BusinessMagazin

Tag: adolescent

  • Tânărul care a lucrat într-un fast food ca să-i ajute pe săraci chiar şi cu braţul şi gâtul imobilizate

    Jakeem Tyler a lucrat un restaurant fast food cu un guler cervical şi cu o proteză de mâini fără să ia în calcul că povestea lui va deveni virală, potrivit Daily Mail. 
     
    Adolescentul lucrase anterior pentru fast-food-ul american Chick-fil-A timp de 18 luni în restaurantul din Avon, Indiana.  A avut însă un accident, iar doctorul său l-a lăsat să lucreze în continuare după scurt timp. Avea nevoie de bani şi avea un motiv serios pentru a face rost de ei: venea Crăciunul, iar el şi familia să plănuiau să ofere alimente săracilor fără casă. 
     
    Fără salariul lui Jakeem, cineva ar fi rămas fără alimente – iar asta cu siguranţă nu făcea parte din plan. 
     
    Într-o zi de decembrie, număra restul obţinut cu braţul imobilizat; când un client a ascultat povestea lui inspiraţională, i-a făcut o fotografie, a postat-o pe Facebook şi a făcut o pagină de strângere de fonduri. Ţinta iniţială era de 2.500 de dolari – în trei zile însă, au strâns mai mult de 5.000 de dolari, iar în cinci zile, au ajuns la 12.000 de dolari. Acum, o lună mai târziu, suma strânsă a urca la 44.277 de dolari. 
     

  • Opinie Gabriel Pantelimon: Leadershipul faţă cu millennialii

    Gabriel Pantelimon este country general manager, Xerox România

    Dar acolo unde sunt diferenţe, e loc de învăţare, după părerea mea. Şi cred că procesul de învăţare trebuie să se manifeste în ambele direcţii – şi dinspre millennials către decreţeii autohtoni, care sunt acum în poziţii de conducere, dar şi dinspre decreţei către millennials. Începutul carierelor noastre a fost marcat de o schimbare bruscă de regim politic şi de deschidere internaţională. Am crescut cu vorbe care ne hrăneau ambiţia şi dorinţa de performanţă cu orice preţ – le ştiţi şi voi, ”sky is the limit“ (cerul e limita), ”greed is good“ (lăcomia e bună), ”work hard, play hard“ (munceşte din greu, petrece ca un nebun) şi aşa mai departe. Nu-i vorbă, că am valorificat această schimbare, am demonstrat, am făcut performanţă şi asta ne-a ajutat, într-adevăr, să creştem profesional foarte mult şi foarte repede. Dar orice efort intens de durată costă şi acum, cu experienţa acelor ani în urmă, ne gândim că poate am fi obţinut la fel de mult cu mai puţină încrâncenare, deşi nu cu mai puţină perseverenţă.

    Dacă ne ascultaţi discursurile, veţi vedea că vorbim mult despre work/life balance (echilibrul dintre carieră şi viaţa personală), că ne plângem şi deplângem burnoutul şi, ca lideri, căutăm soluţii să-l atenuăm cât mai mult posibil. Suntem tot mai preocupaţi – unii de ceva vreme, alţii mai recent – de construirea unor culturi organizaţionale autentice, în care performanţa să fie susţinută de colegialitate, de un efort bine dozat, de o distribuire justă a responsabilităţilor şi în care beneficiile financiare să fie dublate de o atmosferă de lucru care să promoveze dezvoltarea personală a fiecăruia dintre angajaţi.

    Nu e o treabă uşoară… Performanţele companiilor trebuie să rămână la cote înalte, în condiţiile în care pe fiecare domeniu de activitate nu trece o lună fără să aflăm de o nouă descoperire sau un nou jucător care ar putea zgudui iremediabil piaţa. Iar responsabilităţile angajaţilor de cursă lungă includ, deja de la sine înţeles, creativitatea, capacitatea de a genera idei noi în condiţiile în care numai ideile noi pot menţine organizaţia în care lucrează, şi pe ei personal, în formă bună.

