Un stâlp de electricitate în mijlocul drumului este cea mai nouă problemă la centura de ocolire a municipiului Caracal, care se construieşte de şapte ani, perioadă în care terenul a suferit atât de multe modificări încât stâlpii de iluminat trebuie relocaţi, fiind nevoie de noi exproprieri.
Stâlpul de electricitate a rămas exact în mijlocul căii de rulare, într-un sens giratoriu al centurii de ocolire a municipiului Caracal, încă nedeschisă traficului rutier.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Cea mai scupă casă din lume a fost pusă la vânzare în sudul Franţei, pentru suma de un miliard de euro.
Villa Les Cèdres, care a fost construită în jurul anului 1830 a fost cândva reşedinţa regelui Belgiei, Leopold al II-lea. Este localizată în oraşul exclusivist Saint-Jean-Cap-Ferrat, apoape de Nisa.
Conform Daily Mail, proprietarul actual al casei, Suzanne Marnier-Lapostolle, un membru al familiei Marnier, ar căuta ceva mai mic în care să trăiască. Casa a aparţinut familiei, celebră pentru fabricarea coniacului, din anul 1920.
Proprietatea are 10 dormitoare, o piscină de dimensiuni olimpice, o sală de bal şi grajduri pentru 30 de cai.
Dincolo de pasiunea pentru cai, mai mulţi antreprenori au decis să dezvolte businessuri pe baza acestei tendinţe, înfruntând parcă starea în care se află hergheliile din România.
Până în 1800, secolul Revoluţiei Industriale, calul era principala resursă fizică şi nonextraterestră pentru tracţiune. Poate înainte să fi fost implicate alte civilizaţii la construirea piramidelor.
Cu cât era mai grea sarcina de cărat, cu atât aveai nevoie de mai mulţi cai. Astfel, calul a devenit o referinţă pentru cei care au dezvoltat primele motoare cu aburi. Şi chiar nu vă aburim. Pentru a le vinde oamenilor aceste motoare cu aburi, trebuia să găseşti o asociere pe înţelesul tuturor între puterea unui vehicul alimentat cu motor cu aburi şi calul de tracţiune.
CITEŞTE AICI CUM SE CALCULEAZĂ CALUL PUTERE ŞI CINE L-A INVENTAT
În ultimii ani, în domeniul echitaţiei s-a petrecut o veritabilă explozie, acest sport devenind tot mai popular în rândul românilor. Dincolo de pasiunea pentru cai, mai mulţi antreprenori au decis să dezvolte businessuri pe baza acestei tendinţe, înfruntând parcă starea în care se află hergheliile din România. Centrele de agrement din domeniu s-au înmulţit în ultimii ani, dar costurile pentru practicarea echitaţiei nu sunt mici, nici pentru întreţinerea cailor, iar pentru performanţe în concursuri sumele necesare sunt ameţitoare. Cât de profitabile sunt centrele de echitaţie sau afacerile de turism ecvestru?
Îmi aduc bine aminte de prima mea experienţă pe şaua unui cal: să fi avut vreo 7 sau 8 ani, iar părinţii s-au gândit să ne ducă, pe mine şi pe sora mea, la un centru de echitaţie. La vremea respectivă era ceva destul de rar, ţin minte că am stat o bună perioadă de timp pe bancheta din spate a maşinii până să ajungem acolo; odată ajuns, însă, am fost fascinat de frumuseţea şi nobleţea cailor. Nu mi-am închipuit că o să ajung, mulţi ani mai târziu, să scriu despre popularitatea tot mai mare a acestui sport.
Deşi nu am mai mers de multe ori la un centru de echitaţie, fascinaţia mea pentru cai a rămas aceeaşi. Pare, de altfel, că tot mai mulţi români încep să împartă sentimente de acelaşi tip. Dincolo de pasiune, însă, calul poate fi şi un business – mai profitabil sau mai puţin profitabil.
Cele mai recente date ale Ministerului Agriculturii, din luna iunie a acestui an, arată că în România există puţin peste 511.000 de cai; dintre aceştia, doar 2.500 aparţin unor companii sau asociaţii private. Acesta ar trebui să fie, în teorie, numărul cailor folosiţi pentru echitaţie sau alte activităţi în cadrul centrelor de agrement. Numărul este însă mai mare, pentru că în România există un număr ridicat de pensiuni sau alte unităţi de agroturism ce oferă clienţilor posibilitatea de a se plimba pe cal, fără a declara aceste lucruri autorităţilor. La nivelul întregii ţări sunt în jur de 150 de centre de echitaţie şi tot mai mulţi români sunt interesaţi de acest sport. Astfel, creşte şi numărul celor care deţin cai pentru agrement, fie ca afacere, fie pentru uzul personal, în condiţiile în care doar cazarea unui cal costă în jur de 350 de euro pe lună. La care se adaugă însă tot felul de alte costuri – de pildă cele cu medicamente, cu antrenamentul sau cu participarea la concursuri.
„Nici în visele mele cele mai optimiste nu am crezut că în ultimii trei ani va fi aşa un boom în dezvoltarea echitaţiei româneşti”, povesteşte Sorin Săveja, secretarul general al Federaţiei Ecvestre Române. „E ceva de necrezut, o veritabilă explozie, mai ales în zona Bucureştiului: cererea depăşeşte oferta cu mult, nu găseşti un loc unde să laşi un cal în pensiune”, argumentează Sorin Săveja.
În afară de cluburile oficiale afiliate federaţiei, spune el, sunt numeroase cluburi private deţinute sau administrate de cascadori sau de persoane private. Între avantajele cluburilor care se afiliază la Federaţia Ecvestră Română, explică Săveja, în primul rând se numără faptul că astfel beneficiază de avantajele legii sportului şi nu sunt plătitoare de TVA. „Apoi, beneficiază de posibilitatea de a fi sponsorizate în limita legii, cu 6% – sigur, legea e foartă proastă, de asta călăria e în proporţie de 99,9% privată în România. Noi ne jucăm cu jucăriile altora; printr-un sistem educaţional pe care noi, ca federaţie, îl impunem, încercăm să ridicăm gradul de pregătire inclusiv în centrele de echitaţie. Persoanele pe care le vedeţi la televizor că prestează prin pensiuni nu au dreptul de practică decât dacă dau un examen şi au minimum un carnet de monitor, ca să nu mai zic instructor. Mai mult, la doi ani de zile trebuie să urmezi un curs scurt de verificare, altfel îţi pierzi dreptul de practică. Când organizăm un curs sunt cozi cât casa, pentru că ei răspund juridic; în călărie se poate întâmpla orice, de la a rupe un deget până la a omorî un om”, spune reprezentantul Federaţiei.
Tot el povesteşte că în 2013, în Statele Unite s-a calculat numărul accidentelor în ramurile sportive; faţă de motociclism, călăria are un grad de risc de 27 de ori mai mare. „Sigur, era vorba de cazuri spitalizate: în călărie 40% din accidente sunt pe jos, nu călare; calul te loveşte, te muşcă, te împinge sau te calcă.”
În cadrul evenimentului prezentat de Dieter Zetsche, maşina a intrat pe scenă avându-l la volan pe Lewis Hamilton, triplu campion mondial de Formula 1.
Motorul de V6 de 1,6 litri e completat de 4 motoare electrice, iar rezultatul e unul pe măsură: peste 1.000 de cai putere.
Project ONE este modul prin care Mercedes-Benz şi AMG au ales să sărbătorească 50 de ani de activitate ai celor din urmă; produsă în doar 275 de exemplare, maşina are sub capotă un motor de Formula 1 – mai exact, cel cu care Hamilton a câştigat Campionatul Mondial în 2015.
Tehnologia denumită Formula 1 hybrid technology poartă şi sigla EQ, noul brand al celor de la Mercedes-Benz pentru maşini electrice. Project ONE poartă o siglă uşor modificată, EQ Power Plus, pentru că vorbim de mai mult decât o simplă maşini cu motor electric.
Preţul vehiculat de publicaţiile de specialitate este de aproximativ 2,5 milioane de euro, dar probabil că se vor găsi destui clienţi care să ofere suma cerută.
