BusinessMagazin

Tag: BM

  • În 2012 îl prezentam pe Călin Drăgan, de la Coca-Cola Japonia. Astăzi e cel mai puternic executiv român din lume.

    În 2014, Drăgan conduce o afacere de 4 miliarde de euro, cu 8.000 de angajaţi şi a fost desemnat managerul anului de către revista japoneză Toyo Keyzai. Au fost luate în calcul nu numai evoluţia profitului şi preţul acţiunilor, ci şi gradul de satisfacţie al clienţilor şi angajaţilor.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2013

    Sunt mai multe filiere prin care companii din întreaga lume au ajuns să fie conduse de manageri români. Familiile emigrate înainte de ’89 au dat Americilor câţiva CEO preţioşi. Multinaţionalele care au venit în România în anii ’90 au dezvoltat adevărate pepiniere de lideri care au ajuns la cârma filialelor din alte ţări. Nu în ultimul rând, a fost şi valul entuziast de antreprenori români care a trecut hotarele şi a dezvoltat afaceri pe tărâmuri mai mult sau mai puţin exotice.

    Cei mai vizibili executivi români aflaţi la cârma unor companii din alte ţări conduc afaceri mari, cu rulaje de miliarde de dolari, fiind foarte vizibili în organizaţii şi în comunitatea de business a ţărilor respective. În condiţiile în care imaginea românilor peste hotare a suferit mult în ultimii ani, rolul unor expaţi care au abilităţi de lider şi care au făcut dovada că pot conduce businessuri dificile este foarte important pentru România. Pot fi expaţii români vectori de imagine pentru România? Îşi doresc ca imaginea lor să fie legată de ţara natală? Dar, şi mai important, cât de mult conştientizează ei şi acest rol, pe lângă multiplele responsabilităţi pe care le au la cârma companiilor pe care le conduc?

    „Cred că orice român aflat peste hotare se simte «ambasadorul» ţării. În ceea ce mă priveşte, sunt foarte mândră că România e ţara mea natală şi spun acest lucru tuturor celor cu care fac cunoştinţă aici, în Ungaria. Mă bucură, mă onorează, dar mă şi responsabilizează faptul că pot fi un ambasador al României. Din acest motiv, sunt mereu preocupată ca rezultatele mele profesionale să fie remarcabile, astfel încât să se răsfrângă şi asupra imaginii României, respectiv a tinerilor cu potenţial, pentru ca ei să fie apreciaţi peste hotare”, spune Cornelia Coman, director general, ING Asigurări de Viaţă şi Pensii Ungaria.

    Tudor Marchiş, managing director, Thermo Control Services and Expertise, India, se consideră un ambasador mai eficient decât cei din corpurile diplomatice: „Am adus şi voi aduce oameni în ţara noastră care, până să mă fi cunoscut pe mine şi pe soţia mea, credeau că România e Dracula, orfelinat, ţiganiadă şi sărăcie”.

    Angela Creţu, group vice president Europa de Est şi general manager Rusia al Avon, spune că „mulţi colegi de-ai mei din toate colţurile lumii au venit să ne viziteze ţara datorită poveştilor mele despre locurile şi cultura noastră”. Reputaţia unei persoane sau a unei ţări este indivizibilă: orice percepţie negativă asupra unui detaliu poate induce o generalizare periculoasă asupra întregului, spune şi Andrei Hareţ, managing director al SABMiller Ungaria.

    „Percepţia oamenilor despre mine, despre ceea ce fac şi cum fac, se răsfrânge şi asupra României. Sper să transmit o imagine pozitivă”, spune Silviu Popovici, CEO al PepsiCo Rusia. În ultimii 15 ani de management în afara ţării, Popovici a observat managerii români şi a încercat să traseze un portret al acestora: „Sunt foarte muncitori, se adaptează şi învaţă repede, produc rezultate, nu sunt pretenţioşi„. „Aceste calităţi explică de ce un număr din ce în ce mai mare de români ajung să ocupe poziţii foarte înalte în multe companii în străinătate„, mai spune Silviu Popovici. Conectat fiind la comunitatea de români, managerul spune că în Rusia companii ca Inditex, BAT, IKEA, Western Union, PepsiCo, Coca-Cola Hellenic, General Electric şi multe altele au români în funcţii de conducere.

    La o privire pe harta managementului românesc, vom vedea că cei mai mulţi expaţi români au ajuns în Rusia. Silviu Popovici crede că managerii români rezistă în Rusia pentru că sunt mai apropiaţi de cultura rusă, dar şi pentru că sunt mai maleabili, mai orientaţi către a demonstra ce  pot şi mai dispuşi să respecte tradiţiile locului.

    Din punct de vedere geografic, dar şi al domeniilor în care românii au crescut ca manageri, Rusia şi respectiv FMCG-ul conduc detaşat. Cele două afaceri din băuturi răcoritoare conduse de români, Coca-Cola East Japan şi PepsiCo Rusia, cumulează peste 15 mili-arde de euro.

