BusinessMagazin

Tag: avocatura

  • Chiria este atât de scumpă în acest oraş încât o companie a preferat să cumpere un avion cu 3 milioane de dolari pentru transportul angajaţilor decât să-i acomodeze în localitate

    Chiria este atât de scumpă în regiunea Bay Area (San Francisco, Oakland, San Jose), încât firma de avocatură Patterson and Sheridan, cu sediul în Houston, a achiziţionat un avion cu nouă locuri pentru a transporta avocaţii la clienţii din Bay Area odată pe lună.

    Deşi avionul a costat 3 milioane de dolari, firma susţine că e mai ieftin decât angajarea unor avocaţi din zonă sau decât relocarea avocaţilor din Houston.

    “Tinerii pe care vrem să-i angajăm au aşteptări şi pretenţii foarte ridicate”, a declarat Bruce Patterson, partener al firmei de avocatură, care adaugă că de multe ori angajaţii nu-şi permit o maşină deoarece chiria este atât de mare.

    Confom Zillow, în medie o persoană plăteşte chirie 4,450 de dolari pe lună în San Francisco, iar o casă în acest oraş costă puţin sub 1,2 milioane de dolari.

    Fiecare zbor costă compania în jur de 1900 de dolari per pasager plus alţi 2500 de dolari pe oră, drept costuri operaţionale. Reprezentanţii firmei spun că pot oferi servicii mai ieftine deoarece chiria este cu 43% mai ieftină, salariile cu 52% mai mici, iar competiţia pentru talent este mai puţin feroce. 

  • Cât costă înregistrarea unei mărci în România

    La această sumă se adaugă onorariul consilierilor în proprietate industrială care asistă clientul în procedura de înregistrare. În situaţia în care apar opoziţii/contestaţii, costurile totale ale înregistrării cresc. Reînnoirea protecţiei mărcii duce la un cost suplimentar în jurul sumei de 1700 de lei dacă reînnoirea se realizează în timpul perioadei de protecţie sau în jurul sumei de 2.500 de lei dacă reînnoirea se realizează după expirarea protecţiei iniaţiale, după cum explică avocatul.

    România se clasează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte preocuparea pentru protejarea proprietăţii intelectuale: conform datelor comunicate anul trecut de către Eurostat cu ocazia Zilei Internaţionale a Proprietăţii Intelectuale (26 aprilie), România are al doilea cel mai mic număr de mărci pe cap de locuitor înregistrate la nivel european, după Croaţia. În 2015, numărul noilor mărci româneşti cu protecţie internaţională era de 79, în timp ce în Germania, acest număr a depăşit 4.400, potrivit informaţiilor publicate de site-ul World Intellectual Property Office. 

    „În ultimii ani am sesizat o creştere a preocupării pentru protejarea proprietăţii intelectuale în România, iar această tendinţă se datorează în special dificultăţilor cu care s-au confruntat companiile din piaţa locală sau chiar a pierderilor suferite din cauza incapacităţii de a-şi dezvolta afacerile sau de a exploata rezultatele unui business neprotejat în acest sens”, observă Monica Stătescu, Ea spune că în ultimul timp a crescut preocuparea pentru protecţia drepturilor de autor, în special cu privire la produsele software, precum şi pentru protecţia know-how-ului. „Pe măsură ce societatea noastră se digitalizează şi automatizează din ce în ce mai mult, valoarea economică a produselor IT devine tot mai evidentă, după cum devine evidentă şi nevoia de a o proteja, inclusiv din perspectiva juridică”, spune Stătescu.

  • PeliFilip asistă Ministerul Finanţelor Publice în emisiunea de euroobligaţiuni în valoare de 1 miliard de euro

    „Noua emisiune de euroobligaţiuni reflectă credibilitatea de care se bucură în acest moment pe plan extern România şi confirmă încrederea mediilor investiţionale în fundamentele economiei româneşti. Ne face plăcere să ne implicăm în proiecte de o asemenea anvergură alături de Ministerul Finanţelor Publice”, a declarat Alexandru Bîrsan, partener PeliFilip.

    Oferta a atras investitori locali, dar şi internaţionali, atât din Europa şi SUA, fiind suprasubscrisă de mai mult de două ori.

