Războiul din Ucraina, izbucnit acum mai bine de o săptămână după ce Rusia a invadat ţara aflată la nord de România, a dus la o explozie a preţului la cereale pe burse, fapt ce a început să ridice o serie de semne de întrebare în ceea ce priveşte siguranţa alimentară nu doar a celor două ţări implicate în conflict – ambele jucători de top pe piaţa cerealelor -, ci şi a celorlalte, inclusiv a României, aflată în imediata vecinătate.
România este la rândul său unul dintre mari producători şi exportatori agricoli din Europa, însă 2022 se anunţă a fi un an dificil, pentru că fermierii sunt îngrijoraţi din cauza lipsei apei din sol, pentru că iarna nu a adus precipitaţii şi nici zăpadă şi Adrian Chesnoiu, ministrul agriculturii, a anunţat recent că România s-ar putea confrunta cu o secetă severă. Iar situaţia rezervelor de stat este şi ea acută, conform datelor ZF din piaţă, dat fiind că organismul responsabil ţine secrete cifrele, deşi ele sunt de interes naţional, mai ales în situaţia actuală.
„Rezerva de stat este un secret, dar avem stocuri de cereale în acest moment“, spune Georgian Pop, preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, aflată în subordinea MAI. El nu a dat nicio altă informaţie.
Unii traderi de cereale susţin însă că la începutul anului a fost scoasă la vânzare o parte din rezerva de stat, prin licitaţie. De asemenea, ei afirmă că stocurile s-ar situa la doar 300.000 de tone pentru grâu, în condiţiile în care populaţia României consumă 2 milioane de tone de grâu anual. Alte 0,5 milioane de tone sunt folosite pentru sămânţă, iar o cantitate similară (0,5 milioane de tone) merge pentru furaje, susţin specialiştii din agricultura românească.
Problema rezervelor de stat la cereale apare într-o perioadă în care preţul a explodat, grâul ajungând să fie cotat pe bursă vineri la 426 de euro/ tonă (pentru contractele din luna martie), cu aproape 50% mai mult ca în 23 februarie. Această criză din industria cerealelor se propagă în lanţ în întreaga industrie alimentară din toată lumea, dat fiind că orice război nu rămâne niciodată o problemă locală, mai ales când ţările implicate au un cuvânt greu de spus în anumite sectoare precum agricultura.
Ucraina, spre exemplu, este al doilea producător de grâu din Europa şi produce anual 25-30 de milioane de tone, de 2,5-3 ori mai mult decât România, potrivit USDA, Departamentul de Stat în Agricultură al SUA.
Jucători din industria alimentară vorbeau deja de scumpiri de preţuri de la finalul lui 2021, când inflaţia îşi arătase colţii, dar când războiul era doar un scenariu. Acum estimările iniţiale de preţ sunt doar o amintire. Nicu Vasile, preşedinte al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), spunea recent că potrivit estimărilor sale preţurile alimentelor vor creşte cu alte 20% faţă de nivelul actual.
„Preţurile cărnii sunt volatile. Pe piaţa europeană au crescut, dar nu semnificativ. Preţurile în creştere la cereale vor duce la majorarea costurilor de producţie a cărnii, iar pentru că în România avem şi presiunea pestei porcine africane, va exista un avans“, spune şi Dana Tănase, preşedinte al Asociaţiei Române a Cărnii.
Presiunea pe industria alimentară e cu atât mai mare cu cât în Ucraina se discută deja de mai multe zile despre o întrerupere a producţiei şi a lanţurilor de distribuţie.
Fabricile de alimente sunt oprite, cel puţin cele din zonele de conflict, aşa că s-ar putea discuta de o aprovizionare din vecini, inclusiv din România. Spre exemplu, grupul american Corteva, care are un birou comercial în Kiev, o staţie de seminţe în Stasi şi un centru de cercetare în Tarasivk, a evacuat toate unităţile la începerea războiului.
„Este posibil (să apară o criză alimentară – n.red.). Depinde totul de cât durează operaţuinile nebuneşti pe care le trăim în prezent. Marfă acum există parţial, dar depinde de zonă. Marea problemă este transportul. Nu se găsesc camioane şi, din cauza fluxului masiv de persoane, dar şi din cauza filtrelor de poliţie, un transport ce dura anterior 6-8 ore se efectuează acum în 18-24 de ore“, spunea încă din primele zile de război executivul român Adrian Pascu, unul dintre cei mai puternici expaţi români, care a locuit în ultimii doi ani la Kiev, dar care a plecat împreună cu familia în ultimele zile din cauza invaziei ruse. El este general manager pentru lactate şi nutriţie specializată pentru Danone Ucraina.
În ceea ce priveşte România, lanţurile mari de retail spun că nu există momentan probleme cu stocurile şi nici nu se remarcă o schimbare a comportamentului de consum similară celei din primele săptămâni de pandemie. Astfel, românii nu îşi fac stocuri de alimente şi bunuri de larg consum nealimentare aşa cum se întâmpla acum doi ani. Totuşi, în zonele din apropierea graniţei cu Ucraina se manifestă o creştere a coşului de cumpărături faţă de în mod obişnuit.
„Acest lucru nu e însă neaşteptat în contextul în care multă lume fie a cumpărat suplimentar pentru a duce la graniţă ajutoare pentru cei care şi-au părăsit căminele şi s-au refugiat în România, fie găzduieşte familii de refugiaţi, ceea ce a dus la creşterea consumului familial“, spun reprezentanţii Profi, o reţea de 1.500 de magazine.
La nivel macroeconomic, asigurarea securităţii alimentare trebuie să fie principala prioritate a guvernelor pentru următorii ani, întrucât toate transformările din ultimii doi ani vor genera schimbări şi nelinişti sociale în multe ţări, consideră Iani Chihaia, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Fabricanţilor de Nutreţuri Combinate (ANFNC).
„Pe termen lung, consider că era clasicei teorii „cerere şi ofertă“ a apus. În acest moment nu mai vorbim de o piaţă competitivă clasică, determinată de cerere şi ofertă. Fluxurile mondiale de mărfuri sunt blocate de capacitatea de transport şi livrare, de termenele şi livrările pentru componente (ingrediente, piese şi furnituri), fapt care afectează fundamental economia globală, împinge inflaţia şi ne va conduce inevitabil către o criză economică globală.“
Totuşi, sunt voci care spun că acest război între Rusia şi Ucraina ar putea să pună România într-o poziţie favorabilă.
„Competiţia pe piaţa cerealelor este una globală, iar România poate să folosească acest domeniu ca o pârghie în poziţionarea mai bună pe scena europeană şi mondială“, spunea recent Florian Ciolacu, directorul executiv şi Laszlo Becsek, preşedintele Clubul Fermierilor Români.
Prin ieşirea din scenă, cel puţin temporar, a Ucrainei şi Rusiei, România se află în faţa unui moment istoric, acela prin care poate demonstra pieţelor internaţionale că suntem un partener serios, redutabil şi predictibil, spune Gabriel Razi, analist independent. În 2021, România a avut o producţie totală de cereale de 34 de milioane de tone, un nivel record.
„Piaţa cerealelor în acest moment este extrem de lichidă aşa cum nu a fost niciodată. Fermierii români, intermediarii din piaţă şi exportatorii beneficiază de poate cel mai important ciclu de crştere de preţuri din istorie. Recoltele de anul trecut, cele pe care acum se bazează comerţul românesc, sunt cele care realizează volumele de tranzacţionare, iar următoarele recolte de rapiţă, orz şi grâu vor ajunge în silozuri în aproximativ 3 luni. Situaţia din teren după ninsorile recente arată bine, condiţia culturilor s-a îmbunătăţit.“
Gabriel Razi recunoaşte că într-adevăr, în urma acestui raliu de preţ, vor fi perturbări de aprovizionare la nivel internaţional. Situaţia se va simţi şi în România la rafturi, dar nu în totalitate. Unul dintre produsele la care se va simţi creşterea este uleiul de floarea soarelui, unde Ucraina şi Rusia fac aproape toate jocurile.
„În acest moment, Ucraina are stocuri nevândute de cel puţin 20 mil. tone, în special porumb. Acum nu se poate vorbi de accesarea vreunui stoc, dar aceste cantităţi există, iar distribuţia loc geografică diversă face un proces de eventuală distrugere nerealist.“
Ucraina nu este doar un jucător important pe piaţa de cereale, ci şi în industria alimentară în general. Spre exemplu, în 2020, UE a importat carne de pasăre din Ucraina în valoare de 124 de milioane de euro, arată datele Eurostat, fiind unul dintre cele mai importate produse agroalimentare. În ceea ce priveşte România, piaţa locală nu este dependentă de import la carne de pasăre, aici consumul fiind din producţie internă în proporţie de 98%. La carne de porc însă, importăm o bună parte din consum, la fel şi la anumite legume precum cartoful.
Într-o piaţă puternic globalizată, importurile şi exporturile sunt un lucru normal, însă în industria alimentară dependenţa cât mai mică de alte pieţe face ca în situaţii de criză cum a fost cazul pandemiei şi cum este acum cazul războiului să nu apară probleme de în ceea ce priveşte siguranţa alimentară. O astfel de problemă poate deveni una de securitate naţională.
În urmă cu doi ani, când pandemia începea să îşi arate colţii în Europa, au existat câteva săptămâni de panică în care oamenii au cumpărat pentru stocare, astfel au golit rafturile magazinelor când a fost vorba de conserve, făină sau produse de curăţenie. Această situaţie s-a suprapus şi cu faptul că în lockdown au existat unele întârzieri în transportul de marfă din afara ţării, fapt ce a dus la întreruperi temporare de stocuri. Panica şi factorul psihologic au jucat un rol cheie în acea perioadă, ca de altfel în orice perioadă de criză.
Jucătorii din comerţul modern spun că activitatea se desfăşoară momentan normal pe piaţa locală, dar toţi ochii urmăresc cu atenţie ce se întâmplă pe scena geopolitică europeană şi mondială. Jucătorii din agricultură spun că deşi există creşteri de preţuri şi deşi e un an agricol mai slab ca 2021, România poate produce suficient cât să îşi hrănească populaţia şi să mai şi exporte, chiar în Ucraina unde vor apărea primele probleme de aprovizionare.
„În tranzacţiile cu cereale nu există acte de binefacere, cumpărătorul va plăti marfa la finalul zilei indiferent de situaţia geopolitică a sa. Un exemplu în acest sens este Etiopia (o ţară africană ce se confruntă cu un război civil – n.red.), care cumpără marfă prin licitaţii ONU. În pofida problemelor sale, marfa este plătită“, conchide Gabriel Razi.
Un alt aspect esenţial pentru un site dedicat B2B ţine de integrarea automată a acestuia cu sistemele ERP (enterprise resource planning)/CRM (customer relationship management) folosite de companie, de vreme ce un business construit în offline care migrează către online trebuie să ofere clienţilor o imagine completă a activităţii lor cu compania, de la comenzi şi stocuri, la preţuri, puncte de livrare sau termene de plată. La capitolul B2B, livrarea mărfurilor către client, în special în zona alimentară unde trebuie asigurat un lanţ de frig corespunzător, se face prin livrare directă de către producător/furnizor/distribuitor, nu prin intermediul serviciilor de curierat, ceea ce presupune integrarea în platforma de e-commerce a programului de livrări pentru fiecare client în parte, astfel încât acesta să aibă vizibilitate asupra alternativelor de livrare în funcţie de ziua şi ora la care trimite comanda. „În business, timpul înseamnă bani, de aceea Bocado a fost gândită să ofere cea mai rapidă metodă de a plasa o comandă de aprovizionare: se pot seta mai multe liste de produse favorite care pot fi adăugate direct pe comandă, pot fi repetate comenzi anterioare, site-ul are funcţie de căutare cu posibilitatea de adăugare a produselor rezultate direct în coşul de cumpărături”, adaugă CEO-ul. În primele trei luni de la lansare, 30% dintre cei 2.000 de clienţi actuali au plasat majoritatea comenzilor prin site, valoarea medie a comenzilor transmise prin platformă depăşind 1.000 de lei.