BusinessMagazin

Tag: campanie electorala

  • Glonţul de argint pentru turul l doilea: glumiţa

    Klaus Iohannis şi echipa sa au manifestat exact aceeaşi lipsă de tragere de inimă pentru lupta politică pe care “băsiştii” le-au reproşat-o constant celor de la PDL după preluarea partidului de către echipa Blaga şi apoi celor de la PNL după ruperea USL. Iohannis s-a mărginit să aplice pur şi simplu glumiţele sugerate de fanii de pe net, între care şi aceea de a sosi nepregătit şi în ultima clipă la una dintre dezbaterile televizate cu contracandidatul său, în ideea de a-l pune pe acesta în încurcătură prin efectul surprizei, numai că rezultatul a fost doar evidenţierea dispreţului lui Iohannis faţă de jurnaliştii postului tv, faţă de public şi chiar faţă de propria sa echipă de campanie.

    De partea cealaltă, fanii lui Victor Ponta n-au găsit nimic mai amuzant decât să arunce cu găini vii şi moarte în curtea ACL, anume ca să acuze lipsa de curaj lui Iohannis de a veni la o dezbatere cu Ponta, iar candidatul însuşi s-a prezentat la televizor drept mare apărător al independenţei justiţiei, doar pentru ca la o întâlnire cu alegătorii să le confirme acestora speranţa că “Băsescu va ajunge unde e Gică Popescu”. Acelaşi Ponta s-a prezentat drept un viitor preşedinte care îi va reconcilia şi uni pe toţi cei dezbinaţi timp de 10 ani de “regim băsist”, dar şi-a încheiat discursul cu promisiunea unei Românii “fără Băsescu şi fără Iohannis”.

    Pe cât de mult şi de inutil s-au cheltuit energie şi vorbe despre dezbaterile televizate înainte şi după consumarea acestora, pe atât de puţin vor fi influenţat acestea opţiunile de vot ale celor deja decişi. Pe unii dintre cei nehotărâţi poate îi va fi surprins neplăcut lipsa de pregătire şi de dorinţă a lui Iohannis de a se lupta pentru şansa lui sau îi va fi excedat zelul lui Ponta de a-şi combate adversarul tocmai prin metodele lui Traian Băsescu – exploatarea a diverse date statistice alese pe sprânceană şi dezvăluirile despre cât de “pisicuţ” ar fi fost Iohannis pe când voia să devină vicepremier în guvernul USL.

    Pe ansamblu însă, dezbaterile în sine n-au făcut decât să întărească aceeaşi concluzie, stimulată cu succes de propagandişti şi recunoscută de analişti încă dinaintea primului tur de scrutin, că alegerile prezidenţiale din 2014 nu sunt atât despre candidaţii înşişi şi capacităţile lor personale de a onora funcţia de la Cotroceni, cât despre spaime şi uri colective, respectiv despre mobilizarea electoratului la vot cu unicul motiv al blocării accesului la putere al echipei unuia sau altuia dintre candidaţi.

  • Suntem 9 milioane de eroi

    Pentru prima dată în România, internetul a devenit locul unde îndemnul de a merge la vot s-a auzit mai tare ca niciodată, sub cele mai variate forme.

    Pe internet românii au văzut primele imagini cu cei din diaspora, umiliţi în faţa secţiilor de votare, şi tot aici le-au transmis mesajele lor de solidaritate. Aici i-au văzut strigându-şi dreptul de a vota în faţa uşilor închise ale secţiilor de votare, păzite de forţele de ordine chemate pentru a preîntâmpina eventualele conflicte. Tot prin intermediul internetului i-au văzut şi în zilele următoare protestând în ploaie, în faţa ambasadelor. Pe internet, au fost publicate sute dacă nu mii de mesaje ale românilor din diaspora nemulţumiţi că au parcurs sute de kilometri şi au aşteptat ore în şir, dar nu au reuşit să voteze.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Bilanţul campaniei: ce donaţii şi subvenţii au primit candidaţii la prezidenţiale

    La capitolul alianţe şi partide, cele mai mari donaţii le-a primit Alianţa Creştin Liberală Partidul Naţional Liberal – Partidul Democrat Liberal – 2.844.733 lei (din care 2.444.393 lei de la persoane fizice şi 400.340 lei de la persoane juridice).