    Echipa PeliFilip care a asistat Ministerul Finanţelor Publice în acest proiect a fost coordonată de Alexandru Bîrsan, partener PeliFilip, alături de Ana Andreiana şi Monica Stătescu, avocaţi seniori şi le-a inclus pe Andreea Banică şi Ana-Maria Ghineţ, avocaţi colaboratori.PeliFilip are una dintre cele mai dinamice practici de Finanţări şi Pieţe de Capital din România. Echipa de avocaţi include specialişti cu un palmares bogat dobândit în cadrul unor tranzacţii complexe desfăşurate atât pe plan intern, cât şi internaţional.

    PeliFilip este una din societăţile de avocatură de top din România care furnizează asistenţă de cea mai înaltă calitate în practic toate ramurile de drept relevante pentru afaceri care operează în România sau care vizează România. Specializaţi în proiecte complexe care implică o abordare inovativă, avocaţii PeliFilip au experienţă elocventă în mai multe domenii, cum ar fi infrastructură şi concesiuni, fuziuni şi achiziţii, energie, drept societar, imobiliar, concurenţă, finanţări şi piaţă de capital dar şi dreptul muncii

  • Opinie Anca Zegrean, senior associate în cadrul firmei de avocatură Biriş Goran: Probleme vechi, circumstanţe noi

    În anul 2000, Consiliul European făcea publice rezultatele unui studiu asupra amplitudinii fenomenelor de bullying şi de mobbing la locul de muncă, pe teritoriul comunitar. Cifrele erau îngrijorătoare: peste 9% dintre europeni fuseseră victimele unor acţiuni de bullying sau de mobbing în ultimele 12 luni, iar pierderile generate de consecinţele acestora erau estimate în zona a 20 miliarde de euro.

    Deşi în majoritatea statelor membre legislaţia muncii, coroborată cu prevederile constituţionale asupra drepturilor individuale, precum şi cu ceva mai recent introdusa legislaţie care combate hărţuirea sau discriminarea, ar trebui să acopere şi problematica bullyingului sau a mobbingului, din anul 2000 a început să se contureze ideea clară a necesităţii unei definiri şi individualizări a acestui tip de problematică.

    De unde această necesitate? După părerea mea, problematica hărţuirii psihologice (care subsumează bullyingul şi mobbingul) este nuanţată şi nu poate fi identificată, prevenită şi combătută prin aceleaşi mijloace ca şi celelalte tipuri de hărţuire sau discriminare.

    Şi asta ne duce la însăşi definirea bullyingului, aşa cum apare în majoritatea documentelor Comisiei Europene: ”un comportament repetitiv şi nerezonabil îndreptat împotriva unui angajat sau unui grup de angajaţi, cu efectul de a crea un risc la adresa sănătăţii şi siguranţei acestuia/acestora“. Comportamentul nerezonabil are ca scop umilirea, victimizarea, subminarea demnităţii şi autorităţii personale şi profesionale şi poate merge până la a deveni ameninţător la adresa individului. Riscurile pe care le creează acest tip de comportament nu se referă numai la sănătatea fizică a persoanei – de unde şi denumirea alternativă de hărţuire psihologică – ci includ sănătatea mentală şi psihologică a individului supus unui astfel de tratament.

    La rândul său, mobbingul este definit că acea situaţie în care un grup de salariaţi se coalizează împotriva unui individ din colectivul de salariaţi, pe care îl izolează şi pe care în mod constat îl umilesc, ridiculizează, critică. Se poate defini şi drept activitatea de bullying exercitată de un grup de salariaţi asupra unui coleg. Mobbingul ca formă a hărţuirii este favorizat în primul rând de atitudinea pasivă a conducerii şi de o politică de personal ineficientă. Din nefericire, în foarte multe cazuri pe care le-am instrumentat, chiar personalul implicat în management este fie iniţiatorul (prin incitarea subalternilor), fie unul dintre participanţii direcţi şi activi la activităţile de mobbing.

    Angajatorii nu sunt responsabili doar pentru aspectul fizic al condiţiilor de muncă pe care le oferă angajaţilor, ci şi pentru sănătatea mentală şi demnitatea acestora din urmă. Modul în care angajaţii interacţionează între ei, dar şi cu managementul companiei, ca de altfel şi atmosfera în genere de la locul de muncă, sunt la fel de importante ca şi asigurarea bazei tehnico-materiale şi a cadrului ocupaţional sănătos şi sigur impuse deja prin legile existente.

    Un alt motiv pentru care există necesitatea unei reglementări individualizate a fenomenelor de bullying şi de mobbing este acela că, după identificarea comportamentelor respective, legea ar trebui să ofere:

    • O definire cât mai aproape de exhaustiv a fenomenelor de bullying şi mobbing;

    • Obligativitatea angajatorului de a preveni, media şi pedepsi actele de bullying şi mobbing – de la introducerea politicilor interne în acest sens la adoptarea de clauze în contractul colectiv de muncă sau cel puţin în regulamentul intern, care să reflecte alinierea la principiile antihărţuire şi nediscriminării, sesiuni de informare în beneficiul angajaţilor, dedicarea unei structuri sau a unei persoane responsabile cu aplicarea politicilor interne adoptate în acest sens.

    • Stabilirea căilor de urmat în justiţie atunci când conflictul nu îşi găseşte o soluţie satisfăcătoare pe calea discuţiilor directe purtate între angajator şi angajat.

  • Astăzi, la Smart Business: Ovidiu Drugan şi Valentin Oeru, antreprenorii care şi-au transformat pasiunea pentru navigaţie într-un business invidiat de mulţi

    Set Sail deţine cea mai mare flotă de ambarcaţiuni din România (numărul acestora a ajuns la 10), iar veniturile afacerii s-au plasat la circa 250.000 de euro anul trecut.

    Ovidiu Drugan s-a molipsit de pasiunea pentru navigaţie de la tatăl său, care şi-a cumpărat o ambarcaţiune în anul 2000.  Au ajuns împreună la câteva zeci de ieşiri pe an şi fiind avocat, lumea glumea spunându-i că este yachtmen şi practică avocatura în timpul liber. În timpul crizei s-a adeverit acest lucru, pentru că a lăsat-o mai uşor cu avocatura, iar hobby-ul său a trecut la nivelul următor

    ”Am plecat la drum cu gândul de a oferi celor pasionaţi un început bun în ocupaţia de skipper (…). Nu a fost o decizie uşoară să renunţ la avocatură şi cel mai mult a cântărit faptul că în avocatură oamenii veneau trişti, supăraţi, iar în iahting toată lumea vine veselă şi pleacă veselă”, descrie Ovidiu Drugan decizia de a renunţa la avocatură. După câţiva ani l-a întâlnit pe Valentin Oeru, un cursant atât de pasionat încât şi-a dorit şi el să se alăture businessului. În 2013 au început astfel să cumpere bărci pentru închiriere – preţul celei mai scumpe achiziţionate până acum a ajuns la 160.000 de euro.

    ”Comunismul  a distrus iahtingul, a distrus în primul rând cluburile sportive, se considera că în jumătate de oră poţi să fugi în Bulgaria şi gata, ai scăpat, atunci s-a pus o frână puternică a domeniului. După comunism am început să ne mişcăm, dar greu, economia nu ne-a permis, apoi n-a fost infrastructură, există o barieră naturală în sensul că n-avem insule, iar plimbarea pe Marea Neagră este una costieră, de aceea s-a dezvoltat mult partea sportivă, iar regatele din România le depăşesc pe cele din ţări precum Italia sau Grecia”, a descris Valentin Oeru în cadrul emisiunii motivele pentru care România se află pe ultimele locuri din punctul de vedere al numărului de ambarcaţiuni.

    Mai multe detalii despre parcursul antreprenorial al celor doi şi despre proiectele lor viitoare veţi putea urmări astăzi, de la ora 15, în cadrul unei noi ediţii a emisiunii Smart Business. 

    Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i prezentăm pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar. Sunt talentaţi, pragmatici, depăşesc piedici şi îşi transformă ideile în branduri.

  • Este atât de bună, încât îşi taxează clienţii cu 795 de lire sterline pe oră. După 12 ani de activitate, câştigă mai mult de 10 milioane pe an

     
    Ayesha Vardag este unul dintre cei mai solicitaţi avocaţi de divorţ. Are 49 de ani şi a fost poreclită ”diva divorţurilor”. S-a specializat în ajutarea ”celor cu averi ultra-ridicate” să obţină cele mai bune înţelegeri posibile când se încheie căsătoriile lor, potrivit unui articol realizat de jurnaliştii BBC.
     