    Mărturisim, suntem invidioşi pe deschiderea cosmopolită a colegilor noştri mai tineri, pe uşurinţa cu care îşi însuşesc şi folosesc noile tehnologii, şi tocmai de asta suntem uimiţi câteodată când observăm că nu toţi valorifică aşa cum ar putea resursele de cunoaştere imense şi globale care le stau la dispoziţie. Pe de altă parte, ei ne văd înregimentaţi şi şablonarzi câteodată şi ne readuc cu picioarele pe pământ, chiar şi atunci când ne-ar fi mai confortabil să stăm în birourile noastre din zgârie-norii din Pipera. Şi pentru asta le mulţumim.

    Noua generaţie de angajaţi ne reaminteşte că există viaţă şi după încheierea orelor de program, că tehnologia şi jargonul profesional sunt utile în măsura în care le stăpâneşti tu pe ele, nu ele pe tine, ne trag de mânecă să ne transformăm, cu adevărat, din manageri de procese şi proiecte în lideri care să inspire şi să stimuleze creativitatea echipelor.

    Au însă, şi ei, nevoie de timp şi de consecvenţă ca să construiască şi să-şi construiască evoluţiile profesionale. Jack Welch vorbea despre un atu esenţial al profesionistului, care îi permite să migreze după cum îşi doreşte şi să-şi împlinească toate dorinţele profesionale şi personale – employability. Pe româneşte, valoarea lui de piaţă.

    Welch scria despre acest concept acum aproape 20 de ani, dar el rămâne în continuare valabil pentru organizaţii şi este, poate, singurul lucru foarte important de care un profesionist aflat la început de drum trebuie să ţină cont. Orice este posibil, cu condiţia să te asiguri că valoarea pe care o aduci unei organizaţii compensează beneficiile pe care ţi le doreşti ca individ sau ca profesionist. Iar valoarea se construieşte în timp, asumându-ţi încercări temerare şi căutând din proprie iniţiativă să-ţi însuşeşti din experienţa celor din jurul tău.

    Lipsa de complexe, de inhibiţii şi de falsă modestie a profesioniştilor care încep acum o carieră, libertatea cu care se manifestă şi se exprimă, autenticitatea pe care o reclamă ne ajută pe toţi să mergem înainte, cu condiţia ca aceleaşi măsuri intransigente să fie folosite şi în evaluarea liderilor, dar şi în autoevaluare.

  • Adolescenta din România care a scris două cărţi şi studiază în China

    „Mereu mi-a plăcut să mă aflu în cadrul a multor proiecte. De la canto la ani lungi de teatru şi de spectacole, reclame, filme cu Jason Gedrick sau Matt Damon, până la începerea unor limbi străine şi conceperea acestor cărţi. Chiar dacă activităţile au consumat şi continuă să consume o bună parte din timpul meu liber, reuşesc să mă organizez şi să îmi împart energia între prieteni, familie, şcoală şi pasiunile pe care le am. În mod cert nu este uşor, iar vara asta este cea mai grea pentru că trebuie să îmi aleg universităţi, să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu i-am mai văzut de jumătate de an şi să continui şi treaba pentru colegiu. Este dificil, dar într-un fel îmi place acest mod de viaţă alert”, descrie Andreea Coscai priorităţile sale, la venirea sa în ţară în vacanţa de vară.

    Adolescenta studiază la un colegiu în China şi a lansat deja două cărţi: prima, lansată în mai 2016, se numeşte „În Liceu” şi conţine interviuri cu liceeni din Bucureşti şi din alte oraşe ale României despre viaţă de adolescent, modul în care este văzută aceasta de ei.  A doua se numeşte „În High School în China”, se bazează pe acelaşi concept de interviuri, dar de data aceasta este vorba despre ale celor de la colegiul la care studiază în prezent, United World College. „Am fost inspirată de comunitatea în care mă aflu în China. Din moment ce suntem o familie, am vrut să transmit asta celor din România şi să las în urmă o amintire pentru colegii mei ce au absolvit anul acesta, cei din generaţia mea şi cei ce vor veni”, spune ea.

    Încă de la lansare, „În liceu” a fost printată în 1.000 de copii şi „chiar după un an, unii oameni încă mă întreabă cum ar putea obţine cartea”, spune Andreeea. „În high school în China” a fost publicată în iulie 2017: „Obiectivul principal este să îmi împărtăşesc povestea în ţară unde m-am născut şi să îi inspir astfel şi pe alţi tineri să fie curajoşi şi să îşi încerce norocul pentru şansă de a avea o experienţă internaţională.”

    A ajuns să studieze în China prin United World Colleges, o organizaţie educaţională care reuneşte instituţii de învăţământ din 150 de ţări. Are sediul central în Regatul Unit şi 17 şcoli şi colegii în Canada, India, Italia, Norvegia, Singapore, Swaziland, Statele Unite, Regatul Unit, Germania, Armenia, Costa Rica, Bosnia şi Herzegovina, Thailanda, China, Olanda şi Japonia (în restul de ţări până la 150 are comitete naţionale). Andreea Coscai spune că  depinde de norocul fiecărui elev ce opţiuni i se prezintă în anul aplicaţiei; alegerea nu este la latitudinea candidatului.

    „Aşadar, pot spune că nu eu am ales China, ci China m-a ales pe mine. Cât despre paşii urmăriţi pentru a obţine bursă, primul include completarea formularelor cu date personale, activităţi extra şcolare şi un număr de eseuri despre diferite problem locale sau internaţionale, explică ea. Odată acceptat pentru etapă următoare, urmează un interviu individual şi unul de grup unde cei din comitet vor să vadă ce fel de persoană eşti. Bursa pe care a primit-o acoperă trei mese pe zi, cazarea în campus şi costurile de studii.

    În ceea ce priveşte programa românească, privită după experienţa chineză, adolescent a observat că „sistemul nostru are potenţialul de a fi unul foarte bun, dar este implementat prost.” Ea consideră că ideea de a face cât mai multe din toate este bună, chiar dacă specializarea într-un anumit domeniu este de obicei mai benefică şi mai apreciată. „În acelaşi timp, este un dezinteres din partea unor elevi şi din partea unor profesori. Legătură această nu este bine fondată şi de aici apar problemele. După ce a experimentat sistemul internaţional de Internaţional Baccalaureate, a realizat că deşi nu poate spune că nu a învăţat nimic în şcoală în România (aş minţi, mi-a format mare parte din educaţie), multe din informaţiile pe care le-am acumulat pentru note şi pentru medii de final de an, au rămas uitate undeva într-un vid. ”

    Ea spune că există paşi ce pot fi făcuţi în direcţia îmbunătăţirii sistemului românesc de învăţământ, iar unul dintre acesta ar fi să-i înveţe să pună întrebări. ”Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri în educaţie. Să îţi pui întrebări te face mai curios, ceea ce îţi da oportunitatea să te educi singur într-o anumită măsură.”

    În viitor, Andreea Coscai şi-a propus să urmeze studii orientale, posibil la Oxford, în Anglia, deşi este interesată şi de America şi alte părţi ale lumii.  „Până la urmă, acum doi ani nu m-aş fi gândit niciodată că voi studia în China, aşa că nu ştiu ce se va întâmplă nici în continuare. Las oportunităţile care îmi apar în cale să mă surprindă.”

    Din rândul celor pe care îl admiră îl numeşte pe Nelson Mandela, care este de altfel şi unul dintre fondatorii United World Colleges: „S-a concentrat pe educaţie şi pe dezvoltarea acesteia o bună parte din viaţa lui.”

     

  • Cum arată fata de 23 de ani a lui Jeremy Clarkson – GALERIE FOTO

    Cu toate acestea, adolescenţa ei nu a fost una lipsită de probleme, după cum povesteşte în cartea “Can i speak to anyone in charge”, publicată recent.

