Tag: angajare

  • Cât de uşor îşi găsesc un loc de muncă absolvenţii de facultate din România

    Rata de angajare a proaspăt absolvenţilor de facultate – un in­dicator calculat de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Eu­ro­pene, ca pondere din total a absolvenţilor de studii supe­rioa­re care s-au angajat în primii trei ani de la absolvire – a ajuns la 88,9% în 2018 în România, peste media UE de 85,5%.
     
    Cu aproape nouă din zece absolvenţi de facultate care se anga­jează după absolvire, România se află în acest clasament pe locul 15 în rândul statelor UE. Cele mai ridicate niveluri ale ratei de angajare a absolvenţilor de facultate au fost înre­gis­trate în 2018 în Malta (96,7%), Olanda (94,8%), Ger­mania (94,3%), Luxemburg (94%), Suedia (92,5%) şi Cehia (91,5%).
     
  • Cum arăta un anunţ de angajare al gigantului Amazon în urmă cu 25 de ani, când nici Jeff Bezos nu ştia că se va numi Amazon

    Un anunţ de angajare publicat de compania Amazon pe platforma informativă Usenet în anul 1994, când compania fondată de Jeff Bezos era înregistrată Cadabra, apoi drept Relentless.com, şi ideea era încă cea a unei librării online, arată modul în care gigantul născut în Seattle încerca să aducă oameni în proiect.

    Astfel, în data de 21 august 1994, Amazon posta un anunţ de angajare care se adresa oamenilor „extrem de talentaţi” şi se încheia cu un citat celebru al lui Alan Kay: „E mai uşor să inventezi viitorul decât să îl anticipezi”.

    „Companie startup bine capitalizată caută programatori Unix C/C++/extrem de talentaţi, pentru a contribui la dezvoltarea comerţului pe internet. Este necesară experienţa în proiectarea şi realizarea sistemelor mari şi complexe (dar sustenabile) şi abilitatea de a vă îndplini responsabilităţile în aproximativ o treime din timpul pe care majoritatea oamenilor competeţi îl crede posibil. Trebuie să deţineţi o diplomă de licenţă, masterat, doctorat în ştiinţa calculatoarelor sau echivalent. Sunt necesare abilităţi excelente de comunicare. Familiaritatea cu serverele web şi cu HTML este utilă, dar nu necesară”, se arată în anunţul postat pe platforma informativă Usenet, citat de autorul Brad Stone, în cartea sa „Jeff Bezos şi epoca Amazon”.

    Autorul, cu editoriale în Bloomberg Businessweek, New York Times şi Newsweek, notează eforturile unei companii foarte mici la acea vreme, de a aduce talente, dar şi politica de remuneraţie aplicată la începuturi.

    „Aşteptăm colegi talentaţi, motivaţi, implicaţi şi interesanţi. Trebuie să fie dispuşi să se mute în Seattle (noi vom contribui la acoperirea costurilor de relocare). Remuneraţia va include o participaţie semnificativă la capitalul societăţii. Trimiteţi CV şi scrisoare de intenţie către Jeff Bezos. Adresă în SUA: Cadabra, Inc. 10704 N.E. 28th St., Bellevue, WA 98004. Suntem un angajator care asigură oportunităţi egale”, se arată în anunţ.

     

     

  • Un psiholog spune că oamenii te judecă doar aceste două criterii la prima întâlnire. Care sunt acestea?

    Profesorul şi psihologul Amy Cuddy ce predă la Harvad Business School a studiat mai mult de 15 ani de zile primele impresii şi efectul acestora asupra oamenilor. În cartea sa “Presence”, Cuddy este de părere că oamenii răspund la următoarele două întrebări atunci când se văd pentru prima dată, potrivit Business Insider

    1. Pot să am încredere în această persoană?
    2. Pot să respect această persoană?

    Psihologii se referă la aceste două dimensiuni cu două categorii: căldură şi competenţă. Ideal, un candidat vrea să fie perceput şi prietenos şi inteligent, bun cunoscător.

    Într-un context profesional, oamenii tind să mizeze pe dovedirea competenţei şi mai puţin apropierea, căldura. Se pare că, deşi e important să arăţi că eşti bun pentru rolul cerut de angajator, este mai important să arăţi că cineva poate avea încredere în tine.

  • Decizia surprinzătoare pe care a luat-o un tânăr de 37 de ani după ce s-a pensionat

    Un dezvoltator de software care s-a retras din muncă la 37 de ani a simţit nevoia să se reangajeze, din cauza stărilor create de faptul că avea prea mult timp liber, potrivit Business Insider. S-a angajat în mai puţin de doi ani şi a spus că timpul liber nu l-a făcut mai fericit.

    Anterior, el a reuşit să se pensioneze cu ajutorul economiilor câştigate în perioada în care lucrase ca programator. După pensionare, a închiriat o casă şi câteva terenuri deţinute de rude îndepărtate, unde a început să dezvolte o fermă.

    Cu toate acestea, nu la mult timp după pensionarea anticipată, Tony a intrat într-un impas: deşi intenţiona să deprindă noi abilităţi şi să înveţe lucruri noi, nu reuşea să facă acest lucru din cauza depresiei şi stărilor de anxietate.

    La mai puţin de doi ani de la pensionare, Tony s-a întors la muncă part-time, în domeniul tehnologiei. El spune că cel mai mult i-a lipsit interacţiunea cu alţi oameni şi că pensionarea timpurie nu i-a adus acelaşi simţ de împlinire adusă de serviciu.

  • Ce caută recruiterii la un angajat: să fie onest, eficient, competitiv, intuitiv sau relaxat

    Şase din zece angajatori verifică pro­fi­lul de social media al unui candidat atunci când îl evaluează, iar aproape patru din zece ţin cont de acest criteriu în decizia de recrutare. Totodată, can­di­daţii trebuie să se aştepte să le fie veri­ficată experienţa trecută în CV, potrivit da­telor unui sondaj efectuat de BestJobs.
     
    Astfel, aproape şapte din zece specialişti în recrutare verifică de obicei can­didatul cu angajatorii anteriori, 29% atât pentru poziţiile low-level cât şi pentru cele high-level, 34% doar pentru funcţ­iile high-level, iar foarte puţini fac verificări pentru poziţiile low-level.
     
    În plus, peste jumătate dintre anga­ja­tori (53%) testează de obicei şi abili­tatea unui candidat de a interacţiona cu echipa din care va face parte, atât pentru poziţiile low-level, cât şi pentru cele high-level, în timp ce 14% fac acest lucru doar pentru poziţiile high-level.
     
  • Guvernul va oferi fermierilor cel mult 1.000 lei lunar pentru fiecare tânăr angajat

    Premierul Viorica Dăncilă a anunţat, joi, că Guvernul aprobă un act normativ de sprijin financiar ca fermierii care angajează tineri să primească maximum 1.000 de lei lunar pentru fiecare angajat. În cazul angajaţilor cu studii medii fermierii vor primi 750 de lei,iar pentru cei fără studii 500 lei.

    “Aprobăm un act normativ prin care sprijinim fermierii care creează locuri de muncă şi angajează tineri, acoperind o parte importantă din cheltuielile cu forţa de muncă. Astfel cei care angajează cel puţin doi tineri cu studii superioare de specialitate vor primi pentru fiecare angajat 1.000 de lei lunar. Sprijinul este de 750 de lei pentru fiecare angajat cu studii medii de specialitate sau absolvenţi ai unor cursuri de formare profesională, iar pentru persoanele fără studii ajutorul din partea statului este de 500 de lei pentru fiecare persoană. Sumele necesare pentru acest ajutor aşteptat de tinerii fermieri sunt deja asigurate în buget, prin urmare această măsură va produce efecte în scurt timp”, a declarat Viorica Dăncilă la începutul şedinţei de Executiv.

    Aceasta a spus că, miercuri, aproximativ 107 milioane euro au intrat în contul României pentru fermieri şi pentru satul românesc.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea MAGNATULUI care deţine 85 DE COMPANII şi are 400.000 de CHIRIAŞI

    James Tuttiett, în vârstă de 53 de ani, a construit un imperiu imobiliar plin de controverse. Acesta a făcut milioane de lire sterline din taxele de chirie solicitate celor peste 400.000 de gospodării care se aflau pe proprietăţile sale funciare, conform Daily Mail. 

    House record controlează 85 de companii ce deţin proprietăţi funciare uriaşe în Newcastle, Birmingham, Leeds, Coventry şi Londra, iar în general acesta este singurul director sau angajat al firmelor. Chiriaşii trebuie să plătească taxe care aproape s-au dublat la fiecare zece ani, ceea ce înseamnă că vor ajunge la mii de lire sterline pe an în deceniile viitoare. Taxa a determinat deja câţiva dintre aceştia să nu poată să-şi vândă proprietăţile. Săptămâna trecută Guvernul a propus interzicerea închirierilor de noi clădiri. Lansând o consultare de opt săptămâni, Secretarul Comunităţilor, Sajid Javid, a declarat că procesul este nedrept. „E clar că prea multe case noi sunt construite şi vândute în leasing, exploatând cumpărătorii de case. E destul. Aceste practici sunt nedrepte, inutile şi trebuie să se oprească ”, a spus el. Companiile lui Tuttiett deţin, de asemenea, licenţe de şcoli, cluburi de sănătate şi staţii de alimentare cu combustibili. 

    Andrew Henderson este unul dintre clienţii nemulţumiţi. El şi-a cumpărat casa aflată în Blackburn de la constructorii Taylor Wimpey acum şase ani, doar pentru a descoperi că dezvoltatorul şi-a vândut ulterior proprietatea către una dintre companiile lui Tuttiett. „În prezent plătim în jur de 145 de lire sterline la fiecare şase luni, sumă care se dublează la fiecare zece ani. Aşa că în 45 de ani, în timp ce mă voi bucura de pensionare, voi plăti 10.000 de lire sterline pe an pentru a locui în casa mea, care va fi cumpărată în totalitate şi plătită”, spune acesta.

     

  • Romania are cel mai ridicat cost fiscal din UE pentru un angajat cu salariu minim. Ce impozite plătesc angajaţii din statele membre

    KPMG România a lansat cea de-a 4-a ediţie a Ghidului privind detaşarea internaţională a lucrătorilor, un studiu privind cerinţele minime de salarizare şi nu numai în cazul detaşărilor internaţionale în statele membre ale Uniunii Europene (UE), ale Spaţiului Economic European (SEE) şi Elveţia. Scopul principal al acestui studiu este de a oferi angajatorilor o imagine de ansamblu asupra potenţialelor costuri şi obligaţii administrative asociate detaşărilor internaţionale. În acest sens, Ghidul include informaţii privind salariul minim, cota efectivă de impozitare şi procedurile specifice de înregistrare necesare în fiecare stat membru.
     
    “În mod surprinzător sau nu, ţările cu un nivel al salariului minim scăzut au costuri fiscale mai mari pentru angajaţi. În timp ce Irlanda, ţara cu cel mai înalt nivel al salariului minim net din UE/SEE/Elveţia, are o cotă efectivă de impozitare de 24,07% pentru angajat, România, ţara cu cel de-al doilea cel mai mic salariu minim net din UE/SEE/Elveţia, are o cotă efectivă de impozitare de 40,85%”, explică Mădălina Racoviţan, Partener Consultanţă Fiscală şi Head of People Services, KPMG în România.
     
    Ghidul compară, de asemenea, nivelul salariului minim aplicabil în statele membre UE/SEE/Elveţia. Racoviţan explică: “Din anul 2016, când KPMG a început această serie de studii, Olanda, Irlanda şi Luxemburg au fost ţările cu cel mai înalt nivel al salariului minim stabilit la nivel naţional, în timp ce România şi Bulgaria au ocupat constant ultimele locuri, cu cel mai mic nivel al salariului minim”.
     
    Potrivit ediţiei 2019 a Ghidului, din cele 21 de ţări incluse in studiu care au un salariu minim stabilit la nivel naţional, România se situează pe locul 19 cu un salariu minim de 439 euro, urmată doar de Letonia (430 euro) şi Bulgaria (286 euro). Începând cu acest an, România are un salariu minim diferit pentru industria construcţiilor (633 euro), semnificativ mai mare decât cel standard. În acest context, România se situează în sectorul construcţiilor pe locul 16 din cele 26 de ţări care au furnizat informaţii referitoare la salariul minim brut aplicabil în acest domeniu.
     
  • Când schemele de beneficii nu mai sunt suficiente

    “Vreau să muncesc mult, dar când vreau eu”, „Vreau să muncesc mult şi repede, dar să decid eu asupra procedurii”, „Vreau ca munca mea să aibă o semnificaţie pentru mine” sunt câteva exemple ale nevoilor angajaţilor de astăzi, a căror motivare începe din ce în ce mai mult să treacă de schemele clasice de beneficii extrasalariale. „Motivarea este un termen foarte des folosit în literatură, dar învechit la momentul acesta. Nu se mai vorbeşte atât de mult de motivare şi este şi foarte greu să spui că un om nu este motivat. Este imposibil să nu fie motivat de ceva, nu este motivat de ce ai vrea tu să fie motivat. Abordarea care astăzi se utilizează cu precădere este dacă angajaţii sunt implicaţi în muncă în direcţia în care tu vrei să fie: depun energie, le pasă, se responsabilizează, sunt entuziaşti, creativi. Termenul folosit astăzi este „engagement” (implicare), spune prof. dr. Dragoş Iliescu, specializat în psihologie organizaţională şi care predă în cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii din Bucureşti.
    Din punctul de vedere al profesorului, reţeta succesului pentru a menţine un angajat implicat la locul de muncă este ca angajatorul să îi ofere mai multe resurse decât cerinţe. Astfel, explică profesorul, fiecare manager ar trebui să se uite în organizaţia sa şi să vadă care dintre cerinţe pot fi evitate: deadline, volum de muncă, target etc. şi care sunt resursele pe care i le poate pune la dispoziţie angajatului: flexibilitate, feedback etc. Prin înclinarea balanţei în favoarea resurselor, există o şansă mult mai mare de a păstra angajatul implicat şi entuziast. „Când există mai multe cerinţe decât resurse, stresul intervine şi ajungi treptat în burnout, dacă starea persistă. Generezi entuziasm şi implicare prin echilibrul pe care îl creezi între resurse şi cerinţe.”
    De asemenea, semnificaţia personală atribuită activităţii sau sentimentul controlului angajatului asupra muncii pot constitui resurse importante.Profesorul mai spune că menţinerea angajatului la un nivel mare de implicare la job nu este un proces individual, ci este generată de mai multe variabile de context.
    „Motivaţia era văzută ca un proces individual: un om este motivat de ceva, un altul de altceva, şi asta face ca managementul să fie aproape imposibil, pentru că, deşi lucrezi cu oameni, este dificil să lucrezi cu fiecare în parte. Este greu de gestionat. Motivaţia, deşi pare a fi un lucru individual, este generată de variabile de context, care ţin de muncă în general, nu de variabile individuale. Şi asta este foarte bine, pentru că asta face managementul, se ocupă de contextul muncii.”
    Orice job este caracterizat de cerinţe care sunt inevitabile, cum ar fi targetul, volumul de muncă, deadline-urile. Angajatorul poate să contrabalanseze aceste cerinţe prin alocarea de resurse, dintre care unele critice.
    „O parte dintre resursele care au impact semnificativ sunt: sprijinul, feedbackul – o resursă absolut critică – poţi gestiona un volum foarte mare de muncă şi în condiţii de stres dacă ţi se spune în mod constant dacă ceea ce faci este bine sau nu. O organizaţie bazată pe feedback este una care, în general, creează o implicare mult mai mare. Semnificaţia personală a muncii este o altă resursă importantă”, mai spune Dragoş Iliescu.
    În momentul în care cerinţele sunt mai multe decât resursele, angajatul, expus la stres în mod constant, poate avea un sindrom denumit burnout, care se manifestă prin epuizare fizică şi psihică, dar şi prin cinism.
    „Burnoutul se traduce prin epuizare, o traducere care nu este tocmai bună. Nu este un sindrom clinic. În mod evident, ţine de stres prelungit. Stresul acut este o parte integrantă din viaţa noastră şi nu ai cum să-l eviţi. La sfârşitul unei perioade prelungite de stres cronic, ajungi într-un sindrom ciudat, care are o componentă emoţională şi una comportamentală, dar care nu reprezintă un diagnostic.”
    Burnoutul duce la afecţiuni psihiatrice, precum depresia. Este asociat de asemenea cu afecţuni fizice severe, în mod special cardiace, care sunt ireversibile: „Din burnout ieşi, dar din boala de inimă dezvoltată din cauza stresului nu ieşi”.
    Specialistul recomandă ca, dacă o persoană crede că a intrat într-o asemenea stare de epuizare, să apeleze la un psiholog, care îl va ajuta să depăşească momentul.
    „O persoană care este în burnout prezintă epuizare fizică şi mentală, este fără vlagă, fără chef de nimic. Nu se mai bucură de nimic. Burnoutul are ca efecte şi cinismul, un tip de agresivitate pasivă prin care angajaţii privesc lumea. Foarte pe scurt, aş zice că este o stare psihologică, iar acest sindrom apare după expunerea îndelungată la stres. Se rezolvă destul de uşor dacă este identificat. Fiind în tărâmul psihologiei, aceasta este foarte bine echipată pentru a rezolva sindromul de burnout. Cu alte cuvinte, dacă bănuieşti că eşti în burnout, discută cu un psiholog.”

    Angajatul milenial – 
    o bătaie de cap. Mit sau adevăr?
    „Am făcut împreună cu câţiva colegi o serie de studii interesante axate pe evoluţii intergeneraţionale. Într-adevăr, există diferenţe rezonabil de mari între generaţii. În principiu, acestea sunt caracterizate de faptul că o generaţie dobândeşte valorile pe care le are, felul în care vede lumea, în urma experienţelor care au marcat-o. Spre exemplu, părinţii mei erau copii în vremea războiului. Au fost adolescenţi în timpul marii foamete de după război. Este imposibil ca o asemenea experienţă să nu te marcheze. Generaţia care a trecut prin acele lucruri va preţui mai mult decât orice siguranţa, securitatea”, exemplifică specialistul.
    Angajaţii tineri, care fac parte din generaţia Millennials şi care au crescut într-un mediu democratic, abundent în resurse, luând contact cu tehnologia încă de la vârste fragede, se deosebesc la nivel de valori dar şi comportamental de generaţiile din urmă. „Eu sunt copilul Revoluţiei, este imposibil ca momentele acelea să nu mă fi marcat. Generaţia milenială este născută într-un mediu deja democratic, deja fertil pentru creativitate. Evenimentele care erau tipice pentru societatea în care ai crescut persistă şi se imprimă în felul în care se comportă, visează, felul în care construieşte o generaţie şi după ce aceasta a depăşit etapele de adolescenţi sau de copii.” Generaţia Millennials şi generaţia Z, care o precede, sunt caracterizate de o inteligenţă mai mare, de o conştiinciozitate ridicată, dar şi de o instabilitate emoţională mai ridicată.
    „Generaţia tânără este percepută ca fiind mai puţin ataşată de organizaţie. Ce rezultă destul de clar din studiile noastre este că există o schimbare în variabilele individuale, creşte inteligenţa, creşte conştiinciozitatea – atunci când se responsabilizează sunt foarte responsbili –, creşte extraversia – uşurinţa cu care vorbeşti despre tine şi comunici –, creşte instabilitatea emoţională. Noile generaţii sunt mai instabile emoţional decât vechile generaţii, îşi controlează mult mai greu impulsurile.”
    În ciuda opiniei generale, „copiii din ziua de azi” sunt mai inteligenţi decât generaţiile anterioare. La fiecare decadă, media coeficientului de inteligenţă creşte în România cu trei puncte, fenomen denumit Flynn.
    „În spaţiul public se vehiculează ideea că reprezentanţii generaţiei de 18 ani de astăzi sunt nişte incapabili. Ce ştim, de fapt, din date, este că sunt mai inteligenţi decât eram noi. Cam cu trei puncte de IQ pe decadă, asta înseamnă că la o diferenţă de 20 de ani media generaţiei mai noi este mai mare cu 6 puncte de IQ.”
    O altă diferenţă semnificativă între mileniali şi generaţia anterioară se referă la nevoia de siguranţă şi securitate care la cei mai tineri nu este atât de pregnantă. Astfel, cei născuţi după Revoluţie, crescuţi într-un mediu perceput ca fiind sigur şi care oferă resurse multiple, nu pun atât de mare accent pe conservarea resurselor şi pe siguranţă şi securitate.
    „Generaţiile tinere au crescut într-o lume în care abundă resursele. Când eşti crescut stând la coadă la pâine pentru a prinde o jumătate de pâine de om, nu ai resurse şi te formezi în direcţia conservării resurselor. Noua generaţie a crescut într-un context al abundenţei.” Diferenţele dintre generaţii există şi la nivelul valorilor. Dragoş Iliescu observă cum tinerii adoptă mult mai puternic modelul vestic de individualism, faţă de generaţiile anterioare, care erau caracterizate de colectivism – preţuirea faptului că toţi sunt la fel.
    „România este în mod marcant o cultură colectivistă. Tipic într-o cultură colectivistă este că preţuieşte faptul că toţi sunt la fel. E aversivă faţă de merit, cum să fii altfel decât ceilalţi? E rău. Sunt multe alte ţări care au aceste tendinţe, cum ar fi ţări din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est. Noile generaţii din România se îndreaptă mai mult către o cultură individualistă, precum culturile occidentale, ale căror valori le preluăm din ce în ce mai mult. Noua generaţie este masiv individualistă”, mai spune Dragoş Iliescu. Crescuţi într-un mediu în care sunt obişnuiţi cu feedback imediat (reţelele sociale, spre exemplu, în care imediat după o postare generează feedback – like, comentariu etc.), tinerii sunt dependenţi de această formă de validare sau, după caz, invalidare, a muncii lor. Instabilitatea emoţională ridicată îi face să fie mai afectaţi de un feedback negativ decât ar fi un angajat dintr-o altă generaţie.
    Un alt aspect care caracterizează generaţia tânără de angajaţi se referă la instabilitatea la locul de muncă. Dragoş Iliescu explică faptul că tinerii tind să fie mai flexibili când vine vorba de locul de muncă şi ca urmare a oportunităţilor mult mai diversificate decât în anii de comunism, de exemplu, când cele mai multe persoane făceau carieră numai într-un singur loc.
    „Sunt două forţe care acţionează aici: pe de-o parte faptul că sunt mai multe oportunităţi. Un al doilea lucru, care este tipic pentru mileniali, este că nu se mai asociază cu organizaţia. Acel «Nu plec de aici că am vorbit cu oamenii şi mi-am dat cuvântul» nu mai este în raport cu organizaţia, ci cu o cauză. În momentul în care cauza cu care ei se identifică poate fi servită mai bine în altă parte, va pleca în altă parte.” De asemenea, tinerii angajaţi au nevoie de sentimentul că se dezvoltă încontinuu, spre deosebire de generaţiile din urmă. Dacă înainte, când după ce angajatul învăţa tot ce putea face la locul de muncă considera că din acel moment este cu adevărat productiv, tinerii angajaţi simt nevoia de dezvoltare continuă.
    „Ai foarte mulţi tineri adulţi care zic: sunt de doi ani în jobul ăsta şi simt că nu mai am ce învăţa, deci plec în altă parte. Din nou, acest aspect este tipic individualist – construieşti la dezvoltarea proprie şi când simţi că nu mai pui cărămizi la construcţie, te duci în altă parte.”
    Generaţia nouă de angajaţi, generaţia Z, nu se diferenţiază de mileniali în zona de calitate, ci de cantitate. Trendul se continuă, aceştia fiind şi mai instabili emoţionali, şi mai conştiincioşi, şi cu un IQ mai ridicat.

  • Milionarul englez care a angajat un român ca să-i fie “sclav”: “Este suportul meu de ţigări si haină, îmi aduce bere”

    Fiul unui milionar din Marea Britanie a angajat un român să îi fie servitor în cadrul festivalului Cheltenham. Tânărul a fost tratat ca un sclav de către cel care l-a plătit.

    Harry Taroni, boxer amator, s-a filmat în timp ce îi ordona lui Sorin să le aducă beri lui şi prietenilor săi, să le ţină hainele şi să îi servească cu ţigări, conform ziarului The Sun. 

    În seria de videoclipuri se poate observa cum Harry îl numeşte pe Sorin „băiatul cu ţigări”, „servitorul de bere” şi „cuier”. De asemenea, românul este ironizat fiind prezentat drept „băiatul care mă va însoţi la bar”, „servitorul român” şi „băieţaş român”.

    Puteţi vedea clipul AICI.

    În comentariile postării pot fi regăsite şi unele în care Toni este blamat pentru acţiunile sale: „Nu dă bine. În situaţia politică de astăzi nu e bine să te lauzi că ai un servitor.” şi  „Cine se crede? Este ruşinos ceea ce face.”

    Cititi mai multe pe www.gandul.info.