Tag: cauze

  • Banii constituie cel mai important factor de stres pe întreg globul

    În general, aproape trei din zece oameni (29%) reclamă drept sursă principală de stres banii pentru acoperirea traiului de zi cu zi, arată un studiu online realizat de GfK în 22 de ţări şi la care au răspuns peste 27.000 de consumatori. Următoarea în clasament este presiunea pe care oamenii o pun asupra lor înşişi (27%), somnul insuficient (23%) şi faptul că nu au destul timp pentru lucrurile care îi interesează (22%). Volumul de muncă pe care trebuie să îl realizeze într-o zi (citat de 19% dintre cei chestionaţi) completează primele cinci cele mai frecvente cauze majore de stres la nivel internaţional.

    Vestea bună este că, în general, trei din zece persoane (30%) sunt relativ lipsite de stres, nerecunoscând nici una dintre cauzele din lista GfK drept cauze majore de stres pentru ei (deşi mulţi le numesc printre cauzele minore). Japonia conduce aici – aproape o jumătate dintre respondenţi (48%) spun că niciunul dintre motivele enumerate nu reprezintă o cauza majoră de stres pentru ei, urmată de Germania, cu 44%, de Olanda şi de Hong Kong, cu câte 37%. Celălalt capăt al clasamentului este ocupat de Turcia, acolo unde numai unul din zece locuitori (10%) face aceeaşi afirmaţie, următorii clasaţi fiind Argentina (12%) şi Mexic (13%).

    Atunci când ne uităm diferiţiat pe grupe de vârstă, persoanele între 15 şi 39 de ani înregistrează aceiaşi cinci factori care conduc în topul cauzelor majore de stres – deşi ordinea diferă pentru fiecare grupă de vârstă. După 40 de ani, oamenii percep din ce în ce mai puţin drept factor major de stres volumul de muncă căruia trebuie să îi facă faţă zilnic, înlocuind acest element cu grija pentru sănătate care apare în top cinci în cazul lor. Pentru cei cu vârsta de 50 de ani şi peste, a avea grijă de un membru al familiei – fie că este bolnav, în vârstă sau are alte nevoi sau probleme – apare pentru prima dată între primele cinci cauze majore de stres. Oamenii peste 60 de ani nu mai consideră presiunea drept un factor major de stres. Această îngrijorare este înlocuită de ameninţările din lumea exterioară, cum ar fi dezastrele naturale sau terorismul.

    Pe plan internaţional, doar 14% dintre respondenţi (13% bărbaţi şi 15% femei) văd ameninţarea criminală drept o cauză majoră de stres. Doar în ţările Americii Latine aceasta creşte dramatic la 41% în Argentina, 39% în Brazilia şi 36% în Mexic – ceea ce o clasează printre primele cinci cauze majore de stres din aceste ţări. În plus, diferenţa între femei şi bărbaţi pentru această preocupare creşte semnificativ în America Latină în comparaţie cu media internaţională, femeile din aceste ţări exprimând că este o îngrijorare majoră în medie cu 10 puncte procentuale mai mult decât bărbaţii.

    O situaţie similară întâlnim în cazul celor care consideră copiii o cauză majoră de stres. Media internaţională la acest capitol este de 14%, dar în Franţa acest procent se dublează la 30% pentru cei care plasează copiii între primele cinci cauze majore de stres.

    Pentru mai multe informaţii despre studiile internaţionale GfK privind atitudinea şi comportamentul oamenilor, vă rugăm să contactaţi press@gfk.com

    GfK a realizat un studiu online pe un eşantion de peste 27.000 de consumatori în vârstă de 15 ani sau mai mult din 22 de ţări. Statele incluse în studiu sunt Argentina, Australia, Belgia, Brazilia, Canada, China, Cehia, Franţa, Germania, Hong Kong, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Polonia, Rusia, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Turcia, Marea Britanie şi

    Prezentă pe piaţa locală din 1992, GfK România este, de peste 14 ani, institutul numărul 1 de cercetare de piaţă, cu o cifră de afaceri de 16,2 milioane euro în 2014. Activităţile GfK România sunt structurate în două sectoare, Consumer Choices şi Consumer Experiences.

  • Cronică de film: Maze Runner: The Scorch Trials

    Cei care au văzut prima parte a francizei the Maze Runner, printre care mă număr şi eu, aşteptau cu o oarecare doză de curiozitate continuarea poveştii bazate pe cartea lui James Dashner. The Scorch Trials aduce câteva completări la conceptul primului film, explicând cauzele care au dus la devastarea planetei.

    Filmul este plin de acţiune, urmărind aventurile celor care au evadat din labirint. Ei se confruntă acum cu pericolele prezente la tot pasul într-o lume distrusă de un virus despre care nu ştim prea multe. Partea a treia va oferi, cel mai probabil, ceva lămuriri în această privinţă.