Sursă foto/video: Daimler
“Cea mai mare împlinire este că un vis ce părea aproape imposibil de realizat este acum realitate şi sunt din ce în ce mai mulţi oameni care se bucură de facilităţile şi serviciile centrului nostru de echitaţie“, îşi descrie Ionuţ Popescu proiectul pe care s-a concentrat în ultimii ani, rezultatul unei investiţii de 500.000 de euro. Acesta se află pe coama unui deal, la trei kilometri distanţă de cea mai apropiată casă, în Runcu (judeţul Dâmboviţa). În prezent, Centrul de Echitaţie Potcoava este format dintr-o unitate de cazare cu 13 camere (în care se află şi un restaurant, o sală de conferinţe, spa) şi unde vin mai ales pasionaţii de turism ecvestru. Ei pot pot practica ”sportul aristocraţiei“ pe cei 13 cai din rasa Hafflinger aflaţi aici; opţiuni există însă şi pentru cei care nu se încumetă să se urce pe cal: pot opta între spa, tir cu arcul, trasee montane pe bicicletă. Originar din Bucureşti, Ionuţ Popescu s-a mutat în Runcu împreună cu familia sa odată cu dezvoltarea businessului. ”Ne place foarte mult, copiii sunt foarte fericiţi, agitaţia şi traficul aglomerat nu-mi lipsesc; în schimb teatrul, filmul, evenimentele culturale din Capitală, da.“
În 2016, primul an de funcţionare a Centrului de Echitaţie Potcoava, acesta a ajuns la un grad de ocupare de 41,5%, generând o cifră de afaceri de aproximativ 150.000 de euro. Previziunile lui Popescu sunt optimiste şi pentru anul în curs: antreprenorul se aşteaptă ca în 2017 centrul să ajungă la un grad de ocupare cuprins între 70 şi 85% şi o cifră de afaceri dublă faţă de anul anterior. 14 angajaţi permanenţi lucrează în prezent la Potcoava, iar peste vară antreprenorul mai angajează încă patru-cinci persoane.
Anterior descoperirii pasiunii sale pentru cai, Ionuţ Popescu a studiat la Facultatea de Jurnalism şi a urmat apoi mai multe module de afaceri din cadrul Open University. Şi-a început parcursul profesional devreme, la 18 ani, ca asistent de marketing într-o companie din grupul RTC. ”Apoi, am fost pe rând: «tipul de la IT», manager IT, agent de vânzări, director de vânzări (papetărie), director vânzări IT (hardware şi software)“, îşi descrie el parcursul profesional. A decis că sosise momentul să înceapă un proiect antreprenorial în 2011, când a dezvoltat împreună cu fratele său o companie de servicii fiscale şi juridice.
Ideea dezvoltării centrului de echitaţie îi venise însă în 2008, după ce, într-un weekend, a participat la Cross Country Farm, lângă Sighişoara. De atunci, nu i-a mai ieşit din cap ideea de a avea ”un loc cu cai la poalele muntelui“, iar un an mai târziu a cumpărat terenul pe care se află astăzi Potcoava. În 2010, a scris un proiect pentru accesarea de finanţare europeană, iar între 2013 şi 2015 a urmat construcţia propriu-zisă a proiectului. Valoarea totală a proiectului este de aproape 500.000 de euro, jumătate din sumă provine din finanţarea europeană, iar restul de 50%, din credite bancare. Recuperarea acesteia se va face, potrivit previziunilor lui Popescu, în maximum 10 ani.
Din 2015 şi până azi, s-a axat pe promovarea şi îmbunătăţirea serviciilor pe care le oferă la Potcoava. Acum, la final de săptămână, toate cele 13 camere ale centrului sunt ocupate, iar pe perioada verii se ocupă integral şi nopţile din timpul săptămânii. Majoritatea celor care vin aici sunt din Bucureşti – locul fiind la 115 km de Capitală -, iar accesul se face prin Bucureşti – Târgovişte – Fieni – Runcu, pe o rută departe de aglomeratul DN1 sau de autostradă. Cei mai mulţi dintre oaspeţii de la Potcoava sunt familii cu copii; de asemenea, un segment important îl reprezintă şi companiile care vin pentru diferite activităţi de team building sau instruire (aici este inclusă şi o componentă de educaţie asistată prin cai). Astfel, veniturile sunt generate de turismul de retail, de taberele organizate acolo (care, potrivit lui Popescu, se repetă anul acesta), team buildinguri corporate. Oaspeţii care vin aici plătesc 220 de lei cazare/noapte pentru o cameră dublă şi 115 lei/zi pentru masă. În ceea ce priveşte echitaţia, o sesiune de o zi pe traseele din împrejurimi pentru persoanele experimentate costă 240 de lei, iar lecţiile de echitaţie de o oră pentru începători costă 80 de lei. Există opţiuni şi pentru cei mai puţin pasionaţi de echitaţie: închirierea unei biciclete costă 80 lei/zi şi poate fi folosită pe traseele din împrejurimi. Centrul de Echitaţie Potcoava este dotat şi cu tir cu arcul, spa, o sală de conferinţe – servicii pe care Popescu le descrie necesare ”pentru completarea timpilor dintre orele de călărie“.
