BusinessMagazin

Tag: bancnote

  • Ţara în care există bancnote tactile pentru nevăzători

    Povestea adăugării acestui element pe bancnote a început în urmă cu trei ani, când Connor McLeod, pe atunci în vârstă de 12 ani, a depus o plângere pentru discriminare la Comisia pentru drepturile omului din Australia şi a iniţiat o petiţie on-line la care a primit peste 56.000 de semnături de susţinere, scrie Rador.

    Acum Banca Centrală din Australia a anunţat că intenţionează ca toate bancnotele pe care le va emite în viitor să prezinte aceste însemne tactile. Trebuie spus că alte state nu au un mod adecvat de diferenţiere a monedelor şi bancnotelor. De exemplu, în SUA, bancnotele şi monedele indiferent de valoare au aceeaşi mărime şi abia de acum urmează o deferenţiere a lor prin anumite elemente.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    După cum povesteşte chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanţă într-o dimineaţă de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aştepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

    Amicii lui Bourassa, în două maşini separate, supravegheau parcarea de două zile şi nu observaseră nimic ieşit din comun; Frank Bourassa era totuşi neliniştit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câţiva poliţişti care să îl înhaţe. Şi avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câţiva poliţişti aveau să apară de nicăieri şi să îl aresteze; dar nu în acea dimineaţă friguroasă de decembrie.

    Simţind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un şofer pe care îl angajase, şi i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieşit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aştepta de mai bine de doi ani. Şi-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenţei, atunci când şi-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de maşini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viaţa sa de infractor.

    Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa şi complicii său au urmat-o. Şoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, oraşul natal al lui Frank, şi a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat uşurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

    Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din acelaşi material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate faţa lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 şi era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

    Ambiţiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o reţea de hoţi din magazine“, povesteşte bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puşti!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinţilor, a renunţat la şcoală şi şi-a închiriat propriul apartament. Şi-a găsit chiar şi job cinstit, lucrând la un atelier auto; în acelaşi timp însă el vindea şi maşini furate. „Aveam câţiva băieţi pe care îi sunam, le spuneam de ce maşini am nevoie şi ei mi le aduceau. Câte maşini am furat? Nu ştiu, cred că vreo 500.“
    Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greşeală a vieţii lui: a încercat să se îmbogăţească prin mijloace legale. În partea de vest a oraşului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producţia de pantofi şi plăcuţe şi frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacţie. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povesteşte bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres şi a primit tratament. A vândut fabrica, dar experienţa l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

    Aşa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câştigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, aşa că m-am gândit să încerc şi eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliţia a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

    În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viaţa lui; ştia că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârşit, pentru că traficanţii mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Şi atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna acelaşi: faci tot felul de lucruri pentru a obţine bani. Aşa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea paşilor şi să treci direct la obţinutul banilor?“

     

  • Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    După cum povesteşte chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanţă într-o dimineaţă de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aştepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

    Amicii lui Bourassa, în două maşini separate, supravegheau parcarea de două zile şi nu observaseră nimic ieşit din comun; Frank Bourassa era totuşi neliniştit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câţiva poliţişti care să îl înhaţe. Şi avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câţiva poliţişti aveau să apară de nicăieri şi să îl aresteze; dar nu în acea dimineaţă friguroasă de decembrie.

    Simţind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un şofer pe care îl angajase, şi i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieşit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aştepta de mai bine de doi ani. Şi-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenţei, atunci când şi-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de maşini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viaţa sa de infractor.

    Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa şi complicii său au urmat-o. Şoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, oraşul natal al lui Frank, şi a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat uşurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

    Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din acelaşi material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate faţa lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 şi era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

    Ambiţiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o reţea de hoţi din magazine“, povesteşte bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puşti!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinţilor, a renunţat la şcoală şi şi-a închiriat propriul apartament. Şi-a găsit chiar şi job cinstit, lucrând la un atelier auto; în acelaşi timp însă el vindea şi maşini furate. „Aveam câţiva băieţi pe care îi sunam, le spuneam de ce maşini am nevoie şi ei mi le aduceau. Câte maşini am furat? Nu ştiu, cred că vreo 500.“
    Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greşeală a vieţii lui: a încercat să se îmbogăţească prin mijloace legale. În partea de vest a oraşului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producţia de pantofi şi plăcuţe şi frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacţie. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povesteşte bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres şi a primit tratament. A vândut fabrica, dar experienţa l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

    Aşa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câştigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, aşa că m-am gândit să încerc şi eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliţia a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

    În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viaţa lui; ştia că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârşit, pentru că traficanţii mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Şi atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna acelaşi: faci tot felul de lucruri pentru a obţine bani. Aşa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea paşilor şi să treci direct la obţinutul banilor?“

     

  • Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    După cum povesteşte chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanţă într-o dimineaţă de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aştepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

    Amicii lui Bourassa, în două maşini separate, supravegheau parcarea de două zile şi nu observaseră nimic ieşit din comun; Frank Bourassa era totuşi neliniştit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câţiva poliţişti care să îl înhaţe. Şi avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câţiva poliţişti aveau să apară de nicăieri şi să îl aresteze; dar nu în acea dimineaţă friguroasă de decembrie.

    Simţind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un şofer pe care îl angajase, şi i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieşit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aştepta de mai bine de doi ani. Şi-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenţei, atunci când şi-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de maşini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viaţa sa de infractor.

    Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa şi complicii său au urmat-o. Şoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, oraşul natal al lui Frank, şi a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat uşurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

    Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din acelaşi material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate faţa lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 şi era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

    Ambiţiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o reţea de hoţi din magazine“, povesteşte bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puşti!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinţilor, a renunţat la şcoală şi şi-a închiriat propriul apartament. Şi-a găsit chiar şi job cinstit, lucrând la un atelier auto; în acelaşi timp însă el vindea şi maşini furate. „Aveam câţiva băieţi pe care îi sunam, le spuneam de ce maşini am nevoie şi ei mi le aduceau. Câte maşini am furat? Nu ştiu, cred că vreo 500.“
    Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greşeală a vieţii lui: a încercat să se îmbogăţească prin mijloace legale. În partea de vest a oraşului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producţia de pantofi şi plăcuţe şi frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacţie. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povesteşte bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres şi a primit tratament. A vândut fabrica, dar experienţa l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

    Aşa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câştigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, aşa că m-am gândit să încerc şi eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliţia a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

    În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viaţa lui; ştia că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârşit, pentru că traficanţii mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Şi atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna acelaşi: faci tot felul de lucruri pentru a obţine bani. Aşa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea paşilor şi să treci direct la obţinutul banilor?“

     

  • Centrala electrică care foloseşte bancnote în loc de cărbune

    Un oraş din China foloseşte bancnote în loc de cărbune la o centrală electrică locală, notează BBC.

    Centrala din Luoyand, provincia Henan, arde bancnote vechi sau uzate pentru a produce energie. Reprezentanţii spun că o tonă de bancnote poate genera până la 600 Kwh de electricitate, iar reziduurile sunt mai puţin nocive decât în cazul cărbunelui.

    Banca Populară din China, organul central de reglementare a circulaţiei banilor, şi-a dat acordul pentru această operaţiune, lăudând “această metodă eficientă de a produce energie”. “Folosind toate rezervele din provincie, centrala poate produce 1,32 milioane Kwh pe an, echivalentul arderii a 4.000 de tone de cărbune”, a precizat un oficial al băncii.

    În mod uzual, bancnotele retrase de pe piaţă sunt reciclate pentru a realiza alte produse din hârtie.

  • Cum va arăta noua bancnotă de 50 de euro – VIDEO

    Aceasta va fi cea de-a patra bancnota din seria „Europa”, dupa cea de 5 euro care a intrat in circulatie in luna mai 2013, urmata la sfarsitul lunii septembrie 2015 de noua bancnota de 10 euro, iar in luna noiembrie 2015 de noua bancnota de 20 euro.

        „Introducerea noii bancnote de 50 de euro va spori si mai mult siguranta monedei noastre. Elementele sale de ultima generatie ne ajuta sa ne protejam moneda. Acestea se inscriu in eforturile noastre continue de a mentine stabilitatea euro, o moneda utilizata cotidian de 338 de milioane de cetateni din intreaga zona euro”, a declarat Yves Mersch, membru al Comitetului executiv al BCE.

    Bancnota de 50 de euro este cea mai utilizata dintre toate cupiurile euro, reprezentand 45% din totalul bancnotelor aflate in circulatie. Volumul bancnotelor de 50 de euro in circulatie depaseste volumul cumulat al bancnotelor de 5 euro, 10 euro si 20 euro. De asemenea, numarul de bancnote de 50 de euro in circulatie este aproape identic cu totalul tuturor cupiurilor aflate in circulatie la sfarsitul anului 2002 – anul in care bancnotele si monedele euro au fost puse in circulatie.

    Noua bancnota de 50 de euro include o fereastra-portret, element de siguranta inovator utilizat pentru prima data in cazul bancnotei de 20 euro din seria „Europa”. Atunci cand bancnota este indreptata spre o sursa de lumina, o fereastra transparenta din apropierea marginii superioare a hologramei reda portretul Europei, personaj din mitologia greaca, care este vizibil pe ambele fete ale bancnotei. Acelasi portret apare si in filigran. Aversul bancnotei include un „numar verde-smarald”, respectiv un numar stralucitor care, la inclinarea bancnotei, isi schimba culoarea din verde-smarald in albastru-inchis si creeaza un efect luminos care se deplaseaza in sus si in jos. Aceste elemente de siguranta faciliteaza verificarea autenticitatii noii bancnote de 50 de euro prin utilizarea metodei „atinge, priveste, inclina”.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Cum va arăta noua bancnotă de 50 de euro – VIDEO

    Aceasta va fi cea de-a patra bancnota din seria „Europa”, dupa cea de 5 euro care a intrat in circulatie in luna mai 2013, urmata la sfarsitul lunii septembrie 2015 de noua bancnota de 10 euro, iar in luna noiembrie 2015 de noua bancnota de 20 euro.

        „Introducerea noii bancnote de 50 de euro va spori si mai mult siguranta monedei noastre. Elementele sale de ultima generatie ne ajuta sa ne protejam moneda. Acestea se inscriu in eforturile noastre continue de a mentine stabilitatea euro, o moneda utilizata cotidian de 338 de milioane de cetateni din intreaga zona euro”, a declarat Yves Mersch, membru al Comitetului executiv al BCE.

    Bancnota de 50 de euro este cea mai utilizata dintre toate cupiurile euro, reprezentand 45% din totalul bancnotelor aflate in circulatie. Volumul bancnotelor de 50 de euro in circulatie depaseste volumul cumulat al bancnotelor de 5 euro, 10 euro si 20 euro. De asemenea, numarul de bancnote de 50 de euro in circulatie este aproape identic cu totalul tuturor cupiurilor aflate in circulatie la sfarsitul anului 2002 – anul in care bancnotele si monedele euro au fost puse in circulatie.