    Din punctul de vedere al calităţii actoriceşti, The Scorch Trials nu este genul de film care să propună actori pentru premii. Este un film plin de efecte speciale şi de personaje realizate pe calculator; cred că nici măcar regizorul Wes Ball nu şi-a propus să dezvolte prea mult această latură. Tot pe regizor cade vina şi pentru cele câteva stângăcii care sunt evidente de-a lungul filmului.

    Proiectul The Maze Runner a fost gândit, încă de la început, ca o serie în trei părţi, lansările având loc în 2014, 2015 şi 2017. Primul film s-a bucurat de un succes moderat la box office, cu încasări de 350 de milioane de dolari la nivel global, iar partea a doua pare să îi calce pe urme. Până în prezent, în cele opt săptămâni ce au trecut de la lansare, The Scorch Trials a generat venituri de peste 300 de milioane de dolari din vânzarea de bilete. Luând în calcul şi bugetul de 61 de milioane de dolari, producătorii vor fi cu siguranţă mulţumiţi de performanţele filmului.

    Filmul este regizat de Wes Ball, care a semnat şi The Maze Runner, cunoscut mai mult pentru documentarele sale decât pentru lungmetraje. În distribuţie îi regăsim pe Dylan O’Brien (The Internship, High road, The first time), Kaya Scodelario (Tiger house, Skins, The truth about Emanuel), Thomas Brodie-Sangster (Game of thrones, Phantom halo, Rain) şi Patricia Clarkson (The green mile, Shutter Island, Vicky Cristina Barcelona).

    Una peste alte, The Scorch Trials este un film care se aseamănă cu prima parte a seriei: este dinamic şi urmează o reţetă a succesului de care Hollywood pare să nu se mai sature, şi anume distrugerea aproape totală a planetei.

    Cât va mai ţine acest subiect rămâne de văzut, dar mi-e greu să cred că acesta este ultimul film cu viruşi şi zombi despre care vom vorbi în viitorul apropiat.
     

  • Să nu ne culpabilizăm. Să nu ne iluzionăm?

    Înainte de orice, un sfat: una dintre cauzele care au făcut posibilă tragedia din Colectiv este lipsa unor cursuri de pregătire a insului pentru viaţa în jungla urbană. Nu este vorba aici să ne transformăm în paranoici, îmbrăcaţi în armuri şi trăind în cazemate, preocupaţi de securitatea personală; pe de altă parte, am ascultat cel puţin două mărturii, a unui coleg de muncă şi a unei fete de 17 ani care au scăpat din club pentru că s-au dovedit prudenţi. Tânăra s-a ferit cât a putut, a profitat de mişcarea mulţimii şi, important, şi-a ţinut respiraţia în momentul apariţiei fumului toxic. Oraşul moderm se poate dovedi o capcană mortală de multe ori, pentru spectatori, pentru pietoni, pentru şoferi, pentru locatari, pentru corporatişti sau pentru persoane cu probleme; este bine să vă obişnuiţi copilul cu simpla acţiune de a suna la 112 de la o vârstă cât mai fragedă, dar şi cu câteva măsuri elementare de protecţie în cazul unui cutremur, pentru că e bine să ne aducem aminte că locuim într-o zonă seismică, al unui incendiu sau al unui conflict. Sigur că hazardul sau ticăloşia ne pot pune în continuare în pericol, oricât de atenţi am fi, dar este bine să facem, să încercăm să facem tot ce ţine de noi, personal. Şi nu gândiţi niciodată „mie nu mi se poate întâmpla“.

    Să ne întoarcem la subiectele noastre. Culpabilizarea. De ce să ne învinovăţim? Niciun român de bună-credinţă nu a acceptat senin corupţia, impostura, minciuna, şi oamenii de bună-credinţă au acţionat cum şi cu ce le stătea la îndemână – la vot, ieşind în stradă, vorbind la emisiuni televizate sau la întâlniri cu politicieni, reclamând, scriind pe bloguri sau pe Facebook, manifestând. Puţine au fost ediţiile Business Magazin, din cele 541 de până acum, care să nu vorbească depre corupţie, impostură sau minciună. Problema este a celor cu obrazul atât de gros încât nu au simţit împunsăturile.

    Pe de altă parte, să nu ne iluzionăm. Strada cere o schimbare profundă a mediului politic, guvernare de tehnocraţi, partide noi, figuri noi, cinste, corectitudine, dedicaţie. Şi îmi aduc aminte de o declaraţie a unui ambasador britanic, în urmă cu 10 ani, depre corupţie: „În apele politicii româneşti există nu numai peşti, ci şi reptile periculoase, care este crocodilul. Singurul lucru de care îi este frică crocodilului este ca apa în care trăieşte să fie curăţată. Atunci el ar deveni vizibil şi vulnerabil“. Declaraţia a fost valabilă şi în urmă cu un deceniu, şi este cât se poate de valabilă şi acum. Iar recentele anchete luminează doar frânturi, feliuţe dintr-un întreg întunecat al corupţiei şi furtului de dimensiuni uriaşe.