    Pe locul al doilea s-a situat Alianţa Electorală PSD-UNPR-PC – 2.717.769 lei (din care 2.148.475 lei de la persoane fizice şi 569.294 lei de la persoane juridice), urmată de Partidul Mişcarea Populară (810.050 lei, din care 714.050 lei de la persoane fizice). Restul partidelor şi al alianţelor au declarat donaţii mult sub 100.000 de lei.

    La capitolul candidaţi independenţi, cele mai mari donaţii le-a primit Călin Popescu-Tăriceanu (646.491 lei, din care 596.191 lei de la persoane fizice), urmat de Monica Macovei (283.766 lei, din care 204.874 lei de la persoane fizice) şi Teodor Meleşcanu (164.900 lei, exclusiv de la persoane fizice).

    Totodată, AEP a comunicat şi cuantumul subvenţiilor primite de partidele politice în luna octombrie, conform cu prevederile Legii nr.334/2006 şi ale Hotărârii de Guvern nr.749/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

    Suma cea mai mare a primit-o PSD – 292.526,84 lei, urmat de PNL – 203.284,48 lei, PDL – 142.118,90 lei şi PP-DD – 122.922,16 lei. Totalul subvenţiilor primite în octombrie de partidele politice a fost de 810.050 lei.
     

  • Bilanţul campaniei: ce donaţii şi subvenţii au primit candidaţii la prezidenţiale

    La capitolul alianţe şi partide, cele mai mari donaţii le-a primit Alianţa Creştin Liberală Partidul Naţional Liberal – Partidul Democrat Liberal – 2.844.733 lei (din care 2.444.393 lei de la persoane fizice şi 400.340 lei de la persoane juridice).

    Pe locul al doilea s-a situat Alianţa Electorală PSD-UNPR-PC – 2.717.769 lei (din care 2.148.475 lei de la persoane fizice şi 569.294 lei de la persoane juridice), urmată de Partidul Mişcarea Populară (810.050 lei, din care 714.050 lei de la persoane fizice). Restul partidelor şi al alianţelor au declarat donaţii mult sub 100.000 de lei.

    La capitolul candidaţi independenţi, cele mai mari donaţii le-a primit Călin Popescu-Tăriceanu (646.491 lei, din care 596.191 lei de la persoane fizice), urmat de Monica Macovei (283.766 lei, din care 204.874 lei de la persoane fizice) şi Teodor Meleşcanu (164.900 lei, exclusiv de la persoane fizice).

    Totodată, AEP a comunicat şi cuantumul subvenţiilor primite de partidele politice în luna octombrie, conform cu prevederile Legii nr.334/2006 şi ale Hotărârii de Guvern nr.749/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

    Suma cea mai mare a primit-o PSD – 292.526,84 lei, urmat de PNL – 203.284,48 lei, PDL – 142.118,90 lei şi PP-DD – 122.922,16 lei. Totalul subvenţiilor primite în octombrie de partidele politice a fost de 810.050 lei.
     

  • Campania electorală în cifre: cine a încălcat legea şi cum au fost pedepsiţi

    Faţă de campania din 2009, au fost înregistrate de cinci ori mai puţine contravenţii şi de patru ori mai puţine infracţiuni.

    În această campanie electorală s-au aplicat 85 sancţiuni contravenţionale, valoarea amenzilor fiind de 46.100 de lei. De asemenea, în urma verificărilor efectuate, au fost constatate 58 de infracţiuni, pentru care sunt cercetate 25 de persoane, faţă de campania din 2009, când au fost cercetate 194 de persoane.

    Pe parcursul acestei campanii electorale s-au desfăşurat 654 de manifestări electorale, în 424 de localităţi, din 39 de judeţe şi municipiul Bucureşti. Forţele MAI au asigurat măsurile de ordine publică la toate manifestările.

    Pentru ziua votării, 2 noiembrie, Ministerul Administraţiei şi Internelor a mobilizat peste 58.000 de angajaţi ai MAI – aproximativ 31.300 de poliţişti, 12.500 de jandarmi, 3.600 poliţişti de frontieră, 10.000 de pompieri şi peste 600 de forţe ale altor structuri operative ale ministerului.

    Principalele misiuni vizează asigurarea ordinii publice, paza secţiilor de votare şi prevenirea infracţiunilor electorale.

    În total, 11.300 de angajaţi ai ministerului sunt implicaţi în misiunile de menţinere a liniştii şi siguranţei publice, iar peste 34.200 vor asigura paza secţiilor de votare.

