Aici, in zona strazilor Lipscani, Selari, Smardan, Gabroveni,
Covaci se adunasera omogen, pana in preajma ultimului razboi
mondial, cele mai importante banci, institutii de credit si
societati de asigurare ale tarii (aproape doua sute in total),
intr-un grup de cladiri care, fara sa fie omogen, dadea masura
stralucirii arhitecturale a Bucurestiului.
Faptul ne este amintit de Cristina Turlea (doctor in arhitectura,
arhitect in cadrul BNR) intr-un recent aparut album, care
reconstituie cu minutie, nostalgie dar si, cum se va vedea, spirit
proiectiv imaginea unui Bucuresti puternic, care isi controla sever
destinul urban si care isi binemerita titlul de capitala in Vechiul
Continent.
Volumul “Centrul istoric financiar-bancar al Bucurestilor” este o
carte cu povesti si imagini (de la fotografii de epoca la
reprezentari actuale, de la harti la documente de arhiva) care ne
calauzeste cu rabdare printre vestigii, ne deseneaza conturul unor
institutii disparute, aratandu-ne, in acelasi timp, traiectoria
unui posibil viitor la aceleasi cote de excelenta.
Volumul este prefatat de guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei,
Mugur Isarescu, care insista pe acesta ultima idee: “In conditiile
in care in jurul Bancii Nationale sunt multe cladiri construite
special pentru a asigura o buna functionare a unor institutii
bancare, consider ca lucrul cel mai bun este ca aceste cladiri sa
fie repuse in drepturile lor firesti. (…) Faptul ca dna Cristina
Turlea, in cartea de fata, scoate in relief cladirile grupate in
centrul istoric al Bucurestilor, destinate institutiilor
financiare, redeschide dezbaterea asupra unei probleme extrem de
importante: ce destinatie vor dobandi in viitorul apropiat aceste
cladiri”.
Cristina Turlea, “Centrul istoric financiar-bancar al
Bucurestilor”, Editura Cadmos & Editura Meronia, Bucuresti
2011