    O schimbare aşa cum o cere strada – scriu acest text joi, 5 noiembrie – este posibilă, dar eforturile ar fi uriaşe, ar urma o perioadă cât se poate de nesigură, iar finalul este incert. Să explic: am putea avea o toamnă românească, o revoluţie de catifea. În ipoteza greu de crezut că domnii Iohannis, Dragnea, Blaga şi alţii ar accepta aşa ceva, românii va trebui să decidă spre ce formă de guvernământ se îndreaptă, iar o adunare constituantă ar putea pune bazele noii forme de guvernare.

    Este SF curat, pentru că îmi aduc aminte cum a fost după revoluţia din 1989. Sper, sau cel puţin mi se pare mai fezabil ca politicienii actuali să înţeleagă în cele din urmă că ei trebuie să se schimbe, să îşi primenească partidele şi să îşi deschidă ochii, urechile şi minţile. Tehnologia, reţelele sociale, comunicaţiile rapide au introdus în jocul politic mulţimea, strada, societatea civilă, care se poate acum mobiliza, poate analiza şi se poate hotărî mult mai repede. Ceauşescu şi-a făcut-o, într-un fel, cu mâna lui în momentul în care a adunat zeci de mii de oameni în piaţă, pentru a le da 100 de lei. Politicienii noştri au zecile de mii de inşi adunate în permanenţă şi trebuie să decidă acum ce oferă oamenilor; echivalentul sutei lui Ceauşescu sau ceea ce oamenii îşi doresc cu adevărat. Şi să suporte consecinţele.
     

  • Povestea lui “James Bond al filantropiei”, omul care a donat 6 miliarde .”A făcut mai multe pentru Irlanda decât oricine de la Sfântul Patrick încoace”

    Charles Francis Feeney este recunoscut drept “James Bond al filantropiei”, deoarece acesta a donat de-a lungul anilor nu mai puţin de 6.3 miliarde de dolari. 

    Charles Feeney s-a născut într-o familie irlandeză-americană în 1931, în timpul marii depresii şi a dus o viaţă normală. Chuck Feeney şi-a făcut averea în calitate de co-fondator al Duty Free Shoppers Group. Practic, el alături de Robert Warren Miller au adus la suprafaţă conceptul de duty-free shopping în 1960. 36 de ani mai târziu, acţiunile celor doi au fost cumpărate de grupul Louis Vuitton Moet Hennessy cu 1,6 de miliarde. 

    Feeney a înfiinţat The Atlantic Philanthropies în 1982, una dintre cele mai mari fundaţii private din lume, cu care sprijină diferite cauze, de la educaţie, ştiinţă şi sănătate până la respectarea drepturilor civile de-a lungul a mai multor ţări, precum Statele Unite, Australia, Vietman sau Irlanda. În ultimii 30 de ani, prin intermediul organizaţiei Feeney a donat 6,2 miliarde de dolari către diferite cauze.

    “Am avut o idee în mintea mea care nu s-a schimbat niciodată, aceea că trebuie să-ţi foloseşti bunăstarea pentru a ajuta alţi oameni. ” a spus el.

    În 2012, revista Forbes a spus despre el că “este omul care a făcut mai multe pentru Irlanda decât oricine de la Sfântul Patrick încoace”.

    Nu deţine o casă sau o maşină şi poartă un ceas Casio pe care l-a cumpărat cu doar 15 dolari.

    Averea sa din prezent este estimată la doar 1.5 milioane de dolari, bani pe care vrea să-i doneze până în 2020.

     

  • Fonduri de peste 36.000 euro în 3 luni pe Sprijina, platforma de crowdfunding

    Românii care şi-au înscris proiectele şi cauzele pe Sprijina.ro, cea mai nouă platformă de crowdfunding din România, au primit finanţare totală de peste 36.000 euro, de la lansarea platformei, în luna iulie a acestui an.

    Printre proiectele care au avut un impact puternic în rândul susţinătorilor este cel al unei maramureşence, care a obţinut finanţare de 128% în prima zi de prezenţă pe platformă.

    Conform datelor Sprijina.ro, de la lansarea platformei până în prezent, au fost finanţate 139 de proiecte din diverse domenii, de la educaţie şi cauze sociale la sport şi antreprenoriat. Acestea au atras peste 1.200 de donaţii, care au generat fonduri totale de mai mult de 36.000 euro. 

    În prezent, pe Sprijina.ro sunt înscrise 15 proiecte active, care îşi caută finanţare, precum şi alte 44 de proiecte, în stadiul de draft şi promovare, urmând a fi publicate. Numărul userilor cu profile aprobate pe platformă a depăşit pragul de 1.000, crescând cu 60% în ultimele 2 luni.

    ”Rezultatele extraordinare ale acestui proiect demonstrează, încă o dată, importanţa pregătirii şi promovării corecte în obţinerea finanţării. Iniţiatoarea a creat un proiect de sezon, a dezvoltat foarte bine partea de recompense  şi l-a comunicat în rândul publicului ţintă încă din primele clipe”, a declarat Remus Pakei, Project Manager Sprijina.ro.

  • Coordonează departamentul de drept penal al SCA Zamfirescu Racoţi & Parteners

    Coordonează activitatea a cinci avocaţi, iar alături de preocupările specifice oricărui manager privind dezvoltarea departamentului din punct de vedere profesional şi financiar, responsabilităţile sale includ gestionarea relaţiei cu clienţii, stabilirea strategiilor juridice, coordonarea echipei precum şi cooperarea cu celelalte departamente din cadrul firmei. 2014, spune Antoniu Obancia, a fost un an bun, în care proiectele au fost mai numeroase şi complexe, ceea ce a determinat o redimensionare a echipei prin cooptarea de noi colegi. „Financiar, aşa cum era de aşteptat, rezultatele au depăşit pe cele ale anului precedent.“

    Absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti (1999), dar şi  studiilor postuniversitare în ştiinţe penale (2001), Antoniu Obancia a urmat şi doctoratul (2010-2013) în drept comercial – insolvenţă. Şi-a început activitatea în cadrul Zamfirescu Racoţi & Partners în 2006, la departamentul de litigii comerciale.

    Sporadic, povesteşte el, a instrumentat şi cauze penale de mică anvergură, care aveau legătură cu proiectele de drept civil-comercial. Treptat au apărut în portofoliu litigii privind legea incompatibilităţii, iar mai apoi cauze penale cu un grad de complexitate din ce în ce mai mare, aşa încât a început să alterneze litigiile civile cu cele penale, până a propus să se dedice preponderent dreptului penal şi să se preocupe de dezvoltarea noii activităţi şi a echipei. „O trăsătură elocventă a acestui parcurs profesional, în 2010 am început doctoratul într-un domeniu în care aveam o mare implicare profesională: insolvenţa.“

    Pe termen lung, Antoniu Obancia se vede „în aceeaşi sferă de competenţă, dar înzecită ca proporţii. Desigur, cu evitarea suprasolicitării. Echipa este cheia

  • Povestea tinerei din Buzău care a fost desemnată “studenta anului pe alte continente”

    Viorica Raluca Contu a fost desemnată “studenta anului pe alte continente” pentru că a studiat cauzele bolii Parkinson. Premiul a fost decernat de către Liga Studenţilor Români din Străinătate, în urma jurizării realizate de peste o mie de personalităţi din mediile academic, cultural, public şi privat din peste 50 de ţări. Liga Studenţilor Români din Străinătate a sărbătorit, de curând, şase ani de activitate.

    Boala Parkinson este o boală degenerativă ce apare în urma distrugerii lente şi progresive a neuronilor. Tulburările apar cel mai adesea între 50 şi 70 ani; spre deosebire de alte afecţiuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabilă, iar tratamentu este medicamentos şi chirurgical.

    Pentru a studia această boală o româncă şi-a părăsit oraşul natal, Buzău, pentru a urma studiile superioare în Japonia. A studiat ştiinţe farmaceutice la Universitatea Hiroshima, apoi a urmat un curs de master în ştiinţe medicinale la aceeaşi universitate.

    Proiectul ei de cercetare a fost despre cauzele bolii Parkinson, o boală neurodegenerativă a cărei apariţie este determinată de factori încă necunoscuţi. Bolile neurodegenerative sunt una dintre puţinele categorii de boli pentru care încă nu există nici metode de prevenire, nici tratamente bine stabilite.

    A simţit că trebuie să continuie cercetarea în neuroştiinţe, motiv pentru care a decis să urmez un curs de doctorat. În prezent, este student docto¬rand la Universitatea Yamanashi, departamentul de neurologie, şi student cercetător susţinut de Societatea Ja¬poneză pentru Promovarea Ştiinţelor la Institutul Naţional de Neuroştiinţe din Tokyo.
     

  • Care este cauza morţii “Regelui blues-ului”, B.B. King

    Informaţia a fost confirmată de Biroul de medicină legală din Las Vegas. Artistul american a murit în somn, la primele ore ale dimineţii de vineri, în oraşul Las Vegas, la două săptămâni după ce fusese spitalizat din cauza unui AVC de mică intensitate.

    Darin Brimhall, medicul personal al legendarului chitarist de blues, a confirmat faptul că acele AVC-uri de mică intensitate au fost provocate de diabet.

    Cauza oficială a decesului a fost demenţă multi-infarct, cea mai comună formă de demenţă vasculară, au precizat medicii americani.

    Numeroase personalităţi din industria muzicală, dar şi din alte domenii şi-au exprimat regretul şi tristeţea în urma decesului marelui artist american. Printre aceştia s-au aflat preşedintele Barack Obama, cântăreţii Eric Clapton, Lenny Kravitz, Ringo Starr, Paul McCartney şi Gene Simmons.

    B. B. King a fost diagnosticat cu diabet de tip 2 în anii ’80. Muzicianul a fost internat de urgenţă în prima parte a lunii aprilie, într-o clinică din Las Vegas, din cauza deshidratării, o complicaţie medicală generată de diabet.

    În luna mai, artistul a publicat un mesaj pe contul său de Facebook în care şi-a asigurat fanii că se simţea mai bine şi că primea îngrijiri medicale în domiciliul său din Las Vegas.

    În ultimii ani, artistul american a avut mai multe probleme de sănătate. În octombrie 2014, cântăreţul şi-a anulat cele opt concerte pe care le mai avea programate în turneul său nord-american, după ce a căzut pe scenă, în timpul unei reprezentaţii la House of Blues din Chicago.

    În aprilie 2014, celebrul chitarist şi interpret de blues le-a cerut iertare fanilor săi după o reprezentaţie bizară pe care a susţinut-o la Peabody Opera House din oraşul St. Louis, atribuită ulterior faptului că B.B. King uitase să ia unul dintre medicamentele ce i-au fost prescrise de medici.

    Născut în Mississippi, muzicianul american, căruia i se mai spune “King of the Blues” (“Regele blues-ului”), este considerat unul dintre cei mai mari chitarişti din toate timpurile şi mulţi artişti de seamă, precum Eric Clapton, spun că s-au inspirat de-a lungul anilor din muzica sa.

    B. B. King şi-a început cariera muzicală în 1947. În anii ’50, el susţinea, în medie, 275 de concerte pe an, iar în 1956 a susţinut 342 de concerte. În ultimii ani, cântăreţul a continuat să susţină, în medie, aproximativ 100 de concerte pe an.

    Recompensat cu 15 premii Grammy, B. B. King a avut numeroase piese de succes, cele mai cunoscute fiind “Every Day I Have The Blues” şi “The Thrill Is Gone”, interpretate de artist la chitara lui, Lucille.

    A fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în 1987. În 1990 a primit National Medal of Arts, iar în 2006 fostul preşedinte american George W. Bush l-a decorat cu Presidential Medal of Freedom.

    În decembrie 2008, B. B. King a concertat împreună cu Foo Fighters şi John Mayer la primul concert susţinut în onoarea artiştilor nominalizaţi la premiile Grammy, care a avut loc în Los Angeles.

  • Decalogul soluţiilor software pentru companii

    Dacă România vrea un PIB de peste 10.000 de euro pe cap de locuitor, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să devină mai productivă, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să îşi menţină competitivitatea, trebuie să se informatizeze.

    Dacă un manager vrea să ştie în timp real rezultatele companiei sale, trebuie să o informatizeze.

    Dacă un antreprenor vrea să îşi dezvolte firma, trebuie să se informatizeze.

    Pentru o relaţie mai bună cu clienţii, o companie trebuie să se informatizeze.

    Pentru o comunicare fluidă în interiorul companiei, informatizaţi-o.

    Dacă administraţia publică vrea să fie mai eficientă, trebuie informatizată.

    Dacă nu aveţi buget pentru o soluţie software de business, folosiţi “software as a service” şi cloud.

    Preţul are importanţa sa, dar esenţial este să vă definiţi nevoile şi să ştiţi ce soluţie vi se potriveşte.


    Cele zece enunţuri de mai sus rezumă o stare de fapt: una din cauzele evoluţiei destul de lente a econo-miei româneşti în ansamblu, dar şi a companiilor este lipsa informatizării, faptul că o mare parte dintre manageri şi antreprenori nu folosesc soluţiile software pentru afaceri. Datele Comisiei Europene arată că procentajul firmelor din România care utilizează tehnologii cum ar fi ERP (21%), facturile electronice (7,2 %), serviciile de cloud (2,8 %) sau reţelele de socializare (5,9 %) este printre cele mai scăzute din UE. Companiile din România trebuie să exploateze mai bine avantajele oferite de comerţul online, de reţelele de socializare şi de aplicaţiile de tip cloud, arată raportul DESI 2015, care plasează România pe ultimul loc în indicele european al economiei şi societăţii digitale. Care este realitatea, ce trebuie făcut, care vor fi evoluţiile?

    Puţină lume mai ţine minte, îmi spune Eugen Schwab-Chesaru, vice president – research la Pierre Audoin Consultants (PAC), că printre primele anunţuri făcute de OMV după preluarea Petrom a fost cel pentru achiziţia unui nou sistem in-formatic de gestiune şi control, în valoare de 55 de milioane de euro. „Au venit 35 de consultanţi din Austria, au împărţit sarcini, au strâns oferte din piaţă, au ales. După trei ani au multiplicat de o mulţime de ori profitul, iar productivitatea s-a dus la cer. Putem să ne uităm chiar şi la Sidex, ce au făcut indienii de la Mittal când au venit. Au zis: «Vrem ERP». Nu ştiau să lucreze fără. Nu ştiau, în India, ce se întâmplă aici: productivitate, minereu, dintr-o tonă de minereu aţi scos atâta ţeavă, atâta tablă, atâta ondulată, atâta dreaptă, care s-a dus acolo şi acolo, productivitatea pe metru pătrat, pe metru liniar, fără asta nu ştiau să lucreze. Scurt, nu este niciun mister“, rezumă Schwab-Chesaru situaţia şi nevoia folosirii unui sistem software pentru business. Mai mult, administraţia publică locală trebuie să îşi dubleze cheltuielile IT reale, cele care furnizează rezultate palpabile, şi să scadă cu 30% numărul de bugetari, pentru a funcţiona.

