Tag: asalt

  • 10 locuri de care nu ştiu incă multi turişti şi pe care trebuie să le vizitezi – GALERIE FOTO

    De obicei, când merg în vacanţe, oamenii aleg cele mai populare locaţii, în funcţie de „renumele” acestora printre turişti. Există, însă, numeroase locuri impresionante care, deocamdată, nu au devenit foarte populare pentru călători. Brightside prezintă 10 astfel de locaţii magice, pe care le poţi vizita bucurându-te de linişte, înainte de a intra în vizorul mulţimilor de turişti:

    Jose Ignacio, Uruguay

    Doar 300 de oameni locuiesc în Jose Ignacio, iar în timpul iernii oraşul este luat cu asalt de superstaruri din America Latină, cum ar fi Shakira. Aici poţi găsi hoteluri de lux, restaurante elegante, fiind locul ideal pentru persoanele care vor să se bucure de lux, dar şi de plăcerea intimităţii.

    Koh Rong, Cambodgia

    Dacă doreşti o pauză de la civilizaţie, trebuie să vizitezi neapărat insula Koh Rong – un loc magic, fără clădiri zgârie –nori, zgomot sau maşini, ci doar linişte, câteva sate de pescari şi natură nealterată. Kog Rong este asemănată, de multe ori, cu Thailanda în urmă cu 20 de ani.

    Bangladesh

    Bangladesh este un loc izbitor de frumos, cu o cultură şi o istorie bogată. Tursimul nu reprezintă un sector prea bine dezvoltat al economiei, cu toate că locul prezintă mai multe puncte de atracţie: vila Maharaj, cea mai extinsă coastă de manglieri din lume şi cea mai lungă plajă de pe Pământ.

    Sofia, Bulgaria

    Sofia este unul dintre cele mai ieftine oraşe turstice, în comparaţie cu alte capitale europene. Capitala Bulgariei deţine o arhitectură istorică uluitoare, care te va uimi garantat. Potrivit unor experţi, Sofia nu va mai rămâne necunoscută turiştilor pentru o perioadă prea îndelungată, foarte curând fiind descoperită şi inundată de aceştia.

    Ambergris Caye, Belize

    Insula Ambergris Caye are o istorie foarte bogată. La intervale temporale diferite, indieni mayashi, vânători de balene sau piraţi au trăit acolo. Ambergris Caye atrage astăzi scafandri din întreaga lume, fiind situată în apropierea Barierei de Corali din Belize, al doilea cel mai lung recif din lume.

    Myanmar

    Cunoscut şi ca Burma, Myanmar este o mică ţară din Asia de Sud-Est, care în traducere înseamnă „rapid”. În 2010, circa 300.000 de persoane au vizitat ţara, însă trei ani mai târziu acest număr a crescut rapid la peste două milioane de turişti. Tursimul se dezvoltă rapid, dar încă mai există timp să mergi la o plimbare cu barca pe lacul izolat Inle şi să te bucuri de un reflexia apusului de soare pe Shwedagon Paya.

    Roatan, Honduras

    Vasele de croazieră au început să viziteze coasta Roatan începând cu 2005, Honduras nefiind unul dintre cele mai sigure locuri din lume. Roatan a început să câştige popularitate odată cu vizitele scafandrilor, care vin pe insulă pentru a vedea bariera de corali. Pe insula propriu-zisă aveţi şansa să pescuiţi şi, de asemenea, de a explora arhipelagul Cayos Cochinos.

    Aplulia, Italia

    O vacanţă în Apulia este, cu siguranţă, de neuitat: marea azurie, pământul roşu, apusurile de aur şi, cel mai important, localnici foarte primitori. Înafară de plaja extraordinară, puteţi vizita castelul Bai, bazilica Santa Croce sau muzeul arhelologic Rignano Garganico.

    Zambia şi Zimbabwe

    Pe lângă binecunoscuta atracţie Cascadele Victoria, în apropiere se găseşte Parcul Naţional Hwange, de care multă lume nu ştie. Parcul este enorm, are 14.600 de km pătraţi, şi dispune de lacuri, plante şi animale sălbatice rare sau păsări. Spre exemplu, în Hwange poţi găsi peste 30.000 de elefanţi.  

    Busan, South Korea

    În timp ce hoardele de turişti se îndreaptă spre Seul, mai bine ai vizita al doilea cel mai mare oraş din Coreea de Sud, Busan, supranumit şi „capitala de vară din Coreea”, datorită numeroaselor sale plaje. Mai mult, Busan este renumit pentru muzeul său de artă, adăpostul deschis pentru păsări şi o piaţă de peşte.

     

  • 10 locuri de care multi turişti nu ştiu incă şi pe care trebuie să le vizitezi – GALERIE FOTO

    De obicei, când merg în vacanţe, oamenii aleg cele mai populare locaţii, în funcţie de „renumele” acestora printre turişti. Există, însă, numeroase locuri impresionante care, deocamdată, nu au devenit foarte populare pentru călători. Brightside prezintă 10 astfel de locaţii magice, pe care le poţi vizita bucurându-te de linişte, înainte de a intra în vizorul mulţimilor de turişti:

    Jose Ignacio, Uruguay

    Doar 300 de oameni locuiesc în Jose Ignacio, iar în timpul iernii oraşul este luat cu asalt de superstaruri din America Latină, cum ar fi Shakira. Aici poţi găsi hoteluri de lux, restaurante elegante, fiind locul ideal pentru persoanele care vor să se bucure de lux, dar şi de plăcerea intimităţii.

    Koh Rong, Cambodgia

    Dacă doreşti o pauză de la civilizaţie, trebuie să vizitezi neapărat insula Koh Rong – un loc magic, fără clădiri zgârie –nori, zgomot sau maşini, ci doar linişte, câteva sate de pescari şi natură nealterată. Kog Rong este asemănată, de multe ori, cu Thailanda în urmă cu 20 de ani.

    Bangladesh

    Bangladesh este un loc izbitor de frumos, cu o cultură şi o istorie bogată. Tursimul nu reprezintă un sector prea bine dezvoltat al economiei, cu toate că locul prezintă mai multe puncte de atracţie: vila Maharaj, cea mai extinsă coastă de manglieri din lume şi cea mai lungă plajă de pe Pământ.

    Sofia, Bulgaria

    Sofia este unul dintre cele mai ieftine oraşe turstice, în comparaţie cu alte capitale europene. Capitala Bulgariei deţine o arhitectură istorică uluitoare, care te va uimi garantat. Potrivit unor experţi, Sofia nu va mai rămâne necunoscută turiştilor pentru o perioadă prea îndelungată, foarte curând fiind descoperită şi inundată de aceştia.

    Ambergris Caye, Belize

    Insula Ambergris Caye are o istorie foarte bogată. La intervale temporale diferite, indieni mayashi, vânători de balene sau piraţi au trăit acolo. Ambergris Caye atrage astăzi scafandri din întreaga lume, fiind situată în apropierea Barierei de Corali din Belize, al doilea cel mai lung recif din lume.

    Myanmar

    Cunoscut şi ca Burma, Myanmar este o mică ţară din Asia de Sud-Est, care în traducere înseamnă „rapid”. În 2010, circa 300.000 de persoane au vizitat ţara, însă trei ani mai târziu acest număr a crescut rapid la peste două milioane de turişti. Tursimul se dezvoltă rapid, dar încă mai există timp să mergi la o plimbare cu barca pe lacul izolat Inle şi să te bucuri de un reflexia apusului de soare pe Shwedagon Paya.

    Roatan, Honduras

    Vasele de croazieră au început să viziteze coasta Roatan începând cu 2005, Honduras nefiind unul dintre cele mai sigure locuri din lume. Roatan a început să câştige popularitate odată cu vizitele scafandrilor, care vin pe insulă pentru a vedea bariera de corali. Pe insula propriu-zisă aveţi şansa să pescuiţi şi, de asemenea, de a explora arhipelagul Cayos Cochinos.

    Aplulia, Italia

    O vacanţă în Apulia este, cu siguranţă, de neuitat: marea azurie, pământul roşu, apusurile de aur şi, cel mai important, localnici foarte primitori. Înafară de plaja extraordinară, puteţi vizita castelul Bai, bazilica Santa Croce sau muzeul arhelologic Rignano Garganico.

    Zambia şi Zimbabwe

    Pe lângă binecunoscuta atracţie Cascadele Victoria, în apropiere se găseşte Parcul Naţional Hwange, de care multă lume nu ştie. Parcul este enorm, are 14.600 de km pătraţi, şi dispune de lacuri, plante şi animale sălbatice rare sau păsări. Spre exemplu, în Hwange poţi găsi peste 30.000 de elefanţi.  

    Busan, South Korea

    În timp ce hoardele de turişti se îndreaptă spre Seul, mai bine ai vizita al doilea cel mai mare oraş din Coreea de Sud, Busan, supranumit şi „capitala de vară din Coreea”, datorită numeroaselor sale plaje. Mai mult, Busan este renumit pentru muzeul său de artă, adăpostul deschis pentru păsări şi o piaţă de peşte.

     

  • Vezi cum sunt făcute şi ce conţin jeleurile. O să mai mănânci vreodată?

    „În cazul în care jeleurile se află printre dulciurile tale preferate, ceea ce va urma să citeşti s-ar putea să te sperie” este introducerea unui articol al publicaţiei huffingtonpost.com, unde se prezintă metoda mai puţin cunoscută de realizare a majorităţii bomboanelor pe bază de jeleu.

    Dacă ai observat vreun prieten vegetarian că a refuzat o prăjitură cu jeleu e pentru că majoritatea jeleurilor sunt realizate cu gelatină. La rândul său, aceasta este un agent de gelifiere realizat din piele de animal şi oase. Şi, chiar dacă ştii despre ce este vorba, tot nu te poţi considera pregătit pentru a vedea, practic, modul în care este făcută. Aşadar, regizorul belgian Alina Kneepkens a creat un clip  care arată, în detalii sumbre, modul în care sunt realizate mai multe bomboane gumate. Kneepkens derulează filmul invers, începând cu bomboana finită, până la dezvăluirea începuturilor sale „sângeroase”, descrie publicaţia.

    Desigur, există şi înlocuitori vegetali de gelatină, din care sunt făcute unele bomboane. Agar este un substitut popular pentru gelatină, obţinut din alge, folosit pentru a crea popularele prăjituri „Picătură de ploaie”, care au luat cu asalt piaţa americană de dulciuri în acest an.

     

  • Monitorul Preţurilor a fost luat cu asalt de 1,9 milioane de vizitatori unici în prima zi

    „În ziua în care a fost lansată platforma Monitorul Preţurilor a avut circa 1,9 milioane de vizitatori unici, iar în a doua zi 360.000. Este normal ca în prima zi să se înregistreze un vârf , toată lumea fiind curioasă să vadă despre ce este vorba. În plus, lansarea platformei a fost bine mediatizată”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Ciprian Iosep, preşedinte şi CEO GS1, partenerul Consiliului Concurenţei în proiectul Monitorul Preţurilor, responsabil de partea tehnică (baza de date).

    Acesta a precizat că, fiind un proiect pilot, făcut pro bono, a avut unele probleme în ceea ce priveşte afişarea hărţilor din dreptul magazinelor. „Acestea au fost afişate la primele 25.000 de hituri (zona unde se dau cele mai multe click-uri), ulterior însă nu s-au mai afişat, deoarece Google dă gratuit doar 25.000 de hituri pe zi. Fiindcă a fost gândit ca un proiect pilot, nu ne-am aşteptat ca site-ul să fie accesat de aproape două milioane de oameni într-o zi. Însă platforma a funcţionat”, arată Ciprian Iosep.

    Platforma www.monitorulpreturilor.info a fost lansată joi, 24 noiembrie, proiectul fiind realizat de Consiliul Concurenţei în parteneriat cu Guvernul, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). A fost consultată şi Asociaţia Naţională a Comercianţilor Mici şi Mijlocii, dar şi ONG-urile care se ocupă de protecţia consumatorilor. Astfel, toţi cei interesaţi pot verifica online preţurile diferitelor produse, dar deocamdată numai în magazinele participante din Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Monitorul Preţurilor, luat cu asalt de 1,9 milioane de vizitatori unici în prima zi

    Platforma Monitorul preţurilor a avut circa 1,9 milioane de vizitatori unici în ziua în care a fost lansată, iar în a doua zi 360.000 de vizitatori. După un an, proiectul ar putea fi extins la nivelul întregii ţări, urmând să fie incluse mai multe produse.

    „În ziua în care a fost lansată platforma Monitorul Preţurilor a avut circa 1,9 milioane de vizitatori unici, iar în a doua zi 360.000. Este normal ca în prima zi să se înregistreze un vârf , toată lumea fiind curioasă să vadă despre ce este vorba. În plus, lansarea platformei a fost bine mediatizată”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Ciprian Iosep, preşedinte şi CEO GS1, partenerul Consiliului Concurenţei în proiectul Monitorul Preţurilor, responsabil de partea tehnică (baza de date).

    Acesta a precizat că, fiind un proiect pilot, făcut pro bono, a avut unele probleme în ceea ce priveşte afişarea hărţilor din dreptul magazinelor. „Acestea au fost afişate la primele 25.000 de hituri (zona unde se dau cele mai multe click-uri), ulterior însă nu s-au mai afişat, deoarece Google dă gratuit doar 25.000 de hituri pe zi. Fiindcă a fost gândit ca un proiect pilot, nu ne-am aşteptat ca site-ul să fie accesat de aproape două milioane de oameni într-o zi. Însă platforma a funcţionat”, arată Ciprian Iosep.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mutare surpriză de la Mega Image. Retailerul pregăteşte un nou asalt în România. Ce trebuie să ştie clienţii

    Retailerul belgian Mega Image, cel mai extins lanţ de magazine din România, a început recrutările pentru magazinele care va urma să le deschidă, unde are deja deschise câteva zeci de poziţii.

    Pentru Mega Image aceasta este pri­ma ieşire în zona centrală a ţării, în con­textul în care până acum retai­le­rul a deschis magazine pe o rază de ma­ximum 250 de kilometri în jurul Capitalei.

    Mai mult, peste 80% din totalul magazinelor au fost deschise în Bucureşti şi împrejurimi pentru că aceasta este zona cu cea mai mare putere de cumpărare.

    Mutare surpriză de la Mega Image. Retailerul pregăteşte un nou asalt în România. Ce trebuie să ştie clienţii

  • Opinie Sorin Spiridon, Ensight Management Consulting: forţa de vânzări, de la trupe de infanterie la trupe de asalt

    La nivel macro, o companie trebuie să urmărească, în principal, următoarele patru obiective: „creşterea cifrei de afaceri“, „creşterea cotei de piaţă“, „creşterea profitului“ şi „cash flow pozitiv“. În perioada de creştere economică primele două sunt urmărite cu prioritate, iar celelalte două sunt monitorizate pentru a nu apărea derapaje. În perioadele de recesiune, priorităţile ar trebui să fie schimbate, şi anume „profitul“ şi „cash flow-ul“ devin un „must“ şi „evoluţia cifrei de afaceri“ şi „creşterea cotei de piaţă“ un „nice to have“.

    Din păcate, multe companii nu au înţeles acest lucru şi în perioada de criză au încercat să îşi menţină vânzările şi cota de piaţă, sacrificând profitul şi cash-flow‑ul (prin acordarea unor termene de plată mai mari, necalibrarea stocurilor la noile realităţi etc). Aceste erori le-au costat scump pe multe dintre ele, pe unele chiar prea scump.

    Şi aceasta deoarece „cash flow-ul“ este ca aerul (nu poţi trăi fără el), iar „profitul“ ca hrana (poţi trăi doar o scurtă perioadă fără ea). Atunci când s-a făcut o analiză în ceea ce priveşte motivele pentru care o parte dintre companii au intrat în insolvenţă sau în faliment, s-a constatat că acestea prezentau cam aceleaşi simptome: le-au crescut foarte mult termenele de încasare şi zilele de staţionare a stocului şi au înregistrat an de an un rezultat negativ din cauza scăderii preţurilor (au încercat să menţină rulajul prin discounturi sau promoţii foarte agresive).

    Acum, când au început să se întrevadă vremuri ceva mai bune, va reîncepe probabil goana după „dinamica cifrei de afaceri“ şi a „cotei de piaţă“. Şi, bineînţeles, vor fi uitate lecţiile dureroase despre efectele pe care le pot avea un „cash flow“ debalansat şi un rezultat negativ. Şi cred că a avut dreptate Louis-Ferdinand Celine când a spus: „Cea mai mare înfrângere este uitarea“.

    Dar, la urma urmei, de ce ţin morţis companiile să crească atât cifra de afaceri cât şi cota de piaţă? Răspunsul dat de manageri, atunci când desfăşurăm proiecte cu ei, este că plusurile constituie un semn de sănătate, că firma creşte şi dacă ritmul este mai mare decât al pieţei este dovada că firma este şi competitivă.

    Deşi aparent nu este nici un cusur în această logică, la o analiză mai atentă se poate constata că de multe ori creşterea cotei de piaţă se face cu costuri mult prea mari, multe dintre acestea nefiind conştientizate la dimensiunea lor reală de către top management. Şi poate aşa avem şi explicaţia de ce companii cu cifre importante de afacere au profituri foarte scăzute şi reuşesc cu greu să mai aloce fonduri de investiţii.

    Piaţa din România este, pentru multe dintre industrii, în curs de maturizare şi acest lucru se poate vedea şi din modul cum acţionează firmele din cadrul lor. Dacă americanii sunt convinşi că „big is beautiful“, noi am fost fascinaţi de „huge is good“. De aceea foarte multe companii au portofolii de articole mult prea extinse, clienţi câtă frunză şi iarbă şi, bineînţeles, o armată de achizitori şi vânzători care să le gestioneze.

    Şi la foarte multe dintre companii li se potriveşte foarte bine ceea ce spunea Peter Drucker, un geniu al consultanţei: „Dacă aveţi 1.000 de articole în portofoliu, ceea ce câştigaţi pe primele 100 cheltuiţi cu următoarele 900“.  Parafrazând, acelaşi lucru se poate spune şi despre portofoliile de clienţi. Fiecare dintre dintre cele două enunţuri de mai sus poate fi susţinut cu date din foarte multe proiecte de consultanţă desfăşurate de Ensight Management Consulting cu companii din România. Circa 60% dintre articole realizează mai puţin de 5% din cifra de afacere şi la fel se întâmplă cu jumătate dintre clienţi. Şi chiar şi aşa, multe firme s-au dezvoltat foarte mult şi au avut şi profit. În aceste condiţii ne putem întreba: dacă, totuşi, nu este o abordare corectă?

    Răspunsul este unul relativ simplu şi anume: abordarea este fezabilă (nu neapărat corectă) în pieţele în dezvoltare, dar va fi foarte riscantă când acestea vor începe să se maturizeze. Diferenţa principală între cele două pieţe este preţul final acceptat de cumpărători. Într-o piaţă în dezvoltare, clienţii nu au posibilităţi foarte bune de informare asupra preţurilor de referinţă şi nici un acces foarte facil la oferte competitive.

    Pe măsură ce piaţa creşte şi actorii din cadrul ei sunt mai competitivi, preţurile au tendinţa să scadă. Această tendinţă este accelerată şi mai mult de dezvoltarea canalului online, care oferă posibilitatea unei şi mai bune informări. Iar scăderea preţurilor conduce inevitabil la o marjă mai mică, marja pe care trebuie să şi-o împartă actorii de pe lanţul de distribuţie. Şi în această situaţie orice cost inutil poate să devină o povară greu de dus.

    Pentru multe dintre companiile din pieţele mature, soluţia a fost abandonarea conceptului de „share of market“ şi înlocuirea lui cu un altul, şi anume „share of wallet“. Iar această schimbare nu este una de termeni, ci una extrem de profundă, în care compania trebuie să îşi schimbe în mod fundamental modelul de business. Iar cele mai dificile schimbări care trebuie operate sunt în ceea ce priveşte clienţii şi forţa de vânzări.

    În ceea ce priveşte noua abordare a clienţilor, aceasta se bazează pe trei concepte:

    • Cunoaştere – studierea lor în profunzime şi selectarea celor care pot fi deserviţi în mod profitabil
    • Interacţiune – stabilirea unui mod profesionist de a interacţiona cu ei
    • Îmbunătăţire – găsirea, în permanenţă, de noi soluţii care să conducă la o mai bună deservire a clienţilor

    Practic, se pune în aplicare conceptul lui Peter Drucker despre rolul unei companii, şi anume de a atrage clienţi profitabili şi de a-i menţine. 

    Conform unui studiu facut de HBR, în octombrie 2011, poţi fi profitabil pentru un client doar dacă eşti furnizorul numărul 1 sau furnizorul numărul 2 în preferinţele lor; şi mai rar, un furnizor plasat pe locul 3. Practic, cel care este furnizor 1 îşi alocă 50% din bugetul clientului, furnizorul 2 obţine 35%, iar furnizorul 3 doar 17%. Iar furnizorii care sunt mai jos de aceste poziţii, numiţi şi furnizori marginali, cu siguranţă nu îşi acoperă costurile de deservire. Jack Welch, considerat de foarte mulţi managerul secolului al XX-lea, ştia acest lucru, deoarece nu păstra în cadrul grupului decât firmele care erau pe poziţiile 1 sau 2 în piaţa în care acţionau.

    În ceea ce priveşte interacţiunea, rolul de bază îi revine în continuare forţei de vânzări, dar modul cum o face este cu totul diferit. Dacă ar fi să comparăm abordarea „share of market“ versus „share of wallet“, am putea spune că este aceeaşi diferenţă între trupele de infanterie şi trupele profesioniste de asalt. Adică, dacă în prima variantă firma abordează un număr mare de clienţi cu o forţă numeroasă de vânzări, mai mult sau mai puţin pregătită, acum avem de-a face cu clienţi ţintă gestionaţi de o forţă de vânzări extrem de bine pregătită. Şi mai există o diferenţă fundamentală şi anume: dacă în primă variantă agenţii primeau puţine informaţii şi erau susţinuţi de echipe modeste de operatori de vânzări, în varianta cealaltă au foarte multe informaţii şi au în spate o echipă întreagă de asistenţă şi analişti care îi susţin.

    Pentru a veni în sprijinul clienţilor care vor să opereze în noua paradigmă de vânzări, cea de „share of wallet“, există cel puţin o metodologie de îmbunătăţire a performanţei care să îi ajute în procesul acesta destul de dificil, dar extrem de profitabil. Este o metodologie testată „în teren“ şi care a dovedit rezultate foarte bune în proiectele de consultanţă în management.
     

  • Cum se folosesc teroriştii de legile proaste ale UE pentru a procura şi transforma arme de decor în unele letale

    Ţările UE vor fi obligate să introducă mecanisme de control mai puternice pentru armele cu muniţie oarbă, pentru prevenirea transformării lor în arme cu muniţie activă, în baza unor amendamentele la o propunere de actualizare a Directivei privind armele de foc instituite de o comisie a PE, scrie Mediafax

    Regimul, circulaţia şi transformarea armelor de decor în arme letale în Europa, dar şi ritmul lent al birocraţiei europene au făcut ca teroriştii să îşi poată procura facil arme pe care să le transforme şi să le folosească.

    Cu arme furate de la armată s-a tras în atacurile din Copenhaga de anul trecut. Pentru măcelul din redacţia Charlie Hebdo, de la Bataclan şi de pe străzile din Paris au fost folosite puşti de asalt Kalaşnikov, care pot fi procurate din Balcani. În luarea de ostatici din magazinul evreiesc din districtul parizian Porte de Vincennes, ucigaşul a tras cu o puşcă automată fabricată în fosta Cehoslovacie.

    Mificările aduse de comisia parlamentară prevăd ca orice armă transformată pentru a trage cu muniţie oarbă să continue să se afle sub reglementările UE, eliminându-se astfel un vid legislativ evident după atacurile teroriste din Paris.
    Directiva UE privind armele de foc, în vigoare din 1991 şi amendată în 2008, stabileşte condiţiile în care persoanele fizice pot, în mod legal, să achiziţioneze şi să deţină arme de foc sau să le transfere în alt stat UE.

    “Propunerea de revizuire a prezentei Directive, înaintată de către Comisia Europeană, a generat o serie de îngrijorări legate de redactarea inadecvată şi posibile consecinţe neintenţionate pentru cetăţenii care respectă legea. Au apărut îngrijorări semnificative la nivelul publicului, cărora îşi propun să le răspundă amendamentele Comisiei IMCO (Piaţa internă şi protecţia consumatorilor)”, a declarat Vicky Ford (Marea Britanie, Grup ECR), preşedintele Comisiei IMCO (Piaţa internă şi protecţia consumatorilor) şi raportor pentru acest proiect legislativ.

    Ţările UE vor fi obligate să introducă mecanisme de control mai puternice pentru armele acustice cu muniţie oarbă, spun deputaţii. Oricărei arme de foc care a fost transformată să tragă cu muniţie oarbă continuă să i se aplice legislaţia UE, datorită riscului cu care aceste arme sunt asociate, prevăd amendamentele comisiei.
    Standarde europene care să asigure că dezactivarea tuturor armelor de foc este ireversibilă au fost introduse în noiembrie anul trecut, dar multe chestiuni tehnice au făcut dificilă implementarea acestora. Aceste aspecte au fost clarificate în textul aprobat de Comisia IMCO.

    Demersul parlamentarilor devine mai uşor de înţeles dacă vom reconstitui drumul armelor folosite de Amedy Coulibaly, ucigaşul din magazinul evereiesc din districtul Porte de Vincennes (ianuarie 2015). Ucigaşul a tras cu o puşcă automată fabricată în fosta Cehoslovacie. Coulibaly avea şi două pistoale ruseşti Tokarev TT33 fabricate în 1951 şi 1952, care costă circa 300 de euro fiecare. Magazinul de unde au venit armele lui Coulibaly se află într-un oraş din Slovacia, numit Partizánsk. Magazinul este de fapt un subsol al unui bloc cu două etaje, aflat pe o fundătură, şi este sursa a mii de arme dezactivate vândute peste tot în Europa. Armele de foc care au trecut pe aici au ajuns în mâinile teroriştilor islamişti din Franţa, ale gangsterilor din Marea Britanie şi ale celui care a fost cândva cel mai periculos neonazist din Germania.
    Website-ul magazinului susţine că armele sunt doar pentru distracţie, spre exemplu pentru repunerea în scenă a bătăliilor din Al Doilea Război Mondial.Marfa este mai ales material militar scos din uzul armatei slovace. Poliţia germană estimează că AFG a vândut 14.000 de arme de alarmă în străinătate, cele mai multe pe internet.

    Iniţial armele sunt dezactivate, dar se pare că mulţi dintre clienţii magazinului apreciază cât de rapid pot fi remodificate armele pentru a trage cu muniţie letală: unui lăcătuş obişnuit îi ia doar două ore. Armele lui Coulibaly au fost dezactivate prin plasarea unor piedici metalice pe ţeavă, de către o firmă numită Kol Arms, dar piedicile au fost ulterior înlăturate.
    Magazinul este supravegheat de autorităţi din diferite state ale UE din 2014 după ce “Smokey”, un tâlhar londonez condamnat la închisoare pe viaţă, şi-a comandat acolo armele, folosindu-şi telefonul. Însemnele poştale de pe pachet i-au condus pe investigatori la un student bavarez care activa arme de la AFG în subsolul atelierului său. Armele erau revândute de 10 ori mai scump.

    Atunci când fraţii Kouachi s-au ascuns într-o tipografie după măcelul de la Charlie Hebdo din ianuarie 2015, erau înarmaţi cu puşti de asalt Zastava M70. Încă o astfel de armă a fost găsită în sala de concerte Bataclan după masacrul din noiembrie. Alte trei puşti de asalt au fost găsite de poliţie în maşina folosită de teroriştii care au atacat în noiembrie cafenelele din Paris.
    Acest model este la mare căutare printre terorişti. Sunt arme vechi venite din Balcani care n-au fost niciodată dezactivate. Zastava găsită la Bataclan a fost livrată în Sarajevo în mai 1981 Forţelor de Apărare Teritorială iugoslave. Această unitate militară de rezervă va deveni mai târziu miezul forţelor armate bosniace. Se crede că la Bataclan s-a mai folosit o altă puşcă de asalt adusă din Balcani, o Norinco chinezească din dotarea armatei albaneze. Este posibil ca şi cea de-a treia armă, o puşcă automată fabricată în 1985 în Bulgaria, să fi provenit din aceeaşi regiune.

    Cum au reacţionat autorităţile?

    UE a încercat să reglementeze pentru prima dată o piaţă înfloritoare a armelor în 1991. Rezultatul a fost Directiva Armelor de Foc, care are practic un singur scop, de a garanta un comerţ liber, pe cât de mult este posibil, pe piaţa europeană.
    Directiva exclude voit armele “de alarmă”:pistoalele de start, rachetele de semnalizare şi armele cu gloanţe oarbe, arme care au partea din spate complet funcţională. Astfel de arme sunt folosite în filme, la focuri de salut şi în tot felul de spectacole. UE nu le consideră arme de foc pentru că nu trag gloanţe.

    A fost nevoie de 17 ani pentru ca UE să realizeze că cel mai mare pericol pe care-l creează armele nu este acela că reglementarea în exces poate afecta comerţul liber, ci că armele pot fi folosite pentru a ucide sau răni oameni.
    Prin urmare, directiva a fost modificată în mai 2008: “Comisia va emite îndrumări privind standardele şi tehnicile de dezactivare pentru a se asigura că armele de foc dezactivate nu mai pot fi folosite pentru a trage cu muniţie letală”. Sună bine, dar directivei îi lipsesc două elemente critice, care ar fi putut salva vieţi. Primul este data până la care statele membre ale UE sunt obligate să implementeze standardele. Al doilea, nu sunt cuprinse, din nou, armele de alarmă.

    UE nu a dat nicio atenţie modului în care armele de foc pot fi transformate în arme de alarmă. Puştile încă puteau trage, dar numai gloanţe oarbe. Şi tocmai de această categorie de arme s-au arătat mai interesaţi teroriştii, dar şi alţi criminali.
    În septembrie 2013, Slovacia a trimis un semnal de alarmă, autorităţile publicând şi un poster în care avertizau că armele de alarmă slovace sunt reactivate din ce în ce mai des.

    Mesajul a fost auzit la Bruxelles.

    În octombrie 2013, la doar o lună de la avertismentul Slovaciei, un raport al CE nota că autorităţile poliţieneşti din UE sunt îngrijorate că “armele de alarmă, armele cu aer comprimat şi cele cu gloanţe oarbe sunt transformate în arme de foc letale şi ilegale”. Comisia, se menţionează în raport, este conştientă de “diferenţele semnificative” dintre standardele de dezactivare din diferitele state membre şi că au fost ucişi oameni cu astfel de arme. Concluzia analizei este că “este necesară evaluarea necesităţii unor standarde comune obligatorii în întreaga UE”.

    Evaluarea a fost gata în 2014, dar rezultatul a fost din nou lacunar. Potrivit definiţiilor UE, standardele de dezactivare se aplică doar armelor de foc care sunt făcute total inutilizabile. Armele de decor sunt din nou lăsate la o parte, iar avertismentul slovac s-a pierdut în birocraţie.

    În mai 2014, la Bruxelles s-au întâlnit experţi europeni în piaţa neagră de armament. Întrebat care sunt consecinţele pentru o ţară care nu implementează complet directiva din 2008, un oficial al Directoratului General pentru Întreprinderi şi Industrie a răspuns că au fost doar câteva cercetări şi că nu s-a facut mai mult. Oficialul a notat că directiva se conformează “principiului armonizării minime”, ceea ce înseamnă că lasă foarte mult spaţiu de manevră.

    Acum, comisia parlamentară a stabilit excepţii pentru practicanţii tirului sportiv, dar şi pentru armele de foc utilizate în mod curent pentru combaterea dăunătorilor, precum puştile de calibru 22.Amendamentele deputaţilor mai prevăd excepţii pentru militarii în rezervă, muzee şi colecţionari, în condiţii stricte.

    Un “sistem de monitorizare” care să fie stabilit la nivelul statelor membre pentru emiterea sau reînnoirea permiselor pentru armele de foc şi noi prevederi pentru vânzarea online/la distanţă au fost, de asemenea, aprobate de către deputaţi. Durata maximă de 5 ani de valabilitate a permiselor pentru armele de foc nu va afecta ţările cu un sistem continuu de monitorizare, se menţionează în textul aprobat de Comisia IMCO.Toate informaţiile necesare pentru a urmări şi identifica armele de foc vor fi stocate pentru o perioadă nedeterminată şi vor fi disponibile tuturor autorităţilor abilitate.

    Rezoluţia legislativă a fost aprobată în Comisie cu 27 voturi pentru, 10 împotrivă şi o abţinere. Mandatul de a demara negocieri cu Consiliul Uniunii Europene va fi supus la vot după vacanţa de vară. Negociatorii Parlamentului, coordonaţi de către Vicky Ford, vor începe apoi discuţiile cu Preşedinţia Slovacă a Consiliului.

  • Filmul “Legenda lui Tarzan” a fost liderul box office-ului românesc din acest weekend

    Filmul Legenda lui Tarzan”, regizat de David Yates, cu Alexander Skarsgard în rolul personajului legendar, a fost liderul box office-ul românesc, fiind vizionat în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori, devenind filmul numărul unu în clasamentul încasărilor din acest weekend.

    După ce a cucerit jungla, ,,Legenda lui Tarzan” a luat cu asalt şi box office-ul românesc, unde a generat venituri în valoare de 866.631 lei.

    Producţia Warner Bros. Pictures şi Village Roadshow, cu Alexander Skarsgard în rolul legendarului personaj creat de Edgar Rice Burroughs, a fost vizionată în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Filmul “Legenda lui Tarzan” a fost liderul box office-ului românesc din acest weekend

    Filmul Legenda lui Tarzan”, regizat de David Yates, cu Alexander Skarsgard în rolul personajului legendar, a fost liderul box office-ul românesc, fiind vizionat în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori, devenind filmul numărul unu în clasamentul încasărilor din acest weekend.

    După ce a cucerit jungla, ,,Legenda lui Tarzan” a luat cu asalt şi box office-ul românesc, unde a generat venituri în valoare de 866.631 lei.

    Producţia Warner Bros. Pictures şi Village Roadshow, cu Alexander Skarsgard în rolul legendarului personaj creat de Edgar Rice Burroughs, a fost vizionată în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro