BusinessMagazin

Tag: cia

  • Conturile şefului CIA şi secretarului SUA pentru Securitatea Internă, accesate ilegal de un adolescent – FOTO

    Adolescentul a încărcat pe internet fişierele, spunând că provin din contul de pe AOL al lui John Brennan, inclusiv adresele din lista de contacte.

    Potrivit L’Express l’Expansion, piratul informatic a declarat pentru New York Post că a descoperit un dosar de 47 de pagini clasificat “Top-secret”, completat de şeful CIA în cadrul procedurii care îi permitea să obţină autorizaţia de a accesa informaţii sensibile. Pe contul de Twitter @phphax, internautul a publicat capturi de ecran cu documente în care se presupune că erau informaţii sensibile, care au fost acoperite pentru a nu putea fi desluşite.

    Luni după-amiaza, hacker-ul a publicat numele, numerele de telefon şi numerele pentru securitate socială ale presupuşilor angajaţi CIA.

    El pretinde, de asemenea, că a accesat ilegal conturile de cablu TV aparţinând lui John Brennan şi lui Jeh Johnson, secretarul Departamentului pentru Securitate Naţională. Acesta a publicat pe Twitter o captură de ecran a ceea ce se presupune că erau facturile lor emise de compania de cablu TV Comcast şi alte informaţii.

    Adolescentul a spus că a efectuat în repetate rânduri apeluri-farsă către Brennan începând cu luna august.

    Acesta a declarat că i-a spus şefului serviciilor americane de informaţii numărul său de securitate socială prin telefon. “El a aşteptat puţin şi apoi a închis”, a declarat hacker-ul pentru New York Post, citat de L’Express l’Expansion.

    Întrebat ce altceva i-a mai spus şefului CIA, hacker-ul a replicat: “A întrebat ce vrem, iar eu i-am spus în glumă că 2 trilioane de dolari, apoi el a spus, serios, cât vrei?”. “Apoi noi am spus că vrem doar ca Palestina să fie liberă, iar ca ei să nu mai ucidă oameni nevinovaţi”, a adăugat acesta, potrivit Sky News.

    Printre fişierele despre care se presupune că provin din e-mailul lui Brennan, se află un document ce conţine probabil date ale înalţilor oficiali de informaţii.

    Un jurnal de apeluri telefonice care se presupune că provin de la directorul adjunct al CIA a fost de asemenea publicat.

    Hacker-ul a mai spus că a avut acces la cererea lui Brennan pentru o autorizaţie de securitate, care conţinea informaţii despre locuri de muncă trecute, contacte din străinătate şi finanţe.

    Acesta a declarat pentru Sky News că este un cetăţean în vârstă de mai puţin de 20 de ani şi că nu este musulman, dar că “poate în viitor” se va converti la islam.

    Contul lui Brennan a fost şters după ce el l-a accesat ilegal în repetate rânduri. “Ei tot recuperează contul, iar eu îl recuperez la rândul meu”, a transmis el pe Twitter.

  • O delegaţie LIBE vine joi la Bucureşti să discute cu Iliescu, Talpeş şi Niţu legat de presupuse centre CIA în România

    Delegaţia are prevăzute joi întâlniri cu fostul preşedinte Ion Iliescu, cu fostul director al SIE Ioan Talpeş şi cu secretarul de stat MAE, George Ciamba, a precizat departamentul de comunicare al LIBE, la solicitarea MEDIAFAX.

    Întâlnirea cu Ion Iliescu ar urma să aibă loc joi, la ora 17.00, potrivit programului delegaţiei, obţinut de MEDIAFAX, însă fostul preşedinte nu a confirmat încă participarea la discuţii.

    Întâlnirile cu procurorul general al României Tiberiu Niţu şi cu membri ai Parlamentului vor avea loc vineri.

    De asemenea, în programul de joi al delegaţiei sunt stabilite întâlniri cu Maria-Nicoleta Andreescu, director executiv al APADOR-CH, Diana-Olivia Hatneanu, membru în consiliul director al APADOR-CH, Georgiana Iorgulescu, director executiv al Centrului de Resurse Juridice şi cu Adrian Mogos şi George Colgiu, de la International Consortium of Investigative Journalists.

    Din delegaţia Comisiei LIBE fac parte Tanja Fajon, Eva Joly, Laura Ferrara, Jeroen Lenaers şi Barbara Spinelli.

    Comisiile pentru libertăţi civile, afaceri externe şi drepturile omului din Parlamentul European au reînceput ancheta privind presupusele transporturi şi detenţii ilegale de prizonieri desfăşurate de CIA în statele membre UE, ca urmare a unor dezvăluiri ale Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA şi în baza unei rezoluţii adoptate în 11 februarie de Parlament.

    Această anchetă presupune, printre altele, trimiterea unei misiuni parlamentare de strângere de informaţii în statele membre unde există acuzaţii că au fost centre secrete CIA de detenţie şi culegerea tuturor informaţiilor şi probelor relevante privind posibile dări de mite sau alte fapte de corupţie în legătură cu programul CIA, potrivit unui comunicat de presă al PE.

    Acuzaţiile privind utilizarea de către CIA a statelor membre UE, printre care România, Polonia şi Lituania, pentru transportarea şi detenţia ilegală a prizonierilor au fost anchetate de comisia temporară a Parlamentului European creată în 2006.

    De atunci, europarlamentarii au cerut în mod repetat investigaţii aprofundate privind colaborarea statelor membre UE cu programul CIA de detenţie secretă şi extrădare extraordinară.

    Senatul american a prezentat în decembrie 2014 un raport de anchetă cu privire la tehnicile de “interogare în forţă” ale Agenţiei de spionaj CIA în perioada 2001-2009.

    Washington Post a relatat că potrivit raportului Comisiei de Informaţii din Senatul SUA privind programul de interogare al CIA România ar apărea pe lista închisorilor secrete ale Agenţiei, în centrul de detenţie deschis pe teritoriul României fiind interogaţi mai mulţi prizonieri suspectaţi de legături cu grupări teroriste.

    În versiunea publică a raportului sunt secretizate o serie de informaţii, inclusiv ţările în care ar fi existat închisori secrete ale Agenţiei Centrale de Informaţii, scrie Washington Post, adăugând că
    detalii din document permit decodarea acestor centre de detenţie.

    Conform cotidianului american, în raport sunt menţionate închisori din cinci ţări: Polonia, România, Lituania Afganistan, Thailanda, acestea fiind desemnate prin culori. Astfel, presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept “detention site black”, pentru Polonia este folosit albastru, pentru Lituania violet, pentru Thailanda verde, iar pentru Afganistan, unde ar fi existat mai multe închisori, sunt folosite patru culori.

    Versiunea publică a raportului care cuprinde doar 528 de pagini din cele aproximativ 6.700 de pagini ale documentului arată că în unele cazuri CIA a oferit milioane de dolari unor oficiali pentru a permite deschiderea unor închisori CIA pe teritoriul ţărilor lor.

    Presupusa închisoare din România este menţionată în mai multe rânduri.

    În raport se arată că CIA a decis amplasarea unor centre de detenţie în România şi Lituania în 2002 şi 2003, iar primii deţinuţi ai CIA ar fi ajuns în închisoarea din România în toamna anului 2003.

    Abd al-Rahim al-Nashiri, unul dintre deţinuţii care ar fi ajuns în România, a reclamat, de altfel, ţara noastră dar şi Polonia la CEDO.

    În România a existat o anchetă parlamentară asupra acestei chestiuni, care a stabilit că nu au existat închisori CIA pe teritoriul ţării.

    După publicarea raportului Senatului SUA, MAE a precizat, pe 16 decembrie 2014, că autorităţile române nu deţin probe referitoare la centre de detenţie ale CIA sau acţiuni de privare de libertate
    întreprinse de Agenţie pe teritoriul naţional, dar nu pot ignora “alegaţiile” aduse, astfel că manifestă disponibilitate pentru elucidarea acestora.

    În prezent, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie derulează o anchetă privind închisorile CIA, în urma unei reclamaţii făcute de sauditul Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri, care acuză detenţia secretă, rele tratamente şi procedura de extrădare.

  • SUA au respins patru cereri de asistenţă din partea Poloniei în ancheta privind închisorile CIA

    Piotr Kosmaty, un purtător de cuvânt al procurorilor din Cracovia, a declarat marţi pentru Associated Press că, în august, Departamentul american de Justiţie a respins cererile de documente şi informaţii.

    De asemenea, Departamentul a refuzat interogarea a trei presupuse victime, care susţin că au fost ţinute şi supuse unor tratamente dure la o închisoare secretă a CIA în Polonia, în perioada 2001-2003. Cele trei persoane sunt în prezent deţinute la centrul de detenţie de la Guantanamo.

    Autorităţile americane argumentează că acceptarea acestor cereri ar fi contrară intereselor de securitate naţională.

    O altă cerere a fost respinsă în trecut, iar încă una este în curs de dezbatere, a precizat Kosmaty.

    Organizaţiile pentru drepturile omului, oficiali europeni şi Comisia de Informaţii din Senatul SUA au acuzat Polonia, alături de România şi Lituania, că au găzduit închisori secrete ale CIA.

     

  • SUA deţin mii de fotografii de la închisorile secrete ale CIA, inclusiv din România – presă

    Majoritatea fotografiilor prezintă închisori secrete din Thailanda, Afganistan şi Polonia. De la centrele din România şi Lituania, care au fost folosite printre ultimele, înainte de a fi închise în 2006, există mai puţine imagini.

    Imaginile, în format electronic, prezintă cadre din interiorul şi exteriorul închisorilor secrete în care CIA a deţinut suspecţi al-Qaeda după atentatele de la 11 septembrie, dar nu arată interogatoriile deţinuţilor sau practicile brutale, precum simularea înecului, la care au fost supuşi unii suspecţi.

    Fotografiile prezintă însă deţinuţi dezbrăcaţi în timpul transportului, potrivit oficialilor citaţi, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, pentru că materialele sunt clasificate.

    În imagini apar de asemenea membri ai personalului CIA şi ai serviciilor de informaţii străine, precum şi psihologii Bruce Jessen şi James Mitchell, doi dintre arhitecţii programului de interogare.

    În fotografii pot fi văzute celule şi băi de la centrele de detenţie, inclusiv unul din Afganistan cunoscut drept “Salt Pit” (Mina de sare). Un oficial american, care a văzut imaginile, a afirmat că acestea par să fi fost realizate din motive bugetare, pentru a documenta modul în care sunt cheltuiţi banii.

    Procurorii militari americani au aflat anul acesta despre fotografiile de la închisorile secrete ale CIA, în timp ce revizuiau materialele colectate pentru investigaţia Senatului privind programul de interogare al Agenţiei Centrale de Informaţii, potrivit unor oficiali americani.

    Existenţa celor aproximativ 14.000 de fotografii va provoca probabil o nouă întârziere în activitatea comisiilor militare de la Guantanamo Bay, Cuba, în condiţiile în care avocaţii apărării cer ca imaginile să fie predate. Avocaţii au spus că nu au fost informaţi despre fotografii şi au apreciat că este inacceptabil ca acestea să apară la mai mult de trei ani de la punerea sub acuzare a lui Khalid Sheik Mohammed şi a altor patru suspecţi acuzaţi de plănuirea atentatelor de la 11 septembrie 2001.

    Administraţia americană se va opune probabil oricărei cereri de a preda fotografii cu ofiţeri CIA sau alţi membri ai personalului, argumentând că securitatea lor ar putea fi pusă în pericol, în timp ce avocaţii apărării vor spune că trebuie să identifice potenţiali martori.

  • CIA desecretizează raportul privind erorile agenţiei înainte de atacurile din 11 septembrie

    Documentul de aproape 500 de pagini prezintă o listă cu “probleme sistemice” pe care inspectorul general le-a identificat ca având o contribuţie la ratarea avertismentelor lui Osama ben Laden privind un complot de deturnare a unor avioane şi folosirea lor ca arme.

    Raportul nu are dezvăluiri dramatice, dar oferă o analiză suplimentară pentru aceleaşi probleme identificate de alte anchete guvernamentale.

    Ancheta urmează unei investigaţii comune a Congresului care a conchis că serviciile de informaţii ale Statelor Unite nu aveau o strategie cuprinzătoare pentru combaterea Al-Qaida.

    Raportul conchide că niciun angajat al CIA nu a încălcat legile şi că erorile în strângerea de informaţii nu sunt rezultatul unei conduite necorespunzătoare. Problema, afirmă raportul, este că agenţii nu şi-au îndeplinit munca în mod satisfăcător.

    O secţiune de interes este cea referitoare la rolul Arabiei Saudite şi legăturile acesteia, dacă există, cu Al-Qaida. În timp ce există unele speculaţii în rândul agenţilor de informaţii americani că unii oficiali guvernamentali saudiţi l-ar fi susţinut pe ben Laden, nu sunt suficiente informaţii care să confirme acest lucru, afirmă raportul.

    “Echipa nu a găsit dovezi că Guvernul saudit i-a susţinut în cunoştinţă de cauză şi voit pe teroriştii Al-Qaida”, afirmă raportul. Mare parte din secţiunea despre Arabia Saudită a fost însă editată.

  • Preşedintele APCE cere o anchetă serioasă după afirmaţiile lui Ion Iliescu privind închisoarea CIA

    “Într-un interviu recent pentru Der Spiegel, fostul preşedinte român Ion Iliescu a recunoscut că ştia despre un centru CIA în România, deşi neagă că ştia ce se întâmpla acolo”, a afirmat Anne Brasseur, preşedintele APCE, potrivit comunicatului publicat vineri seara pe site-ul organizaţiei.

    În urma mărturisirii lui Iliescu, procurorii români trebuie să efectueze o investigaţie serioasă asupra faptelor şi să-i tragă la răspundere pe cei care au comis infracţiuni în acest context, precizează comunicatul.

    “În 2006 şi 2007, raportorul Adunării privind zborurile şi închisorile secrete ale CIA Dick Marty a acuzat România, alături de Polonia, că a găzduit centre secrete de detenţie folosite pentru torturarea suspecţilor în cadrul aşa-zisului război împotriva terorismului”, a adăugat Brasseur.

    Rapoartele Marty au declanşat un proces pe care senatorul Marty l-a denumit “dinamica adevărului, în urma căruia mai mulţi informatori au făcut declaraţii şi care a condus la descoperirea unor încălcări ale Convenţiei Europene privind Drepturile Omului de către Curtea de la Strasbourg, inclusiv sentinţe recente împotriva Poloniei referitoare la o închisoare secretă identificată de senatorul Marty în 2007, se arată în comunicat.

    Ion Iliescu a afirmat, într-un interviu acordat Der Spiegel, că el a aprobat “în principiu”, în perioada 2002-2003, o solicitare a SUA privind crearea unui centru al CIA în România, fără a şti că urma să fie vorba de vreo unitate pentru detenţie, detaliile proiectului stabilindu-le Ioan Talpeş, la acea vreme şef al Administraţiei prezidenţiale.

    În perioada 2002-2003, Statele Unite au formulat o cerere privind găzduirea de către România a unui centru al Agenţiei Centrale de Informaţii.

    “Aliaţii americani ne-au cerut să oferim o locaţie”, a afirmat Ion Iliescu într-un interviu acordat revistei Der Spiegel, explicând că a aprobat solicitarea “în principiu”, detaliile fiind stabilite de Ioan Talpeş, care fusese director al Serviciului de Informaţii Externe, iar atunci era şef al Administraţiei prezidenţiale şi şef al Departamentului prezidenţial pentru Securitatea Naţională.

    Ion Iliescu a precizat că el a aprobat doar “o locaţie” destinată CIA, fără a avea cunoştinţă că era vorba de vreun centru special, pentru detenţie. “Am considerat că era un gest de acomodare înaintea aderării noastre la NATO”, a explicat Iliescu, care a fost preşedinte în perioada 22 decembrie 1989-1992, 1992-1996 şi 2000-2004. “Noi nu am avut nicio interferenţă asupra activităţilor desfăşurate de Statele Unite în acea locaţie”, a explicat fostul preşedinte. “În acel moment, mie, ca preşedinte, acea solicitare nu mi s-a părut mare lucru. Eram aliaţi (…), nu am intrat în detalii. Dacă aş fi ştiut ce se putea face acolo, răspunsul nu ar fi fost pozitiv”, a subliniat Iliescu.