    Vorbim despre volume de business pe care un manager le-ar fi atins cu greu în România, dat fiind că mai puţin de 30 de companii din numărul afacerilor locale au rulaj de peste un miliard de euro. Ieşirea peste hotare a fost aşadar o şansă ca mai mulţi manageri români să îşi poată demonstra potenţialul. În paginile următoare, vom face cunoştinţă cu 12 dintre cei mai cunoscuţi manageri români (sau de origine română) de peste hotare, cei care au dus limba română în mijlocul a mii de angajaţi din toate colţurile lumii.

  • În noiembrie 2004 preziceam scăderea EURO. “Ce ziceţi de un euro de 36.000 lei?”

    În materie de valute, în mediul de afaceri din România mai exista la acel moment o singură certitudine: incertitudinea. Asociind denominarea cu devalorizarea valutelor, am scris că 2005 urma să fie primul an care să aparţină, cu adevărat, al leului. Dar şi al momentelor de adevăr la capitolele competitivitate şi competenţă.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2004

    Cand vine vorba despre salarii, leul pare a castiga lupta cu valuta. Circa 10-15% dintre angajatii pe posturi de conducere isi negociaza salariile in lei de 3-4 luni incoace, spune George Butunoiu de la compania de recrutare Alexander Hughes, „mult fata de 0% cat era inainte“. In afaceri insa, planurile sunt gandite tot in euro si dolari.

    „SIGUR CA LEUL ARE PUTERE“: „Simtim asta cand trebuie sa platim cele 3.600 de salarii (…). Noi suntem captivi ca gandire valutelor, dar realitatea ne va face sa ne schimbam modul de gandire“, crede Laurentiu-Tigaeru Rosca de la Mara, Focsani.

    „NICI O PUTERE“: „In schimburile internationale, leul nu are nici o putere, totul se negociaza in valuta. Iar schimburile interne, chiar daca se negociaza in lei, se raporteaza permanent la euro/dolar“, spune Gheorghe Antochi, presedinte al Agricola International.

    10% MIZEAZA PE LEU: „Multi dintre cei cu care am incheiat contracte de consultanta cer preschimbarea contractelor in lei pana la sfarsitul anului. Iar firmele incep sa negocieze salariile in lei pentru toate functiile. Fenomenul a inceput in urma cu vreo doua luni si in prezent cam 10% dintre firme prefera leul“, spune Daniela Necefor, managing partner la compania de consultanta si recrutare Total Business Solutions.

    LECTIILE ESTULUI: „Intarirea monedelor nationale in tot estul Europei denota stabilitatea economiilor, faptul ca au «imbatranit» in sens pozitiv. UE nu poate tine in spate economii instabile, iar o moneda puternica (…) faciliteaza accesul in zona euro“, spune un analist roman, consultant al unei institutii financiare internationale.

  • Managerii despre generaţia Y la muncă. Adrian Cojocar, Intercapital Investment Management: “Cred că cel mai mult îşi doresc succesul construit pe o pasiune personală”

    BM: Ce pondere (aproximativa) au tinerii în compania pe care o conduci?

    R:77%

    BM: Cum este sa fii sef de Generatia Y, fiind un reprezentant al acestei generatii?

    R: Este o realizare personala dar in acelasi timp si o provocare.

    Ca tanar ajuns director general simti ca trebuie sa depui mai mult efort ca sa te ridici la asteptarile celor din jur comparativ cu o persoana mai varsnica, ce inspira experienta si incredere doar prin simplul aspect.

    BM: Care sunt principalele caracteristici ale generatiei Y, din punctul dvs. de vedere?

    Cei din generatia Y s-au nascut antreprenori. Aproape toti vor sa inceapa o afacere proprie si renunta cu greu la acest vis pentru a ocupa pozitii intr-o companie care sa le ofere venitul stabil de care au nevoie.

    BM: Care sunt punctele forte si slabiciunile reprezentantilor generatiei dvs.?

    R: Stim sa cautam informatiile de care avem nevoie si de aceea sa le accesam mult mai repede, avem o capacitate mai mare de a acumula cunostinte, ne adaptam mai repede la mediul dinamic de business. In acelasi timp suntem mai putin rigizi, avem idei mai creative, suntem mai indrazneti cand vine vorba de punerea in practica a unor idei noi si asta poate sa deschida multe oportunitati.

    Avem mai putina rabdare, vrem sa vedem rezultate intr-un timp poate prea scurt. Nu am trecut prin multe esecuri astfel incat sa invatam sa le gestionam, ceea ce poate fi un dezavantaj.

    BM: Sunt ei diferiti de generatiile  X (1960 – 1980) sau Baby Boomers (1940 – 1960)?

    R: Generatia X incearca sa tina pasul cu noile tehnologii si tendinte dar intampina uneori dificultati in a se adapta. Acestia imbina tehnicile consevatoare cu noile tehnologii. Generatia Y in schimb vrea sa utilizeze imediat orice metoda de comunicare nou aparuta sau tehnologie.

    BM: Cat cantaresc pentru tineri cariera, provocarea, pasiunea, succesul, loialitatea fata de companie?

    R: Cred ca cel mai mult isi doresc succesul si daca se poate construit pe o pasiune personala.

    BM: A adus Generatia Y schimbari in organizatia pe care o conduci?

    R: Compania pe care o conduc in prezent a fost construita de la zero de un grup de tineri, care au demonstrat ca sunt capabili sa puna pe picioare un business de succes in domeniul investiilor, intr-o perioada in care piata era oarecum intr-o faza incipienta si erau multe necunoscute.

    BM: Ce schimbari ai facut/intentionezi sa faci pentru a adapta organizatia la nevoile lor?

    R: Compania noastra are in general un public tinta mai matur pentru ca ei sunt cei care de obicei se gandesc cum sa-si creasca disponibilitatile pe care le-au acumulat de-a lungul vietii. Cu toate aceastea am luat masuri si pentru a ne apropia de cei din generatia mai tanara, care va avea in curand aspiratii investitionale. Pentru ca noi, tinerii, suntem orientati catre comunicarea online, am demarat primii pasi pentru a construi o comunitate de fani pe Facebook, care ii tine la curent cu noutatile noastre si in acelasi timp ne oferta oportunitatea de a primi feedback din partea lor pentru a ne imbunatati serviciile.

    BM: Cum crezi ca va evolua piata muncii?

    Va fi o concurenta mai acerba pe piata muncii, in conditiile tendintei de orientare antreprenoriala a tinerilor, si vor castiga cei care se vor adapta mai repede si vor inova produse si servicii care sa aiba succes in randul publicului larg sau unei nise de piata.

    BM: Dincolo de piata muncii, care vor fi schimbarile pe care le aduc tinerii in societate?

    Noile tehnologii de comunicare dau posibilitatea tinerilor sa-si gaseasca comunitati cu aceleasi principii si sa se uneasca. Acestea le ofera o forta de mobilizare cu care ar putea sa-si impuna ideile si sa aduca schimbarile pe care si le doresc in societate.

     

     

  • Managerii despre generaţia Y la muncă. Cristian Fugaciu, Marsh România: “Pentru ei, recunoaşterea contribuţiei muncii este la fel de importantă ca remuneraţia”

    BM: Ce procent din angajaţii Marsh România fac parte din generaţia Y?

    Aproximativ 72% din angajaţii Marsh România sunt tineri.

    BM:  Cum este sa fii sef de Generatia Y?

    Un manager bun cunoaste si respecta caracteristicile angajatilor de azi si pune accent pe comunicare si colaborare. Sa fii managerul tinerilor din Generatia Y inseamna sa intelegi care sunt factorii care ii motiveaza sa fie mai buni si sa iei deciziile corecte in acest sens. Cred ca acestia au un aport pozitiv pentru businessul nostru demonstrand o mare deschidere catre clienti si catre a oferi consultanta acestora.

    BM: Care sunt principalele caracteristici ale generatiei Y?

    Sunt curiosi si dornici sa experimenteze, sunt dinamici si adaptabili, intr-o continua dezvoltare profesionala si deschisi oportunitatilor de crestere.

    BM:   Care le sunt punctele forte si care slabiciunile?

    Pentru ca sunt intr-o continua cautare de provocari, sunt mereu curiosi si inovatori. Cu toate ca uneori sunt lipsiti de rabdare si isi doresc sa avanseze rapid, colegii nostri mai experimentati, din alte generatii, reusesc sa le fie mentori si sa ii ajute sa isi imbunatateasca permanent abilitatile, amplificand calitatile de care acestia dispun. Tinerii generatiei Y invata astfel ca anumite responsabilitati vin doar odata cu multa munca si experienta si ca rezultatele exceptionale presupun efort, implicare si pasiune.

    BM:  Sunt ei diferiti de generatiile  X (1960 – 1980) sau Baby Boomers (1940 – 1960)?

    Sunt diferiti, tocmai prin faptul ca nu se ghideaza dupa aceleasi valori, precum traditia sau securitatea, ci pun accent pe dezvoltare permanenta. Pentru ei, recunoasterea contributiei muncii lor este la fel de importanta ca remuneratia. Tinerii generatiei Y au nevoie de apreciere, dar si de motivare si de feedback constructiv pentru a deveni mereu mai buni.

    BM: Cat cantaresc pentru tineri cariera, provocarea, pasiunea, succesul, loialitatea fata de companie?

    Consider ca pentru tineri cel mai mult cantaresc provocarea si succesul. Pentru ei, cariera inseamna succes, recunoasterea meritelor, nu doar un job care le aduce un venit. La inceput de cariera putem vorbi mai putin despre loialitatea fata de angajator pentru ca generatia Y vrea sa se dezvolte in permanenta si nu neaparat sa aiba continuitate si stabilitate la locul de munca. Insa acestia doresc sa fie ghidati de catre cei mai experimentati, iar aici mentorii din companie pot avea un rol foarte important pentru ca le pot castiga loialitatea prin oferirea indrumarii de care au nevoie.

    BM: A adus Generatia Y schimbari in organizatia dv?

    Sunt foarte curiosi si, prin urmare, foarte bine informati si de aceea au capacitatea de a identifica rapid oportunitati de dezvoltare a serviciilor companiei. In acelasi timp, sunt foarte creativi si reusesc sa inoveze si sa aduca un plus de valoare serviciilor pe care le oferim. Totodata, incurajam o relatie deschisa intre cei mai experimentati si tinerii generatiei Y, tocmai pentru ca acestia au nevoie de modele care le pot impartasi din experienta.   

    BM:  Ce schimbari ati facut dv. pentru a va adapta organizatia la nevoile lor?

    Stilul de management este unul care potenteaza la maxim calitatile Generatiei Y, oferindu-le tinerilor sansa de a contribui cu idei la orice nivel. Totodata, punem mare pret pe feedback si incercam intotdeauna sa avem discutii constructive care sa ii ajute sa evolueze continuu. Exista evaluari periodice sustinute de manageri, training-uri interne, seminarii externe la care ii incurajam sa participe, resurse globale la care au acces, programe de schimb de experienta, totul pentru a le crea un mediu ideal pentru dezvoltare. Inovatia este la mare pret si o incurajam prin programe care vizeaza fiecare segment din companie. 

  • Radu Enache, la BM Storytellers: “Cine a rezistat în 2008 a învăţat cum se poate face o corecţie dramatică”

    Iată discursul lui Radu Enache la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    2008 a fost anul de referinţă al Continental Hotels, am avut cel mai bun nivel de venituri, cel mai bun grad de ocupare, cea mai bună evaluare a companiei. În ciuda faptului că începuse să se vocifereze despre criză, eram într-o asemenea exuberanţă şi euforie încât eram siguri că pe noi criza nu ne va atinge, deoarece noi suntem expuşi pe zona de trei stele, pe zona economică, şi credeam că doar zona de lux va fi afectată.

    După 2008 a venit însă 2009, cu o corecţie drastică de 26% şi cu toate tarele unei crize legate de concurenţă neloială, distrugerea unui întreg segment de turism prin renunţarea la structurarea industriei pe număr de stele, la care lucrasem atâta timp şi care ajunsese într-un final la nişte standard decente. Nu mai conta nimic în afară de preţ şi de atragerea clientului. În 2008, în Bucureşti, era un revpar (revenue per room – n.r.) situat de la aproape 29 de euro pentru o cameră de 2 stele economic până la o medie de 173 euro pentru o cameră din segmentul upscale. În 2009, în doar câteva luni, s-a ajuns la medii de la 15 euro până la 76 în Bucureşti, aşadar o cădere bruscă, fără o creştere ulterioară care să te ajute să te recuperezi: toată creşterea de 3-4% pe an s-a pierdut din cauza devalorizării cursului, din cauza creşterii costurilor, în special ale celor cu energia, din cauza impactului cu creşterea salariilor, chiar dacă foarte mici.

    Cine a rezistat în această perioadă a învăţat cum se poate face o corecţie dramatică şi cum se poate să ai o reactivitate instantanee la tot ce se întâmplă în lumea de business.

    2008 a fost anul cel mai bun, a fost anul de referinţă, când vreau să mă bucur mă gândesc că poate voi ajunge din nou la business de 27 de milioane de euro, ca în 2008, când aveam şi cu 30% mai puţină capacitate. În toată perioada de criză am deschis hoteluri: unul de cinci stele pe Calea Victoriei, Continentalul din Sibiu l-am făcut Ibis, am deschis Continental Forum vizavi, tot în Sibiu. Pe scurt, am crescut capacitatea şi am scăzut nivelul de business, acum suntem la 22% faţă de 2008, cu mai multă capacitate. Am vândut Continental Gaizer, am făcut sales & lease back pentru a refinanţa businessul şi am făcut hotel Hello, care a fost cea mai mare satisfacţie a mea pe timp de criză; lansarea lui a coincis cu nevoia pieţei, este un brand cinstit de două stele destinat walk-in-ului, este accesat atât de turişti străini, cât şi de români, este chestiunea de două stele spre trei stele care a mers cu un grad de ocupare de peste 75% în fiecare an de criză.

    La începutul anului 2008 am primit o ofertă de vânzare pentru tot lanţul şi am refuzat-o. Atunci am avut şi ocazia să mă întâlnesc cu PPF, care a intrat în acţionariatul nostru, cumpărând un pachet de 30%, care a fost ulterior achizţionat de GED. În 2008, începusem să lucrez şi cu fiul meu în companie, l-am cooptat mult în tot ce înseamnă structurarea finanţărilor şi a fost o unealtă foarte bună în negocierile cu PPF, apoi în vânzarea către GED şi aşa mai departe. Acum coordonează Consiliul de Administraţie şi mă bazez mult pe el şi pe analiza lui.

    Noi am simţit problemele din al doilea trimestru din 2009. Toată lumea se îmbăta cu apă rece, dar din momentul când au văzut că e grav totul s-a redus brusc, nunţile s-au redus de la 500 la 100 de persoane, sejururile s-au redus la o noapte în loc de două, tot ce însemna MICE s-a tăiat de la o zi la alta, nu se mai făceau seminarii, conferinţe, team buildinguri, totul s-a tăiat radical. Ne-am confruntat şi cu un necaz enorm: cumpărasem Continental din Constanţa, dar acesta a fost ulterior retrocedat, iar tribunalul a emis sentinţă definitivă cum că noi trebuie să îl despăgubim pe proprietar, scoţând AVAS din cauză pe chestiuni de procedură, şi am plătit 3,5 milioane de euro pe 6 decembrie 2010. De atunci până acum, am câştigat procesul, dar nu am fost despăgubit, aşa că nu cred că voi recupera banii de la AVAS. Am hotărâre de executare, dar aştept la coadă să execut AVAS şi am numărul de ordine 28.600.

    Oful meu cel mai mare este că în aceeastă perioadă de criză nu s-a făcut nimic pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri şi pentru redarea încrederii în mediul de afaceri, s-a lucrat numai la fiscalitate, ne-au împovărat într-un hal fără de hal pentru că guvernul nu reuşeşte să rezolve problema colectării bugetare. Am spus la introducerea impozitului forfetar şi o să repet că nu ai nevoie să introduci taxe suplimentare, ci ai nevoie de colectare bugetară: fă ca oamenii să plătească taxe, TVA, CAS etc. Economia neagră care atinge 18-21% din PIB este groaznică, iar mai ales în turism şi servicii nefiscalizarea este enormă – eu din capul locului sunt dezavantajat, pentru că toţi ceilalţi sunt cu 24% mai ieftini. Am făcut corecţia legii turismului, de opt ani aşteptăm să intre în vigoare şi nu se întâmplă nimic. În tot acest timp, impactul în PIB al turismului este de 1,5%, 2% agregat, la 1,7 milioane de turişti în România.

  • Toni Iordache, la BM Storytellers: “America a uitat ce suferinţă a produs sistemelor financiare din întreaga lume”

    Iată discursul lui Toni Iordache la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Voi aţi văzut filme, dar eu am trăit coşmarul 2008 pe viu, îmi trece şi acum prin faţa ochilor firul evenimentelor de atunci. A fost de departe cea mai interesantă perioadă din viaţa mea. A fost cea mai intensă perioadă din punct de vedere financiar din 1930 încoace.

    Este de ajuns să ne uităm la cifre: pe vremuri, la pierderi de 50 de milioane de dolari se închidea un trading desk, iar acum la pierderi de 50 de miliarde de dolari nu se închide o bancă. În 2008 s-a văzut pentru prima dată câţi bani erau expuşi la risc. Banii au fost tot timpul în piaţă. Dar dintr-o dată lumea nu mai avea unde să plaseze disponibilul de cash, pentru că nu mai exista yield. Aceasta a şi fost principala cauză a crizei, alături de leverage.

    În prima parte a lui 2008, până în iulie, am lucrat la New York; în august-septembrie am venit în România, care bubuia economic. Era recesiune peste tot în lume, dar casele din România se vindeau cu plusuri enorme de la o zi la alta. Eu veneam dintr-un loc unde se dădea ora exactă. Când am venit în 2008 în Bucureşti, Mugur Isărescu încă spunea că România nu are cum să intre în recesiune, că este bine protejată, că nu a investit în active riscante, că nu e niciun motiv să intrăm în recesiune, că nu este nevoie de bani de la FMI.

    Ulterior, şi-a modificat discursul, iar România a fost afectată direct proporţional, toată lumea a fost afectată. Nu putem să trăim singuri. Rulând deficit bugetar an după an, era normal să fim afectaţi. În anii de glorie, 2004-2008, creşterile spectaculoase acopereau greşelile, dar când nu a mai fost creştere greşelile au devenit foarte vizibile. Criza a durat mai mult în România decât în alte părţi pentru că motorul economiei mergea mai prost. Criza a avut însă şi părţile ei bune, pentru că a rezolvat problema inflaţiei; nu aş fi crezut vreodată că voi vedea în România inflaţie de 1-2%.

    Momentul de isterie a venit în ianuarie 2009, când s-a prăbuşit cursul leu-euro. Îmi amintesc că eram la schi. Toată bula de finanţare, toată bula imobiliară şi toate speranţele s-au prăbuşit, iar eu am revăzut un film pe care îl mai văzusem o dată, e drept că la scară mult mai mare. Dacă până atunci clienţii Deloitte aveau bugete serioase pentru consultanţă, în ianuarie 2009 acestea au dispărut şi nici nu au mai fost bugetate pentru anul care începea atunci.

    Momentul ianuarie 2009 a schimbat total optica, iar acesta a fost şi motivul pentru care am decis să mă întorc la New York. Am aterizat la NY pe 9 martie 2009, în ziua care a rămas în istorie ca „old time low“, ziua minimă, cea mai proastă zi din istoria bursei newyorkeze. Toată lumea era afectată, toţi indicii erau la pământ.

    A urmat încă un episod de business în stil american la Bank of America Merryll Lynch, unde am stat 2 ani şi puţin (2009-2011). Am fost tot pe zona de risc, aceeeaşi pe care lucrasem şi înainte de 2008. După 2008, în America a devenit mult mai importantă problema riscului, s-a ridicat ştacheta pentru tot ce înseamnă controale şi compliance pe zona de risc şi asta am făcut eu la Bank of America Merryll Lynch, eram reprezentantul băncii care discuta faţă în faţă cu reprezentantul FED. Spre deosebire de jobul meu anterior, acum mă raportam la întregul evantai de produse al unei bănci de investiţii cu tot ce însemna asta din punct de vedere financiar şi de reglementare.

    Când am plecat eu, în 2011, încă nu terminaseră fuziunea şi procesul îi depăşise cu mult: toate termenele erau decalate, nu reuşeau să termine o procedură pentru că intervenea ceva, nici FED nu ştia exact ce să le ceară, deoarece era o situaţie nouă şi pentru ei. În 2011, am plecat de acolo şi m-am întors în România a doua oară, de data aceasta în antreprenoriat. Am activat până de curând în sectorul studiilor clinice şi acum am un proiect de dezvoltare de software. Suntem o echipă care pregătim o aplicaţie pentru industria petrolului.

    Lumea are însă memorie scurtă. America a uitat ce suferinţă a produs sistemelor financiare din întreaga lume. Este adevărat că s-au mai schimbat proporţiile, departamentele de risc şi de compliance au acum un rol esenţial în organizaţiile financiare, FED este mai proactiv. Însă fundamental America se simte din nou bine.

  • Cine este Sergiu Biriş, cofondatorul afacerii pe care Facebook a plătit jumătate de miliard de dolari

    Serigiu Biriş la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Povestea mea este diferită de a celorlalţi invitaţi, pentru că în 2007 eram atât de la început încât nu ştiam nimic. Este foarte bine să fii în cel mai „hot„ domeniu acum, însă în 2007 nu ştiam în ce intru sau ce vreau să fac. Ştiam doar că vrem să încercăm să facem un proiect al nostru, personal, pentru că în acel moment dezvoltam site-uri pentru clienţi din afară.

    Poate şi dacă mergeam în această direcţie am fi crescut şi am fi fost o bună resursă de outsourcing acum, însă simţeam nevoia de a dezvolta un proiect propriu. Aveam de fapt trei idei, iar una din acele trei idei a fost Trilulilu, am vrut să facem un site românesc de videosharing. Nu ştiam cum să creăm cu adevărat un business, iar tot ce ştiam despre piaţa online era că e o piaţă de 5 milioane de euro, ceea ce mie mi s-a părut senzaţional. Nu ştiam că există foarte mult scepticism legat de proiectele online şi că erau puţini clienţi care îşi asumau riscul de a investi în publicitatea online atunci.

    După câteva luni de la lansare am fost contactaţi de Business Magazin să facem un cover story. „Vrem!„, am zis, dar nu ştiam ce înseamnă cover story. Motiv pentru care am apărut în tricou pe copertă, nu venisem la Bucureşti pregătiţi. Am făcut şedinţa foto, am răspuns la întrebări şi în mai 2007 am apărut pe coperta revistei. A fost o surpriză plăcută şi s-a dovedit a fi şi un punct foarte important din cariera noastră, pentru că mai târziu investitorul nostru ne-a spus că aşa ne-a găsit, văzându-ne pe coperta revistei. Până să ajungem pe copertă noi am investit destul de mult în acest proiect, tot ce câştigam din web design reinvesteam în site, şi am primit chiar şi oferte de cumpărare la 2-3 luni de la lansare, când a vrut să ne cumpere Neogen.

    Nu am vrut să vindem, deşi 80.000 era o sumă colosală după câteva luni de lucru, însă am avut noroc că i-am cooptat pe consultanţii care ne-au temperat şi ne-au asigurat că vor veni şi mai mulţi bani mai târziu. Mai târziu, în 2007, Alexis Bonte a preluat doar o părticică din proiect, 10%, cu 100.000 de euro. A fost cel mai bun lucru că nu am vândut businessul din prima. Îţi trebuie răbdare, ca antreprenor. Cu Trilulilu primii bani, 5.000 de lei, i-am făcut după şase luni de la lansarea proiectului, moment când aveam cheltuieli de 6.000 de euro pe lună. Cea mai mare provocare, pentru noi, a fost să învăţăm să facem bani în spaţiul online, am avut foarte multe încercări şi foarte multe eşecuri să susţinem businessul, pentru că piaţa din România are particularităţile ei. Cea mai bună soluţie a fost să ne înfiinţăm propria echipă de vânzări, am învăţat asta în decurs de câţiva ani.

    Văd foarte mulţi tineri care şi-ar dori să încerce ceva, însă se tem să nu eşueze, că sunt multe provocări pe piaţă, dar îmi dau seama că şi noi, dacă am fi analizat la fel de în detaliu afacerea, probabil nu am fi realizat nimic. Am fi mers înainte cu programarea şi web designul şi mă bucur că am avut naivitatea şi curajul de a face ceva şi de a sprijini acest proiect prin orice mijloace. Cred că foarte mulţi tineri din ziua de azi ar trebui să lase deoparte gândirea raţională şi să îşi urmeze instinctul de a crea ceva.

    Acum sunt foarte implicat în Zonga, care este un „spin off„ din Trilulilu, un serviciu de muzică, legal, care oferă acces la 20 de milioane de melodii de pe mobil, tabletă sau PC. Am semnat contracte cu toate casele de discuri internaţionale şi locale, iar acesta a fost unul dintre cele mai mari challenge-uri din ultimii ani, să reuşim să lansăm acest proiect. Am reuşit să negociem cu casele de discuri şi în circa doi ani am reuşit să obţinem drepturile. Timp în care am reuşit să dezvoltăm şi produsul, şi până la urmă am avut noroc să îl aducem la costul pentru end-user pe care l-am dorit. Casele de discuri ar fi dorit ca un abonament să coste 10 euro pe lună, noi am reuşit să-l aducem la 3 euro, am reuşit să semnăm un parteneriat cu Vodafone, ei fiind şi parteneri în afacere. Acest proiect are mult mai mari provocări şi de aceea mă focusez mai tare, pentru că este şi o piaţă care mai are nevoie de educare, cea a conţinutului online plătit.

    Este greu în acest domeniu pentru că pirateria are un grad destul de ridicat şi există şi convingerea că tot ce este pe internet trebuie să fie gratis. Am pornit pe un drum, îl ţinem în continuare şi ne gândim inclusiv să deschidem serviciul şi în alte ţări.

    Cei care vor să dezvolte acum un business online trebuie să se orienteze spre zona de mobile, pentru că Facebook, de exemplu, raportează că peste 55% dintre venituri le vin din publicitatea de pe mobil, ceea ce mi se pare incredibil. Cred, de asemenea, în orice produs care se bazează pe venituri din publicitate, atâta vreme cât este bine realizat şi are o piaţă. Cred că este o mare nevoie de produse locale. Cred în servicii cu valoare adăugată, obligatoriu plătite, şi care încep să fie pe val; vor apărea tot mai multe astfel de produse. 

  • PNL şi PDL cer suspendarea procesului de liberalizare a preţului la gaze

     ”Le-am spus că noi cerem suspendarea liberalizării preţului la gaze în condiţiile în care, pe de-o parte, nu există o piaţă unică a gazelor în Europa, pe de altã parte există doar doi furnizori în România de gaze – Petrom şi Romgaz – şi un singur importator – Rusia”, a susţinut Blaga.

    Liderul PDL a precizat că preţul de import al gazelor din Federaţia Rusă este un ”preţ politic foarte mare, preţul merge foarte sus”.

    Blaga a afirmat că le-a comunicat reprezentanţilor instituţiilor financiare internaţionale că Guvernul nu are nicio strategie vizând dezvoltarea energetică.

    ”Nu ştim astăzi dacă mergem mai departe să dezvoltăm cele două reactoare de la Cernavodă, mergem pe energie nucleară, mergem pe energie produsă din resurse fosile, cărbune şi aşa mai departe. De aceea, noi nu ne opunem sub nicio formă privatizărilor, dar credem că ar trebui să fie suspendate şi listările la bursă a diferitelor companii energetice, pentru că este indusă în eroare lumea, pe termen mediu şi lung. Nu vom şti care vor fi cele care vor avea evoluţii previzibile serioase în funcţie de participarea lor sau nu la producţia viitoare de energie electrică sau la distribuţie”, a afirmat liderul PDL.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Banca Mondială a îmbunătăţit prognozele economice pentru România, la 2,8% pentru acest an şi 3,2% anul următor

     În 2016, PIB al României va creşte cu 2,9%, se arată în raport.

    “În Ungaria şi România sunt semne clare că cererea externă mai puternică conduce la îmbunătăţiri pe piaţa muncii şi recuperare a cererii de consum. În general, la nivelul regiunii, inflaţia redusă va permite băncilor centrale să menţină politici monetare de sprijinire a recuperării economiei şi consumului”, se arată în raport.

    Fondul Monetar Internaţional şi Guvernul mizează în acest an pe o creştere economică de 2,2-2,5%, potrivit ultimei scrisori de intenţie transmisă creditorului de la Washington. FMI estimează, în cea mai recentă ediţie a Prognozei Economice Globale, publicată în luna aprilie, o creştere economică de 2,2% pentru România în acest an, urmată de o accelerare la plus 2,5% în anul următor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Club Business Magazin: Cum arată viitorul industriei de relaţii cu clienţii

    Marcin Grygielski, Interactive Intelligence: România este o piaţă interesantă pentu noi, a doua piaţă ca importanţă în regiune. Avem planuri mari aici. Interactive Intelligence Group este un furnizor global de servicii şi soluţii software. Avem peste 6.000 clienţi din întreaga lume care beneficiază de soluţii pentru centre de contact, soluţii integrate pentru comunicaţii de business şi software şi servicii pentru automatizarea proceselor de business, care pot fi implementate atât la sediul companiei, cât şi în cloud. Am investit foarte mult din 2009 încoace în dezvoltarea serviciilor în cloud. În SUA, 70% din activitate se desfăşoară deja în cloud, iar la nivel mondial procentul ajunge la 50%.

    Suntem primii care vom lua startul în cursa către cloud în regiune. O tendinţă în industria noastră este de a simplifica modul în care sunt raportate datele legate de indicatorii de performanţă din contact center pentru a putea vedea simplu şi clar ce aspecte pot fi îmbunătăţite. Apoi, corelarea datelor clienţilor cu cele de pe reţelele sociale ajută managerii centrelor de date la îmbunătăţirea campaniilor de marketing, a răspunsului în timp real din partea publicului ţintă. Am implementat sistemele noastre la nivel mondial la clienţi precum Alianz, iar directorii din call-center sau cei de IT au înţeles că nu e nevoie să facă experimente când e vorba de tehnologii inovative, ci se pot convinge rapid de beneficiile unui software performant.

    Arkadiusz Pielski, Asseco South Eastern Europe Polonia: Făcând o analiză la nivel regional, am observat că directorii de call center sunt preocupaţi de următoarele aspecte: îmbunătăţirea calităţii serviciilor, reducerea numărului de servere, simplificarea monitorizării datelor şi raportarea cu acurateţe, implementarea schimbărilor de strategie în timp foarte scurt şi, nu în cele din urmă, de costuri mai mici de operare.

    Avem o experienţă de ani buni în materie de software pentru industria de contact center. În medie, în timp de trei luni putem optimiza un sistem deja existent, fără a afecta funcţionalitatea unui call center. Putem reduce costul de operare al unui call center cu până la 50% prin adoptarea celor mai noi tehnologii. Suntem cea mai mare companie IT din Polonia, unul dintre jucătorii importanţi din regiune, cu 1.300 de angajaţi, şi al şaselea mare vânzător de software din Europa. Avem 30.000 de angajaţi la nivel mondial, în compania-mamă. Clienţii noştri provin atât din sectorul privat, cât şi din cel public.

    Adriana Ohanisian, Allianz-Ţiriac Asigurări: Odată cu demararea proiectului de call center, în urmă cu sase ani, Allianz-Tiriac Asigurari a pus la dispoziţia clienţilor săi un canal centralizat de gestionare a solicitărilor primite din partea acestora. Am definit atunci standardele de calitate şi am putut prin monitorizarea constantă a activităţii să optimizăm serviciile pe care le oferim asiguraţilor noştri. Desigur, toate softurile de call center realizează direcţionarea de apeluri şi măsurarea principalilor indicatori de timp (timp de răspuns, de abandon al apelului, etc.), de aceea elementele de cel mai mare interes pentru mine în alegerea aplicaţiei au fost monitorizarea şi raportarea activităţii.

    Fără un suport eficient din partea soluţiei tehnice alese, sarcina unui manager de call center de a ţine sub control fluxul de apeluri şi, implicit, de a acţiona este mult îngreunată. De aceea, aceste instrumente de supervizare reprezintă un factor de diferenţiere între producătorii de software din call center. Desigur, adoptarea tehnologiilor de ultimă generaţie trebuie să fie dublata de investiţia în resursa umană. Este importantă dezvoltarea continuă a angajaţilor nu doar în materie de interacţiune cu clientul, dar şi prin dobândirea de cunoştinţe în domeniul în care activează firma. Asimilând
    informaţii şi experienţă în domeniul asigurărilor în cazul nostru, angajaţii nostri din call center au şansa de a face un pas înainte în carieră în cadrul companiei.

    Vladimir Sterescu, CGS România: Eu reprezint un furnizor de talie medie la nivel global din industria de BPO. România devine treptat pentru mulţi furnizori de tehnologie o piaţă către care încep să se uite tot mai mult în ultimii ani. Piaţa se dezvoltă, sunt tot mai multe companii, chiar şi instituţii de stat, care au investit în ultimii ani şi încă investesc în centre de suport. Din experienţa noastră, trebuie făcută o distincţie între caracteristicile de bază ale unui centru de suport şi cele noi care apar pe piaţă.

    Este mai bine să cumperi totul de la un singur integrator decât să iei elementele de bază din diverse locuri şi apoi să îţi baţi capul să le integrezi, respectiv să le dezvolţi. Apoi, se vorbeşte tot mai mult despre integrarea social media în centrele de suport şi în tehnologie sau prioritizarea apelurilor către cel mai priceput angajat în acel sector. E important să vedem, înainte de a adopta aceste tehnologii, dacă există un randament al investiţiei, sau dacă îl cumpărăm doar ca să îl avem şi fără să ştim să îl folosim.

    Dacă trimitem toate apelurile către cei foarte buni, pe termen scurt vom avea rezultate foarte bune, dar în trei luni o să pierdem acel om chiar dacă îl plătim mai bine. În social media, abilităţile personalului care interacţionează cu clienţii trebuie să fie foarte bune, pentru că ceea ce se postează va rămâne acolo şi va circula foarte repede între utilizatorii respectivei platforme. Am văzut la multe companii cum, printre apeluri, angajaţii din call center gestionează şi online relaţia cu clienţii, doar pentru că li se cere să îşi crească productivitatea.

    Una peste alta, România se mişcă, suntem într-un con de lumină pozitiv. Cele mai recente studii arată că Bucureştiul a început să devanseze alte capitale din centrul şi estul Europei, precum Sofia şi Budapesta, dar încă suntem mult în urma Cehiei sau Poloniei. Statul începe să recunoască industria de contact center, iar de la sfârşitul anului 2012 autorităţile acordă subvenţii pentru cei care creează locuri de muncă în zona de suport. Companiile din domeniu vând mai ales România: o forţă de muncă bine instruită, deschisă spre nou, care vorbeşte mai multe limbi străine şi este disponibilă la un preţ atractiv pentru orice investitor.

    La acelaşi etaj putem avea 18 limbi străine, este ceva unic pentru zona est-europeană. Spre deosebire de provincie, Bucureştiul este din ce în ce mai asaltat de companii care fie externalizează servicii către furnizori de BPO, fie deschid propriile centre. În ultima vreme preluăm servicii din ce în ce mai complexe, ceea ce e foarte bine, pentru că începem să ne vindem mai scump.