    Alţi 4.700 de specialişti ai Ministerului Afacerilor Interne vor fi mobilizaţi pentru verificarea şi soluţionarea sesizărilor privind incidentele şi evenimentele în legătură cu procesul de votare.

    MAI are, totodată, constituită o rezervă de intervenţie formată din 7.800 de angajaţi ai structurilor de ordine publică.

  • Friguri de toamnă: cum arată bilanţul campaniei pentru prezidenţiale (GALERIE FOTO)

    La fel de slabe au fost şi încercările echipelor de campanie de a copia stilul american, cu dezvăluiri pretins incendiare despre viaţa personală a candidaţilor, ori încercările clasic româneşti, bine exersate în toate campaniile, de înfricoşare, demonizare şi culpabilizare a electoratului care ar îndrăzni să voteze “iresponsabil” cu anumiţi candidaţi, acuzaţi că vor distruge ţara dacă ar ajunge la Cotroceni.

    În acest context, prim-planul campaniei a fost ocupat natural de acţiunile justiţiei, cu explozia fără precedent de dosare de la DNA, declanşate sau anunţate, care au afectat, într-un fel sau altul, politicieni de toate culorile implicaţi în campanie (Microsoft, Lukoil, Retrocedările ilegale de păduri, Trafic de influenţă pentru amnistie şi graţiere, Referendumul din 2012, Bercea Mondial, EADS, Loteria) şi cu amânarea repetată la CCR şi la ICCJ a deznodământului privind recursul ANI în dosarul incompatibilităţii lui Klaus Iohannis. Ca atare, echipele de campanie au încercat să speculeze în favoarea propriului candidat aceste acţiuni ale justiţiei, într-un efort de a convinge electoratul, după caz, ba că “se urmăreşte” scoaterea incorectă din joc a candidatului (de către adversarii politici, serviciile secrete, SUA, UE etc), ba că justiţia, serviciile, SUA şi UE îl sprijină pe respectivul candidat, inclusiv prin eliminarea adversarilor săi corupţi, pentru că numai el e de partea binelui şi a dreptăţii.

    Pentru electoratele deja ferm decise, exploatarea propagandistică a acţiunilor justiţiei n-a schimbat oricum mare lucru în intenţiile de vot; pentru cei mai puţin decişi, nu atât vânzoleala dosarelor, cât mai ales zvonistica şi scenarita aferente au putut genera însă fie un efect de demobilizare, fie de îndreptare către candidaţi din eşalonul al doilea, mereu gata să funcţioneze ca destinatari ai votului de protest.

    Ultimele sondaje de opinie făcute publice de institutele de sondare îi plasează pe Victor Ponta şi Klaus Iohannis pe primele locuri în intenţia de vot pentru turul I. Diferă însă atât procentele atribuite celor doi candidaţi, cât şi rezultatele privind ocupanţii locurilor 3-4: sondaj Sociopol – Ponta 41%, Iohannis 28%, Tăriceanu 7%, Udrea 6%; sondaj CSCI – Ponta 40%, Iohannis 29%, Tăriceanu 8%, Udrea 6%; sondaj IRES – Ponta 41%, Iohannis 30%, Udrea 7%, Macovei 6%; sondaj INSCOP – Ponta 40,6%, Iohannis 30,1%, Udrea 6,7%, Tăriceanu 6,2%; sondaj CCSCC – Ponta 36%, Iohannis 30%, Macovei 7%, Tăriceanu 6%. Pentru turul al doilea, toate casele de sondaje, cu excepţia ultimei, care indică egalitate între Ponta şi Iohannis, prezic victoria lui Ponta, la o diferenţă estimată de 7% (INSCOP) sau 10% (Sociopol, CSCI) faţă de Iohannis.

  • Dezbrăcarea candidatului acoperit: striptease cu perversiuni

    Motivat de suspiciunea că premierul Victor Ponta ar fi încălcat legea lucrând ca ofiţer acoperit al SIE pe când era procuror, în perioada 1997-2001, preşedintele Traian Băsescu a ieşit public să relateze că a încercat încă din 2013 să afle dacă în guvern sunt foşti sau actuali ofiţeri acoperiţi ai SIE, în ce perioadă au fost încadraţi şi dacă au fost specializaţi acolo, dar s-a izbit de refuzul repetat al şefului de atunci al SIE, Teodor Meleşcanu. Ca atare, preşedintele, conform declaraţiilor sale, a sărit ulterior peste acesta şi “a lucrat direct cu ofiţerii” din subordinea lui Meleşcanu.