    Fostul preşedinte Ion Iliescu declara, în 10 decembrie 2014, după ce Senatul SUA a prezentat versiunea publică a raportului Comisiei de Informaţii privind tehnicile dure de interogare folosite de CIA după 11 septembrie 2001 împotriva suspecţilor de terorism, asimilate torturii, că nu are cunoştinţă de existenţa vreunei închisori a CIA în România, precizând, totodată, că nu poate comenta asupra centrului de detenţie din Polonia “pe baza unor fapte necunoscute”. “Nu pot să comentez ceva fără documente de faţă. Nu am avut cunoştinţă de aşa ceva”, declara Ion Iliescu, întrebat dacă au existat închisori ale CIA pe teritoriul României. Întrebat dacă ştia de închisoarea CIA din Polonia, Ion Iliescu a precizat: “Nu m-am întâlnit cu această problemă şi comentarii pe baza unor fapte necunoscute şi fără dovezi nu pot să fac”.

    Senatul american a prezentat, pe 9 decembrie 2014, versiunea publică a raportului privind tehnicile de interogare utilizate de CIA. Conform documentului, Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a utilizat metode “brutale”, de multe ori “ineficiente”, pentru interogarea suspecţilor de terorism, inducând în eroare constant Preşedinţia şi Congresul privind informaţiile obţinute. Versiunea publică a raportului elaborat de Comisia senatorială de Informaţii a secretizat o serie de date, inclusiv numele ţărilor care au găzduit închisori secrete ale CIA. Potrivit unor surse citate de Washington Post, numele de cod al centrului de detenţie construit de CIA în România este “BLACK” (“NEGRU”). Polonia are culoarea “albastru”, Lituania, “violet”, iar Thailanda, “verde”. Pornind de la această informaţie, din document ar rezulta că Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a semnat, în anul 2002, un acord cu o instituţie decizională de rang înalt din România (neidentificată în versiunea publică a documentului) pentru găzduirea unei închisori secrete a CIA. Fondurile oferite pentru construcţia centrului de detenţie au fost de ordinul milioanelor de dolari. “În anul 2002, CIA a ajuns la un acord cu … din ţara … pentru a găzdui un centru de detenţie. Sediul central al CIA a invitat biroul CIA din ţara … să identifice modalităţi de susţinere a … în ţara … (…) Primii deţinuţi CIA au început să fie transferaţi la Centrul de detenţie NEGRU în toamna anului 2003”, se arăta în raportul Senatului SUA privind tehnicile de interogare utilizate de Agenţia Centrală de Informaţii.

    Conform raportului, CIA nu informase Departamentul de Stat despre închisoarea secretă din România, iar ambasadorul american în România, Michael Guest, a calificat ca “inacceptabilă” această situaţie, cerând clarificări şi asigurări că nu vor fi utilizate tehnici brutale de interogare. “În august 2003, ambasadorul american în ţara … a încercat să ia legătura cu oficiali de la Departamentul de Stat pentru a se asigura că instituţia are cunoştinţă de existenţa centrului de detenţie şi de potenţialul impact asupra politicilor în relaţia cu Administraţia ţării-gazdă (România – n.red). Ambasadorului american i s-a răspuns de către biroul local CIA că acest lucru nu este posibil şi că nimeni de la Departamentul de Stat, nici măcar secretarul de Stat (Colin Powell – n.red), nu fusese informat despre existenţa închisorii CIA în această ţară. Catalogând drept «inacceptabilă» atitudinea CIA, ambasadorul a cerut un document semnat cel puţin de către consilierul prezidenţial american pentru Securitatea naţională prin care să fie descrise atribuţiile programului, inclusiv o poziţie din care să reiasă că tehnicile de interogare utilizate de CIA respectau standardele legale şi drepturile omului (…)”, menţionează raportul.

    În această situaţie, sediul central al CIA a cerut intervenţia adjunctului secretarului de Stat, Richard Armitage, care l-a sunat pe ambasadorul din România. “Richard Armitage a cerut CIA să îi ţină pe el şi pe secretarul de Stat informaţi, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite când ambasadorul va exprima îngrijorare”, subliniază raportul. În mai 2004, pe fondul dezvăluirilor despre abuzurile comise în închisoarea americană de la Abu Ghraib (Irak), ambasadorul din România a cerut din nou explicaţii privind metodele de interogare utilizate de CIA, reiese din raport. “Richard Armitage a făcut din nou afirmaţii vehemente, reproşând CIA că el şi secretarul de Stat au fost ţinuţi în afara procesului de coordonare al Consiliului american pentru Securitatea Naţională privind programul CIA. (…) Armitage a emis dubii privind eficienţa şi valoarea informaţiilor obţinute prin programul CIA”, preciza raportul. Din document rezultă că în închisoarea CIA din România au fost deţinuţi suspecţi importanţi, printre care s-au numărat Khaled Sheikh Mohammed, considerat principalul organizator al atentatelor din 11 septembrie 2001, Janat Gul, un lider operativ al reţelei Al-Qaida, Hassan Ghul, combatant al organizaţiei teroriste, Abu Faraj al-Libi, numărul trei în ierarhia grupării, şi Abd al-Rahim al-Nashiri, un saudit implicat în atacul asupra navei militare USS Cole.

    După publicarea raportului Senatului SUA, MAE preciza, pe 16 decembrie 2014, că autorităţile române nu deţin probe referitoare la centre de detenţie ale CIA sau acţiuni de privare de libertate întreprinse de Agenţie pe teritoriul naţional, dar nu pot ignora acuzaţiile aduse, astfel că manifestă disponibilitate pentru elucidarea acestora.

    Un raport al Consiliului Europei prezentat în 2006 confirma existenţa unui centru secret de detenţie al CIA în România, în cadrul programului Agenţiei Centrale de Informaţii de “extrădări extraordinare” vizând suspecţi de terorism. În decembrie 2011, organizaţia Amnesty International a cerut României să redeschidă investigaţia privind centrul de detenţie al CIA, după ce presa internaţională a dezvăluit că închisoarea ar fi fost în Bucureşti. În octombrie 2013, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care cerea autorităţilor române declanşarea rapidă a unei anchete “independente, imparţiale, detaliate şi eficiente” privind implicarea României în programul închisorilor CIA. În replică, premierul Victor Ponta a declarat că autorităţile române vor studia rezoluţia PE şi vor face tot ce e normal pe plan european sau internaţional. “Sincer, nu ştiu despre ce închisori este vorba şi, în mod sigur, cred că s-au întâmplat cu mult înainte de a mă apropia eu de funcţia de prim-ministru. O să studiem ce s-a decis şi vom face tot ceea ce e normal pe plan european sau internaţional”, spunea Victor Ponta în octombrie 2013.

    În luna februarie a acestui an, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie potrivit căreia comisiile pentru Libertăţi civile, Afaceri externe şi Drepturile omului din PE vor reîncepe ancheta privind presupusele transferuri şi detenţii ilegale de prizonieri desfăşurate de CIA în statele membre UE, ca urmare a noilor dezvăluiri ale Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA. Raportul Senatului SUA publicat în decembrie 2014 “dezvăluie fapte noi care confirmă acuzaţiile conform cărora mai multe state membre ale UE, autorităţile acestora, funcţionari şi agenţi ai serviciilor de securitate şi de informaţii au fost complici la programul CIA de detenţie secretă şi de extrădări extraordinare, uneori prin mijloace corupte bazate pe sume substanţiale de bani oferite de CIA în schimbul cooperării lor”, susţineau europarlamentarii. PE anunţa că această anchetă va presupune, printre altele, trimiterea unei misiuni parlamentare pentru colectarea de informaţii în statele membre unde există acuzaţii că au fost centre secrete CIA de detenţie.

    Totodată, PE a invitat SUA “să ancheteze şi să urmărească penal multiplele încălcări ale drepturilor omului din cadrul programului CIA de predare şi de detenţie secretă şi să coopereze în ceea ce priveşte toate cererile din partea statelor membre ale UE referitoare la informare, extrădare sau căile de atac eficiente pentru victimele programului CIA”. Pe de altă parte, europarlamentarii îşi exprimau “preocuparea privind obstacolele întâmpinate de anchetele parlamentare şi judiciare naţionale referitoare la implicarea anumitor state membre în programul CIA, abuzul privind secretul de stat şi clasificarea nejustificată a documentelor care au condus la încetarea urmăririi penale”. Ei reiterau solicitările adresate statelor membre de a investiga acuzaţiile potrivit cărora, pe teritoriul lor, au existat închisori secrete în care erau deţinute persoane în cadrul programului CIA, precum şi să îi urmărească penal pe cei implicaţi în aceste operaţiuni.

    Acuzaţiile privind utilizarea de către CIA a statelor membre UE, printre care România, Polonia şi Lituania, pentru transportarea şi detenţia ilegală a prizonierilor au fost anchetate de comisia temporară a Parlamentului European creată în 2006. De atunci, europarlamentarii au cerut în mod repetat investigaţii aprofundate privind colaborarea statelor membre UE cu programul CIA de detenţie secretă şi extrădare extraordinară.

    În România a existat o anchetă parlamentară asupra acestei chestiuni, constituită în luna decembrie a anului 2005, după primele informaţii potrivit cărora spaţiul aerian românesc ar fi fost survolat de avioane CIA care transportau deţinuţi şi că aceştia erau torturaţi în centre special constituite în România. În urma acelei anchete s-a stabilit că nu au existat închisori CIA pe teritoriul României.

    Preşedintele Comisiei parlamentare privind închisorile CIA, senatorul Norica Nicolai, declara, pe 16 iunie 2006, că există date clare care atestă faptul că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile româneşti exclusiv din motive tehnice şi că, în România, nu există închisori pentru deţinuţi suspecţi de terorism.

  • Ponta, despre închisori CIA: Ca prim-ministru, nu am avut informaţii. Dacă au fost înainte, nu ştiu

    “În trei ani, nu am avut niciodată informaţii legate de existenţa unor închisori sau facilităţi. Dacă au fost sau nu au fost înainte, nu ştiu”, a spus Ponta.

    Ion Iliescu a afirmat, într-un interviu acordat Spiegel Online, că el a aprobat “în principiu” o solicitare a SUA din perioada 2002-2003 privind crearea unui centru al CIA în România, fără a şti că urma să fie vorba de vreo unitate pentru detenţie, detaliile proiectului stabilindu-le Ioan Talpeş, la acea vreme şef al Administraţiei prezidenţiale, scrie Spiegel Online.

