BusinessMagazin

Tag: asasinare

  • Un responsabil al Partidului Justiţiei şi Dezvoltării, aflat la putere în Turcia, a fost asasinat

    Un responsabil al formaţiunii Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), partidul aflat la putere în Turcia, a fost ucis luni seară de presupuşi militanţi kurzi în sud-estul ţării, au anunţat autorităţile, citate de Le Figaro.

    Acesta este cel de-al doilea deces din ultimele două zile al unui oficial din cadrul Partidului Justiţiei şi Dezvoltării, în regiune.

    Deryan Aktert, care se afla la conducerea filialei AKP din oraşul Diyarbakir, a fost ucis în biroul său în jurul orei locale 22.30, a anunţat Guvernul regional.

    Anterior, Aydin Mustu, directorul adjunct al filialei AKP din oraşul Van, a fost asasinat. Crimele nu au fost revendicate, însă autorităţile le atribuie formaţiunii Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

  • În Filipine această femeie îşi câştigă existenţa asasinând traficanţi de droguri

    În Filipine este o situaţie cel puţin bizară despre care am mai scris în mai multe rânduri. Preşedintele Rodrigo Duterte, proaspăt ales de câteva luni, le-a declarat război traficanţilor de droguri, dar şi utilizatorilor şi le-a permis poliţiei, dar şi grupurilor de justiţiari să-i aresteze, să-i ucidă pe traficanţi, fără să mai treacă prin procesul normal al justiţiei.

    Astfel, în doar câteva săptămâni, numărul victimelor a ajuns la aproape 2000, iar alţi zeci de mii au fost arestaţi. Reporterul BBC, Jonathan Head, a făcut o incursiune în lumea întunecată a traficanţilor de droguri şi asasinilor din Filipine, iar acolo a avut ocazia să o întâlnească pe Maria, nu este numele ei adevărat, o femeie care-şi câştigă existenţa asasinând traficanţi de droguri.

    Ea face parte dintr-o echipă de asasini, formată din trei femei, cărora le este mai uşor să ducă misiunile la capăt deoarece bărbaţii nu sunt la fel de suspicioşi când femeile se apropie de ei. Maria a ucis şase persoane, pe toate împuşcându-le în cap. Când a fost întrebată cine a dat ordinul, ea a spus doar “Şeful nostru, ofiţerul de poliţie”.

    La început doar soţul Mariei făcea asta, dar când o misiune nu  i-a ieşit şi era expus, soţul a apelat la ajutorul soţiei. “Aveau nevoie de o femeie…Când l-am văzut pe bărbatul pe care trebuia să-l ucid m-am apropiat de el şi l-am împuşcat”, spune ea.

    Poate v-aţi imagina că această meserie este una foarte bănoasă, însă cei doi câştigă în jur de 430 de dolari per contract, sumă care este împarţită cu restul echipei, dacă este cazul. Pentru noi este o sumă infimă, însă pentru săracii din Manila este o avere. Aceasta nu este o meserie nouă, ci este practicată de anii de zile, însă acum este altfel deoarece omuciderile sunt aprobate de Preşedintele Filipinelor. Duterte a promis că în jur de 100,000 de delicvenţi în primele şase luni de mandat. “Oare zece vieţi ale unor traficanţi contează? Vieţile a 100 de astfel de idioţi ar trebui să însemne ceva pentru mine?”, a declarat preşedintele.

    Motivul pentru această mişcare de amploare este “shabu” sau metamfetamină, meth, crystal face ravagii în Filipine unde cu 22 de dolari se poate cumpăra un gram. Astfel ţara a devenit un hub pentru drogurile din Asia. Aici se produc droguri la nivel industrial care apoi este distribuit peste tot în Asia

    Maria mai are un contract de dus la capăt după care ar vrea să renunţe, dar a fost ameninţată de şeful ei că dacă renunţa va muri. Se simte prinsă. Merge la preot des, dar îi este frică să-i spună ce face.

  • În Filipine această femeie îşi câştigă existenţa asasinând traficanţi de droguri

    În Filipine este o situaţie cel puţin bizară despre care am mai scris în mai multe rânduri. Preşedintele Rodrigo Duterte, proaspăt ales de câteva luni, le-a declarat război traficanţilor de droguri, dar şi utilizatorilor şi le-a permis poliţiei, dar şi grupurilor de justiţiari să-i aresteze, să-i ucidă pe traficanţi, fără să mai treacă prin procesul normal al justiţiei.

    Astfel, în doar câteva săptămâni, numărul victimelor a ajuns la aproape 2000, iar alţi zeci de mii au fost arestaţi. Reporterul BBC, Jonathan Head, a făcut o incursiune în lumea întunecată a traficanţilor de droguri şi asasinilor din Filipine, iar acolo a avut ocazia să o întâlnească pe Maria, nu este numele ei adevărat, o femeie care-şi câştigă existenţa asasinând traficanţi de droguri.

    Ea face parte dintr-o echipă de asasini, formată din trei femei, cărora le este mai uşor să ducă misiunile la capăt deoarece bărbaţii nu sunt la fel de suspicioşi când femeile se apropie de ei. Maria a ucis şase persoane, pe toate împuşcându-le în cap. Când a fost întrebată cine a dat ordinul, ea a spus doar “Şeful nostru, ofiţerul de poliţie”.

    La început doar soţul Mariei făcea asta, dar când o misiune nu  i-a ieşit şi era expus, soţul a apelat la ajutorul soţiei. “Aveau nevoie de o femeie…Când l-am văzut pe bărbatul pe care trebuia să-l ucid m-am apropiat de el şi l-am împuşcat”, spune ea.

    Poate v-aţi imagina că această meserie este una foarte bănoasă, însă cei doi câştigă în jur de 430 de dolari per contract, sumă care este împarţită cu restul echipei, dacă este cazul. Pentru noi este o sumă infimă, însă pentru săracii din Manila este o avere. Aceasta nu este o meserie nouă, ci este practicată de anii de zile, însă acum este altfel deoarece omuciderile sunt aprobate de Preşedintele Filipinelor. Duterte a promis că în jur de 100,000 de delicvenţi în primele şase luni de mandat. “Oare zece vieţi ale unor traficanţi contează? Vieţile a 100 de astfel de idioţi ar trebui să însemne ceva pentru mine?”, a declarat preşedintele.

    Motivul pentru această mişcare de amploare este “shabu” sau metamfetamină, meth, crystal face ravagii în Filipine unde cu 22 de dolari se poate cumpăra un gram. Astfel ţara a devenit un hub pentru drogurile din Asia. Aici se produc droguri la nivel industrial care apoi este distribuit peste tot în Asia

    Maria mai are un contract de dus la capăt după care ar vrea să renunţe, dar a fost ameninţată de şeful ei că dacă renunţa va muri. Se simte prinsă. Merge la preot des, dar îi este frică să-i spună ce face.

  • În Filipine această femeie îşi câştigă existenţa asasinând traficanţi de droguri

    În Filipine este o situaţie cel puţin bizară despre care am mai scris în mai multe rânduri. Preşedintele Rodrigo Duterte, proaspăt ales de câteva luni, le-a declarat război traficanţilor de droguri, dar şi utilizatorilor şi le-a permis poliţiei, dar şi grupurilor de justiţiari să-i aresteze, să-i ucidă pe traficanţi, fără să mai treacă prin procesul normal al justiţiei.

    Astfel, în doar câteva săptămâni, numărul victimelor a ajuns la aproape 2000, iar alţi zeci de mii au fost arestaţi. Reporterul BBC, Jonathan Head, a făcut o incursiune în lumea întunecată a traficanţilor de droguri şi asasinilor din Filipine, iar acolo a avut ocazia să o întâlnească pe Maria, nu este numele ei adevărat, o femeie care-şi câştigă existenţa asasinând traficanţi de droguri.

    Ea face parte dintr-o echipă de asasini, formată din trei femei, cărora le este mai uşor să ducă misiunile la capăt deoarece bărbaţii nu sunt la fel de suspicioşi când femeile se apropie de ei. Maria a ucis şase persoane, pe toate împuşcându-le în cap. Când a fost întrebată cine a dat ordinul, ea a spus doar “Şeful nostru, ofiţerul de poliţie”.

    La început doar soţul Mariei făcea asta, dar când o misiune nu  i-a ieşit şi era expus, soţul a apelat la ajutorul soţiei. “Aveau nevoie de o femeie…Când l-am văzut pe bărbatul pe care trebuia să-l ucid m-am apropiat de el şi l-am împuşcat”, spune ea.

    Poate v-aţi imagina că această meserie este una foarte bănoasă, însă cei doi câştigă în jur de 430 de dolari per contract, sumă care este împarţită cu restul echipei, dacă este cazul. Pentru noi este o sumă infimă, însă pentru săracii din Manila este o avere. Aceasta nu este o meserie nouă, ci este practicată de anii de zile, însă acum este altfel deoarece omuciderile sunt aprobate de Preşedintele Filipinelor. Duterte a promis că în jur de 100,000 de delicvenţi în primele şase luni de mandat. “Oare zece vieţi ale unor traficanţi contează? Vieţile a 100 de astfel de idioţi ar trebui să însemne ceva pentru mine?”, a declarat preşedintele.

    Motivul pentru această mişcare de amploare este “shabu” sau metamfetamină, meth, crystal face ravagii în Filipine unde cu 22 de dolari se poate cumpăra un gram. Astfel ţara a devenit un hub pentru drogurile din Asia. Aici se produc droguri la nivel industrial care apoi este distribuit peste tot în Asia

    Maria mai are un contract de dus la capăt după care ar vrea să renunţe, dar a fost ameninţată de şeful ei că dacă renunţa va muri. Se simte prinsă. Merge la preot des, dar îi este frică să-i spună ce face.

  • Care este diferenţa dintre musulmanii şiiţi şi suniţi?

    Execuţia clericlui şiit, Sheikh Nimr al-Nimr, în Arabia Saudită ar putea creşte tensiunile şi mai mult în lumea musulmană. Liderul suprem al şiiţilor din Iran, Ayatollah Ali Khamenei, a spus că Arabia Suadită, ţară în care domină monarhia sunită, se va confrunta cu „răzbunarea divină” pentru unciderea clericului şiit, un atac care a facut parte dintr-o execuţie în masă, în care au murit 47 de persoane. Sheikh Nimr, clericul asasinat, milita pentru drepturile politice ale şiiţilor din Arabia Saudită şi regiunile vecine. Arabia Saudită l-a acuzat de incitare la violenţă împotriva statului, conform publicaţiei americane New York Times.

    Când şi de ce s-a produs „ruptura” între musulmanii şiiţi şi suniţi?

    Schisma s-a produs după moartea profetului Muhammad în anul 632, care a murit fără să numească un succesor care să conducă comunitatea musulmană, ceea ce a iscat dispute despre cine ar trebui să fie cel care va răspândi în continuare credinţa musulmană.

    Şiiţi îl susţin pe Ali ca succesor al profetului, pe când sunniţii nu-l recunosc

    Unii erau de părere că noul lider ar trebui să fie ales de comun acord, alţii spuneau că doar descendeţii profetulul ar trebui să poată deveni calif. Titlul a fost acordat unui ajutor de încredere a fostului lider, Abu Bakr, deşi unii musulmani considerau ca titlul de calif i s-ar fi cuvenit lui Ali, verişorul şi ginerele profetului. Ali a ajuns până la urmă calif, după ce cei doi succesori a lui Abu Bakr au fost asasinaţi.

    Ali a fost asasinat la rândul său, cu o sabie, la moscheea din Kufa, în Irakul de azi, iar fii săi, Hassan, şi ulterior, Hussein, au revendicat titlu de calif. Dar Hussein şi multe dintre rudele sale au fost masacrate în Karbala, Iraq, în 680. Martiriul său a devenit o doctrină pentru cei care erau de părare ca Ali trebuia să-l succedă pe profet, şi nu ajutorul său de încredere, Abu Bakr. Cei care au erau de acord cu acest lucru au fost numiţi şiiţi, o presucurate de la expresia „Shiat Ali”, adică „urmaşii lui Ali”.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un premier european, rănit! Guvernul denunţă o “tentativă de asasinare”

    Un premier european a fost rănit în timpul unei ceremonii, fiind nevoit să fugă sub protecţia gărzilor de corp.

    Guvernul a denunţat o “tentativă de asasinare”. Primarul oraşului în care a fost rănit premierul a calificat incidentul drept “acţiunea unor creiere bolnave, care au abuzat de acest eveniment demn”, şi a dat asigurări că doreşte să-l sune pe premier pentru a-i prezenta scuze.

    VEZI DESPRE CE PREMIER EUROPEAN ESTE VORBA ŞI MAI MULTE DETALII DESPRE INCIDENT

  • Radicalizare

    Statuia lui Gavrilo Princip, studentul sârb care l-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand în urmă cu 101 ani, declanşând astfel primul război mondial, a fost dezvelită la Belgrad. Princip este socotit un simbol al patriotismului sârbesc, a spus-o chiar preşedintele sârb Tomislav Nikolici, care a participat la eveniment.

    Nu cred că am căderea să mă pronunţ în privinţa patriotismului lui Princip, pentru simplul motiv că nu am trăit în acea lume, ca să-i înţeleg rosturile, dincolo de ceea ce spun cărţile de istorie. Ştiu mai degrabă partea anecdotică a evenimentului care a dus la izbucnirea războiului, faptul că Franz Ferdinand a scăpat în acea zi din mai multe încercări de asasinat şi că o schimbare de traseu şi un şofer care nu cunoştea oraşul l-au scos în calea lui Princip; acesta îşi părăsise postul încredinţat de camarazii de complot şi s-a îndreptat spre un magazin de delicatese, pentru a-şi lua ceva de mâncare.

    Şi există o întreagă teorie a sandvişului lui Princip, astăzi cumva mai importantă decât semnificaţia gestului său. Dacă ar fi să povestesc pe scurt istoria, aş spune că un radical a găsit o reprezentare fizică a nemulţumirilor sale şi a acţionat în baza convingerilor sale. Diplomatic, ha? Reţineţi „radicalul“.

    Ceva mai puţin diplomatic au ales să acţioneze ruşii care confirmă opiniile specialiştilor care indicau ţările baltice drept următoarea ţină, după Crimeea. În prezent biroul procurorului-şef al Rusiei examinează dacă fosta Uniune Sovietică a acţionat legal atunci când a recunoscut independenţa ţărilor baltice, în 1991. Acelaşi procuror-şef a declara cu o săptămână înainte că transferarea Crimeei de la Rusia la Ucraina în 1954 a fost ilegală. Investigaţia cu privire la independenţa ţărilor baltice a fost deschisă în urma cererii a doi deputaţi, membri ai Partidului Rusia Unită al preşedintelui rus Vladimir Putin, care afirmă într-o scrisoare că decizia din 1991 de recunoaştere a independenţei ţărilor baltice a fost luată „de către un organism neconstituţional“. Diplomatic, cât de diplomaţi pot fi oficialii ruşi, se spune că nu vor exista „consecinţe legale“ în cazul în care se va stabili că recunoaşterea, în 1991, a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei a fost ilegală. Reţineţi „consecinţe“.

    Cele două aspecte sunt doar două incidente în climatul de radicalizare a discursului pe care îl trăieşte lumea, de la nivelul simplilor cetăţeni la diplomaţi sau varii oficiali de stat. Încercaţi să măsuraţi doar, fără resentimente şi cu mintea limpede, tonul discursurilor legate de Grecia, de la vorbele doamnei Merkel la cetăţeanul grec isterizat de ce i se întâmplă şi veţi înţelege. În 2011, Georgios Papandreou a renunţat la ideea unui referendum, iar discursul european a fost la fel de radical ca şi acum (scriu acest text joi, 2 iulie, înaintea referendumului lui Tsipras).

    „Ce spune propriul popor” este un exerciţiu care lipseşte în mod cronic din spaţiul european. De amintit, în context, modul în care au reacţionat liderii europeni la referendumurile pentru adoptarea Tratatului de la Lisabona sau la referendumurile islandeze. Ideea că naţia nu pricepe cum e cu finanţele şi cu planurile de salvare sau cu stabilitatea zonei euro e o ipoteza discutabilă şi din când în când, atunci când atingi nişte limite, consultarea populară este ultima soluţie. Iar demersurile liderilor europeni nu sunt de salvare a Greciei, ci de ajutorare a creditorilor, trebuie spus clar, dar pe un ton liniştit.

    Pentru că orice alt ton şi orice altă abordare nu fac bine unei Europe în ansamblul ei înnebunită de criză, austeritate şi pericole reale sau inventate. Aceeaşi fierbere se înregistra în urmă cu un secol, şi în 1939, într-o lume stârnită de criza din anii ‘30. Pe continent se mişcă arme şi armate, iar tratatele sunt supuse îndoielii. Austeritatea creează nemulţumire, iar austeritatea intelectuală creează monştri cu privirile goale.

    Ilustrez cu al 24-lea capriciu al lui Goya, „Fără niciun ajutor“.

  • Asasinarea lui Boris Nemţov continuă seria de crime care vizează criticii Kremlinului – GALERIE FOTO

    Boris Nemţov, în vârstă de 55 de ani şi o figură carismatică a politicii ruse, s-a remarcat în timpul fostului preşedinte rus Boris Elţîn şi a devenit un critic înverşunat al preşedintelui Vladimir Putin. El a fost împuşcat mortal de persoane necunoscute, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în apropierea Kremlinului.

    “Aceasta este una dintre ultimele asasinări ale unor persoane care au criticat autorităţile din Rusia în ultimii ani. Nu ştim, bineînţeles, cine a făcut acest lucru sau de ce, dar cu siguranţă va trimite un mesaj îngrozitor persoanelor care luptă pentru aceeaşi cauză pentru care a luptat Nemţov”, remarcă reporterul New York Times Peter Baker, pentru CNN.

    Jurnalistul consideră că este posibil ca această crimă să nu aibă totuşi o conexiune politică: “În Rusia există mai multe niveluri, lucruri pe care nu le vedem. Nu putem exclude (un motiv despre care noi nu ştim). Dar chiar dacă nu este o lovitură politică, acest asasinat are ramificaţii politice puternice”.

    Asasinarea liderului opoziţiei ruse este ultima dintr-o serie de crime comise în ultimii ani şi care au vizat critici ai preşedintelui rus Vladimir Putin, unii dintre aceştia fiind ucişi cu cruzime.

    Unul dintre cele mai proeminente astfel de asasinate a fost cel al jurnalistei Anna Politkovskaia, la 7 octombrie 2006, chiar în ziua în care Vladimir Putin sărbătorea împlinirea a 54 de ani.

    Politkovskaia, unul dintre puţinii jurnalişti ruşi care au denunţat abuzurile din timpul şi de după războiul din Cecenia, a fost ucisă în holul clădirii din Moscova în care locuia. Ea lucra pentru publicaţia Novaia Gazeta.

    Organizatorul şi executantul asasinării jurnalistei Anna Politovskaia au fost condamnaţi în iunie 2014 la închisoare pe viaţă de un tribunal din Moscova, în timp ce trei dintre complicii acestora au primit pedepse cuprinse între 12 şi 20 de ani de închisoare. Rustam Mahmudov a fost declarat vinovat că a tras asupra jurnalistei în momentul intrării în imobilul în care locuia, în timp ce Lom-Ali Gaitukaev, unchiul asasinului, a fost identificat drept organizatorul atentatului. De asemenea, tribunalul l-a condamnat la 20 de ani de închisoare pe poliţistul Serghei Hagikurbanov, găsit vinovat pentru participare la pregătirea asasinatului. Cei doi fraţi ai atacatorului, Ibragim şi Djabrail Mahmudov, acuzaţi că au supravegheat-o pe Anna Politovskaia şi l-au avertizat pe fratele lor în momentul sosirii, au primit pedepse de 12, respectiv 14 ani de închisoare. Ancheta nu a reuşit însă identificarea unor eventuale persoane care să fi comandat asasinatul.

    Asasinarea jurnalistei a fost urmată de alte crime.

    În noiembrie 2006, Aleksandr Litvinenko, un transfug din serviciile secrete ruse (FSB) care colabora cu serviciul britanic de informaţii externe MI6, a murit la Londra, la vârsta de 43 de ani, după ce a fost otrăvit cu poloniu-210, o substanţă radioactivă extrem de toxică şi aproape nedectabilă. El a fost prima victimă a unui “asasinat radioactiv”.

    Într-o scrisoare sfâşietoare şi plină de furie, redactată pe patul de moarte, Litvinenko l-a acuzat pe Vladimir Putin că a ordonat asasinarea sa, o acuzaţie pe care Kremlinul a respins-o de fiecare dată.

    “Puteţi reuşi să reduceţi la tăcere un om, dar nemulţumirea protestelor din întreaga lume vă va răsuna în urechi tot restul vieţii, domnule Putin”, le-a dictat el poliţiştilor care au venit să îi ia depoziţia.

    La doi ani după asasinarea Annei Politkovskaia, jurnalistul rus Mihail Beketov a fost victima unei agresiuni violente, în urma căreia a devenit hemiplegic, după mai multe luni petrecute în comă, având amputate câteva degete şi un picior şi fiind incapabil să vorbească.

    Redactor-şef al unei publicaţii din Himki, un oraş de la periferia moscovită, Beketov, care a lansat o serie de acuzaţii de corupţie la adresa proiectului controversat de construire a unei autostrăzi, apărat de administraţia locală, a decedat în aprilie 2013, la vârsta de 55 de ani.

    În ianuarie 2009, avocatul Stanislav Markelov, în vârstă de 34 de ani, şi jurnalista Anastasia Baburova, în vârstă de 25 de ani, care lucra pentru bisăptămânalul Novaia Gazeta, au fost împuşcaţi mortal în centrul capitalei ruse.

    Stanislav Markelov a fost ucis imediat după ce a denunţat într-o conferinţă de presă eliberarea fostului colonel rus Iuri Budanov, condamnat la zece ani de închisoare, în 2003, pentru că sugrumase o tânără de origine cecenă în vârstă de 18 ani. Jurnalista a fost rănită în timp ce încerca să îl oprească pe agresor şi a murit la spital. Ea era stagiară la Novaia Gazeta, pentru care a lucrat şi Anna Politkovskaia, şi scrisese numeroase articole vizând problemele de rasism şi ultranaţionalism din Rusia.

    Într-un interviu acordat în martie 2009, preşedintele rus de atunci Dmitri Medvedev recunoştea că în Rusia au loc asasinate politice, în urma mai multor crime neelucidate comise la Moscova, ale căror victime au fost mai mulţi jurnalişti. “Nu cred că este vorba în toate cazurile de acţiuni politice. Dar în unele situaţii este posibil să fie vorba despre răzbunare politică, sunt absolut sigur”, afirma el.

    În iulie 2009, Natalia Estemirova, care reprezenta organizaţia neguvernamentală Memorial în Cecenia şi lupta împotriva abuzurilor comise de autorităţile acestei republici instabile din Caucazul de Nord, a fost răpită şi ucisă în Caucazul rusesc.

    Trupul Nataliei Estemirova a fost găsit într-o pădure din apropiere de Nazran, principalul oraş din Inguşetia, cu urme de gloanţe. Aceasta era o apropiată a jurnalistei Anna Politkovskaia şi unul dintre puţinii critici ai execuţiilor din Cecenia în timpul celor două conflicte între forţele separatiste şi armata rusă, după dezmembrarea URSS.

    După o perioadă de acalmie, în martie 2013, opozantul rus Boris Berezovski, în vârstă de 67 de ani, care era exilat în capitala britanică din 2000, a fost găsit mort în reşedinţa sa din Ascot, un oraş situat la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de Londra. În urma autopsiei s-a stabilit că probabila cauză a morţii este spânzurarea, iar medicul legist nu a găsit nicio urmă de agresiune. Apropiaţi ai lui Berezovski au susţinut însă că suspectează că a fost vorba despre un asasinat.

    Fostă eminenţă gri a Kremlinului în timpul lui Boris Elţîn, căzut în dizgraţie odată cu preluarea puterii de către Vladimir Putin, Berezovski obţinuse statutul de refugiat politic în Marea Britanie în 2003. Moscova a cerut Londrei în mai multe rânduri, dar fără succes, extrădarea acestui om de afaceri controversat, inculpat în Rusia pentru că a făcut apel la o lovitură de stat. El era vizat de numeroase anchete în Rusia, ultima datând din mai, după ce le-a propus o recompensă celor care “îl vor aresta pe periculosul criminal Putin”.

  • ANALIZĂ: Asasinarea lui Boris Nemţov continuă seria de crime care vizează criticii Kremlinului

    Boris Nemţov, în vârstă de 55 de ani şi o figură carismatică a politicii ruse, s-a remarcat în timpul fostului preşedinte rus Boris Elţîn şi a devenit un critic înverşunat al preşedintelui Vladimir Putin. El a fost împuşcat mortal de persoane necunoscute, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în apropierea Kremlinului.

    “Aceasta este una dintre ultimele asasinări ale unor persoane care au criticat autorităţile din Rusia în ultimii ani. Nu ştim, bineînţeles, cine a făcut acest lucru sau de ce, dar cu siguranţă va trimite un mesaj îngrozitor persoanelor care luptă pentru aceeaşi cauză pentru care a luptat Nemţov”, remarcă reporterul New York Times Peter Baker, pentru CNN.

    Jurnalistul consideră că este posibil ca această crimă să nu aibă totuşi o conexiune politică: “În Rusia există mai multe niveluri, lucruri pe care nu le vedem. Nu putem exclude (un motiv despre care noi nu ştim). Dar chiar dacă nu este o lovitură politică, acest asasinat are ramificaţii politice puternice”.

    Asasinarea liderului opoziţiei ruse este ultima dintr-o serie de crime comise în ultimii ani şi care au vizat critici ai preşedintelui rus Vladimir Putin, unii dintre aceştia fiind ucişi cu cruzime.

    Unul dintre cele mai proeminente astfel de asasinate a fost cel al jurnalistei Anna Politkovskaia, la 7 octombrie 2006, chiar în ziua în care Vladimir Putin sărbătorea împlinirea a 54 de ani.

    Politkovskaia, unul dintre puţinii jurnalişti ruşi care au denunţat abuzurile din timpul şi de după războiul din Cecenia, a fost ucisă în holul clădirii din Moscova în care locuia. Ea lucra pentru publicaţia Novaia Gazeta.

    Organizatorul şi executantul asasinării jurnalistei Anna Politovskaia au fost condamnaţi în iunie 2014 la închisoare pe viaţă de un tribunal din Moscova, în timp ce trei dintre complicii acestora au primit pedepse cuprinse între 12 şi 20 de ani de închisoare. Rustam Mahmudov a fost declarat vinovat că a tras asupra jurnalistei în momentul intrării în imobilul în care locuia, în timp ce Lom-Ali Gaitukaev, unchiul asasinului, a fost identificat drept organizatorul atentatului. De asemenea, tribunalul l-a condamnat la 20 de ani de închisoare pe poliţistul Serghei Hagikurbanov, găsit vinovat pentru participare la pregătirea asasinatului. Cei doi fraţi ai atacatorului, Ibragim şi Djabrail Mahmudov, acuzaţi că au supravegheat-o pe Anna Politovskaia şi l-au avertizat pe fratele lor în momentul sosirii, au primit pedepse de 12, respectiv 14 ani de închisoare. Ancheta nu a reuşit însă identificarea unor eventuale persoane care să fi comandat asasinatul.

    Asasinarea jurnalistei a fost urmată de alte crime.

    În noiembrie 2006, Aleksandr Litvinenko, un transfug din serviciile secrete ruse (FSB) care colabora cu serviciul britanic de informaţii externe MI6, a murit la Londra, la vârsta de 43 de ani, după ce a fost otrăvit cu poloniu-210, o substanţă radioactivă extrem de toxică şi aproape nedectabilă. El a fost prima victimă a unui “asasinat radioactiv”.

    Într-o scrisoare sfâşietoare şi plină de furie, redactată pe patul de moarte, Litvinenko l-a acuzat pe Vladimir Putin că a ordonat asasinarea sa, o acuzaţie pe care Kremlinul a respins-o de fiecare dată.

    “Puteţi reuşi să reduceţi la tăcere un om, dar nemulţumirea protestelor din întreaga lume vă va răsuna în urechi tot restul vieţii, domnule Putin”, le-a dictat el poliţiştilor care au venit să îi ia depoziţia.

    La doi ani după asasinarea Annei Politkovskaia, jurnalistul rus Mihail Beketov a fost victima unei agresiuni violente, în urma căreia a devenit hemiplegic, după mai multe luni petrecute în comă, având amputate câteva degete şi un picior şi fiind incapabil să vorbească.

    Redactor-şef al unei publicaţii din Himki, un oraş de la periferia moscovită, Beketov, care a lansat o serie de acuzaţii de corupţie la adresa proiectului controversat de construire a unei autostrăzi, apărat de administraţia locală, a decedat în aprilie 2013, la vârsta de 55 de ani.

    În ianuarie 2009, avocatul Stanislav Markelov, în vârstă de 34 de ani, şi jurnalista Anastasia Baburova, în vârstă de 25 de ani, care lucra pentru bisăptămânalul Novaia Gazeta, au fost împuşcaţi mortal în centrul capitalei ruse.

    Stanislav Markelov a fost ucis imediat după ce a denunţat într-o conferinţă de presă eliberarea fostului colonel rus Iuri Budanov, condamnat la zece ani de închisoare, în 2003, pentru că sugrumase o tânără de origine cecenă în vârstă de 18 ani. Jurnalista a fost rănită în timp ce încerca să îl oprească pe agresor şi a murit la spital. Ea era stagiară la Novaia Gazeta, pentru care a lucrat şi Anna Politkovskaia, şi scrisese numeroase articole vizând problemele de rasism şi ultranaţionalism din Rusia.

    Într-un interviu acordat în martie 2009, preşedintele rus de atunci Dmitri Medvedev recunoştea că în Rusia au loc asasinate politice, în urma mai multor crime neelucidate comise la Moscova, ale căror victime au fost mai mulţi jurnalişti. “Nu cred că este vorba în toate cazurile de acţiuni politice. Dar în unele situaţii este posibil să fie vorba despre răzbunare politică, sunt absolut sigur”, afirma el.

    În iulie 2009, Natalia Estemirova, care reprezenta organizaţia neguvernamentală Memorial în Cecenia şi lupta împotriva abuzurilor comise de autorităţile acestei republici instabile din Caucazul de Nord, a fost răpită şi ucisă în Caucazul rusesc.

    Trupul Nataliei Estemirova a fost găsit într-o pădure din apropiere de Nazran, principalul oraş din Inguşetia, cu urme de gloanţe. Aceasta era o apropiată a jurnalistei Anna Politkovskaia şi unul dintre puţinii critici ai execuţiilor din Cecenia în timpul celor două conflicte între forţele separatiste şi armata rusă, după dezmembrarea URSS.

    După o perioadă de acalmie, în martie 2013, opozantul rus Boris Berezovski, în vârstă de 67 de ani, care era exilat în capitala britanică din 2000, a fost găsit mort în reşedinţa sa din Ascot, un oraş situat la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de Londra. În urma autopsiei s-a stabilit că probabila cauză a morţii este spânzurarea, iar medicul legist nu a găsit nicio urmă de agresiune. Apropiaţi ai lui Berezovski au susţinut însă că suspectează că a fost vorba despre un asasinat.

    Fostă eminenţă gri a Kremlinului în timpul lui Boris Elţîn, căzut în dizgraţie odată cu preluarea puterii de către Vladimir Putin, Berezovski obţinuse statutul de refugiat politic în Marea Britanie în 2003. Moscova a cerut Londrei în mai multe rânduri, dar fără succes, extrădarea acestui om de afaceri controversat, inculpat în Rusia pentru că a făcut apel la o lovitură de stat. El era vizat de numeroase anchete în Rusia, ultima datând din mai, după ce le-a propus o recompensă celor care “îl vor aresta pe periculosul criminal Putin”.

  • Nebănuitele efecte ale războiului hackerilor cu Sony

    Membrii Congresului american au dat puţină atenţie pirateriei informatice în ultimii ani, dar atacurile împotriva Sony au adus în centrul atenţiei o serie de noi riscuri, între care tacticile cibernetice ofensive, legislaţia criminalităţii cibernetice şi definiţia dată de comunitatea internaţională atacurilor de acest fel.

    Atacul a avut loc în noiembrie, în perioada când Sony pregătea lansarea filmului, a afectat grav reţeaua IT a companiei şi a dus la publicarea online a unor filme nelansate încă pe piaţă şi a unor e-mailuri personale ale angajaţilor.

    Sony a anulat iniţial lansarea de Crăciun a peliculei The Interview, după ce hackerii au proferat ameninţări violente la adresa cinematografelor. În urma criticilor formulate de preşedintele Barack Obama şi de unele celebrităţi de la Hollywood, compania a lansat totuşi filmul, dar trebuie să recupereze 88 de milioane de dolari cheltuite pentru marketing şi producţie. Filmul a adus studiourilor Sony încasări de 15 milioane de dolari în primele trei zile după lansarea sa pe Internet şi alte 2,8 milioane de dolari din vânzări de bilete într-un număr restrâns de cinematografe americane. Apple a decis între timp să includă filmul în magazinul iTubes.

    Atacul, dezvăluit la sfârşitul lui noiembrie de către Sony, a paralizat sistemul informatic al companiei şi a fost însoţit de difuzarea online a cinci filme aparţinând studioului, unele nelansate încă, a datelor personale a 47.000 de angajaţi, a unor documente confidenţiale ca scenariul viitorului film cu James Bond şi unei serii de e-mailuri foarte stânjenitoare pentru membri din conducerea Sony.

    FBI a imputat acest atac cibernetic, revendicat de grupul de hackeri GOP (Guardians of Peace), Coreei de Nord, care neagă orice implicare. Un mesaj publicat online, care pare să fi fost transmis de grupul de piraţi informatici care a atacat reţeaua Sony Pictures, a luat în derâdere Biroul Federal de Investigaţii pentru ancheta sa privind spargerea reţelei informatice a studiourilor de film. Mesajul, trimis în decembrie mai multor jurnalişti, înainte de lansarea filmului, conţinea adresa web a unei pagini de pe site-ul Pastebin, cu un mesaj intitulat „Cadou de Crăciun“, luând în derâdere FBI-ul. „Rezultatul anchetei FBI este atât de bun, că aţi fi putut vedea ce făceam cu ochii voştri“, precizează textul, care apoi redirecţionează cititorul către un videoclip de pe YouTube. „Vă felicităm pentru succes. FBI este cel mai BUN din lume“, mai scria în mesaj, în limba engleză, cu câteva greşeli.

    Congresul  SUA ia în discuţie noi prevederi privind securitatea informatică

    Congresmenii s-au angajat să organizeze audieri pe această temă, au cerut Casei Albe să declare război cibernetic Coreei de Nord şi au exercitat presiuni pentru noi sancţiuni economice împotriva regimului de la Phenian.

    Atenţia bruscă a Congresului a fost declanşată nu atât de atacul în sine, cât de decizia Sony Pictures de a amâna lansarea de Crăciun a filmului, în urma ameninţărilor violente primite din partea hackerilor.

    „Dacă ar fi lansat pur şi simplu filmul, preşedintele nu ar fi vorbit despre el. Ar fi fost doar un nou atac al hackerilor împotriva unei companii şi publicarea unor e-mail-uri personale“, a explicat Jason Healey, director la Atlantic Council, care a lucrat în domeniul securităţii cibernetice la Casa Albă, iar apoi pentru Goldman Sachs în Hong Kong. Chiar dacă Sony a revenit asupra deciziei o săptămână mai târziu, lansând pelicula online şi în cinematografe, anunţul iniţial a provocat o furtună la Washington. Congresmenii s-au grăbit să denunţe îngrădirea dreptului la liberă exprimare al americanilor şi au criticat reacţia slabă a Casei Albe.

    Retorica obligă Congresul să acţioneze atunci când se va reuni în ianuarie. „Mulţi membri care până acum nu au dedicat prea mult timp şi resurse securităţii cibernetice vor da mai multă atenţie acestui subiect în 2015”, consideră Andrew Borene, membru al Truman National Security Project.

    În ultimii ani, Congresul nu a votat o lege majoră în domeniul securităţii informatice, iar problemele ridicate de incidentul de la Sony, relaţiile cibernetice cu China şi recomandările Naţiunilor Unite referitoare la tratarea acestor riscuri nu sunt în mod neapărat subiecte în care Legislativul american are un cuvânt greu de spus. Preşedintele comisiei pentru afaceri externe a Camerei Reprezentanţilor, republicanul Ed Royce, a cerut însă Congresului să înăsprească sancţiunile economice împotriva Coreei de Nord.

    Cele mai recente discuţii de pe Capitol Hill privind securitatea informatică s-au referit la un proiect de lege care să permită sectoarelor public şi privat să facă schimb de informaţii referitoare la riscurile cibernetice, iar ideea s-ar putea concretiza chiar din 2015.