CONCERTUL DEPECHE MODE – GALERIE FOTO
În faţa unei Arene Naţionale arhipline, Dave Gahan şi colegii săi de trupă au apărut pe ritmurile melodiei “Welcome to My Wold”. La mai clasicul cântec “Angel”, solistul Depeche Mode şi-a etalat tatuajele de sub vesta-semnătură pe care o poartă.
Potrivit publicaţiei DailyMail , echipe de mentenanţă ale oraşului au fost surprinse de reporteri chinezi în timp ce stropeau iarba cu un agent de colorare. Chiar dacă se spune că acesta nu este toxic, locuitorii oraşului s-au plâns pentru că vopseaua le murdăreşte încălţările.
Producătorii vopselei au declarat jurnaliştilor că vând acest produs responsabililor de îngrijirea aspectului estetic al oraşului Chengdu de cel puţin cinci ani.
Site-ul companiei se laudă cu faptul că vopseaua durează până la 14 săptămâni, nu se spală când plouă şi colorează în verde chiar şi solul.Cei care se ocupă de acest tip de amenajare au refuzat să comenteze referitor la folosirea agentului de colorare, dar au menţionat că acesta ar fi de fapt un îngrăşământ pentru menţinerea vegetaţiei vii pe timp de iarnă.
Se pare că „înverzirea ierbii”nu este un caz singular în istoria esteticii oraşelor din China: un alt caz ar fi cel cu plasarea de oi false în terenurile aride din Mongolia Interioară pentru a-i face pe turişti să creadă ca animalele sunt crescute în continuare aici.
Notorietatea fenomenală a cântecului Gangnam Style, al cărui clip a fost vizionat pe YouTube de un număr record de oameni, a permis identificarea pe harta lumii a Coreii pentru milioane de tineri.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Ideea cu pragul îmi aparţine, dar chestiunea cu tristeţea este serioasă: un psiholog şi un sociolog, Schellenberg şi von Scheve, au făcut un studiu despre muzica pop a ultimilor 50 de ani şi au descoperit că hiturile din Top 40 au devenit din ce în ce mai lungi, din ce în ce mai lente şi din ce în ce mai triste. Versurile sunt din ce în ce mai preocupate de sine, cu tente din ce în ce mai negativiste, iar emoţiile transmise devin tot mai ambigue.
Cei doi au studiat hiturile apărute din 1965, anul când Stones au scris “Satisfaction”, până în 2009 şi spun că în timp muzicienii au folosit tot mai mult modurile minore, pe care cei mai mulţi ascultători, inclusiv copiii, le asociază cu tristeţea. Pentru amatorii de numere, în a doua jumătate a anilor ’60 85% din cântecele aflate în top erau scrise într-un mod major – vesele şi antrenante, cam ca Macarale al fraţilor Grigoriu, în timp ce în 2005 – 2009 procentajul scade la 43,5%.

Şi nu, nu este o consecinţă a crizei, pentru că în cifre absolute cei din anii ’90 erau trişti rău, mai rău decât în prezent. Dat fiind că Top 40 se bazează pe preferinţe, nu cred că muzicienii au devenit mai trişti, ci, de fapt, gusturile publicului s-au modificat. Babyboom-erii, Generaţia X, Generaţia Y, Generaţia Internet sau Z sau cea mai recentă, Generaţia conectată sau AO (Always On), au devenit din ce în ce mai triste. Cum tristeţea este un sentiment complex, nu i-aş da acestei schimbări o conotaţie negativă; să spunem că generaţiile au devenit, în timp, mai nuanţate şi mai sofisticate.
Tabloul săptămânii se leagă de tristeţe, este “Mater Dolorosa” pictată de Dieric Bouts (1415 – 1475), un ins care este încadrat de specialişti în ceva care se cheamă “primitivii flamanzii”, iar de nespecialiştii ca mine în “artişti care văd şi pictează emoţiile”. Bouts a fost un maestru al emoţiilor şi al expresiilor, iar Madona alăturată nu face decât să confirme aceasta. Cui îi place îi recomand şi “Pietà ” de la Luvru sau “Capul Sf. Ioan Botezătorul” de la Muzeul Naţional din Varşovia.
Într-un excepţional articol despre modul în care trebuie privit un tablou, profesorul şi criticul de artă James Elkins desluşeşte modul în care tristeţea poate fi receptată. Elkins a făcut o adevărată pasiune pentru “Mater Dolorosa” a lui Bouts, un tablou care i-a făcut pe privitori, la rândul lor, să lăcrimeze, iar articolul şi cărţile lui Elkins sunt pe internet.Aşa că n-ar mai fi multe de spus: dacă sunteţi trişti, să ştiţi că aşa este şi generaţia. Ascultaţi muzică şi priviţi un tablou, pentru ca şi generaţiile următoare să poată fi şi ele, la rândul lor, triste.