Ionuţ Popescu nu indică un singur aspect dificil în dezvoltarea proiectului, ci spune că de amestecul de probleme diverse, de la finanţare europeană, credite bancare la construcţia propriu-zisă, avize şi autorizaţii, s-au legat principalele provocări. Însă şi aspectele specifice acestui business au reprezentat probe de trecut. Spre exemplu, caii de la centrul său de echitaţie sunt din rasa Hafflinger, ”calul de munte din Tirol“, despre care spune că i-a luat un an de zile să-i aleagă. ”Aveam nevoie de o rasă de cal de munte, care să fie obişnuit cu drumurile înclinate, să nu fie un cal înalt fiindcă în România sunt mulţi începători –, iar acesta are o înălţime medie de 1,5 m, să fie un cal blând şi totuşi să nu fie adormit, are şi un strop de sânge de cal arab.“ Popescu spune că aceştia au costat câte 2.500 de euro, iar în ceea ce priveşte întreţinerea lor, aceasta generează costuri de 1.000 lei/lună.
În ceea ce priveşte planurile de dezvoltare a afacerii, Popescu spune că în acestea intră, pe lângă îmbunătăţirea facilităţilor şi serviciilor prezente (în principal în zona de agrement ecvestru şi mâncare naturală), promovarea Centrului de Echitaţie către turiştii din vestul Europei. ”Îmi place România, este o ţară frumoasă şi plină de oportunităţi. Proiecte precum cel pe care l-am dezvoltat eu sunt aproape imposibil de realizat în ţările din vestul Europei, unde nu mai sunt terenuri virgine disponibile. Viaţa sălbatică este încă prezentă în munţii şi pădurile României şi acest fapt reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea turismului“, descrie Ionuţ Popescu motivele pentru care a mizat pe acest proiect în ciuda obstacolelor întâlnite pe parcurs.
Iar când vine vorba despre a da un sfat antreprenorilor care ar vrea să dezvolte un proiect similar, trasează câteva dintre lecţiile pe care le-a învăţat el însuşi: ”Să îşi aloce timp pentru analiza pieţei, să caute să îşi cunoască foarte bine potenţialii clienţi şi nevoile acestora. Şi poate cel mai potrivit ar fi să găsească un mentor, o persoană care a trecut deja printr-un astfel de proiect şi care poate oferi soluţii valoroase la multiplele probleme ce pot apărea pe parcurs.“
“Cea mai mare împlinire este că un vis ce părea aproape imposibil de realizat este acum realitate şi sunt din ce în ce mai mulţi oameni care se bucură de facilităţile şi serviciile centrului nostru de echitaţie“, îşi descrie Ionuţ Popescu proiectul pe care s-a concentrat în ultimii ani, rezultatul unei investiţii de 500.000 de euro. Acesta se află pe coama unui deal, la trei kilometri distanţă de cea mai apropiată casă, în Runcu (judeţul Dâmboviţa). În prezent, Centrul de Echitaţie Potcoava este format dintr-o unitate de cazare cu 13 camere (în care se află şi un restaurant, o sală de conferinţe, spa) şi unde vin mai ales pasionaţii de turism ecvestru. Ei pot pot practica ”sportul aristocraţiei“ pe cei 13 cai din rasa Hafflinger aflaţi aici; opţiuni există însă şi pentru cei care nu se încumetă să se urce pe cal: pot opta între spa, tir cu arcul, trasee montane pe bicicletă. Originar din Bucureşti, Ionuţ Popescu s-a mutat în Runcu împreună cu familia sa odată cu dezvoltarea businessului. ”Ne place foarte mult, copiii sunt foarte fericiţi, agitaţia şi traficul aglomerat nu-mi lipsesc; în schimb teatrul, filmul, evenimentele culturale din Capitală, da.“
În 2016, primul an de funcţionare a Centrului de Echitaţie Potcoava, acesta a ajuns la un grad de ocupare de 41,5%, generând o cifră de afaceri de aproximativ 150.000 de euro. Previziunile lui Popescu sunt optimiste şi pentru anul în curs: antreprenorul se aşteaptă ca în 2017 centrul să ajungă la un grad de ocupare cuprins între 70 şi 85% şi o cifră de afaceri dublă faţă de anul anterior. 14 angajaţi permanenţi lucrează în prezent la Potcoava, iar peste vară antreprenorul mai angajează încă patru-cinci persoane.
Anterior descoperirii pasiunii sale pentru cai, Ionuţ Popescu a studiat la Facultatea de Jurnalism şi a urmat apoi mai multe module de afaceri din cadrul Open University. Şi-a început parcursul profesional devreme, la 18 ani, ca asistent de marketing într-o companie din grupul RTC. ”Apoi, am fost pe rând: «tipul de la IT», manager IT, agent de vânzări, director de vânzări (papetărie), director vânzări IT (hardware şi software)“, îşi descrie el parcursul profesional. A decis că sosise momentul să înceapă un proiect antreprenorial în 2011, când a dezvoltat împreună cu fratele său o companie de servicii fiscale şi juridice.
Ideea dezvoltării centrului de echitaţie îi venise însă în 2008, după ce, într-un weekend, a participat la Cross Country Farm, lângă Sighişoara. De atunci, nu i-a mai ieşit din cap ideea de a avea ”un loc cu cai la poalele muntelui“, iar un an mai târziu a cumpărat terenul pe care se află astăzi Potcoava. În 2010, a scris un proiect pentru accesarea de finanţare europeană, iar între 2013 şi 2015 a urmat construcţia propriu-zisă a proiectului. Valoarea totală a proiectului este de aproape 500.000 de euro, jumătate din sumă provine din finanţarea europeană, iar restul de 50%, din credite bancare. Recuperarea acesteia se va face, potrivit previziunilor lui Popescu, în maximum 10 ani.
Din 2015 şi până azi, s-a axat pe promovarea şi îmbunătăţirea serviciilor pe care le oferă la Potcoava. Acum, la final de săptămână, toate cele 13 camere ale centrului sunt ocupate, iar pe perioada verii se ocupă integral şi nopţile din timpul săptămânii. Majoritatea celor care vin aici sunt din Bucureşti – locul fiind la 115 km de Capitală -, iar accesul se face prin Bucureşti – Târgovişte – Fieni – Runcu, pe o rută departe de aglomeratul DN1 sau de autostradă. Cei mai mulţi dintre oaspeţii de la Potcoava sunt familii cu copii; de asemenea, un segment important îl reprezintă şi companiile care vin pentru diferite activităţi de team building sau instruire (aici este inclusă şi o componentă de educaţie asistată prin cai). Astfel, veniturile sunt generate de turismul de retail, de taberele organizate acolo (care, potrivit lui Popescu, se repetă anul acesta), team buildinguri corporate. Oaspeţii care vin aici plătesc 220 de lei cazare/noapte pentru o cameră dublă şi 115 lei/zi pentru masă. În ceea ce priveşte echitaţia, o sesiune de o zi pe traseele din împrejurimi pentru persoanele experimentate costă 240 de lei, iar lecţiile de echitaţie de o oră pentru începători costă 80 de lei. Există opţiuni şi pentru cei mai puţin pasionaţi de echitaţie: închirierea unei biciclete costă 80 lei/zi şi poate fi folosită pe traseele din împrejurimi. Centrul de Echitaţie Potcoava este dotat şi cu tir cu arcul, spa, o sală de conferinţe – servicii pe care Popescu le descrie necesare ”pentru completarea timpilor dintre orele de călărie“.
Ionuţ Popescu nu indică un singur aspect dificil în dezvoltarea proiectului, ci spune că de amestecul de probleme diverse, de la finanţare europeană, credite bancare la construcţia propriu-zisă, avize şi autorizaţii, s-au legat principalele provocări. Însă şi aspectele specifice acestui business au reprezentat probe de trecut. Spre exemplu, caii de la centrul său de echitaţie sunt din rasa Hafflinger, ”calul de munte din Tirol“, despre care spune că i-a luat un an de zile să-i aleagă. ”Aveam nevoie de o rasă de cal de munte, care să fie obişnuit cu drumurile înclinate, să nu fie un cal înalt fiindcă în România sunt mulţi începători –, iar acesta are o înălţime medie de 1,5 m, să fie un cal blând şi totuşi să nu fie adormit, are şi un strop de sânge de cal arab.“ Popescu spune că aceştia au costat câte 2.500 de euro, iar în ceea ce priveşte întreţinerea lor, aceasta generează costuri de 1.000 lei/lună.
În ceea ce priveşte planurile de dezvoltare a afacerii, Popescu spune că în acestea intră, pe lângă îmbunătăţirea facilităţilor şi serviciilor prezente (în principal în zona de agrement ecvestru şi mâncare naturală), promovarea Centrului de Echitaţie către turiştii din vestul Europei. ”Îmi place România, este o ţară frumoasă şi plină de oportunităţi. Proiecte precum cel pe care l-am dezvoltat eu sunt aproape imposibil de realizat în ţările din vestul Europei, unde nu mai sunt terenuri virgine disponibile. Viaţa sălbatică este încă prezentă în munţii şi pădurile României şi acest fapt reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea turismului“, descrie Ionuţ Popescu motivele pentru care a mizat pe acest proiect în ciuda obstacolelor întâlnite pe parcurs.
Iar când vine vorba despre a da un sfat antreprenorilor care ar vrea să dezvolte un proiect similar, trasează câteva dintre lecţiile pe care le-a învăţat el însuşi: ”Să îşi aloce timp pentru analiza pieţei, să caute să îşi cunoască foarte bine potenţialii clienţi şi nevoile acestora. Şi poate cel mai potrivit ar fi să găsească un mentor, o persoană care a trecut deja printr-un astfel de proiect şi care poate oferi soluţii valoroase la multiplele probleme ce pot apărea pe parcurs.“
Femeia trăieşte de mai bine de 40 de ani pe Sable Island, o “bucată” de pământ ce măsoară doar 40 de kilometri în lungime. Ceilalţi rezidenţi sunt 400 de cai, 300.000 de foci şi peste 350 de specii de păsări.
Lucas, cercetătoare născută în Halifax, a vizitat Sable Island pentru prima oară în 1971. “Am venit prima oară pentru a studia caii, dar mi-a plăcut atât de mult încât am decis să revin cât de curând.”
Insula e cunoscută pentru faptul că e înconjurată de ceaţă timp de 125 de zile în fiecare an. Ca urmare, sute de bărci s-au scufundat aici de-a lungul anilor, dând insulei supranumele de “Cimitirul Atlanticului”.
Lucas a revenit pe insulă şi s-a stabilit într-o tabără improvizată la marginea insulei, cu scopul de a studia viaţa sălbatică şi dezvoltarea acesteia. Câţiva ani mai târziu, Administraţia Naţională a Parcurilor din Canada a intervenit şi i-a construit femeii o casă simplă din lemn. Mai mult, există o echipă dedicată de oameni care vin ocazional pe insulă pentru a se asigura că cercetătoarea nu duce lipsă de nimic.
Sursă: Daily Mail
Până la acest moment, Metrorex a finalizat lucrările de modernizare la 42 de accesuri, din 20 de staţii.
În continuare vor fi modernizate instalaţiile de control acces din:
Staţia Piaţa Unirii 1, între 19 iulie şi 25 iulie, accesul dinspre Splaiul Independenţei şi Bulevardul Unirii, Accesul dinspre Parcul Unirii (lift), între 26.07 – 01.08.2017 accesul dinspre Bulevardul Dimitrie Cantemir şi Splaiul Independenţei şi accesul dinspre Splaiul Unirii,
Staţia Eroii Revoluţiei, 19.07 – 25.07.2017, accesul dinspre Şoseaua Giurgiului şi Şoseaua Oteniţei, 26.07 – 01.08.2017, accesul dinspre Calea Şerban Vodă şi Şoseaua Viilor.