    Software pentru business înseamnă ERP, CRM, EAS, SFA, HCM, multele acronime care indică aplicaţiile folosite de manageri pentru a-şi gestiona companiile. Piaţa locală a soluţiilor informatice de business este estimată de specialiştii de la PAC la puţin peste 150 de milioane de euro, cu un ritm de creştere de 7,5%, superior ritmului creşterii pieţei soft-ware în ansamblu, de 5,5% pe an. Tendinţa de creştere cu un ritm superior celui al pieţei software în ansamblu se menţine şi pe plan internaţional: soluţiile software pentru companii au, cu 5,5%, o creştere dublă faţă de industrie.

    Dincolo de ritmul normal, creşterile sunt generate şi de schimbările care au loc în domeniu; în primul rând este vorba de migrarea soluţiilor spre cloud şi ceea ce se numeşte „software as a service“ – SaaS. O altă schimabre majoră este trecerea spre mobilitate, posibilitatea de a accesa şi a rula funcţii ale suitei de business de pe telefon sau tabletă. Şi, nu în ultimul rând, clienţii solicită din ce în ce mai des, iar companiile încearcă să ofere, soluţii de analiză a datelor care să ofere tendinţe, predicţii, evoluţii viitoare ale afacerilor.

    Înainte de a analiza toate aceste tendinţe, să privim bugetele. „Cred că în România nivelul bugetelor IT reprezintă 0,25 – 0,5% din cifra de afaceri a companiilor. Ceea ce este foarte, foarte puţin. În general în Franţa, Germania sau Marea Britanie respectivul buget ajunge şi la 1,5% din cifra de afaceri. Atenţie, în bugetul IT intră mai multe: amortizarea de software, hardware şi aşa mai departe, active IT, personalul şi tot ce înseamnă cheltuieli auxiliare, energie, birouri şi aşa mai departe“, spune Eugen Schwab-Chesaru. Daniel Mateescu, COO Totalsoft, principalul furnizor de soluţii ERP pe piaţa locală, cu suita Charisma, explică limitările pieţei locale prin lipsa de cultură de business, prin faptul că man-agerii nu văd avantajele unui produs software. „Vor să cumpere ieftin, piaţa de software de business românesc este foarte sensibilă la preţ. Degeaba spui că softul tău face mai multe şi este mai bun, îl cumpără pe cel mai ieftin. Este o lecţie pe care economia românească trebuie să o înveţe. De circa 10 ani, de când vindem în străinătate, vedem difer-enţa de cultură. Când vindem în afară preţul este ultimul care contează. Ei sunt foarte deschişi şi spun ce contează: criterii tehnice, de business, tehnologice, iar preţul este ultimul. Preţul ponderează nota totală cu circa 10 – 15%. În rest, contează să fie produsul care trebuie. La noi totul este la nivel de preţ, probabil şi din cauza situaţiei economice. Pe măsură ce o să creştem şi o să ieşim din criză, o să fie mai bine“, spune Mateescu.

     

  • Argumente ANAF trimise lui Ponta în cazul prejudiciilor: Lipsa unei baze de date, firmele fantomă

    Argumentele conducerii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală(ANAF) privind motivele care generează o recuperare scăzută a prejudiciului constatat de instanţele de judecată în cauze penale i-au fost transmise premierului Victor Ponta, printr-o notă de informare.

    În document se arată că, pentru perioada 2010-2012, se află în executare 8.261 de dosare, din care 1.656 dosare doar în 2014. Totodată, ANAF este în curs de inventariere a sumelor stabilite de instanţe şi acoperite prin măsuri asigurătorii, precum şi de defalcare pe unităţi ale parchetelor (DNA, DIICOT, parchete judeţene).

    Referitor la recuperarea scăzută a prejudiciului, conducerea ANAF îl informează pe prim-ministrul Victor Ponta asupra cauzelor care, în opinia instituţiei, împiedică obţinerea unor rezultate satisfăcătoare.

    “Deciziile instanţelor se comunică direct unităţilor de administrare, fără a exista o bază de date la nivel naţional. Avem instrumentări de dosare cu autori necunoscuţi sau firme fantomă care duc la hotărâri de judecată ce nu pot fi valorificate. Se dispune însă confiscarea şi în astfel de cazuri, iar sumele se adaugă la totalul despre care vorbim. Totodată, avem situaţii în care motivarea şi comunicarea hotărârilor de judecată se fac cu destulă întârziere, astfel încât bunurile ajung să fie vândute până suntem înştiinţaţi că trebuie să le confiscăm. Sunt situaţii în care comunicarea se face în extras din titlul executoriu, ceea ce obligă unităţile fiscale să identifice, să solicite şi să obţină documentele complete care au stat la baza cazului respectiv. În procesul cercetării penale, unele măsuri asigurătorii dispuse se transmit pentru ducere la îndeplinire către organele MAI şi, ulterior, dispozitivul sentinţei se transmite şi la organul fiscal. Există chiar şi situaţii în care bunurile mobile sau imobile ce urmează a fi valorificate prin licitaţie să nu prezinte niciun fel de interes chiar şi în condiţiile în care preţul de pornire este diminuat cu 50%”, se arată în document.