    Preşedintele s-a ferit să încalce legea care interzice deconspirarea cadrelor serviciului inclusiv după ieşirea lor din activitate, făcând practic doar o declaraţie politică pe tema suspiciunii sale despre trecutul lui Ponta, deşi a adăugat că e gata oricând s-o susţină cu dovezi. Băsescu a prezentat două HG, din 2002 şi 2013, cuprinzând lista, respectiv actualizarea listei interne cu informaţii secrete de stat ale SIE, încercând să arate că a doua ar introduce într-un mod suspect şi fără avizul CSAT interdicţia de deconspirare a foştilor ofiţeri acoperiţi timp de până la 30 de ani de la ieşirea lor din activitate (o prevedere care însă încorpora standardele ORNISS de protecţie a informaţiilor clasificate). Un alt fost şef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, a explicat în urmă cu câteva săptămâni că SIE a cerut de multă vreme ca protecţia informaţiilor respective să fie consacrată într-o HG care să devină publică, ca să nu mai apară cazuri când cineva putea dezvălui secrete ale SIE fără să ştie că încalcă legea: aşa s-ar justifica în textul HG din 2013 explicitarea amănunţită a tuturor interdicţiilor legate de dezvăluirile despre activitatea SIE, respectiv faptul că HG din 2013 a fost publicată în MO, în timp ce cea din 2002 a rămas secretă, având caracter militar).

    Preşedintele Traian Băsescu a amintit şi o interpelare din 2013 a fostului senator PSD Valer Marian către premier, inspirată de consilierul său parlamentar Ovidiu Ohanesian (unul dintre ziariştii răpiţi în Irak în 2005), în care figura şi întrebarea dacă Ponta a lucrat pentru SIE în perioada menţionată mai sus. Ceea ce nu a amintit Băsescu e că aceeaşi interpelare conţinea şi întrebarea dacă e adevărat că înainte de depunerea jurământului de premier din mai 2012, Victor Ponta a fost chemat de Traian Băsescu la Cotroceni, de unde ar fi vorbit la telefon cu presupusul său ofiţer de legătură de pe vremea “acoperirii” – o întrebare care face uşor hazlie susţinerea preşedintelui că interpelarea lui Marian a devenit de interes şi potenţial credibilă pentru el abia când a coroborat-o cu emiterea HG din 2013 şi cu refuzurile lui Meleşcanu de a-i devoala pe foştii acoperiţi din SIE.

    “Până când a plecat Meleşcanu eu nu am mai avut încredere în ceea ce-mi spune şeful SIE”, a conchis Traian Băsescu. Chiar şi fără Meleşcanu la cârmă, SIE aflat acum sub conducerea lui Silviu Predoiu a emis un comunicat în care a explicat legalitatea emiterii HG din 2013 şi faptul că listele interne cu informaţii secrete de stat ale diverselor instituţii nu sunt condiţionate de avizul CSAT. Prin urmare, dacă şeful statului l-a criticat iniţial doar pe Meleşcanu, ulterior şi-a extins tirul la adresa SIE în ansamblu, acuzat că se implică în politică, dar şi la adresa serviciilor în general, acuzate că, din cauza mecanismelor slabe de control civil, au căpătat prea multă putere şi ameninţă să acapareze influenţă în varii instituţii ale statului.

    Realitatea este că toate legile relevante, deşi protejează ferm secretele serviciilor, în special cele ale SIE, în acelaşi timp interzic secretizarea informaţiilor în scopul de a se favoriza sau ascunde încălcarea legii, iar atât CSAT, cât şi comisia parlamentară de control al SIE au dreptul să verifice dacă activitatea serviciului respectă Constituţia şi legislaţia. Aşa încât demersul preşedintelui este legitim, chiar dacă vine la capătul a zece ani în care Băsescu însuşi a încurajat creşterea puterii serviciilor şi le-a lăudat constant performanţele. Dar faptul că acest scandal vine în plină campanie electorală şi că are atât de direct ca ţintă scoaterea din cursă a lui Victor Ponta, strict prin jocul dosarelor, pe ultima sută de metri înaintea alegerilor, decredibilizează inevitabil demersul lui Băsescu şi, cel puţin pe moment, nu face decât să sufle vânt electoral în pânze atât lui Ponta, cât şi lui Meleşcanu, devenit brusc erou al “luptei cu băsismul”.

