încrederii într-o perioadă foarte scurtă, de doar câteva luni. Având în vedere că alte conditii de piată nu sau schimbat dramatic şi că România continuă să înregistreze creştere economică fată de alte tări din regiunea noastră care deja au intrat în recesiune, putem spune că era un moment foarte prielnic pentru a atrage şi mai multe investitii. Anul trecut, fluxul de investitii străine în România a fost de 10 miliarde euro, cea mai mare sumă de peste un deceniu, reflectând mai multă încredere din partea companiilor. Din păcate aceste mişcări bruşte de politică fiscală motivate doar de dorinta de a aduce mai multi bani la buget pe termen scurt vor afecta negativ nu doar perceptia, ci şi investitiile ca atare într-o perioadă de incertitudine macroeconomică. Autoritătile ar trebui să se gândească cum să atragă noi investitii, nu doar cum să le taxeze mai mult pe cele existente pentru că există riscul diminuării acestora”, a declarat Daniel Anghel, preşedintele FIC.

    Semnalele cu privire la posibilitatea introducerii unor noi taxe, determină companiile să fie mai precaute cu alocarea bugetelor pentru noi investitii: 20% dintre respondeti vor reduce aceste cheltuieli în perioada următoare, iar numărul celor care se aşteaptă ca veniturile să crească în următoarele luni a scăzut de la 70% în martie la 54% în octombrie.  

    Perceptia asupra constrângerilor normative aproape a atins cel mai scăzut nivel din ultimii 8 ani (doar 3,8% dintre respondenti consideră că tara noastră este competitivă din acest punct de vedere).

     În acelaşi timp, povara fiscală s-a înrăutătit comparativ cu ultimii 4 ani (53% dintre respondenti au marcat România ca fiind necompetitivă).

    Procentul companiilor care se aşteaptă ca afacerea să crească pe piata externă a crescut de la 30% în martie la 40% în octombrie, în timp ce pentru piata internă sentimentul a scăzut cu 6%.

    Cu toate că numărul celor care au în vedere reducerea fortei de muncă a crescut de la ultima editie (19% în octombrie fată de 11% în martie anul curent), o parte importantă dintre companii (41%) au în plan angajări noi. Numărul celor care consideră că forta de muncă disponibilă pe piata din România este competitivă a rămas relativ constant în ultimii doi ani (40%).

    România continuă să obtină un scor foarte slab la infrastructură (58%), birocratie (88%) şi transparentă şi consecventa aplicării politicilor (79%) rămânând necompetitivă în perceptia investitorilor străini.

     Cele mai mari provocări pentru investitori sunt impozitarea, neclarităti şi incertitudini legislative, inflatia ridicată /rata dobânzii şi lipsa for.ei de muncă.

    Cifra de afaceri a companiilor membre FIC (115 companii) a reprezentat în anul 2022 aproximativ 25% din PIB nominal. De asemenea, investit.iile companiilor membre au fost peste 10 miliarde lei, reprezentând 25% din cheltuielile de capital conform executiei bugetului consolidat.

     

  • Răsturnare de situaţie: Cum au ajuns medicamentele pentru slăbit în topul celor mai căutate beneficii extrasalariale de către angajaţii din corporaţii. ”Sunt pur şi simplu mii şi mii de pacienţi care ne contactează. Medicamentele funcţionează foarte bine, dar sunt foarte scumpe”

    Nebunia din jurul medicamentelor scumpe pentru pierderea în greutate a făcut ca mulţi oameni să ceară aceste tratamente în cadrul planurilor de sănătate sponsorizate de companii, devenind unul dintre cele mai căutate beneficii, scrie Bloomberg. 

    În timp ce mai puţin de jumătate dintre marii angajatori acoperă în prezent noua generaţie de medicamente pentru obezitate, alţi 18% spun că iau în considerare posibilitatea de a le adăuga, pe fondul interesului crescând, potrivit rezultatelor preliminare ale celor 1 062 de firme chestionate de Mercer, o firmă de consultanţă în domeniul resurselor umane.

    “Sunt pur şi simplu mii şi mii de pacienţi care ne contactează”, a declarat James Wantuck, director medical asociat la compania de servicii medicale Accolade Inc. Angajatorii au o alegere dificilă, a spus el, deoarece medicamentele “funcţionează foarte bine”, dar “sunt foarte scumpe”.

    Sondajul Mercer a fost realizat înainte ca Eli Lilly & Co. să obţină săptămâna aceasta autorizaţia americană pentru Zepbound, o versiune a medicamentului său pentru diabet Mounjaro, care va fi comercializat în mod specific pentru pacienţii cu obezitate în următoarele săptămâni. Ambele medicamente aparţin unei clase de medicamente cunoscute sub numele de GLP-1. Grupul include, de asemenea, Wegovy de la Novo Nordisk A/S, care este aprobat pentru obezitate, şi Ozempic, un medicament pentru diabet care este adesea utilizat pentru pierderea în greutate. Preţurile de listă pentru aceste medicamente variază de la 936 de dolari pe lună la aproape 1.350 de dolari.

    Doar 7% dintre marile companii acoperă GLP-1 fără limitări precum “autorizaţiile prealabile”, care cer medicilor să facă lucruri precum completarea unor formulare suplimentare pentru ca pacienţii să poată obţine medicamente.

  • Companiile sârbe au făcut miliarde din tranzacţii cu Rusia în pofida sancţiunilor

    Zeci de companii înregistrate în Serbia de la izbucnirea războiului din Ucraina au exportat bunuri către Rusia, încălcând în acest fel sancţiunile Occidentului împotriva acestei ţări, notează Serbian Monitor.

    Produse în valoare de cel puţin 71,1 milioane de dolari au fost transportate către Rusia via firme sârbe.

     

  • Legea este în Monitorul Oficial, dar consultanţii încă nu ştiu exact cum se va aplica taxa de 1% pe cifra de afaceri a companiilor mari. „Cine are rata de profit de peste 6% nu are probleme”. Alex Milcev, EY România: Sunt încă multe neclarităţi în pachetul fiscal. Aşteptăm să se clarifice

    ♦ Cum se calculează impozitul minim pe cifra de afaceri: 1% din veniturile totale unei companii mari, dar din care se scad venituri din asigurări, investiţii sau amortizări ale achiziţiilor ♦ „Avem companii pe care nu le afectează deloc impozitul pe cifra de afaceri, iar altele la care impactul este zeci de milioane de euro.”

    Începând cu anul viitor, toate companiile care au afaceri de peste 50 mil. euro vor plăti fie un impozit de 16% pe profit, fie un impozit de 1% pe venituri, după o anumită formulă. Nu este la latitudinea companiei care impozit va fi plătit, ci se va plăti suma mai mare dintre cele două. În cazul impozitului minim pe cifra de afaceri, din veniturile totale se scad mai multe alte venituri, fie că sunt încasări reale sau doar contabile şi se aplică o cotă de 1%.

    „Avem companii pe care nu le afectează deloc impozitul pe cifra de afaceri, iar altele la care impactul este zeci de milioane de euro, un nivel care afectează foarte mult un plan de afaceri. A fost o măsură dată din topor care a rănit pe mulţi şi unii au fost afectaţi, alţii deloc. Este o problemă de definire a cifrei de afaceri”, a explicat Alex Milcev, tax partner la EY România.

    Nici specialiştilor de la EY nu le este încă clar cum va fi calculată baza de impozitare pentru impozitul minim pe cifra de afaceri, pentru că normele de aplicare ale legii încă nu au fost publicate. Practic, din documentul Publicat în Monitorul Oficial, se înţelege că din veniturile totale se scad cele neimpozabile, mai multe venituri contabile care nu se regăsesc în încasările reale ale companiei şi ca tare nu pot fi impozittate, precum şi venituri din accize sau despăgubiri ale asigurărilor.

    Andra Caşu, partener EY: Este un impozit pe care îl au ţări africane şi noi, Ungaria şi Polonia, care au un cu totul alt framework politic faţă de noi. În ce măsură chiar este corect să discutăm de aşa ceva, în situaţia în care există discrepanţe foarte mari de profitabilitate şi de reglementare a industriei?

    De asemenea, guvernul a încercat să scoată din calcul şi investiţiile, pentru că toată lumea se întreba: dacă eu derulez acum o investiţie şi automat sunt în pierdere sau mi se diminuează profitul, mai trebuie să mai plătesc încă un impozit pentru acea investiţie? Cu toate acestea, nu este clar cum va fi aplicat, a mai spus Alex Milcev.

    „Dacă ai cumpărat un teren şi ai început să construieşti o clădire, dar aceasta nu a fost încă predată, de exemplu, ce faci – tot ce investeşti în ea pur şi simplu se scade? După formulă, ar trebui, dar aşteptăm normele de aplicare. Când ştim noi cum va fi calculat exact? Nu orice activ achiziţionat se va încadra pentru această scădere, ci doar cele care contribuie la activitatea de producţie, din ce înţelegem.”

    Ideea de la care a plecat impozitul minim pe cifra de afaceri este acuzaţia că firmele multinaţionale îşi mută intenţionat profitul în alte ţări prin diferite mijloace, cum ar fi plăţi de management pentru sediul central sau taxe de consultanţă către alte companii din grup, astfel încercând să evite plata impozitului pe profit în România. Astfel, coaliţia PSD-PNL a venit cu această taxă nouă pentru companiile cu afaceri mai mari de 50 mil. euro, indiferent de originea capitalului, care practic ar face inutilă mutarea profitului din România. Există însă sincope, sunt de părere consultanţii EY, iar taxa nu este corectă, adaugă ei.

    „Este un impozit pe care îl au ţări africane şi noi, Ungaria şi Polonia, care au un cu totul alt framework politic faţă de noi. În ce măsură chiar este corect să discutăm de aşa ceva, în situaţia în care există discrepanţe foarte mari de profitabilitate şi de reglementare a industriei?”, a spus Andra Caşu, partener EY.

  • Revoluţie. Una dintre cele mai mari companii din lume concediază oamenii şi îi înlocuieşte cu roboţi

    Amazon înlocuieşte curierii şi lucrătorii din depozite cu roboţi şi drone

    Amazon testează roboţi umanoizi în depozitele sale din SUA fiind un indiciu că gigantul tech îşi va automatiza mai multe dintre operaţiunile sale şi va renunţa treptat la lucrători umani.

    Amazon a transmis că scopul este de a livra comenzile mai eficient şi mai rapid clienţilor.
    În această perioadă, compania testează un nou robot numit Digit produs de  Agility Robotics, care are braţe şi picioare şi se poate mişca, poate apuca şi manipula obiecte într-un mod similar cu un om. Poate transporta marfa în depozite şi să livreze colete la domiciliul clientului.

    Automatizarea are loc după ce mai mulţi lucrători s-au plâns că Amazon ,,i-au tratat ca pe nişte roboţi ani de zile”. Mulţi nu erau lăsaţi să meargă nici măcar la toaletă decât o singură dată la fiecare tură, fiind relatate poveşti terifiante despre cum angajaţii improvizau şi veneau cu sticle la muncă pentru a urina.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

     

  • Cum s-a transformat o capitală europeană dintr-un oraş mizerabil din care fugeau oamenii din cauza mirosului insuportabil într-un exemplu de curăţenie şi civilizaţie

    Sustenabilitatea nu este parte a vocabularului nostru de zi cu zi. Pentru moment, are înţelesuri multiple şi sunt multe concepte care se amestecă sub această umbrelă – de la protecţia mediului înconjurător, produse bio, reducerea poluării, consum responsabil. Mai puţin cunoscute sunt informaţiile despre reducerea emisiilor de gaze. Dar tema a devenit efervescentă şi tot mai multe demersuri coagulează un curent, în principal datorită expunerii din canalele media, arată studiul „Cum construim un viitor sustenabil”, realizat de firmele de cercetare AHA Moments şi ToKnow.

    „Oraşul era atât de împuţit pe timp de vară, încât bogaţii plecau în alte locuri, mirosul de aici era insuportabil”, povestea un localnic despre Stockholm, atunci când l-am vizitat. Povestea făcea referire la „o poză” din secolul trecut, dar imaginea mi s-a părut imposibil de asociat cu aspectul şi traiul suedezilor din prezent. Mi s-au părut profund diferiţi de români la acea vreme (peste zece ani de-atunci): directori şi managerii mergeau la serviciu cu bicicleta sau tramvaiul, eram apostrofată din priviri când, furată de peisaj, mergeam pe pistele de biciclete, sportul părea o regulă intrată în ADN-ul oricui, pretutindeni erau maşini hibride, la micul dejun erau doar alimente bio, iar turul de presă a inclus o vizită într-un cartier alimentat cu energie verde în care nu era permis decât accesul cu maşini electrice iar locuinţele aveau sisteme speciale de evacuare a reziduurilor biodegradabile, care (evident) urmau să ajungă pe câmpuri. Suedezii au luat calea sustenabilităţii de multe decenii, iar apa, aerul şi, în general, calitatea vieţii sunt deja o răsplată pentru ei. Unde suntem noi acum?

    O nouă ediţie a catalogului Cele mai responsabile companii din România tocmai a plecat la tipar. Este despre poveştile companiilor. Studiul spune povestea consumatorilor – cum văd şi înţeleg ei sustenabilitatea, ce sunt dispuşi sau nu să facă şi ce aşteptări au de la companii, autorităţi, de la ONG-uri, de la ei înşişi. „Studiul se suprapune foarte bine cu un context în care marile companii vorbesc din ce în ce mai mult în strategiile lor de business despre sustenabilitate. Dacă acum zece ani, când am derulat un studiu similar, interesul companiilor în această arie era limitat, în 2023 subiectul este unul foarte efervescent şi viu, iar orice informaţie din această arie e primită cu braţele deschise”, afirmă Antonia Stănică, client service director, AHA Moments.

    Tot ea mai spune că studiul arată că românii conştientizează că sustenabilitatea e un subiect din ce în ce mai prezent în discursul public, de la ştirile din presă până la discursul companiilor sau ONG-urilor, cât şi apariţia unor reglementări (ex. sistemul Returo, capacul nedetaşabil de la PET-uri). „Încep astfel să decodifice semnificaţia sustenabilităţii, iar pe măsură ce subiectul se dezvoltă îşi dau seama de complexitatea lui şi le este clar că mai au nevoie de ghidaj şi de educaţie în acest sens, dar sunt dispuşi să primească acest ajutor şi să afle mai multe”, adaugă reprezentanta AHA Moments.

    Mihaela Alexandru, sociolog, managing partner la ToKnow, completează ideea: „E uşor de remarcat că în ultima perioadă tema sustenabilităţii este foarte prezentă în media în forme mai mult sau mai puţin complicate. Sunt uneori şi teme care frizează puţin spectaculosul, dramaticul”. Evidentă este preocuparea tot mai mare a companiilor care bat tot mai mult monedă pe ambalaje reciclabile sau colectarea selectivă a deşeurilor – cel puţin în Bucureşti şi în marile oraşe şi autorităţile care au iniţiative în acest domeniu.

    Este clar că subiectul devine tot mai vizibil în spaţiul public, de aceea a apărut ideea acestui studiu. „Corporaţiile au acest interes, autorităţile pe ici, pe colo – mai mult presate de discuţiile din afară, aşa că ne-am propus să vedem ce zic consumatorii, până la urmă, pentru că de ei depinde dacă adoptă un comportament responsabil şi dacă înţeleg despre ce e vorba, la ce se referă sustenabilitatea”, punctează Mihaela Alexandru. În opinia ei, în România, eforturile în direcţia sustenabilităţii nu sunt majore, sunt într-o linie de început. „Aşa că ne-am întrebat dacă implicarea unei corporaţii sau a unei mărci în activităţi de sustenabilitate influenţează sau nu în vreun fel percepţia despre marcă, şi dacă până la urmă consumatorul este influenţat când alege marca respectivă şi de acest aspect.”

     

    CITITI MATERIALUL INTEGRAL AICI

  • Din lac în puţ: companiile care au plecat din Europa în SUA în căutare de subvenţii grase şi costuri mici au nimerit într-un moment când sindicatele obţin victorii în serie şi sunt mai puternice ca oricând în ultimele decenii, iar valul de creşteri salariale se face tot mai mare. Companiile americane ameninţă că fug în Mexic şi Canada

    Printre companiile europene care s-au lăsat ispitite de subvenţiile grase oferite pentru investiţii verzi în eco­nomia americană de către guvernul SUA se numără marii constructori auto. Dar ce au primit pe mere s-ar putea să dea pe pere. Ascensiunea sindicatelor ameri­cane din industria auto şi tenacitatea cu care acestea luptă şi perturbă sectorul de câteva luni încoace au început să coste.

    Şi chiar dacă uriaşii constructori de maşini cu fabrici în America au reuşit să facă paşi timizi spre înţelegeri cu sindicatele, situaţia arată tendinţele noi din cea mai mare economie a lumii.

    Stellantis, gigantul intercontinental creat prin fuziunea PSA Peugeot Citroën şi Fiat Chrysler Automobiles, a anunţat în octombrie că a ales statul american Indiana pentru a construi alături de Samsung SDI o mare uzină de baterii pentru maşini electrice, o investiţie de 3,2 mili­arde de dolari.

    Proiectul era aşteptat, dar nu se ştia locaţia. Oraşul ales este Kokomo, căruia îi spune acasă Shawn Fain, acum pu­ter­nicul preşedinte al uniunii sindicale United Auto Workers. Să fie o încercare de îmbunare a temutului sindicalist?

    Sub conducerea lui Fain, United Auto Workers, cu 150.000 de membri, a sfidat tradiţia acţiunilor sindicale din SUA şi a pornit în septembrie greve concomitente împotriva celor trei mari constructori auto americani – Ford, General Motors şi Chrysler (din Stellantis). Este prima astfel de acţiune din ultimele decenii.

    Scopul grevelor este de a forţa majorări de salarii. Fain a obţinut de la Ford creşteri salariale record de 25% pentru circa 57.000 de angajaţi ai constructorului auto. Pentru Stellantis, greva de şase săptămâni a adus cos­turi de trei miliarde de euro re­prezentând venituri nerealizate. Cam cât cheltuie pe fabrica de baterii din Kokomoul lui Fain.

    Stellantis a ajuns recent la un acord provi­zoriu cu United Auto Workers cu promisiunea de a majora salariul de bază cu 25% până în aprilie 2028, de a oferi salarii mai mari angaja­ţilor noi sau temporari şi de a acorda diferite plăţi care să amortizeze costurile mai mari cu traiul, potrivit Financial Times.

    Dacă n-ar fi fost pierderile cauzate de grevă, compania ar fi putut sărbători. Venitu­rile din trimestrul trei au întrecut aşteptările analiştilor, depăşind 45 de miliarde de euro cu o creştere cu 7%.

    Şi General Motors a ajuns la un acord preliminar cu United Auto Workers, condiţiile fiind asemănătoare cu cele obţinute de ceilalţi constructori auto. De remarcat ar fi bonusuri ex­cepţionale acordate angajaţilor care ies la pen­sie, spun surse apropiate discuţiilor. Un anunţ al GM evaluează costurile cauzate de gre­vă la 200 de milioane de dolari pe săptămână.

    Pentru Ford, pierderile din cele şase săptă­mâni de dispute s-ar ridica la 1,3 miliarde dolari. În ceea ce-i priveşte pe cei trei mari constructori auto, teama este că preţul plătit pentru liniştirea greviştilor le-ar putea reduce productivitatea fabricilor în comparaţie cu cea a uzinelor nesindicalizate ale Honda, Toyota şi Tesla. Însă victoria obţinută de United Auto Workers ar putea fi un exemplu pentru mulţi alţii.

    În SUA şi-au anunţat investiţii noi sau extinderea unora vechi companii europene precum Volkswagen şi BMW din Germania, grupul de energie italian Enel şi producătorul norvegian de baterii Freyr. Iar ele fac aceste lucruri când muncitorii americani obţin majorări salariale record mulţumită unor greve strategice şi victorii uimitoare.

    Este un moment în care balanţa de putere se schimbă dinspre companii spre angajaţii lor, când sindicatele sunt în ofensivă, nu în defen­sivă, cum au fost în ultimele decenii, şi câştigă dispute, după cum scrie Bloomberg. Victoriile United Auto Workers sunt uimitoare, dar nu sunt singurele pe acest front. Anul acesta, sindi­catele americane au obţinut pentru membrii lor creşteri salariale medii de 6,6%, cel mai mare salt din ultimele trei decenii.

    Victoriile ar putea reprezenta un punct de cotitură, de revenire, pentru tot ce înseamnă sindicat în SUA. Încurajaţi de profiturile record ale companiilor şi de costul traiului în creştere, şoferii de la UPS, scenariştii de la Hollywood, muncitorii feroviari şi din sectorul auto, angajaţi din sănătate şi alţii au cerut ceea ce mulţi au considerat imposibil de obţinut. Folosind tactici noi şi profitând de oferta redusă de forţă de muncă au câştigat rând pe rând.

    Noile acorduri reprezintă o mică parte din piaţa muncii din SUA, dar creează teamă la alte companii. Spre exemplu, executivii de la FedEx s-au arătat în particular îngrijoraţi că majorările salariale câştigate de angajaţii de la UPS, de ele beneficiind mai ales manipulatorii part-time, vor face mai dificile recrutările. Aşa cum companiile europene au şantajat guvernele din UE avertizând că dacă nu le sunt reduse costurile îşi vor transfera producţia în ţări unde primesc subvenţii mari sau unde beneficiază de forţă de muncă şi energie ieftine, aşa şi companiile cu activitate în SUA ameninţă acum că şi-ar putea muta o parte din fabrici în Mexic, Canada sau peste ocean.

    Valul de victorii ale sindicatelor s-a dezlănţuit la sfârşitul anului trecut, când peste 100.000 de muncitori de la căile ferate au ameninţat că întrerup lucrul pentru prima dată în ultimele decenii. Dacă ar fi făcut aşa, economia ar fi fost paralizată, pierderile ridicându-se la miliarde de dolari. N-ar fi fost exclusă nici recesiunea. Greva a fost evitată când Congresul a forţat sindicatele să accepte un acord, chiar dacă o parte din salariaţi au respins noul contract pentru a obţine mai multe zile de concediu medical.

    Cu toate acestea, iniţiativa muncitorilor feroviari a stârnit teamă. Astfel, ei au primit creşteri de salarii de 24%, bonusuri de 5.000 de euro în cinci ani şi reguli noi pentru concediu neîntrerupt. Important este că aprobarea publică pentru sindicatele americane a urcat în 2022 la cel mai ridicat nivel din ultimii 57 de ani. Între timp, indicatorul a scăzut uşor. Dar cea mai mare parte a americanilor încă simpatizează cu greviştii, a găsit un sondaj Gallup.

     

  • Semnele că economia rusă se duce în cap sunt tot mai evidente: Vladimir Putin a blocat companiile occidentale care-şi vând activele în ruble să mai acceseze încasările în euro şi dolari într-o încercare de a stopa declinul monedei naţionale

    Rusia a interzis companiilor occidentale care îşi vând activele ruseşti să retragă încasările în dolari şi euro, impunând controale valutare suplimentare de facto, într-un efort de a susţine rubla aflată într-un declin continuu, scrie Finacial Times.

    Companiile occidentale care ies din Rusia trebuie să convină asupra unui preţ de vânzare în ruble sau, în cazul în care vânzătorii insistă să primească valută străină, se confruntă cu întârzieri şi chiar cu pierderi în ceea ce priveşte sumele care pot fi transferate în străinătate.

    Noile restricţii subliniază preocupările Moscovei cu privire la continuarea deprecierii rublei, în timp ce economia sa se confruntă cu sancţiunile occidentale impuse ca răspuns la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina anul trecut.

    Rubla s-a depreciat cu peste 20% faţă de dolar în acest an. Acest lucru a marcat un „prag psihologic” pentru preşedintele Vladimir Putin, forţând autorităţile să ia „măsuri paliative”, a declarat unul dintre bancherii implicaţi în ieşirile recente ale companiilor occidentale.

    „Este ca şi cum ai aplica un plasture pe o cangrenă”, a declarat bancherul.

    Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat pentru Financial Times că este de datoria fiecărui guvern să creeze „cele mai favorabile condiţii pentru moneda sa, aşa că noi creăm cele mai favorabile condiţii pentru rublă”.

    „Rubla are prioritate absolută. Când vine vorba de ieşirea companiilor străine, Rusia se ghidează după propriile interese şi beneficii”, a spus Peskov.

    Când rubla a început să se deprecieze în iulie, autorităţile ruse au impus mai întâi limite privind modalităţile prin care companiile care ies din ţară pot lua cu ele veniturile din vânzări, potrivit unui document publicat de subcomitetul guvernamental pentru investiţii străine, a cărui aprobare este necesară pentru tranzacţiile care implică active deţinute de occidentali.

    Companiilor occidentale li s-au prezentat două opţiuni atunci când îşi vindeau activele în valută străină: transferarea banilor într-un cont de tip “C” extrem de restricţionat la o bancă rusă sau virarea veniturilor într-un cont din străinătate – caz în care suma urma să fie plătită în mai multe tranşe. Alternativ, vânzătorul putea să încaseze în ruble şi să primească întreaga sumă imediat într-un cont bancar rusesc obişnuit.

    Dar primele două opţiuni au fost, în practică, restricţionate şi mai mult în ceea ce priveşte volumul şi frecvenţa plăţilor în străinătate, deoarece autorităţile au încercat să forţeze companiile să facă afaceri în ruble.

    Pe măsură ce rubla a continuat să scadă, banca centrală a Rusiei a majorat rata dobânzii de patru ori din august, aducând-o vineri la 15%. O altă măsură a fost luată la începutul acestei luni, când Putin a semnat un decret prin care a obligat 43 de companii să vândă o parte din veniturile lor în valută pe piaţa internă.

    Banca centrală nu a susţinut această decizie, a declarat vineri guvernatorul său Elvira Nabiullina, într-o rară manifestare publică a dezacordului cu Kremlinul. Ea a calificat impactul măsurii drept „nesemnificativ” şi „resimţit doar într-o perioadă scurtă de timp”.

  • Companiile reevaluează modul de lucru, organizarea spaţiilor de birouri şi beneficiile extrasalariale pentru a atrage şi reţine talentele: cine nu se adaptează nu supravieţuieşte

    Relaţia dintre companii şi angajaţi s-a transformat în ultimii ani pe fondul pandemiei, al războiului şi al contextului economic care a venit după aceea. Această transformare se vede în modul de lucru, în birouri şi în pachetele salariale pe care le primesc angajaţii, printre altele.

    Astfel, companiile au reevaluat modul de lucru, organizarea spaţiilor de birouri şi beneficiile extrasa­lariale pentru a atrage şi reţine talentele, iar cine nu se adaptează nu supravieţuieşte, cred reprezentanţii companiilor de recrutare.

    „În cele din urmă, succesul organizaţiilor va depinde de flexibilitatea şi capacitatea lor de a oferi un echilibru între viaţa profesională şi cea personală, precum şi de a crea un mediu propice pentru creşterea profesională şi dezvoltare“, susţine Oana Popescu, managing director al companiei Humangest România.

     

     

  • Guvernul susţine capitalul românesc până îl falimentează de tot: cea mai mare problemă a companiilor româneşti nu este acum inflaţia, dobânzile sau creşterea impozitelor, ci întârzierea cu lunile de către guvern a plăţii facturilor, ceea ce loveşte în plin tocmai capitalul românesc

    Toate guvernele susţin din vorbe companiile româneşti şi capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflaţia, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deţinute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaţionalele care scot profiturile din România şi nu plătesc taxe aici.

    Toate guvernele, toţi liderii politici susţin din vorbe companiile româneşti şi capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflaţia, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deţinute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaţionalele care scot profiturile din România şi nu plătesc taxe aici.

    Premierul Ciolacu nu face nici el excepţie, ci dimpotrivă, retorica lui dă senzaţia că se luptă cu multinaţionalele pentru binele capitalului românesc.

    Problema este că acum cea mai mare problemă pentru companiile româneşti, pentru patronii şi antreprenorii români nu este inflaţia, dobânzile mari, creşterea taxelor şi impozitelor (care afectează mai mult capitalul românesc, decât pe cel străin), ci plata cu foarte mare întârziere de către guvern a facturilor pentru lucrările, serviciile prestate şi realizate de către companiile româneşti şi companiile străine.

    Multinaţionalele mai au linii de finanţare de la centru, mai au împrumuturi de la bănci oferind garanţia numelui acţionarului şi astfel pot să meargă înainte până când guvernul le dă banii.

    În schimb, companiile româneşti, care oricum nu au prea mulţi bani proprii, sunt blocate de lipsa acestor plăţi, de lipsa banilor pe care guvernul le datorează.

    Companiile româneşti nu prea au de unde să facă rost de lichidităţi pentru că nu au linii de finanţare la îndemână, pentru că băncile sunt reticente în a le mai acorda credite văzând că statul întârzie să le plătească facturile, furnizorii nu prea le mai dau marfă în avans pentru că le este frică că nu îşi vor mai primi banii înapoi, aşa că firmele româneşti ajung în situaţia în care sunt obligate să îşi reducă activitatea pentru că nu au resurse financiare cu care să meargă înainte.

    Guvernul Ciolacu a devenit acum cea mai mare problemă în economie prin plata cu întârziere a facturilor.

    La conferinţa ZF Investiţi în România, organizată împreună cu CEC Bank la Arad şi Craiova, problema cea mai des ridicată de către companiile româneşti, de către antreprenorii români, a fost cea legată de plata cu întârziere, sau chiar deloc, a facturilor de către guvern.

    Firmele de construcţii sunt cele mai lovite în acest moment, iar riscul de insolvenţă este cel mai mare.

    Marian Petcu, directorul general al Recon Craiova, spune că pe unele contracte din construcţii “avem plăţi întârziate de la 6 luni până la 12 luni. Instituţiile statului trag de timp, nu plătesc pentru că nu sunt bani. În toata conjunctura de criză, faptul că statul a blocat plăţile reprezintă un mare impediment pentru noi, pentru companiile româneşti, pentru economie”.  https://www.zf.ro/zf-investiti-in-romania/zf-investiti-romania-craiova-proiect-zf-cec-bank-infrastructura-22166861

    Acelaşi lucru l-a reclamat, la Arad, şi Sandu Ion, proprietarul firmei P.A.B.

    Premierul Ciolacu, miniştrii se laudă cu investiţiile pe care guvernul le face în economie, dar multe lucrări nu sunt plătite, iar acest lucru loveşte, în primul rând, în companiile româneşti, care nu au bani ca să lucreze în continuare până când guvernul le va plăti facturile.

    De ce ne mai laudăm şi facem proiectul Anghel Saligny de dezvoltarea a infrastructurii locale, dacă guvernul nu are bani să plătească lucrările, de ce mai anunţăm investiţii mari când ele nu sunt plătite, reclamă antreprenorii românii.

    Companiile româneşti intră în insolvenţă şi apoi în faliment pentru că nu au lichidităţi cu care să îşi onoreze obligaţiile, să îşi plătească furnizorii, să îşi plătească salariaţii, să îşi plătească taxele şi impozitele la stat.

    Sau patronii companiilor româneşti trebuie să întoarcă 10% dintr-un contract ca mită, aşa cum s-a întâmplat în cazul de la Vaslui, când un constructor i-a dat o borsetă cu 1,25 mil. lei preşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu, ca să primească nişte bani neîncasaţi de peste un an.

    Ironic, guvernul cere de la companii taxele şi impozitele pe care acestea le datorează, dar nu îşi plăteşte facturile la timp aruncând astfel companiile într-un blocaj.

    Practic, companiile creditează statul iar ulterior ajung să fie blocate tocmai de către stat.

    Marile proiecte guvernamentele de infrastructură naţională şi locală, de construcţii, sunt acum finanţate nu de către stat, ci de către companiile private care execută aceste lucrări.

    Situaţia bugetară este mult mai gravă decât o arată datele, pe lângă deficitul bugetar scăpat de sub control, în spate se ascund miliarde de lei, bani care nu sunt plătiţi de către guvern, iar plăţile sunt tot amânate de la o lună la alta. Acum sunt plăţi care trebuiau făcute în 2023 dar care sunt amânate cu bună ştiinţă pentru 2024.

    Această situatie o regăsim în construcţii, în energie, şi cine ştie în câte alte sectoare.

    În energie, plăţile sunt întârziate cu 4-5 luni, iar în joc sunt miliarde de lei, dacă nu chiar de euro. https://www.zf.ro/companii/energie/justin-anghel-avocat-popovici-nitu-stoica-asociatii-masurile-de-22172178

    La nivelul concediilor medicale nimeni nu ştie care sunt sumele datorate de catre guvern companiilor.

    Pe lângă faptul că suntem în criză, pe lângă faptul că dobânzile sunt mari iar băncile sunt extrem de precaute, pe lângă faptul că economia României scade vizibil, guvernul întârzie plata facturilor cu lunile, blocând si mai mult activitatea economică. 

    Creşterea economică din acest an este adusă în principal de sectorul de construcţii- infrastructura mare, iar dacă pierdem şi acest sector, economia intră în recesiune.

    Problema nu este că statul nu are venituri suficiente, pentru că încasările sunt în creştere faţă de anul trecut, ci unde se duc banii, unde se scurg banii.

    Marcel Boloş, ministrul Finanţelor, se plângea că bugetul pe 2023 a fost făcut prost, că au fost luaţi în considerare anumiţi indicatori care nu s-au realizat. Scăderea inflaţiei, cu care se laudă premierul Ciolacu, a făcut mai mult rău decât bine.

    Pe cine ajută dacă au scăzut preţurile, dacă firmele nu plătesc salariile angajaţilor, pentru că nu şi-au încasat facturile de la guvern?

    Ca să ţină bugetul sub control, guvernul amână plăţile către furnizori, care în marea lor majoritare sunt companii româneşti, adică loveşte capitalul românesc.

    Să nu se întoarcă împotriva guvernului acest lucru, pentru că firmele româneşti angajează 60% din forţa de muncă din România.

    Patronii şi antreprenorii români, adică acest capital românesc pe care guvernul îl suţine doar prin vorbe, a devenit extrem de nervos şi începe să prindă glas. Dacă înainte se ridicau împotriva multinaţionalelor, acum se ridică împotriva guvernului.

    Dacă înainte se temeau să ridice glasul împotriva guvernului, de frica controalelor, de frică să nu deranjeze pe un politician sau altul, acum nu mai este aşa pentru că le-a ajuns cuţitul la os. Businessul lor se prăbuşeşte din cauza statului care nu îşi plăteşte facturile.

    Iar statul, guvernul, nu are bani pentru că s-a îngrăşat prea mult în anii de boom economic, pentru că a trăit pe datorie, pentru că a promis în dreapta şi în stânga, iar acum nu mai are bani.