    De asemenea, conducerea ANAF arată că sunt multe cazuri în care este vorba de bunuri imobile obţinute în timpul căsătoriei, iar această situaţie impune un proces de partajare, ceea ce înseamnă proceduri anevoioase de partaj judiciar, dar şi situaţii când persoanele vinovate sunt în penitenciar pentru executarea pedepsei şi nu au surse de venit sau bunuri.

    “De multe ori, bunul pe care vrem să-l valorificăm este atribuit soţului care nu este debitor sau este imposibil să valorificăm doar o cotă-parte din acel bun. Emiterea titlurilor de creanţă este fără instituirea de măsuri asigurătorii ceea ce situează ANAF în imposibilitatea de a executa bunul. De asemenea, debitorii sunt persoane care au săvârşit infracţiuni, marea lor majoritate fiind în penitenciare, nu figurează cu venituri şi nu deţin bunuri urmăribile. Opozabilitatea actelor de executare şi parcurgerea etapelor procedurale implică desemnarea unor reprezentanţi legali ai acestora, fapt ce conduce la prelungirea timpului de acţiune. Din analiza măsurilor asigurătorii dispuse în timpul cercetării penale sau în instanţă, precum şi a situaţiei bunurilor, veniturilor şi conturilor, se constată că debitorii nu au avut niciodată un patrimoniu concret la nivelul prejudiciului”, se afirmă în informare.

    Pentru creşterea gradului de recuperare a prejudiciului, conducerea ANAF consideră că este nevoie de inventarierea cazuisticii din toate unităţile şi crearea unei baze de date la nivel naţional, precum şi de crearea unei aplicaţii informatice care să gestioneze baza de date, urmărind stadiul executării fiecărui titlu de creanţă/hotărâre definitivă, astfel încât să se ştie “la centru” tot ce se întâmplă în teritoriu şi unde apar probleme.

    Totodată, este solicitată înfiinţarea şi operaţionalizarea, de la 1 iulie, a unei structuri administrative dedicate la nivel naţional, formată din specialişti care să se ocupe exclusiv de monitorizarea şi coordonarea acţiunilor de recuperare a prejudiciilor, precum şi înfiinţarea de servicii teritoriale de coordonare a acestei noi activităţi distincte la nivelul fiecărei direcţii regionale.

    “Aceste servicii vor fi, la rândul lor, coordonate exclusiv de la centru. Odată cu operaţionalizarea structurii naţionale, vom solicita instanţelor de judecată să transmită deciziile şi structurii naţionale. În acest fel, vom avea un control direct şi eficient asupra situaţiei de ansamblu şi asupra problemelor care apar”, se menţionează în documentul trimis premierului, cerându-se totodată şi alocarea de personal şi de logistică.

    La finalul informării, conducerea ANAF propune ca în cadrul Ministerului Justiţiei să fie înfiinţată o structură care să monitorizeze integral întregul proces de recuperare a prejudiciilor.

    “Având în vedere cele prezentate anterior, considerăm ca fiind necesară înfiinţarea unei structuri în cadrul Ministerului Justiţiei cu rol de monitorizare şi coordonare a întregului proces de recuperare a prejudiciilor din infracţiuni în care sunt implicate parchetele şi ANAF”, se mai arată în documentul trimis premierului Victor Ponta.

    Marţi seara, premierul Victor Ponta a apreciat că ideea conform căreia ANAF nu este performantă în recuperarea prejudiciilor, invocată la ultimul bilanţ al DNA, a fost “o mică păcăleală”, el arătând că este nevoie de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

    “Critica nu e la ANAF. Dacă ne dă instanţa hotărâri definitive şi irevocabile şi nu se spune că sechestrul e o maşină care, în loc să valoreze 100.000 euro, valorează 5.000 euro, sigur că noi recuperăm”, a spus Ponta, la România TV.

    El a confirmat totodată informaţia MEDIAFAX că Guvernul va înfiinţa o agenţie specială în acest domeniu, în subordinea Ministerului Justiţiei.

    În replică, Direcţia Naţională Anticorupţie a transmis, miercuri, că premierul creează o ”confuzie gravă” prin faptul că pune la îndoială datele referitoare la recuperarea prejudiciilor, prezentate de DNA la bilanţ, Victor Ponta încercând astfel să justifice gradul scăzut de recuperare a produselor infracţionale de către ANAF.

    “În încercarea de a justifica gradul scăzut de recuperare a prejudiciilor, de către ANAF (instituţie aflată în subordinea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor) premierul Victor Ponta afirmă că “e aşa, o mică păcăleală” faptul că ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – n.red.) nu ar recupera decât 10% din prejudiciile constatate în dosarele penale, pretinzând că, în realitate, nu ar exista hotărâri judecătoreşti care să impună această recuperare, ci doar sechestre ce nu ar putea să angajeze ANAF în recuperarea prejudiciilor”, se arată în comunicatul DNA.