    Firma ei de avocatură se numeşte Vardags şi are sediul central în Londra – aceasta a evoluat atât de mult încât a transformat reputaţia oraşului în ”capitala mondială a divorţurilor”. ”Fiecare dintre membrii unui cuplu care se desparte va alerga spre mine pentru a fi reprezentaţi de mine şi nu de adversarul meu”, spune ea. ”Totul se rezumă la cine ajunge la mine primul.”
     
    Reputaţia ei este atât de bună, încât îşi taxează clienţii cu 795 de lire sterline pe oră. Acum, după 12 ani de activitate, ajunge la venituri anuale de mai mult de 10 milioane de lire sterline pe an. În lumea avocaturii, succesul ei nu este văzut deloc bine: există critici care o acuză că este mai interesată de auto-promovare, precum apariţiile TV şi agresivitatea ridicată în susţinerea în luptele cazurilor sale. Răspunde spunând că ea cunoaşte importanţa networkingului  şi că anumitor persoane nu le plac femeile care luptă în mod corect pentru menţinerea unui loc de top. 
     
    Mamai ei este de origine britanică, iar tatăl, pakistanez: s-a născut în oraşul Oxford. Potrivit BBC, tatăl său s-a întors în Pakistan când era mică, astfel a crescut alături de mama ei. La maturizare, a urmat o carieră în drept financiar şi comercial în City-ul londonez; apoi, în 2000, propriul ei divorţ ”nu prea amicabil” a făcut-o să treacă spre dreptul familiei şi, mai exact, spre divorţuri. 
     
    ”Propriul meu avocat specializat pe divorţuri m-a angajat. Dreptul financiar era interesant, dar nu multor oameni le păsa ceea ce făceam. Prin contrast, aici te lupţi pentru ca oamenii să-şi păstreze casele, businessurile sau să rămână în contact cu copiii lor”, îşi descrie ea activitatea.  

  • Avantajele şi dezavantaje folosirii unei camere video pe bordul maşinii în România

    Dezvoltarea tehnologiei este foarte accelerată, iar de multe ori reglementările legale rămân în urma evoluţiei tehnicii sau a aplicaţiilor practice ale acesteia. Uneori existenţa unui vid legislativ este explicabilă, întrucât este imposibil pentru legiuitor să prevadă traiectoria şi modul în care tehnologia se dezvoltă, sesizează Marcu Florea şi Monica Stătescu. Pe de altă parte, atunci când diverse tipuri de tehnologii apar şi încep să fie folosite pe scară largă, este de aşteptat ca reglementarea să „prindă din urmă” realitatea socială astfel încât să creeze un cadru legislativ care să dea certitudine şi să echilibreze interesele în joc. Unul dintre exemplele în care reglementarea legală pare ca a rămas în urma evoluţiei tehnologice este reprezentat de utilizarea aparaturii de tip dashcams (camere de bord).

    1.         Ce sunt camerele de bord?

    Camerele de bord sunt dispozitive montate, în general, în partea din faţă a unui autoturism care înregistrează, în mod continuu imagini din unghiul în care sunt montate. Alternativ, acestea pot fi montate şi pe casca unui motocicist sau biciclist. Dispozitivele pot fi utilizate pentru divertisment, spre exemplu imaginile pot fi păstrate ca amintire, pentru surprinderea unor momente amuzante sau memorabile dar şi pentru suprinderea unor evenimente mai puţin plăcute, precum un accident sau un episod de violenţă în trafic. Multitudinea de oferte de aparatură şi numărul mare de înregistrări surprinse cu acestea, disponibile pe platformele on-line, demonstrează utilizarea pe scară relativ largă a acestui tip de tehnologie, inclusiv la noi in tara.

    2.         Aspecte juridice de luat în considerare atunci când vrem să utilizăm camere de bord

    Utilizarea camerelor video pentru înregistrarea traficului poate părea o chestiune  relativ simplă întrucât se află la îndemana oricui însă implicaţiile juridice pot fi surprinzătoare şi este bine să se ţinem seama de ele atunci când dorim să utilizăm o asemenea tehnologie. În fapt, o multitudine de reglementări legale, între care cele privind protecţia datelor cu caracter personal sau dreptul proprietăţii intelectuale pot avea incidenţă în această situaţie.

    a.         Câteva consideraţii generale privind protecţia datelor cu caracter personal