    Mai departe, presupunând că ar putea fi confirmată, acuzaţia preşedintelui Băsescu pe tema Victor Ponta – fost ofiţer acoperit nu implică o răspundere penală a premierului, singura răspundere posibilă fiind cea disciplinară, oricum inaplicabilă din moment ce Victor Ponta nu mai e magistrat. Chiar neconfirmată, acuzaţia a deschis însă un vast orizont de potenţială răspundere morală, ceea ce a început să mobilizeze forţele din politică şi societatea civilă interesate să oblige SIE să dezvăluie ce s-a întâmplat în perioada 1997-2001 în biografia premierului, iar pe acesta din urmă să demisioneze şi să-şi retragă candidatura la preşedinţie.

    Acest orizont poate fi lărgit atât de mult, încât scandalul să ricoşeze în mod grotesc în exterior (şeful PPE, Joseph Daul, i-a cerut deja premierului să clarifice chestiunea), în justiţie sau economie (a apărut chiar ideea că toate deciziile de până acum ale guvernului Ponta pot fi puse sub semnul întrebării, după modelul de la autodemascarea lui Robert Turcescu, când inclusiv oficiali din guvern s-au bucurat nu numai să pună la îndoială toată activitatea acestuia, dar şi să condamne presa în ansamblu că ar fi compromisă de spioni). Măsura perceperii pericolului în tabăra Ponta au dat-o deja reacţiile deplasate ale unor politicieni şi televiziuni care s-au grăbit să pretindă că Traian Băsescu ar suferi de boli psihice sau neurologice, coborând astfel şi mai mult nivelul unei campanii electorale deja marcate de vulgaritate şi derizoriu.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 29 septembrie – 5 octombrie

    29.09 – 7.10
    Audierea în comisiile PE a candidaţilor pentru funcţiile de comisari europeni (Bruxelles)

    29.09
    DG-EFIN publică sondajele pe septembrie privind climatul de afaceri şi de consum din zona euro

    30.09
    Şedinţa CA BNR pe probleme de politică monetară

    30.09
    Eurostat anunţă datele privind şomajul în august pentru UE şi zona euro

    1.10
    INSSE publică a doua rundă de date provizorii privind PIB în T2

    2.10
    INSSE anunţă cifra de afaceri în comerţ pe primele opt luni

    3.10
    Începutul campaniei electorale oficiale pentru alegerile prezidenţiale

    3-5.10
    Târgul de nunţi Ghidul Miresei (Romexpo Bucureşti)

    3.10
    Eurostat anunţă datele privind comerţul în august pentru UE şi zona euro

    până la 4.10
    Bucharest Art Week (spaţii publice şi expoziţionale din Bucureşti)

  • Podul de voturi peste Prut

    După recenta vizită a premierului în R. Moldova pentru inaugurarea gazoductului Iaşi-Ungheni, unde a participat şi comisarul european pentru energie Guenther Oettinger, a urmat declaraţia preşedintelui că la încheierea mandatului va vizita R. Moldova şi va cere cetăţenie moldovenească. Declaraţia lui Traian Băsescu a retrezit speculaţiile apărute în presă în 2013, cu prilejul vizitei lui de atunci la Chişinău, că ar vrea să devină preşedinte al R. Moldova ori măcar să-şi continue cariera politică la Chişinău, cu sprijinul unor apropiaţi originari de peste Prut (Eugen Tomac, fostul şef al PMP şi actualul şef de campanie al Elenei Udrea, sau primarul unionist al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, naşul de botez al nepoatei preşedintelui Băsescu).

    A urmat o nouă mutare a premierului Ponta, care a sugerat la Alba-Iulia că în mandatul său ar vrea să se facă a doua Mare Unire a României după cea din 1918, provocând iritarea Moscovei, care a transmis că astfel de declaraţii care sugerează o unire a României cu R. Moldova sunt iresponsabile, inacceptabile şi a cerut o reacţie oficială a UE. Motivul, reclamat de Moscova sau de proruşii de la Chişinău şi în raport cu declaraţiile unioniste ale preşedintelui Băsescu, este că nicio ţară din UE nu poate susţine că nu recunoaşte independenţa şi suveranitatea unui alt stat.