    Conform sursei citate, în Raportul anual de activitate al DNA, la a cărui prezentare a participat şi premierul Victor Ponta, care a avut loc în 24 februarie, se preciează faptul că “hotărârile judecătoreşti rămase definitive în cauzele DNA în anul 2014 au inclus confiscarea şi recuperarea de produse infracţionale în sumă de peste 310 milioane de euro, de trei ori mai mult decât în anul 2013. Dacă această sumă ar fi efectiv executată, ar putea fi asigurat fondul de salarii pe care statul îl plăteşte medicilor din România într-un an. Este important ca organele fiscale să execute efectiv aceste hotărâri”.

    DNA subliniază că aceste hotărâri judecătoreşti sunt executorii, iar instituţia abilitată să le pună în aplicare, în sensul recuperării efective prejudiciilor, este ANAF.

    Săptămâna trecută, la bilanţul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis şi a premierului Victor Ponta, şeful DNA, Codruţa Kovesi, a arătat că hotărârile judecătoreşti definitive în cauzele DNA au inclus confiscarea a peste 310 milioane de euro, sumă care, dacă ar fi fost executată şi recuperată, ar fi asigurat fondul de salarii pe care statul îl plăteşte tuturor medicilor într-un an.

    “Sumele confiscate pot reprezenta o sursă semnificativă de venituri publice, un element care nu trebuie ignorat. Hotărârile judecătoreşti rămase definitive în cauzele DNA în 2014 au inclus confiscarea şi recuperarea de produse infacţionale în sumă de peste 310 milioane euro, de trei ori mai mult decât în anul 2013. Dacă această sumă ar fi efectiv executată, ar fi putut asigurat fondul de slaraii pe care statul îl plăteşte tuturor medicilor din România într-un an de zile. Este important ca organele fiscale să execute efectiv aceste hotărâri”, a spus atunci procurorul şef al DNA.

    Conform legii, sumele respective trebuie valorificate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aflată în subordinea Ministerului Finanţelor.

    În urmă cu două săptămâni, agenţia MEDIAFAX a anunţat că Guvernul va crea o structură specială pentru valorificarea la nivel naţional a bunurilor confiscate în cadrul procedurilor judiciare penale, în încercarea de a creşte gradul de valorificare a creanţelor provenite din infracţiuni la cel puţin 25%, nivelul actual de valorificare fiind extrem de scăzut.

    Noua structură va fi denumită “Oficiul Naţional de Management al Bunurilor Sechestrate/Confiscate” şi va primi avizul Guvernului până la sfârşitul lunii martie, relevă un document consultat de MEDIAFAX.

    În prezent, Oficiul Naţional de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor provenite din Infracţiuni, din cadrul Ministerului Justiţiei, este structura cu atribuţii în acest domeniu, dar rapoartele şi evaluările internaţionale din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare al Comisiei Europene au indicat dificultăţi în activitatea de valorificare a bunurilor confiscate, deoarece competenţele de management al bunurilor sechestrate sunt partajate între mai multe autorităţi, fără o coordonare eficientă, cu impact inclusiv asupra sumelor efectiv recuperate de către ANAF prin procedurile de valorificare.

    Statistic, conform datelor furnizate de ANAF şi monitorizate de Oficiu, procentul de recuperare efectivă a sumelor de bani provenind din activitatea de punere în executare a ordinelor de confiscare emise de instanţele de judecată a înregistrat o scădere accentuată în ultimii ani.

    Astfel, potrivit unei statistici a Oficiului, în 2013, valoarea bunurilor sechestrate a depăşit 434 milioane euro, dar cea a bunurilor efectiv confiscate conform notificărilor ANAF a fost de doar 7,6 milioane de euro.

    La sfârşitul anului trecut, consilierul procurorului-şef al DNA Marius Bulancea a declarat că procurorii anticorupţie au pus sechestru, în 2014, asupra unor bunuri ce valorează 150 milioane euro, dar că acestea vor ajunge efectiv în patrimoniul statului abia peste patru-cinci ani, după ce vor fi date sentinţe definitive în dosarele în care s-au dispus măsurile asigurătorii.

    El a arătat că, imediat după ce aceste sentinţe rămân definitive, ANAF este autoritatea care trebuie să se ocupe de valorificarea bunurilor sechestrate.

    Anul trecut, pentru eficientizarea activităţii de recuperare efectivă a creanţelor provenite din infracţiuni, în special pe componenta de executare a ordinelor de confiscare, Ministerul Justiţiei a elaborat un act normativ pentru creşterea capacităţii instituţionale a Oficiului Naţional de a monitoriza procesul de recuperare a creanţelor, în special în etapa de valorificare, cu o bază de date proprie şi un sistem informatic naţional integrat de evidenţă a creanţelor provenite din infracţiuni, precum şi cu organizarea Oficiului la nivel de direcţie, nu doar de birou, şi suplimentarea schemei de angajaţi cu 10 posturi.