    În schimb, fostul director al SRI George Maior a declarat, vineri, că nu s-au aprobat centre speciale ale CIA în România, el susţinând că fie fostul preşedinte Ion Iliescu a fost interpretat greşit, fie s-a decontextualizat afirmaţia sa în cadrul interviului acordat Spiegel Online.

    Senatul american a prezentat, pe 9 decembrie 2014, versiunea publică a raportului privind tehnicile de interogare utilizate de CIA. Conform documentului, Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a utilizat metode “brutale”, de multe ori “ineficiente”, pentru interogarea suspecţilor de terorism, inducând în eroare constant Preşedinţia şi Congresul privind informaţiile obţinute. Versiunea publică a raportului elaborat de Comisia senatorială de Informaţii a secretizat o serie de date, inclusiv numele ţărilor care au găzduit închisori secrete ale CIA. Potrivit unor surse citate de Washington Post, numele de cod al centrului de detenţie construit de CIA în România este “BLACK” (“NEGRU”). Polonia are culoarea “albastru”, Lituania, “violet”, iar Thailanda, “verde”. Pornind de la această informaţie, din document ar rezulta că Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a semnat, în anul 2002, un acord cu o instituţie decizională de rang înalt din România (neidentificată în versiunea publică a documentului) pentru găzduirea unei închisori secrete a CIA. Fondurile oferite pentru construcţia centrului de detenţie au fost de ordinul milioanelor de dolari. “În anul 2002, CIA a ajuns la un acord cu … din ţara … pentru a găzdui un centru de detenţie. Sediul central al CIA a invitat biroul CIA din ţara … să identifice modalităţi de susţinere a … în ţara … (…) Primii deţinuţi CIA au început să fie transferaţi la Centrul de detenţie NEGRU în toamna anului 2003”, se arăta în raportul Senatului SUA privind tehnicile de interogare utilizate de Agenţia Centrală de Informaţii.

    Conform raportului, CIA nu informase Departamentul de Stat despre închisoarea secretă din România, iar ambasadorul american în România, Michael Guest, a calificat ca “inacceptabilă” această situaţie, cerând clarificări şi asigurări că nu vor fi utilizate tehnici brutale de interogare. “În august 2003, ambasadorul american în ţara … a încercat să ia legătura cu oficiali de la Departamentul de Stat pentru a se asigura că instituţia are cunoştinţă de existenţa centrului de detenţie şi de potenţialul impact asupra politicilor în relaţia cu Administraţia ţării-gazdă (România – n.red). Ambasadorului american i s-a răspuns de către biroul local CIA că acest lucru nu este posibil şi că nimeni de la Departamentul de Stat, nici măcar secretarul de Stat (Colin Powell – n.red), nu fusese informat despre existenţa închisorii CIA în această ţară. Catalogând drept «inacceptabilă» atitudinea CIA, ambasadorul a cerut un document semnat cel puţin de către consilierul prezidenţial american pentru Securitatea naţională prin care să fie descrise atribuţiile programului, inclusiv o poziţie din care să reiasă că tehnicile de interogare utilizate de CIA respectau standardele legale şi drepturile omului (…)”, menţionează raportul.

    În această situaţie, sediul central al CIA a cerut intervenţia adjunctului secretarului de Stat, Richard Armitage, care l-a sunat pe ambasadorul din România. “Richard Armitage a cerut CIA să îi ţină pe el şi pe secretarul de Stat informaţi, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite când ambasadorul va exprima îngrijorare”, subliniază raportul. În mai 2004, pe fondul dezvăluirilor despre abuzurile comise în închisoarea americană de la Abu Ghraib (Irak), ambasadorul din România a cerut din nou explicaţii privind metodele de interogare utilizate de CIA, reiese din raport. “Richard Armitage a făcut din nou afirmaţii vehemente, reproşând CIA că el şi secretarul de Stat au fost ţinuţi în afara procesului de coordonare al Consiliului american pentru Securitatea Naţională privind programul CIA. (…) Armitage a emis dubii privind eficienţa şi valoarea informaţiilor obţinute prin programul CIA”, preciza raportul. Din document rezultă că în închisoarea CIA din România au fost deţinuţi suspecţi importanţi, printre care s-au numărat Khaled Sheikh Mohammed, considerat principalul organizator al atentatelor din 11 septembrie 2001, Janat Gul, un lider operativ al reţelei Al-Qaida, Hassan Ghul, combatant al organizaţiei teroriste, Abu Faraj al-Libi, numărul trei în ierarhia grupării, şi Abd al-Rahim al-Nashiri, un saudit implicat în atacul asupra navei militare USS Cole.

    După publicarea raportului Senatului SUA, MAE preciza, pe 16 decembrie 2014, că autorităţile române nu deţin probe referitoare la centre de detenţie ale CIA sau acţiuni de privare de libertate întreprinse de Agenţie pe teritoriul naţional, dar nu pot ignora acuzaţiile aduse, astfel că manifestă disponibilitate pentru elucidarea acestora.

    Un raport al Consiliului Europei prezentat în 2006 confirma existenţa unui centru secret de detenţie al CIA în România, în cadrul programului Agenţiei Centrale de Informaţii de “extrădări extraordinare” vizând suspecţi de terorism. În decembrie 2011, organizaţia Amnesty International a cerut României să redeschidă investigaţia privind centrul de detenţie al CIA, după ce presa internaţională a dezvăluit că închisoarea ar fi fost în Bucureşti. În octombrie 2013, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care cerea autorităţilor române declanşarea rapidă a unei anchete “independente, imparţiale, detaliate şi eficiente” privind implicarea României în programul închisorilor CIA. În replică, premierul Victor Ponta a declarat că autorităţile române vor studia rezoluţia PE şi vor face tot ce e normal pe plan european sau internaţional. “Sincer, nu ştiu despre ce închisori este vorba şi, în mod sigur, cred că s-au întâmplat cu mult înainte de a mă apropia eu de funcţia de prim-ministru. O să studiem ce s-a decis şi vom face tot ceea ce e normal pe plan european sau internaţional”, spunea Victor Ponta în octombrie 2013.

    În luna februarie a acestui an, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie potrivit căreia comisiile pentru Libertăţi civile, Afaceri externe şi Drepturile omului din PE vor reîncepe ancheta privind presupusele transferuri şi detenţii ilegale de prizonieri desfăşurate de CIA în statele membre UE, ca urmare a noilor dezvăluiri ale Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA. Raportul Senatului SUA publicat în decembrie 2014 “dezvăluie fapte noi care confirmă acuzaţiile conform cărora mai multe state membre ale UE, autorităţile acestora, funcţionari şi agenţi ai serviciilor de securitate şi de informaţii au fost complici la programul CIA de detenţie secretă şi de extrădări extraordinare, uneori prin mijloace corupte bazate pe sume substanţiale de bani oferite de CIA în schimbul cooperării lor”, susţineau europarlamentarii. PE anunţa că această anchetă va presupune, printre altele, trimiterea unei misiuni parlamentare pentru colectarea de informaţii în statele membre unde există acuzaţii că au fost centre secrete CIA de detenţie.

    Totodată, PE a invitat SUA “să ancheteze şi să urmărească penal multiplele încălcări ale drepturilor omului din cadrul programului CIA de predare şi de detenţie secretă şi să coopereze în ceea ce priveşte toate cererile din partea statelor membre ale UE referitoare la informare, extrădare sau căile de atac eficiente pentru victimele programului CIA”. Pe de altă parte, europarlamentarii îşi exprimau “preocuparea privind obstacolele întâmpinate de anchetele parlamentare şi judiciare naţionale referitoare la implicarea anumitor state membre în programul CIA, abuzul privind secretul de stat şi clasificarea nejustificată a documentelor care au condus la încetarea urmăririi penale”. Ei reiterau solicitările adresate statelor membre de a investiga acuzaţiile potrivit cărora, pe teritoriul lor, au existat închisori secrete în care erau deţinute persoane în cadrul programului CIA, precum şi să îi urmărească penal pe cei implicaţi în aceste operaţiuni.

    Acuzaţiile privind utilizarea de către CIA a statelor membre UE, printre care România, Polonia şi Lituania, pentru transportarea şi detenţia ilegală a prizonierilor au fost anchetate de comisia temporară a Parlamentului European creată în 2006. De atunci, europarlamentarii au cerut în mod repetat investigaţii aprofundate privind colaborarea statelor membre UE cu programul CIA de detenţie secretă şi extrădare extraordinară.

    În România a existat o anchetă parlamentară asupra acestei chestiuni, constituită în luna decembrie a anului 2005, după primele informaţii potrivit cărora spaţiul aerian românesc ar fi fost survolat de avioane CIA care transportau deţinuţi şi că aceştia erau torturaţi în centre special constituite în România. În urma acelei anchete s-a stabilit că nu au existat închisori CIA pe teritoriul României.

    Preşedintele Comisiei parlamentare privind închisorile CIA, Norica Nicolai, declara, pe 16 iunie 2006, că există date clare care atestă faptul că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile româneşti exclusiv din motive tehnice şi că, în România, nu există închisori pentru deţinuţi suspecţi de terorism.

  • Dezvăluire New York Times: Bani CIA, într-o răscumpărare de 5 milioane de dolari plătită de Afganistan Al-Qaida

    Ziarul subliniază că aceasta este doar unul dintr-un lung şir de exemple asupra modului în care o supraveghere slabă şi un control financiar relaxat au condus Statele Unite în situaţia de a finanţa teroriştii împotriva cărora luptă.

    Plata răscumpărării este documentată în corespondenţa dintre liderul Al-Qaida Osama ben Laden şi Atiyah Abd al-Rahman, considerat “managerul financiar” al reţelei teroriste, documente prezentate de către procurorii federali americani ca probe în procesul lui Abid Naseer.

    “Allah ne-a binecuvântat cu o sumă frumoasă de bani luna aceasta”, i-a scris al-Rahman lui ben Laden în iunie 2010, adăugând că banii urmau să fie folosiţi pentru achiziţionarea de armament şi alte nevoi operative.

    Diplomatul eliberat în schimbul celor cinci milioane de dolari, Abdul Khaliq Farahi, era consul general la Peshawar, în Pakistan, atunci când a fost răpit, în septembrie 2008, în timp ce se ducea cu maşina la serviciu, la doar câteva săptămâni după ce fusese numit în post.

    Abid Naseer, un agent pakistanez al reţelei, a fost condamnat luna aceasta pentru susţinerea terorismului şi planificarea unui atac cu bombă într-un centru de cumpărături britanic.

    Scrisorile au fost recuperate din computerele şi documentele confiscate de către echipa US Navy SEAL în raidul din mai 2001 în care l-au eliminat pe ben Laden în complexul său din Abbottabad, în Pakistan.

    Ele au avut statutul de informaţii clasificate până când au fost introduse ca probe în proces.

    Statele Unite refuză să plătească răscumpărări pentru americanii răpiţi de Al-Qaida, talibani sau, mai recent, de către gruparea Statul Islamic (SI), însă au cheltuit miliarde de dolari, în ultimii zece ani, în războaiele din Irak şi Afganistan, fonduri din care unele sume au ajuns pe mâna inamicului, subliniază NYT.

  • CEDO a confirmat complicitatea Poloniei în programul de extrădări judiciare ale CIA

    Curtea de la Strasbourg a stabilit în iulie că Guvernul Poloniei a colaborat cu CIA şi a înfiinţat instalaţia secretă de detenţie de la baza militară Stare Kiejkuty.

    CEDO a apreciat totodată că Polonia a eşuat să lanseze o anchetă adecvată cu privire la încălcarea drepturilor omului în cazul a doi bărbaţi, care au fost torturaţi în închisoarea secretă a CIA în 2002 şi 2003.

    Polonia a contestat decizia din iulie în apel, la Marea Cameră de cinci judecători a Curţii, în octombrie. Guvernul aflat la putere atunci a argumentat că Procuratura a lansat în 2008 o anchetă penală cu privire la presupuse abuzuri, iar investigaţia este în curs.

    Însă judecătorii au respins marţi cererea, decizia din iulie rămânând astfel definitivă.

    Acest lucru obligă actualul Guvern polonez să acţioneze rapid împotriva oficialilor polonezi implicaţi.

    Potrivit unor critici, Guvernul de la Varşovia recurge la tactici prin care trage de timp, schimbând în mod repetat procurorii şi invocând “securitatea naţională” pentru a ascunde investigaţia.

    Potrivit Euronews, Polonia a fost de acord, miercuri, să plătească compensaţii în valoare de 230.000 de euro celor doi bărbaţi deţinuţi în închisoarea CIA pe teritoriul polonez.

    Decizia CEDO va spori totodată presiunea asupra celorlalte state europene să pună capăt secretului în care şi-au înconjurat implicarea în programul global CIA al închisorilor secrete – instituit după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 -, inclusiv România.

    Washingtonul a recunoscut că zeci de deţinuţi au fost supuşi torturii, în întreaga lume, fără să se obţină în schimb informaţii folositoare.

  • Fost oficial al CIA, declarat vinovat pentru că a furnizat informaţii secrete unui jurnalist

    Jeffrey Sterling, în vârstă de 47 de ani, a fost declarat vinovat în cazul a nouă capete de acuzare, între care dezvăluirea de informaţii secrete din domeniul apărării şi obstrucţionarea justiţiei, a anunţat Departamentul Justiţiei.

    Inculpat în decembrie 2010 şi arestat în ianuarie 2011, Jeffrey Sterling a fost eliberat pe cauţiune în aşteptarea pedepsei care urmează să fie anunţată la 24 aprilie.

    Cazul se referă la o operaţiune CIA în Iran despre care jurnalistul James Risen, de la New York Times, a scris în cartea sa “State of War” (“Stat războinic”) în 2006.

    Angajat la CIA din mai 1993 şi până în ianuarie 2002, Sterling s-a ocupat de o operaţiune clandestină vizând destabilizarea programului nuclear iranian, ale cărei elemente confidenţiale au fost găsite în cartea reporterului.

    “Este o concluzie corectă şi adecvată”, a apreciat secretarul Justiţiei Eric Holder într-un comunicat. “Aşa cum o dovedeşte acest verdict, este posibil să urmăreşti scurgerile de informaţii ilegale care prejudiciază securitatea naţională fără să împiedici capacitatea jurnaliştilor de a-şi face treaba”, a apreciat el.

    Secretarul a adăugat că aceste dezvăluiri de “informaţii secretizate au pus în pericol operaţiunile întreprinse pentru apărarea securităţii naţionale a Americii. Aceste scurgeri au pus vieţi în pericol. Ele constituie o ruptură scandaloasă a încrederii publice în cineva care a depus jurământul că o va respecta”.

    Jeffrey Sterling “şi-a încălcat jurământul de a proteja secretele naţiunii noastre şi şi-a trădat ţara”, a criticat directorul FBI James Comey, în acelaşi comunicat.

    Prin funcţia deţinută, Jeffrey Sterling a promis să nu lase nicio informaţie clasificată drept secret de apărare să ajungă la persoane “neautorizate”, între jurnalişti.

    Responsabilitatea operaţiunii privind programul nuclear iranian i-a fost retrasă în august 2000, dată la care a început o procedură civilă şi administrativă împotriva CIA. “Probe din proces arată că Sterling a dezvăluit informaţii despre operaţiune ca reacţie la refuzul CIA de a rezolva litigiul în termeni care să îi fie favorabili”, potrivit aceluiaşi comunicat.

    Începând din februarie şi martie 2003, Sterling a dat mai multe telefoane la domiciliul jurnalistului şi a rămas în contact cu el până în noiembrie 2005, prin telefon şi e-mail, potrivit elementelor prezentate la proces.

    James Risen, jurnalist câştigător al prestigiosului premiu Pulitzer, a fost citat în justiţie în 2008, apoi în 2011, pentru a depune mărturie în procesul lui Jeffrey Sterling dar, somat să dezvăluie numele sursei, el a refuzat aceste convocări. La 13 ianuarie, Departamentul Justiţiei a decis că jurnalistul nu trebuie să mai depună mărturie.