    În replică, premierul Ponta, cu gândul la campania electorală, s-a declarat bucuros că e criticat de Rusia – o declaraţie menită nu atât pentru urechile electoratului său, care nu se remarcă prin rusofobie, cât pentru urechile adversarilor săi politici, care au început automat să-i reproşeze că a făcut declaraţiile despre unire anume ca să-şi atragă mânia Moscovei şi să pară astfel mai prooccidental decât este. Victor Ponta a avut totuşi grijă să-şi modereze tonul, precizând că el de fapt vrea, alături de premierul moldovean Iurie Leancă, doar integrarea R. Moldova în UE până în 2018-2019.

  • Campania electorală: să-i zăpăcim cu cifre şi să condamnăm Rusia

    Dorinţa de a evita cu orice preţ percepţia că s-ar plia solicitării preşedintelui de a vedea măcar “o foaie A4” cu sursele de compensare a pierderii de venituri la buget de pe urma scăderii CAS l-a făcut pe premier să iasă în public cu pliantul electoral care comunică doar indirect că reducerea CAS va fi contrabalansată de efectele de multiplicare rezultate din lăsarea la dispoziţia firmelor private a 4,8 mld. lei anual, calculate la 1,3 mld. lei generate de crearea de noi locuri de muncă, 1,25 mld. lei din TVA ca urmare a investiţiilor noi, la care se adaugă 4 mld. lei din recuperarea a măcar 10% din datoriile firmelor în insolvenţă şi 1,9 mld. lei din reducerea cu 10% a evaziunii fiscale estimate la CAS.

    Replica a venit imediat de la preşedintele Traian Băsescu, care a sugerat fin că statul ar putea deveni incapabil să plătească pensiile la timp, fiindcă efectul scăderii veniturilor din CAS coroborat cu efectul legii de indexare a pensiilor ar majora de la 12,5 mld. lei la peste 18 mld. lei a deficitului fondului de pensii, iar dacă guvernul îşi respectă obligaţia faţă de NATO de a creşte la aproape 2% din PIB bugetul apărării şi vrea şi să se încadreze în limita de deficit structural de 1% din PIB pentru 2015, ar avea nevoie de 13 mld. lei venituri în plus la buget faţă de veniturile acestui an, în condiţiile în care deja a redus investiţiile publice în economie, iar veniturile colectate pe prima jumătate a anului sunt sub ţintele planificate.

    Decizia de retrimitere de către preşedinte în Parlament a legii care prevede reducerea cu 5 puncte procentuale la angajator la CAS nu e privită însă deloc drept o catastrofă de tabăra guvernamentală: un consilier al premierului a estimat pe Facebook că dacă scăderea CAS nu se întâmplă în acest an, guvernul va avea oricum la dispoziţie circa 1 mld. euro anual pentru investiţii pentru crearea de locuri de muncă, ceea ce ar avea “un efect de comunicare chiar mai bun decât prin reducerea CAS”.

    În acelaşi timp, rivalitatea politică internă şi dorinţa de a se remarca în ochii SUA, în perspectiva alegerilor din toamnă, i-au făcut pe preşedinte şi pe premier să se prindă într-o veritabilă întrecere de discursuri de înfierare fie numai a Rusiei pentru doborârea avionului MH17 (cazul premierului Victor Ponta), fie nu numai a Rusiei, ci şi a Franţei şi a Germaniei, acuzate indirect că n-au fost în stare să prevină escaladarea ostilităţilor din Ucraina pentru că şi-au pus interesele economice în raport cu Rusia mai presus de valorile democraţiei occidentale (cazul preşedintelui Traian Băsescu).

    Diferenţele dintre Băsescu şi Ponta rămân însă clare: primul, profitând de faptul că scandalul înregistrărilor din Polonia a a demolat visul actualului guvern de la Varşovia de a acţiona ca lider al ofensivei diplomatice europene antiruse, are în continuare ambiţia de a se comporta măcar ca lider de opinie al “noii Europe” (esticii interesaţi să frâneze, cu sprijinul SUA, o creştere a influenţei ruseşti în zonă), în timp ce al doilea şi-a păstrat tendinţa de a se ascunde prudent după deciziile celor mari de la Bruxelles sau Berlin, declarând doar că România va urma întocmai linia de politică externă promovată de Vest.