    Noua bancnota de 50 de euro include o fereastra-portret, element de siguranta inovator utilizat pentru prima data in cazul bancnotei de 20 euro din seria „Europa”. Atunci cand bancnota este indreptata spre o sursa de lumina, o fereastra transparenta din apropierea marginii superioare a hologramei reda portretul Europei, personaj din mitologia greaca, care este vizibil pe ambele fete ale bancnotei. Acelasi portret apare si in filigran. Aversul bancnotei include un „numar verde-smarald”, respectiv un numar stralucitor care, la inclinarea bancnotei, isi schimba culoarea din verde-smarald in albastru-inchis si creeaza un efect luminos care se deplaseaza in sus si in jos. Aceste elemente de siguranta faciliteaza verificarea autenticitatii noii bancnote de 50 de euro prin utilizarea metodei „atinge, priveste, inclina”.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Cea mai mare problemă a României a fost rezolvată: Camera Deputaţilor a adoptat proiectul care modifică stema ţării

    Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, proiectul de lege care prevede readucerea coroanei pe capul acvilei de aur din stema ţării şi impune obligativitatea ca, pâna la 31 decembrie 2018, autorităţile publice să înlocuiască stemele şi sigiliile existente cu cele prevăzute de în lege.

    Proiectul de lege al Camerei Deputaţilor care prevede readucerea coroanei pe capul acvilei de aur din stema ţării a fost adoptat cu 262 voturi ”pentru”. Noile drapele, sigilii, bancnote şi monede vor conţine astfel modelul schimbat al stemei ţării.

    „Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, încoronată, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschide, ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan”, prevede proiectul de lege pentru modificarea legii nr. 102/1992 privind stema şi sigiliul statului, adoptat miercuri de Camera Deputaţilor.

    Totodată, monedele şi bancnotele emise de BNR anterior datei de 31 decembrie 2018 vor continua să circule şi după această dată, în paralel cu monedele şi bancnotele cu stema nouă.

    Proiectul de lege a fost adoptat de Senat pe 15 februarie. Camera Deputaţilor este for decizional în acest caz.

  • Cea mai mare problemă a României a fost rezolvată: Camera Deputaţilor a adoptat proiectul care modifică stema ţării

    Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, proiectul de lege care prevede readucerea coroanei pe capul acvilei de aur din stema ţării şi impune obligativitatea ca, pâna la 31 decembrie 2018, autorităţile publice să înlocuiască stemele şi sigiliile existente cu cele prevăzute de în lege.

    Proiectul de lege al Camerei Deputaţilor care prevede readucerea coroanei pe capul acvilei de aur din stema ţării a fost adoptat cu 262 voturi ”pentru”. Noile drapele, sigilii, bancnote şi monede vor conţine astfel modelul schimbat al stemei ţării.

    „Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, încoronată, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschide, ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan”, prevede proiectul de lege pentru modificarea legii nr. 102/1992 privind stema şi sigiliul statului, adoptat miercuri de Camera Deputaţilor.

    Totodată, monedele şi bancnotele emise de BNR anterior datei de 31 decembrie 2018 vor continua să circule şi după această dată, în paralel cu monedele şi bancnotele cu stema nouă.

    Proiectul de lege a fost adoptat de Senat pe 15 februarie. Camera Deputaţilor este for decizional în acest caz.

  • Motivul pentru care o bătrânică de 85 de ani a tăiat în bucăţi mici bancnote în valoare de 1 milion de euro

    O bătrânică de 85 de ani din Austria a tăiat în bucăţi mici bancnote în valoare de 1 milion de euro doar pentru a le face în ciudă moştenitorilor ei, potrivit AFP. Femeia a fost găsită moartă în camera de la azilul unde trăia, iar alături au fost găsite mii de bancnote euro tăiate în bucăţi. Procurorul Erich Habitzl a spus pentru ziarul Kurier că nu poate face nimic pentru rude. “Nu este un caz criminal, aşa că nu am început o investigaţie”, a declarat el.

    Pe de altă parte, în Kurier se arată că rudele bătrânei ar putea primi milionul, dacă banii au fost asiguraţi. ” În cazul în care moştenitorii găsesc doar fragmente de bani şi dacă originea banilor este asigurată, atunci, desigur, banii sunt înlocuiţi”, a spus Friedrich Hammerschimidt, şef adjunct al diviziei OeNB.