BusinessMagazin

Tag: austeritate

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Perioada de criză, reevaluată prin ochii FMI

    Majoritatea măsurilor au fost pe termen lung (tăierea salariilor şi a subvenţiilor), dar şi tranzitorii (îngheţarea temporară a pensiilor) şi idei nesustenabile (îngheţarea aproape completă a angajărilor în sectorul public).

    Măsuri de creştere a veniturilor au apărut abia din 2013, încorporând recomandări ale FMI privind majorarea unor taxe (ex. pe proprietate), lărgirea bazei de impozitare şi simplificarea fiscalităţii. FMI arată că nivelurile relativ mici ale datoriei şi deficitului ar fi permis României să nu fie atât de concentrată pe ţinta deficitului de 3% din PIB, având în vedere recesiunea, dar autorităţile au insistat să se încadreze în această ţintă până în 2012, ceea ce a amplificat scăderea economiei.

    România a realizat în perioada 2011-2013 o ajustare fiscală structurală de cca 4% din PIB, pe lângă ajustarea de 2,25% din PIB deja realizată în virtutea programului cu FMI iniţiat în 2009, aminteşte FMI în ultimul raport de evaluare.

    A fost una dintre cele mai mari ajustări fiscale din UE, cu excepţia programelor din zona euro, şi a reuşit să încetinească acumularea datoriei publice, despre care Fondul aşteaptă să se stabilizeze în jur de 40% din PIB în 2013-2014 înainte de a scădea ulterior, iar o depăşire a acestui prag ar fi posibilă numai în condiţiile unor şocuri (evenimente excepţionale) care ar lovi creşterea economică reală.

    Din 2011 până în 2013, datoria publică s-a majorat cu cca 8,5% din PIB, respectiv cu 6,5% din PIB peste nivelul proiectat iniţial, în principal din cauza creşterii economice încă reduse.

     

  • Luna ianuarie, lună cu cu discount la inflaţie

    , după o creştere de 2% în decembrie (pentru comparaţie, cea mai mare inflaţie a fost consemnată în septembrie 2011 – 5,2%).

    Inflaţia calculată fără preţurile la energie, alimente, alcool şi tutun a crescut cu 1,6% în ianuarie, iar faţă de luna precedentă, preţurile de consum s-au redus cu 0,6%, reflectând politica agresivă de reduceri practicată de lanţurile de magazine de modă.

    Economiştii prezic noi scăderi de preţuri în următoarele luni, ceea ce ar permite ca majorarea salariilor (care au crescut cu numai 0,9% în perioada septembrie-noiembrie) să depăşească inflaţia pentru prima dată în anii de după criză şi astfel să dea un impuls puterii de cumpărare.

    Într-un sondaj efectuat de Reuters, economiştii consultaţi estimează că PIB va creşte cu cca 0,6% în fiecare trimestru, de acum şi până la jumătatea lui 2015. Economia britanică rămâne afectată de constrângerile fiscale: ministrul de finanţe George Osborne a declarat în această săptămână că este nevoie în continuare de politici de austeritate, spre a reduce deficitul bugetar şi datoria publică.

  • Cine e noul tigrişor al zonei euro

    În ultimul trimestru din 2013, economia Portugaliei, ţară care s-a îndatorat în 2011 cu 78 mld. euro la UE şi FMI, a crescut cu 1,6% faţă de ultimul trimestru din 2012 (cel mai bun rezultat din zona euro), cererea internă a contribuit pozitiv la creşterea PIB pentru prima dată din 2010, iar expansiunea exporturilor a produs în 2013 primul excedent de cont curent din ultimii 20 de ani.

    FMI a pregătit însă un raport mult mai prudent despre Portugalia, unde menţionează că performanţa exporturilor ţine de fapt de o prăbuşire a importurilor şi de o dublare a exporturilor de combustibili, iar datoriile companiilor reprezintă 155% din PIB, ceea ce prezintă riscuri pentru sectorul bancar şi împiedică investiţiile în economie.

    Experţii FMI insistă în continuare că Portugalia trebuie să reducă şi mai mult măsurile de protecţie socială a angajaţilor şi a şomerilor, precum şi costurile de producţie, inclusiv costul muncii, cu scopul de a stimula productivitatea şi a determina scăderea ratei şomajului, care se cifrează la 15,6%. Raportul FMI critică faptul că Portugalia are cea mai mare rigiditate la scăderea salariilor (rezistenţa angajatorilor şi a salariaţilor la tăierea nominală a salariilor) din zona euro şi că situaţia nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani, ceea ce ar putea reflecta “fie constrângerea reprezentată de salariul minim, fie o descentralizare insuficientă a negocierii salariilor, în raport cu clasicele contracte colective de muncă”.

    În 2012, salariul minim brut a fost tăiat cu 3% în Portugalia, la 565,8 euro, ceea ce înseamnă că remarca FMI privind rigiditatea la scăderea salariilor se traduce prin faptul că în multe companii, salariile au fost deja reduse până la acest minim şi nu mai au cum să mai scadă. Salariul minim din Portugalia se situa anul trecut cam la jumătatea clasamentului ţărilor europene după acest criteriu. Cel mai mare salariu minim pentru angajaţii cu normă întreagă era înregistrat în Luxemburg (1.801,5 euro), iar cel mai mic în România (157,3 euro).

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Prognoze mai bune de la BNR până în 2015

    Relansarea creşterii în UE va fi susţinută de politica monetară acomodativă a BCE, de politici fiscale mai puţin restrictive şi de o evoluţie favorabilă a preţurilor la materiile prime (pentru barilul de petrol Brent sunt estimate valori medii anuale de 106,2 dolari în 2014 şi 101,1 dolari în 2015).

    Pe plan intern, o mai bună absorbţie a fondurilor europene, ameliorarea bilanţului companiilor, creşterea venitului real disponibil al gospodăriilor şi reducerea costului de creditare în lei vor stimula cererea, care ar urma să redevină treptat principalul determinant al creşterii economice, anticipează BNR.

  • Austeritatea tâmpeşte

    Dacă luăm Europa de-a lungul şi de-a latul, dăm, de cele mai multe ori, de creştere economică. Timidă, e drept, şi dacă e să priveşti graficele evoluţiile sunt asemănătoare urmelor lăsate din când în când de blândul bou, dar pe moment avem creştere economică. România conduce clasamentul european al creşterii economice pe trimestrul al treilea (în mintea mea chestia asta în sine este un soi de oximoron, ironia amară a nepriceperii) şi doar patru naţii au înregistrat scăderi ale Produsului Intern Brut.

    Mai mult, cei de la Fitch au schimbat macazul şi vorbesc acum despre performanţele remarcabile ale grecilor în materie de politici fiscale, iar George Osborne îşi învineţea recent pieptul în parlamentul britanic, vorbind despre cum a ţinut el strâns robinetul cheltuielilor. PIB-ul spaniol nu mai scade, nemţii se laudă cu o vânjoasă creştere de 0,3% şi vecinii bulgari au săltat şi ei la 0,5%. Uau, nu-i ăsta triumful austerităţii?

    Nu. Criza pe care o trăim a demontat un număr important de teorii economice, tocmai pentru că de regulă a fost tratată de minţi umile, care nu treceau de relaţii cauză-efect simple, de genul „Dau afară, deci nu mai cheltuiesc” sau „Tai din investiţii, deci mă redresez”.

    Să îţi imaginezi că austeritatea va putea readuce creşterea economică sănătoasă este o iluzie; graficele acelea produse de boi arată că tocmai acolo unde austeritatea a fost mai puternică revenirea a fost anemică. Iar creşterea economică care le permite liderilor să rânjească pe la înmormântări este pur şi simplu recuperarea normală, firească, de după reflux.

    Un înţelept zicea că politicienii pot rezolva, de obicei, orice problemă, pentru că de obicei creează o problemă şi mai mare. Şi atâta timp cât cetăţenii trăiesc cu impresia că prima problemă a fost rezolvată şi nu sunt informaţi despre apariţia celei de-a doua probleme, avem de-a face cu succese politice. Şi am avut tot felul de succese politice – banii pompaţi în sistemul financiar la începutul crizei, naţionalizările de bănci, următoarele tranşe de bani pompaţi, ştergerile de datorii, reducerile de cheltuieli şi austeritatea impusă – care s-au adunat într-o grămadă uriaşă de succes care atârnă deasupra Europei întregi şi riscă, atunci când va cădea, să cauzeze cucuie serioase bătrânului continent.

    Nu vorbesc aici de politicienii români, pentru că, aşa cum ne-au obişnuit, sunt pe câmpii, cu floricele în păr: au treabă cu codul penal, să se pună la adăpost, cu amnistii, cu răfuieli pe terenuri agricole; când se plictisesc, mai trag pe hartă o autostradă sau două.

    Austeritatea a creat parteneri care nu se mai respectă. Autoritatea a creat lideri peste nimic. Austeritatea a retezat idei. Austeritatea a măcinat iniţiative. Şi a mai creat austeritatea o clasă de cetăţeni care se tem. Se tem de preţuri, se tem să nu rămână fără slujbă, se tem de ziua de mâine. Într-un fel au dreptate: un sfert din cetăţenii Europei sunt ameninţaţi de sărăcie, şi numărul acestora creşte de la an la an. Acum sunt 125 de milioane, într-un continent care şi-a propus ca peste numai şase ani să aibă numai 20 de milioane de săraci.

    Un profesor de ştiinţe politice vorbea recent de un concept care ni se potriveşte şi nouă, acum, de neoleninism. Am mai vorbit: leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic. Cum e acum? Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

    De asta zic: austeritatea tâmpeşte. Tabloul este despre înţelepciune: se numeşte „Cei trei filosofi” şi este pictat de maestrul Renaşterii pe nume Giorgione. Şi este un soi de enigmă acest tablou, pentru că mulţi au încercat să identifice cele trei personaje. Unii au spus că sunt filosofi antici, alţii cred că sunt cei trei magi, alţii că reprezintă cele trei mari religii ale lumii; eu cred că sunt vârstele omului, dar acesta este doar un exerciţiu, pur şi simplu pentru că mă tem de austeritate şi de consecinţele ei.

  • Portugalia: Patru ministere au fost ocupate temporar de manifestanţii anti-austeritate

    Protestatarii s-au adunat în timpul după-amiezii în holurile ministerelor Economiei, Sănătăţii, Mediului şi Finanţelor, la iniţiativa CGTP, principalul sindicat portughez, apropiat al Partidului comunist.

    În cursul serii, manifestanţii au părăsit fără incidente cele patru ministere în jurul cărora a fost sporită prezenţa poliţiei.

    “Am venit în mod paşnic şi vom pleca la fel. Însă vom reveni de fiecare dată când va fi nevoie pentru ca acest mesaj să fie clar şi pentru ca muncitorii să fie respectaţi”, a declarat Liberio Domingues, unul dintre liderii CGTP, ieşind in ministerul de Finanţe.

    Puţin mai târziu, o sută de persoane s-au adunat în interiorul şi exteriorul clădirii pentru a cere demisia guvernului.

    “A venit timpul ca guvernul să plece”, “Nu vrem fascişti la putere”, au scandat manifestanţii, în timp ce unii purtau pancarte pe care scria “jos guvernul!”.

    Protestatarii au cerut să se întâlnească cu miniştrii pentru a îşi exprima opoziţia faţă de măsurile de austeritate ale bugetului care a fost adoptat marţi de către Parlament.

    O delegaţie a sindicaliştilor CGTP a fost primită pentru puţin timp de secretarul de Stat pentru Serviciul public, Helder Rosalino, care le-a explicat, conform acestora, că măsurile de austeritate sunt indispensabile.

    “Această iniţiativă este un mod de a atrage atenţia opiniei publice” asupra “violenţei măsurilor guvernului”, a explicat Armenio Carlos, secretar general al CGTP, pentru televiziunea publică RTP.

    “Nu am încălcat nicio regulă şi desigur că nu vom recurge la violenţă”, a subliniat el.

    Mii de manifestanţi s-au adunat de asemenea în cursul dimineţii, la apelul CGTP, în faţa Parlamentului pentru a denunţa tăierea salariilor şi pensiilor funcţionarilor prevăzută în bugetul din 2014.

  • Creditorii Greciei laudă progresele ţării, dar “încep să-şi piardă răbdarea”

    Cancelarul german Angela Merkel a lăudat Grecia la Berlin, remarcând că nimeni nu s-ar fi gândit că ţara va reuşi anul acesta să ajungă la excedent bugetar (estimat la 812 mil. euro), însă şeful Eurogroup, Jeroen Dijsselbloem, a avertizat că Atena trebuie să-şi îndeplinească de urgenţă angajamentele faţă de creditorii externi, spre a câştiga competitivitate şi a atrage investitorii, iar miniştrii de finanţe ai zonei euro “au început să-şi piardă răbdarea”.

    Mărul discordiei este legat de natura şi mărimea tăierilor bugetare care i se cer Greciei pentru a-şi îndeplini ţintele fiscale în 2014. Condiţiile vizează reducerea personalului bugetar, ca parte a unui program de 25.000 de concedieri până în 2015, permanentizarea unei taxe pe proprietăţi care ar fi urmat să fie aplicate doar în 2011, trecerea la executarea silită a celor care nu-şi mai pot plăti ratele la bănci, dar şi reducerea contribuţiilor sociale ale angajatorilor spre a ajuta mediul de afaceri, ceea ce va crea o gaură la buget de 1 mld. euro ce va trebui acoperită din alte surse.

    Reprezentantul FMI în Grecia, Poul Thomsen (unul dintre foştii şefi ai misiunii FMI în România), a declarat duminică pentru Kathimerini că “troica” creditorilor nu obligă Grecia la “măsuri orizontale”, ca tăieri de salarii şi pensii, ci la reforme structurale şi la reducerea cheltuielilor nenecesare. Thomsen a spus că înţelege faptul că “alte noi măsuri fiscale sunt dificile din punct de vedere politic şi social” şi că orice tăiere bugetară va trebui “atent ţintită astfel încât să-i protejeze pe cei mai vulnerabili”. Reformele structurale ar urma să încurajeze deschiderea de noi companii fără teama că nu pot concedia ulterior angajaţi dacă aceştia nu se dovedesc performanţi.

    Thomsen a lăudat însă Grecia pentru “progresele enorme în restabilirea sustenabilităţii fiscale” făcute până acum şi a precizat că băncile greceşti au fost “pe deplin recapitalizate”.

  • Elena Băsescu acuză TVR că renunţă la transmiterea meciurilor naţionale, dar banii ajung la cântăreţii PSD

     “Toată lumea ştie că TVR se află într-un impas financiar îngrozitor sub înalt patronajul lui Claudiu Săftoiu. Se fac disponibilizări şi se renunţă la emisiuni consacrate care aduceau un minimum de rating: totul în sprijinul ideii de a «repune pe picioare» televiziunea publică. În numele austerităţii televizuale, s-a renunţat chiar şi la transmiterea meciurilor de fotbal ale echipei naţionale”, notează, pe blog, ElElena Băsescu

    Aceasta reaminteşte că şi “distinsul premier” a declarat, joi seară, că i se pare “inadmisibil” ca TVR să nu transmită meciul (România-Grecia, de vineri – n.r.), el adăugând: “O să ne uităm la RomâniaTv”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Austeritatea, pe jilţuri aurite

    Nimic neobişnuit, repet, omul este european, iar europenii au luat în braţe povestea asta cu austeritatea şi o flutură pe oriunde şi oricum, cu încăpăţânare. Şi, în pofida oricăror critici, rezultate sau contraatrgumente, Cameron a mai adăugat nişte vorbe despre un stat mai flexibil şi mai eficient, dar bănuiesc că asta este numai diplomaţie şi, poate, un picuţ de umor englezesc subtil.

    Colegii de la Business Insider au remarcat decorul în care premierul britanic şi-a rostit cuvântarea – la Lord Mayor’s Banquet în City-ul londonez, înconjurat de jilţuri aurite, alături de personaje ultra-elegante, la o masă plină de cristaluri şi argintărie fină.

    Nu sunt ipocrit preluând povestea, omul trebuie să îşi ţină rangul, iar societatea britanică este mult mai formală decât sunt obişnuiţi americanii sau românii. Dar, pe de altă parte, poate că este momentul, într-o lume a comunicării instant, pe mii de canale mai mult sau mai puţin convenţionale, ca oamenii politici să fie din ce în ce mai atenţi cu imaginea şi cu vorbele lor.

    În aceeaşi zi în care David Cameron vorbea despre austeritate, preşedintele şi prim-ministrul din România aveau dispute serioase, dar nu pe teme de austeritate, de infrastructură, de sănătate, de educaţie sau de dezvoltare economică, ci pe tema nu ştiu cărui teren cumpărat. Morga românească, departe de cea britanică, includea tot soiul de apelative dintre care plagiator este cel mai benign. În acest timp lucrătorii din sănătate ameninţă cu greva generală pe termen nelimitat, studenţii şi elevii sunt în stradă, 111.000 de firme, cu afaceri de zece miliarde de euro, îşi întrerup activitatea şi peste 18.000 de companii au intrat în insolvenţă în primele nouă luni ale anului.

    Şi mai adaug: conform angajamentelor Executivului faţă de FMI, falimentul personal, o lege pe care, pur şi simplu privind în jur, o socot esenţială, nu va fi legiferat; proiectele de infrastructură nu-şi vor primi finanţarea nici anul viitor; taxele locale pentru persoane fizice pot creşte după bunul plac al primarilor; sectorul public va fi în continuare ajustat (cine vede aici doar economii, greşeşte profund, sectorul public înseamnă şi consum, şi putere de cumpărare, şi, finalmente, PIB); CFR Marfă va fi nu restructurat, ci pur şi simplu vândut la fier vechi; veţi găsi mai multe detalii în presă.

    A rămas sărmana agricultură să ne pună coroniţa celei mai puternice creşteri economice din UE în T3. Inutil de comentat, când pleci de jos un dâmb pare un munte.Austeritatea lui David Cameron, a Angelei Merkel sau a FMI a devenit o afacere, un panaceu care pară că reglează, repară şi vindecă. Vor fi apărând specialişti în austeritate, care să lămurească cum să trăieşti făcând fotosinteză şi cum pot trăi companiile cu o singură tastatură la trei computere şi cu producţia în China. Noile manuale de afaceri vor fi „Cum să scapi din capcana bogăţiei: fii auster!„ şi „Zece mituri despre austeritate: cu burta goală ai mintea mai limpede„.

    Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, ne-ar lămuri deja că securitatea socială este o schemă Ponzi.Greşit. Climatul de austeritate cu care bat câmpii liderii politici, fie ei din Europa sau de pe malurile Dâmboviţei, este doar o altă prostie, de pus lângă „too big to fail„.

    Cultura sărăciei înseamnă pentru mine ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui, şi nu vorbesc aici despre satul românesc, ci chiar despre companii.

    Şi, pentru că lumea tocmai a aflat că au existat nişte inşi pe nume Lucian Freud şi Francis Bacon, vă prezint un tablou al primului, intitulat „Benefits Supervisor Sleeping„. Pictat în 1995, tabloul îmi evocă, nu ştiu de ce, austeritatea odihnindu-se; cu puţin efort ne putem închipui şi că jilţul este aurit.

    Articolul despre David Cameron

  • Sfârşitul crizei economice se îndepărtează din nou

    Agenţia Standard&Poor’s nota că şomajul ridicat subminează sprijinul populaţiei pentru noi măsuri de austeritate, iar programul de reforme al guvernului nu reuşeşte să stimuleze competitivitatea. Exporturile Franţei au scăzut cu 1,5% în al treilea trimestru, iar şomajul a ajuns la 11%, cel mai ridicat din ultimii 16 ani.

    “Am avut un trimestru al doilea excelent şi ştiam că al treilea se va încheia aproape cu stagnare, aşa încât repet că vom avea în 2013 o creştere între 0,1% şi 0,2%”, a replicat ministrul de finanţe Pierre Moscovici.