Cu o istorie de circa 150 de ani, bazele grupului Heineken au fost puse de olandezul Gerard Adriaan Heineken, care a cumpărat cel mai mare producător de bere din Amsterdam şi l-a rebranduit după numele său. Cu strategii de producţie, export şi marketing bine puse la punct, Heineken a devenit, în timp, unul dintre marii jucători în producţia berii la nivel global; dar asta pe parcursul a trei generaţii. Heineken international, care vinde peste 170 de mărci în circa 65 de ţări, a încheiat 2015 cu venituri de 20,511 miliarde de euro şi 1,892 de miliarde de euro profit net.
Gerard Adriaan Heineken, născut în 1841, a fost fiul unui om bogat, Cornelius Heineken, şi al Annei Geertruda Van den Paauw. După moartea tatălui său, Heineken şi-a convins mama să cumpere cea mai mare berărie din Amsterdam, pe care a numit-o Heineken and Co. De Hooiberg a fost fondată în 1592 şi la momentul achiziţiei de către Heineken era cea mai mare dintre cele 69 de berării din Amsterdam şi vecinătate. Pasionat de inovaţie, Heineken a călătorit de-a lungul şi latul Europei pentru a găsi cele mai bune ingrediente pentru berea sa. A găsit în Germania o nouă tehnologie de producţie; a început şi să folosească drojdie de cea mai bună calitate. Cu o creştere rapidă a vânzărilor, berăria din centrul Amsteradmului a devenit prea mică; cu un avânt puternic, Heineken a demarat construcţia unei fabrici mult mai mari, departe de centrul oraşului, care a fost activă până recent, când a fost renovată şi a devenit un spaţiu de birouri. Producătorul de bere a fost una dintre primele companii care şi-a făcut propriul laborator.
Competiţia începea să crească, iar numărul de fabrici producătoare de bere au depăşit mia; astăzi, în Olanda, mai sunt circa 30 de berării. În 1893, când Gerard Heineken a murit, fabrica sa de bere era una dintre cele mai mari şi cele mai importante din ţara lalelelor. Cu toate acestea, a fost nevoie de mai mult de o generaţie înainte ca Heineken să ajungă recunoscută la nivel mondial. Iar de asta s-a ocupat, în principal, nepotul său, Alfred Henry Freddy Heineken. Când s-a întors de la studii din SUA, în 1941, Freddy a început să lucreze la fabrica de bere a bunicului său, în perioada când aceasta nu mai era deţinută de familia Heineken. Henry Pierre, tatăl lui Freddy, care era alcoolic, a vândut compania, pe care a condus-o, la rândul său, din 1914 până în 1940.
Când a împlinit 18 ani, Freddy Heineken a pornit de la zero în compania bunicului său, începând de la căratul sacilor de hamei, cu speranţa ca într-o zi Heineken să devină din nou a familiei. Cu paşi mărunţi, a avansat până la funcţia de şef al biroului reprezentativ din New York, unde s-a axat, în principiu, pe marketing. Ulterior, a cumpărat în secret acţiuni ale companiei la bursă, astfel încât, în 1954, producătorul de bere a revenit în proprietatea familiei. Alfred Heineken a jucat un rol esenţial în extinderea agresivă a companiei la nivel mondial, axându-se pe strategii precum ambalajele ingenioase sau solganurile puternice folosite în reclamele televizate. Heineken a fost prima bere europeană importată de SUA şi, odată cu căderea zidului din Berlin, piaţa est – europeană a devenit o nouă ţintă profitabilă a companiei. Atunci când s-a retras din poziţia sa de conducere din cadrul companiei, în 1989, fabrica de bere era a treia cea mai mare din lume, iar Freddy Heineken unul dintre cei mai mari miliardari ai Olandei. Era pasionat de automobile şi avioane private, dar a fost o persoană discretă; a murit la 78 de ani, în 2002.
În 2012, Heineken a devenit liderul producătorilor de bere pe piaţa asiatică, depăşind Asia-Pacific. Astăzi, în acţionariatul Heineken International se află fiica lui Alfred, Charlene de Carvalho – Heineken, femeie de afaceri, care deţine 25% din acţiunile producătorului de bere, al treilea cel mai mare la nivel mondial. Ea este cea mai bogată femeie din Regatul Unit (reşedinţa actuală), cu o avere netă de 12,3 miliarde de dolari, conform Forbes. Charlene Heineken a deţinut şi conducerea companiei, până în 2005, când „cea mai importantă decizie a fost găsirea unui alt CEO”, după cum a declarat ea presei, şi l-a numit pe Jean-François van Boxmeer, care până atunci fusese membru al executivului companiei.
Heineken a primit mai multe oferte de preluare, cea mai recentă de la SABMiller Plc, lider pe acest segment de piaţă, ofertă care a fost respinsă. Orice potenţială preluare a Heineken ar avea nevoie de aprobarea familiei care a înfiinţat compania. Pe lângă fiica lui Alfred, din „familia Heineken” fac parte şi Michel, soţul acesteia, şi fiul lor Alexander, care a intrat în consiliul director în 2003. „Heineken este primul lucru la care mă gândesc dimineaţa, când mă trezesc, şi ultimul lucru înainte să adorm”, a declarat Alexander, care şi-a propus să ducă mai departe afacerea familiei.
Un nou studiu, publicat recent, indică faptul că Anne Frank şi familia sa este posibil să nu fi fost denunţaţi de nazişti, ci descoperiţi “din întâmplare” într-o anexă secretă a imobilului din Amsterdam, unde se aflau ascunşi, relatează gandul.info.
Un nou studiu, publicat vineri, de către Muzeul “Anne Frank””, din Amsterdam, răstoarnă teoria existentă de zeci de ani, arătând că nu există nicio dovadă clară că adolescenta evreică şi membrii familiei sale au fost denunţaţi de nazişti în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, ceea ce a condus, atunci, la arestarea şi deportarea lor.
Ronald Leopold, directorul executiv al muzeului, a afirmat, vineri, în cadrul unei declaraţii oficiale, că noua cercetare demarată de instituţia pe care o conduce ilustrează că există o altă teorie care ar trebui luată în considerare. Astfel, pe 4 august 1944, nu este exclus ca percheziţia care a condus la arestarea Annei Frank să fi făcut parte dintr-o amplă anchetă care ar fi vizat munca la negru şi fraudarea cu tichete de raţii în aria unde se găsea imobilul în care ea şi familia sa ar fi stat în ultimii doi ani.
Născută în anul 1929, în Frankfurt pe Main, Anne Frank şi-a pierdut cetăţenia germană în exilul olandez şi a căzut victimă genocidului nazist în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Înainte de a fi arestată, a stat o perioadă într-o ascunzătoare de circa 50 de metri pătraţi, păstrând un jurnal pe care tatăl ei l-a publicat după încheierea războiului.
Anne a murit în urma unei epidemii de tifos izbucnite în lagărul de concentrare Bergen-Belsen, în anul 1945, cu doar o lună înainte ca trupele britanice să elibereze prizonierii, aminteşte Gândul.
Poliţiştii italieni au recuperat două tablouri ale pictorului olandez Vincent Van Gogh care au fost furate din Amsterdam, în 2002, ca parte a unei operaţiuni contra grupului mafiot Camorra, care acţionează pe terirtoriul Napoli, potrivit Reuters
Reprezentanţii Muzeului Van Gogh din Amsterdam au declarat că tablourile au fost furate din ramele lor dar se pare că au suferit doar stricăciuni minime. Încă nu este clar când acestea se vor reîntoarce la muzeul care conţine cele mai multe lucrări din opera lui Van Gogh.
Tablourile “Congregation Leaving the Reformed Church in Nuenen/ Congregaţie părăsind Biserica Reformată din Nuenen” (1884/5) şi “View of the Sea at Scheveningen/ Privelişte marină la Scheveningen” (1882), fac parte de la începuturile carierei scurte şi tumultoase a pictorului olandez.