    Înregistrarea imaginilor în trafic reprezintă o prelucrare a datelor cu caracter personal. Reglementarea in acest domeniu are ca scop asigurarea dreptului la viaţa privată prin reglementarea prelucrării datelor privind o persoană identificată sau identificabilă (numele, datele de identificare, starea de sănătate, imaginea unei persoane sunt date cu caracter personal etc.). Imaginile pietonilor, ale altor participanţi la trafic sau a numerelor de înmatriculare ale maşinilor pot duce la identificarea unei persoane, deci reprezintă date cu caracter personal. Procesarea acestora este reglementată in principal de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Legislaţia nu se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de persoane fizice exclusiv pentru uzul lor personal, dacă datele în cauza nu sunt destinate a fi dezvăluite.

    În acest context, este de menţionat ca Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit în Cauza C-212/13 Rynes vs. Urad că derogările şi limitările dreptului la viaţa privată trebuie să fie efectuate în limitele strictului necesar. Curtea a decis în această cauză că instalarea şi operarea unui sistem de supraveghere video de către o persoană fizică pentru monitorizarea intrării în curtea casei sale, o parte din spaţiul public de trecere din faţa casei, precum şi intrarea în locuinţa situată vizavi reprezintă o prelucrare de date ce excede uzului personal. Întrucat supravegherea din speţă se extindea şi la spaţiul public, s-a considerat ca nu reprezinta o activitate exclusiv personală şi domestică.

    Decizia CJUE este destul de controversată întrucât pare să indice ca orice filmare care nu este făcută în cadru privat/domestic nu poate beneficia de excepţia de la aplicabilitatea legislaţiei privind datele cu caracter personal. Astfel, în lumina interpretării CJUE, legislaţia cu privire la protecţia datelor cu caracter personal ar fi aplicabilă şi în cazul înregistrării imaginilor folosind o cameră de bord întrucât şi acesta prelucrare presupune prelucarea de imagini dintr-un spaţiu public.

    b.         Consimţământul persoanei vizate

    Autoritatea de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal din România a emis în anul 2012 o decizie privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video . Documentul reglementează în mod generic prelucrarea datelor incluse în înregistrări video.

    Decizia prevede expres că numerele de înmatriculare ale vehiculelor sunt date cu caracter personal. În acelaşi timp este reluat principiul proporţionalităţii prelucrării raportată la scop, astfel încât înregistrarea video poate fi efectuată în scopul realizării unor interese legitime, cu condiţia să nu se prejudicieze drepturile şi libertăţile fundamentale sau interesul persoanelor vizate (al persoanelor care sunt filmate).

    Ca regulă prelucrarea datelor se poate efectua numai cu consimţământul expres şi neechivoc al persoanei vizate. Evident  în cazul filmării cu camera de bord, obţinerea unui asemenea consimţământ este practic imposibilă datorită specificului prelucrării de date. Legea prevede, însă, trei excepţii de la necesitatea obtinerii consimţământului, respectiv (i) [prelucrarea] în vederea protejării vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii persoanei vizate ori a unei alte persoane ameninţate sau (ii) când [prelucrarea] este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate si (iii) în cazul în care datele cu caracter personal sunt făcute publice în mod manifest.

    Este discutabil dacă filmarea cu camera de bord se încadrează în vreuna dintre excepţiile de la obligaţia obţinerii consimtământului persoanei vizate. Excepţia de la punctul i) de mai sus nu pare în principiu aplicabilă în cazul filmării cu camera de bord iar pentru încadrarea la excepţia de la punctul ii) de mai sus este necesară dovedirea unui interes legitim, care să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate. Un potenţial interes legitim ar putea fi preconstiturea de probe în caz de accident rutier, acesta fiind de altfel motivul principal pentru care camerele de bord sunt utilizate. Într-o interpretare extensivă, prelucrarea imaginilor surprinse în trafic s-ar putea încadra  şi în cea de-a treia excepţie, dacă considerăm că datele cu caracter personal astfel prelucrate sunt făcute publice în mod manifest.

    c.         Informarea persoanei vizate

    Ca regulă, chiar în situaţia în care consimţământul persoanei vizate nu este necesar, este necesară informarea respectivei persoane cu privire la numeroase aspecte între care identitatea persoanei care prelucrează datele, faptul înregistrării imaginilor şi categoriile de destinatari ai acestora, drepturile persoanei vizate şi modul de exercitare a acestora (spre exemplu dreptul de a cere ştergerea datelor); datorită specificului procesarii de date, atât comunicarea acestor informaţii cât şi asigurarea mijloacelor de exercitare a drepturilor este practic dificil dacă nu chiar imposibil de realizat în cazul prelucrarii datelor surprinse prin camere de bord.

    Reglementarea specifică privind monitorizarea video prevede de asemenea ca este necesară semnalizarea înregistrării printr-o pictogramă care să conţină o imagine reprezentativă cu vizibilitate suficientă, la o distanţă rezonabilă de locul unde sunt amplasate camerele de supraveghere video.

    Tot cu privire la prelucrarea datelor video există dispoziţii exprese referitoare la durata de stocare a datelor obţinute prin intermediul sistemului de supraveghere, respectiv o perioada de max. 30 de zile cu excepţia cazurilor prevăzute de lege sau temeinic justificate. În consecinţă, ca principiu, nu avem voie să pastrăm imaginile filmate mai mult de 30 de zile.

    d.         Dreptul la propria imagine

    Codul Civil reglementează dreptul la propria imagine în cadrul drepturilor personalităţii din secţiunea destinata respectului vieţii private şi demnităţii persoanei umane. Potrivit reglementarilor legale, orice persoană are dreptul de a se opune ca imaginea sa să fie reprodusă, precum şi dreptul de a autoriza utilizarea imaginii sale. Şi legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturi conexe reglementează dreptul la imagine, în contextul utilizării înfăţişării unei persoane pentru realizarea de portrete. Prevederea este destinată, însă, protecţiei împotriva unui anumit tip de utilizare a imaginii şi, în opinia noastră, nu este incidenţa dacă persoana în cauza nu este vizată în mod particular în cadrul filmării. 

    Aplicarea dispoziţiilor specifice dreptului civil şi a dreptului proprietăţii intelectuale depinde de modul în care este folosită camera şi, într-o anumită măsură, de folosirea ulterioară a imaginilor surprinse.

    e.         Amplasarea şi dimensiunea camerelor de bord

    Alte aspecte legale care trebuie luate în considerare în momentul achiziţionării şi instalarii unei camere de bord sunt prevederile specifice circulaţiei rutiere.  Astfel, este interzisă conducatorilor auto aplicarea pe parbriz de inscrisuri sau accesorii care restrang sau estompează vizibilitatea conducatorului ori a pasagerilor, atât în interior cât şi în exterior. Dimensiunea şi amplasarea camerelor de bord trebuie să nu incomodeze conducătorul auto. Reglementarea este destul de vagă iar aplicarea ei este la latitudinea autorităţilor administrative.

    3.         Reglementări din alte state membre ale Uniunii Europene

    În alte state din Uniunea Europeană utilizarea camerelor de bord a primit mai multă atenţie si este mai clar şi strict reglementată decât în ţara noastră. În Austria utilizarea camerelor de bord a fost interzisă încă din anul 2012, iar încălcarea acestei interdicţii poate aduce amenzi între EURO 10,000 şi 25,000. În mod similar, în Luxembourg conducătorii auto nu au voie să utilizeze astfel de dispozitive. În alte state, ca de exemplu Franţa, camerele sunt permise dacă nu aduc atingere vizibilităţii sau dacă nu îl distrag pe conducătorul auto.

    Cea mai interesantă reglementare vine, însă, din Belgia unde în anul 2014 autoritatea ce are în competenţă reglementarea chestiunilor legate de viaţa privată a emis o reglementare specifică pentru această chestiune. Astfel, autoritatea din Belgia face o distincţie între folosirea camerelor (i) pentru scopuri recreaţionale (ii) pentru folosirea probelor în caz de accident (iii) pentru înregistrări în interioriul unui taxi. Pentru primul scop, reglementarea nu se aplică dacă înregistrarea nu este publicată on-line şi pusă la dispoziţia altora. Pentru cel de-al doilea scop, este necesară informarea persoanei implicate în accident imediat după coliziune în legătură cu faptul că este înregistrată, în situaţia în care persoanele discută după producerea accidentului. În plus, utilizatorul camerei va fi obligat să notifice cu privire la acest lucru autoritatea de supraveghere din Belgia. În al treilea caz, camera este considerată a supraveghea un spaţiu privat. Şoferul trebuie să informeze persoana vizată despre faptul că este înregistrată şi să notifice autoritatea şi pe şeful poliţiei despre intenţia de a utiliza dispozitivul de filmat.

    4.         Concluzie

    Lipsa unei reglementări specifice pentru utilizarea camerelor de bord în România şi aplicarea cadrului general de reglementare are ca efect conturarea unui regim juridic neclar şi câteodata, dificil de respectat.

    În acest context ar fi de dorit ca şi legiutorul român să adapteze legislaţia actuală la realităţile utilizării camerelor de bord pentru a trasa un regim juridic expres şi dedicat acestui tip de activitate cu reguli clare şi a căror respectare să nu fie excesiv de oneroasă pentru utilizatori. În ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal credem ca cerinţele specifice ar trebui adaptate şi în funcţie de modul de utilizare ulterioară a datelor prelucrate.

  • 6 alimente care pot să te ucidă pe care majoritatea oamenilor le consuma

    Bill Marler este un avocat care a petrecut mai mult de 20 de ani lucrând la procese de otrăvire alimentară. A câştigat astfel clienţilor săi aproximativ 600 de milioane de euro. În urma experienţei sale profesionale, Bill Marler a ajuns să nu mai mănânce anumite alimente, potrivit The Independent/ 
     
    Avocatul, care a condus şi procese de acuzare împotriva retailerului american Chipotle după ce lanţul s-a confruntat cu focare de E.coli şi norovirus, a postat un articol în publicaţia Food Poisoning  Journal în care a indicate care sunt alimentele din dieta sa la care a renunţat.
    Spune că experienţa clienţilor săi l-a convins că aceste alimente nu merită riscurile la care îi spun pe oameni.
     
    1. Stridii crude
    Marler spune că a văzut mai multe cazuri de toxiinfecţii alimentare generate de scoici în ultimii cinci ani mai mult decât în cele două decenii anterioare:. Motivul: apele din ce în ce mai calde. Pe măsură ce temperatura apelor globului creşte, creşte şi numărul de microbi, care ajung în stridiile sorbite.
     
    2. Fructele şi legumele prespălate sau pretăiate
    Marler spune că le evită ”ca pe plagă”. Confortul este bun, dar pe măsură ce mai mulţi oameni se ocupă de procesarea alimentelor, înseamnă că există mai multe riscuri de contaminare.
     
    3. Germenii cruzi
    Epidemiile generate de germeni sunt extrem de dese, cu mai mult de 30 de focare de bacterii (mai ales salomenla şi E.coli) în ultimele două decenii. ”Au existat prea multe focare ca să fii atent la astfel de contaminări. Nu mănânc deloc acest tip de vegetale”, explică Marler.
     
     

  • Dosarul privind vânzarea Hotelului Astoria Bucureşti, trimis în judecată de DNA

    Procurorii arată că, în anul 2007, fostul director general delegat al Societăţii Feroviare de Turism SFT – CFR S.A., Cosmin Udor, ar fi semnat două contracte de asistenţă juridică, în valoare totală de peste 6.500 de euro lunar, cu o societate de avocatură, cu toate că instituţia pe care o conducea dispunea de un departament juridic. Firma de avocatură s-ar fi angajat să reprezinte în litigii Societatea Feroviară de Turism SFT – CFR S.A., urmând să primească, pe lângă onorariul de 3.500, respectiv 3.000 de euro lunar, şi un onorariu de succes de 10% din sumele recuperate în instanţă, aferent fiecăruia dintre cele două contracte.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tranzacţia prin care Asashi preia operaţiunile SABMiller din ECE a avut o valoare de 7,3 mld.euro

    Firma Suciu Popa a asistat SABMiller Limited la vânzarea operaţiunilor din Romania către Asahi Breweries Europe Ltd, filială a Asahi Group Holdings, companie cu sediul in Tokyo, Japonia, activă în industria berii, băuturilor răcoritoare şi a produselor alimentare.

    Tranzacţia face parte din angajamentele asumate faţă de autorităţile din domeniul concurenţei de a renunta la operatiunile din Europa Centrală şi de Est, în urma fuziunii in valoare de peste 100 de miliarde de dolari dintre SABMiller şi Anheuser-Busch InBev, cei mai mari producatori de bere la nivel global.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro