“Va informa miniştrii, va ţine o discuţie şi mă aştept să să fiţi informaţi, în cursul dimineţii, privind poziţia noastră comună”, a declarat Mogherini reporterilor, făcând referire la o declaraţie comună a statelor UE, care ar putea fi publicată luni.
“Mă aştept întotdeauna la unitate”, a adăugat aceasta.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
“Se pare că ruşii se află în spatele atacului” din Marea Britanie, a afirmat Donald Trump în cursul unei întrevederi la Casa Albă cu premierul Irlandei, Leo Varadkar.
“Este vorba de o situaţie foarte tristă, pe care Statele Unite o tratează cu foarte multă seriozitate”, a adăugat Donald Trump, precizând că a fost în contact cu premierul britanic, Theresa May, pe tema acestui incident.
Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.
Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”
Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.
Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?
Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.
“Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.
Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”
La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.
După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.
“Ministrul Afacerilor Interne apreciază absolut necesară o evaluare de ansamblu a managementului Poliţiei, la toate nivelele, iar acest lucru se poate face doar printr-o diagnoză serioasă de sistem. Sistemul este vechi, insuficient organizat şi prost gestionat în multe domenii. Este nevoie de o reformă adevărată şi vom vedea dacă această reformă va putea fi făcxută cu aceleaşi persoane care au condus acest sistem în ultimii ani. Ministrul de interne a decis ca până se va termina această diagnoză de sistem, toţi acei şefi care de-a lungul timpului au ascuns problemele sub preş ar trebui să facă un pas înapoi, a declarat purtătorul de cuvânt al MAI”, Monica Dajbog.
De asemenea, ministrul Carmen Dan a adresat mai multe întrebări şefului Poliţiei Române referitoare la testarea psihologică a agentului suspectat de pedofilie.
“Cât de serioase şi riguroase au fost testările psihologice la care a fost supus acest agent şi când a fost ultima testare psihologică a acestuia. Cum a fost posibil ca nimeni, atâţia ani, să nu sesizeze problemele acestui agent. Ce calificatife profesionale a obţinut poliţistul în ultimii ani. Ce propuneri are Poliţia Română pentru evitarea, pe viitor, a unor astfel de cazuri”, sunt întrebările la care Carmen Dan aşteaptă răspuns până miercuri.
Potrivit publicaţiei americane, salariile de spion încep de la 30,490 de lire sterline pe an. De aceea, după câţiva ani de muncă, mulţi agenţi părăsesc munca în serviciul Majestăţii pentru sectorul privat. Renunţă să vâneze terorişti şi stă la pândă să prindă soţul sau soţia înşelând sau previne furtul intelectual.
În jur de 12,000 de oameni lucrează în agenţiile de spionaj MI5, MI6 şi GCHQ, iar headhunterii susţin că mulţi spioni nu lucrează mai mult de 10 ani.
Foştii spioni care intră în sectorul privat pot câştiga bani frumoşi investingând pentru corporaţii foşti angajaţi, colaboratori sau chiar actuali angajaţi. Aceştia pot câştiga până la 1200 de dolari pe oră. Potrivit firmei de cercetare Gartner, la nivel global, spionii, experţii în securitate au avut venituri de 19,4 miliarde de dolari.
Spionii sunt la mare căutare şi sunt plătiţi mult mai bine decât lucrând pentru MI5 sau MI6. Chris Meager, care le caută spionilor un loc la companii private, a mărturisit că un fost spion a obţinut un job la o companie şi salariu s-a majorat încă din prima zi cu 20.000 de lire. Pentru unii nu contează chiar atât de mulţi banii şi “vor să aibă o viaţă normală”.
VIDEO AICI
Bărbatul a fost filmat cu o cameră de bord în timp ce conducea o autoutilitară pe contrasens. Ulterior, el a sărit la bătăie cu o rangă atunci când o altă maşină i-a blocat calea. Acesta lucrează la Arestul Capitalei, după cum a anunţat chiar Poliţia Municipiului Bucureşti.
Recrutul trebuie acum să îl înfrunte pe Ghost, un fost-recrut-devenit-răufăcător care urmase acelaşi program de pregătire din CIA, ne explică agenţii, dar la un moment dat o luase razna. Ciudat este că Ghost seamănă izbitor de mult cu Mitch; nu ştiu dacă asta au vrut producătorii, dar au fost câteva scene în care nu mai ştiam pe care recrut îl urmăresc. Trecând peste asta, aflăm că personajele pozitive trebuie să oprească un complot şi încep o urmărire prin Istanbul, Londra şi Roma.
Problemele filmului sunt multe şi evidente: în primul rând, scenariul seamănă cu alte zeci sau sute de scenarii folosite în filmele de acţiune. Nu în filmele de spionaj, atenţie, pentru că acelea utilizează de obicei un fir narativ ceva mai subtil; aici e vorba de asasini şi de cât de mulţi terorişti poate fiecare să omoare. În al doilea rând, dialogul dintre personaje e marcat de contradicţii: Mitch aude tot timpul că răzbunarea nu e calea de urmat, dar i se cere la fiecare 60 de secunde să mai execute pe cineva. În cele din urmă, trebuie menţionat că American Assassin este complet lipsit de umor. Şi dacă vă întrebaţi de ce e nevoie de umor într-un film de acţiune, gândiţi-vă la seria James Bond şi la motivul pentru care lumea merge de 56 de ani în sălile de cinema pentru a urmări aventurile britanicului.
Ciudat este că regizorul Michael Cuesta a realizat destul de multe producţii având ca temă spionajul – majoritatea pentru micul ecran, ce-i drept; el a stat în spatele camerei la mai multe episoade din serialul Homeland, recunoscut pentru intriga construită într-un mod exemplar. Tot Cuesta a regizat şi Kill the Messenger, un thriller pe care vi-l recomand sincer. În condiţiile astea, mi se pare de neînţeles modul în care a tratat American Assassin.
Cât despre actori, singurul care merită menţionat e Michael Keaton; el îşi face bine treaba, aşa cum ne-a obişnuit, dar cred că regizorul ar fi trebuit să profite mai mult de prezenţa sa şi să îl evidenţieze pe actorul nominalizat la Oscar.
Pentru American Assassin, lucrurile nu stau foarte bine nici pe site-urile de specialitate: Rotten Tomatoes îi oferă doar 34% recenzii pozitive. Cu toate acestea, banii par să se adune în conturile celor de la Lionsgate: filmul a debutat cu încasări de 20 de milioane de dolari la nivel global, în condiţiile în care bugetul a fost de doar 33 de milioane.
În concluzie, vorbim de un film de acţiune care nu vă va ţine cu sufletul la gură, dar pe care îl puteţi urmări fără a lua telecomanda în mână la fiecare 5 minute. N-aş spune nici că merită un drum la cinema, fiind un film pe care îl puteţi vedea fără probleme pe micul ecran.
Nota: 6,5/10
Pescarul a găsit perla într-o scoică uriaşă în urmă cu zece ani pe coasta Insulei Palawan, Filipine. El nu s-a gândit că ar fi valoroasă şi a ţinut-o sub pat drept talisman norocos, scrie Daily Mail
De fapt perla pescarului este cea mai mare din lume, de cinci ori mai mare decât cea care deţinea recordul până atunci şi descoperirea ei a fost o întâmplare pentru că o parte din casa lui a luat foc şi a fost forţat să-şi mute lucrurile. Pescarul a mers cu perla la un agent de turism din Puerto Princesca care a rămas uimit când a văzut perla de 34 de kg, 66 de cm lungime, 30 de cm.
“Am fost uimit când a adus-o la noi. Aşteptăm certificările oficiale, dar noi credem că Puerto Princesca va câştiga probabil un alt titlu prestigios, oraşul care are cea mai mare perlă naturală din lume”, a spus Aileen Cynthia Amurao. “O vom păstra în Filipine şi sperăm să atragem mai mulţi turişti”, adaugă Amurao.