Tag: circuit
-
Drumul de 88 km din Maramures unde nimeni nu are voie cu maşina. De ce îşi „fac cruce” turiştii atunci când îl parcurg
Strainii sunt fascinati de peisajele maramuresene si platesc 35 de euro pentru a parcurge Drumul Verde. In acest pret intra si serviciile ghidului dar si vizitele in atelierele mesterilor, potrivit site-ului stirileprotv.roPentru cartografierea, amenajarea si promovarea Drumului Verde, s-au cheltuit in total 300 de mii de euro. Banii au fost pusi la dispozitie de Uniunea Europeana si de o fundatie americana pentru conservare.Rosu in obraji si vesnic cu zambetul pe buze, nea Gheorghe este vioi ca un flacau. Abia cand stai fata in fata vezi ca i se umezesc ochii de drag daca vine vorba despre Maramuresul lui istoric. Drumul Verde ne dezvaluie aceasta lume.Numai in ultimele luni, mii de turisti au trecut pe aici cu bicicleta, la picior sau cu trasura. In zona traieste si nea Vasile, cunoscut pentru clopurile care i-au dus faima in lumea larga. Toti strainii vin sa ii spuna buna ziua.Cativa kilometri mai departe, ajungeti pe Valea Cosaului. Un mester macina malaiul langa o moara de apa. Un altul repara o casuta veche. Acolo, in schimb, e veselie mare. Gazda se lauda ca palinca ii curge direct din poarta, iar cu o asemenea instalatie a reusit sa isi impresioneze musafirii .Gheorge Opris: „Strainii isi fac cruce cand vad ca curge horinca din poarta, eu am zis ca curge din cazan si vine direct aici pe sub pamant. Eu am un furtun si damigeana sus, asta-i secretu.” -
A fost confirmat şi al treilea deces cauzat de rujeolă/ Oficiali: Legea vaccinării este pe circuit în minister, pentru avizări şi va fi pusă în dezbatere publică
“În această dimineaţă a fost confirmat cel de al treilea deces din cauza rujeolei. Institutul Cantacuzino ne-a comunicat faptul că în urma analizelor a ieşti acest virus ca şi cauză a decesului”, a declarat Valentin Popescu, purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii.
Precizările vin după ce, miercuri, instituţia a anunţat că în România au fost înregistrate 675 de cazuri de rujeolă în decursul a opt luni, anul trecut fiind înregistrate doar şapte cazuri de îmbolnăvire. Trei copii au decedat din cauza virusului, al treilea caz fiind confirmat joi de medici.
Ministerul Sănătăţii a menţionat că a fost declarată epidemia după ce s-au făcut toate analizele şi anchetele epidemiologice necesare, menţionând că principala problemă este faptul că părinţii nu îşi vaccinează copiii.
“Nu există probleme cu distribuţia vaccinului ROR (n.r. împotriva rujeolei) , au existat sincope dar nu majore. Există suficient vaccin pentru vaccinarea tuturor copiilor de 1 an şi 7 ani, sunt 380.000 de doze disponibile”, a explicat Valentin Popescu.
“Este o problemă faptul că în mediul rural numărul medicilor de familie este foarte mic. De aceea, pentru perioada următoare se va încerca să se găsească soluţii cu mediatorii sanitari pentru a se ajunge în aceste comunităţi care nu au acces la medici, pentru a le explica care este situaţia, pentru a le recomanda să meargă la medic pentru vaccinare. Legea vaccinarii este pe circuit în minister, pentru avizări iar în perioada următoare va fi pusă în dezbatere publică. Va exista obligaţia ca vaccinurile să fie tot timpul în stoc astfel încât copiii să nu rămână nevaccinaţi”, a mai spus purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii.
-
Simona Halep a fost nominalizată la titlul de jucătoarea lunii iulie, în circuitul WTA
Jucătoarea de tenis Simona Halep, aflată pe locul 3 în clasamentul mondial, a fost nominalizată, marţi, la titlul de cea mai bună jucătoare a lunii iulie, informează site-ul WTA.
Contracandidatele Simonei Halep sunt Venus Williams (locul 6 WTA) şi Madison Keys (locul 9 WTA), ambele din Statele Unite ale Americii, precum şi britanica Johanna Konta (locul 13 WTA). Simona Halep, în vârstă de 24 de ani, a câştigat două turnee WTA în iulie: BRD Bucharest Open şi Rogers Cup.
-
Circuitul românului prin natură. Sclav, larvă, puşcăriaş
Să zicem că te naşti în România, în 2016, an de graţie în care Marea Britanie se rupe de UE, NATO îşi consolidează prezenţa în Est, ca să ţină piept Rusiei, iar planeta are dureri de cap sistemice, precum poluarea sau economia. România te va feri cumva de aceste cercuri preaînalte. Nu doar prin lipsa de relevanţă şi ticăloşia liderilor ei. Pur şi simplu n-ai treabă. E ca şi cum ţi-ai face griji de bursa de la New York, în timp ce vânezi şerpi prin jungla Amazonului, ca să-ţi asiguri supravieţuirea.
Sclav în lanţuri la câţiva paşi de fosta capitală a Ţării Româneşti, ars şi infestat cu viermi într-un spital din actuala Capitală sau, dacă nu eşti cuminte, condamnat la sufocare şi convieţuire cu şobolanii şi ploşniţele, în vreo închisoare. Sunt scenarii de viaţă plauzibilă în România. Aici vei trăi prins între o omertă din care te mai scot doar procurorii sau poliţia şi o hărmălaie heirupistă, lipsită de soluţii, uneori manipulată în interesul lor de nişte canalii. Rareori, vei mai întâlni poate nişte exemplare bipede care se pot numi oameni şi care deschid gura, ochii şi urechile toate în acelaşi timp.
See no evil. În România erei noastre, dacă ajungi pe străzi, fără familie care să mai ştie de tine sau năpăstuit cu vreun beteşug, există şansa să fii răpit de pe stradă şi să cunoşti sclavia în lanţuri. Culmea ironiei, aşa cum arată un activist pentru drepturile romilor, poate fără să vrea să fie ironic, ea e practicată chiar de către personaje ale unei etnii care a cunoscut ea însăşi, pe pielea ei, ce înseamnă biciul şi lanţurile, în sclavia care domnea pe aceste meleaguri până acum vreo 150 de ani.
Timp de 8 ani, nişte familii din comunitatea romilor din Berevoeşti au practicat răpirea, torturarea şi ţinerea în lanţuri a 40 de minori şi adulţi de care nu mai ştia nimeni sau de care nimeni nu mai voia să ştie. Îi culegeau de pe străzi, îi ţineau încuiaţi şi legaţi, îi hrăneau cu resturi, îi puneau să se bată între ei ca pe nişte câini înfometaţi, apoi îi scoteau la cerşit sau la furat de lemne. Unii „sclavi” au murit între timp. Timp de 8 ani, nimeni nu a deschis gura, ochii sau urechile la sclavii din Berevoeşti. Procurorii care au scos la lumină mizeria se laudă că ancheta a plecat de la poliţiştii din localitate, care abia în 2015 au căscat ochii. E şi asta o performanţă românească.
Într-o comunitate şi aşa segregată de restul satului, aşa cum trăiesc de cele mai multe ori, de bunăvoie sau forţaţi de majoritari, comunităţile de romi din România, între nişte oameni şi aşa abuzaţi sau aflaţi la mila şi mâna autorităţilor sau a puternicilor comunităţii, nimeni nu vorbeşte, nu vede şi nu aude. De ce să-ţi faci probleme? Doar nu e copilul tău cel bătut în lanţuri. Vorba unei vecine din satul Berevoeştiului: „Ce, au furat, au omorât, au spart?”. Vorba aia, făceau la ei în curte. Totul e ok în România, atâta timp cât nu trece de pragul casei tale, de portiera maşinii sau nu îţi implică vreun membru al familiei. Mă distrează cei care se întreabă de ce nu ştiau sătenii sau primarul de treaba asta. Aveţi impresia că primarul merge în satul acela al Berevoeştiului mai de o dată la 4 ani? Sau că românii din restul satelor ştiu ceva de ce e în partea aceea de comună? E-n „ţigănie”, ce treabă au?
-
Circuitul românului prin natură. Sclav, larvă, puşcăriaş
Să zicem că te naşti în România, în 2016, an de graţie în care Marea Britanie se rupe de UE, NATO îşi consolidează prezenţa în Est, ca să ţină piept Rusiei, iar planeta are dureri de cap sistemice, precum poluarea sau economia. România te va feri cumva de aceste cercuri preaînalte. Nu doar prin lipsa de relevanţă şi ticăloşia liderilor ei. Pur şi simplu n-ai treabă. E ca şi cum ţi-ai face griji de bursa de la New York, în timp ce vânezi şerpi prin jungla Amazonului, ca să-ţi asiguri supravieţuirea.
Sclav în lanţuri la câţiva paşi de fosta capitală a Ţării Româneşti, ars şi infestat cu viermi într-un spital din actuala Capitală sau, dacă nu eşti cuminte, condamnat la sufocare şi convieţuire cu şobolanii şi ploşniţele, în vreo închisoare. Sunt scenarii de viaţă plauzibilă în România. Aici vei trăi prins între o omertă din care te mai scot doar procurorii sau poliţia şi o hărmălaie heirupistă, lipsită de soluţii, uneori manipulată în interesul lor de nişte canalii. Rareori, vei mai întâlni poate nişte exemplare bipede care se pot numi oameni şi care deschid gura, ochii şi urechile toate în acelaşi timp.
See no evil. În România erei noastre, dacă ajungi pe străzi, fără familie care să mai ştie de tine sau năpăstuit cu vreun beteşug, există şansa să fii răpit de pe stradă şi să cunoşti sclavia în lanţuri. Culmea ironiei, aşa cum arată un activist pentru drepturile romilor, poate fără să vrea să fie ironic, ea e practicată chiar de către personaje ale unei etnii care a cunoscut ea însăşi, pe pielea ei, ce înseamnă biciul şi lanţurile, în sclavia care domnea pe aceste meleaguri până acum vreo 150 de ani.
Timp de 8 ani, nişte familii din comunitatea romilor din Berevoeşti au practicat răpirea, torturarea şi ţinerea în lanţuri a 40 de minori şi adulţi de care nu mai ştia nimeni sau de care nimeni nu mai voia să ştie. Îi culegeau de pe străzi, îi ţineau încuiaţi şi legaţi, îi hrăneau cu resturi, îi puneau să se bată între ei ca pe nişte câini înfometaţi, apoi îi scoteau la cerşit sau la furat de lemne. Unii „sclavi” au murit între timp. Timp de 8 ani, nimeni nu a deschis gura, ochii sau urechile la sclavii din Berevoeşti. Procurorii care au scos la lumină mizeria se laudă că ancheta a plecat de la poliţiştii din localitate, care abia în 2015 au căscat ochii. E şi asta o performanţă românească.
Într-o comunitate şi aşa segregată de restul satului, aşa cum trăiesc de cele mai multe ori, de bunăvoie sau forţaţi de majoritari, comunităţile de romi din România, între nişte oameni şi aşa abuzaţi sau aflaţi la mila şi mâna autorităţilor sau a puternicilor comunităţii, nimeni nu vorbeşte, nu vede şi nu aude. De ce să-ţi faci probleme? Doar nu e copilul tău cel bătut în lanţuri. Vorba unei vecine din satul Berevoeştiului: „Ce, au furat, au omorât, au spart?”. Vorba aia, făceau la ei în curte. Totul e ok în România, atâta timp cât nu trece de pragul casei tale, de portiera maşinii sau nu îţi implică vreun membru al familiei. Mă distrează cei care se întreabă de ce nu ştiau sătenii sau primarul de treaba asta. Aveţi impresia că primarul merge în satul acela al Berevoeştiului mai de o dată la 4 ani? Sau că românii din restul satelor ştiu ceva de ce e în partea aceea de comună? E-n „ţigănie”, ce treabă au?
-
Begu i-a răspuns necruţător Simonei
Interesant este că, după sferturile de la Madrid, m-am imunizat la Halep. Brusc, ca atunci când ţi se taie pofta, după ce ai găsit un păr în prăjitura preferată. Nu mi-am propus asta şi, sincer, într-un fel mă şi mir de mine însumi. Precum preferata lui Ponta – surda din horă.
Mă rup greu de „investiţiile” mele emoţional-subiective. Am cunoscut oameni, mai mult sau mai puţin dotaţi pe felia lor de viaţă şi activitate, care, odată ce m-au cucerit cu o vorbă, o frază, un gest, un dribling, un lung de linie sau o dovadă de bun-simţ, sunt în stare să-i port în mine până la capăt. Indiferent de greşelile lor ulterioare… Cu Halep a fost ca un scurt circuit. „S-a luat” curentul, pur şi simplu.
Citeşte aici răspunsul necruţător pe care Begu i l-a dat Simonei Halep
-
Drumul de 88 km din Maramures unde nimeni nu are voie cu maşina
Un traseu de o frumusete rara, inca putin cunoscut, este parcurs de mii de turisti din tara si din strainatate. „Drumul Verde” este o mostenire maramureseana, care leaga 7 sate traditionale. Nimeni nu trece pe aici cu masina, iar circuitul de 88 de kilometri promite sa fie cel mai bun mod de a simti aerul inca pur.
Nimeni nu trece pe aici cu masina, iar circuitul de 88 de kilometri promite sa fie cel mai bun mod de a simti aerul inca pur.
Rosu in obraji si vesnic cu zambetul pe buze, nea Gheorghe este vioi ca un flacau. Abia cand stai fata in fata vezi ca i se umezesc ochii de drag daca vine vorba despre Maramuresul lui istoric. Drumul Verde ne dezvaluie aceasta lume.
Numai in ultimele luni, mii de turisti au trecut pe aici cu bicicleta, la picior sau cu trasura. In zona traieste si nea Vasile, cunoscut pentru clopurile care i-au dus faima in lumea larga. Toti strainii vin sa ii spuna buna ziua.
Cativa kilometri mai departe, ajungeti pe Valea Cosaului. Un mester macina malaiul langa o moara de apa. Un altul repara o casuta veche. Acolo, in schimb, e veselie mare. Gazda se lauda ca palinca ii curge direct din poarta, iar cu o asemenea instalatie a reusit sa isi impresioneze musafirii .
-
Investiţiile în renovarea clădirilor istorice din Bucureşti au depăşit 100 milioane euro
După finalizarea lucrărilor de renovare, investitorii introduc aceste clădiri în circuitul comercial.
Printre cumpărători s-au numărat atât grupuri specializate în investiţii imobiliare precum NEPI, Global Vision, Iberia, Hercesa, S+B Gruppe, cât şi companii sau persoane fizice care privesc această piaţă ca o variantă de plasament, precum compania FF Group Romania, care inaugurează o clădire istorică renovată în această lună.
Chiriile de prezentare pentru spaţiile de birouri în clădiri istorice, renovate, variază între 12 şi 18 euro/mp/lună.
Mai multe pe www.zf.ro
-
Fosta reşedinţă a Ceauşeştilor a fost deschisă oficial publicului. Palatul e neschimbat, după 26 de ani – VIDEO
În Bulevardul Primăverii, la numărul 50, sâmbătă după-amiaza zeci de oameni stau la coadă pentru a vedea fosta reşedinţă a familiei Ceauşescu. Deşi au făcut rezervare înainte pentru a putea vedea casa în care cuplul de dictatori şi cei trei copiii au locuit înainte de ’89, oamenii sunt nervoşi că nu pot intra imediat.
Vicepremierul Vasile Dîncu şi mai mulţi miniştri din Cabinetul Cioloş au ţinut o conferinţă de presă pentru a marca deschiderea oficială către public a imobilului, lucru care a decalat puţin rezervările. Un domn îmbrăcat cu o haină groasă de lână ţipă la staff-ul de la poartă, nemulţumit că a văzut oficialii intrând fără să stea la rând.
Palatul Primăverii, aflat în administrarea RAAPPS, este deschis publicului, după 26 de ani de la căderea comunismului în România. Tot după 26 de ani, la reşedinţa foştilor dictatori a venit şi Cristian Gheorghiu, care lucra aici înainte de ’89. Ultima dată când a văzut reşedinţa a fost în 22 decembrie 1989, când oamenii au luat cu asalt “palatul Ceauşeştilor” pentru a vedea dacă au robinete de aur sau nu. Mai târziu s-a dovedit că robineţii din “aur masiv” de fapt erau doar auriţi. O dată pe an venea o persoană care îi aduna pe toţi din casă şi îi ducea la Trezorerie pentru fi suflaţi cu un gram de aur.
Mai multe pe www.mediafax.ro