    Ea a dezvăluit că a avut mari probleme cu greutatea, considerând că a moştenit genele tatălui său. “Am un tată uriaş, iar asta nu a ajutat”, a scris fiica lui Clarkson.

    După ce a fost concediat de BBC, Clarkson a semnat cu Amazon pentru realizarea show-ului The Grand Tour. Acesta îi are ca personaje principale de Jeremy Clarkson, Richard Hammond şi James May – adică echipa din spatele Top Gear.

    The Grand Tour este, aşa cum bine scria cineva pe Facebook, un „Top Gear pe steroizi”; bugetul uriaş pe care cei de la Amazon l-au pregătit celor 36 de episoade (un contract destul de bun, aş zice), de peste 190 de milioane de euro, arată încrederea pe care Jeff Bezos şi-o pune în cei trei britanici. The Grand Tour nu este doar cea mai costisitoare producţie din istoria Amazon, este una dintre cele mai scumpe emisiuni britanice din istorie.

    În primă fază, pariul pare să fi fost unul câştigător: în ziua în care a fost lansat, primul episod al The Grand Tour a atras de trei ori mai mulţi telespectatori decât The Man in The High Castle, serialul produs de Amazon care deţinea anterior recordul.

  • Are 21 ani şi câştigă jumătate de milion de dolari stând în camera ei de acasă

    O adolescentă de 21 ani, Bethany Mota, a reuşit să adune pe canalul de Youtube 4,8 milioane de abonaţi, mai mulţi chiar şi decât Lady Gaga. Pe Instagram, mai mult de două milioane de oameni urmăresc activitatea ei zilnică. Cel mai important, însă, este faptul că are venituri de aproape 500.000 dolari pe an din contractele de publicitate care i se oferă.

    Bethany Mota a absolvit liceul anul trecut şi locuieşte încă alături de părinţii ei, conform Businessinsider.com. Este un adevărat superstar pe Internet datorită clipurilor pe care le postează, filmate în camera ei, în care prezintă idei de shopping, make-up sau diferite accesorii.

    Youtube a fost o rampă de lansare pentru mulţi adolescenţi în trecut (Justin Bieber), dar Bethany pare să fie cel mai de succes exemplu al modului în care firmele se folosesc de social media pentru a-şi creşte vânzările. Aeropostale, o companie specilizată în haine pentru adolescenţi, i-a oferit lui Bethany un contract pentru a produce  o linie de haine şi bijuterii care să îi poarte numele.

    Adolescenta a descoperit comunităţile de frumuseţe şi îngrijire de pe Youtube întâmplător. Primul ei clip, din 2009, nu se ridică la standardele celor pe care le postează astăzi. Dar încă de la acea vîrstă, ştia să îşi prezinte ideile.

    Bethany Mota a filmat sute de clipuri, pe care tot ea le editează. Principalul subiect abordat este shopping-ul şi sfaturi despre shopping, dar a înregistrat şi câteva legate de machiaj, feluri de a-şi aranja părul sau cum să îţi decorezi casa. În 2010, a lansat un al doilea canal Youtube, menit să prezinte aspecte mai personale ale vieţii ei.

    Un număr atât de mare de abonaţi înseamnă, însă, şi o mare responsabilitate. Bethany trebuie să înregistreze constant noi clipuri, să vină cu idei noi şi să răspundă fanilor care îi scriu neîncetat. Pentru a menţine autenticitatea, preferă să nu facă reclamă unor produse în clipurile ei, deşi ofertele au fost extrem de tentante.

  • Spider-Man se caţără din nou în box-office

    Tom Holland, care preia ştafeta rolului principal, face o treabă surprinzător de bună; recunosc că e primul Spider-Man care mi-e simpatic, poate şi datorită modului în care regizorii au ales să trateze filmul. E o versiune mai comică decât cele anterioare, tratând povestea într-un mod aproape ironic; se vede, într-un fel, amprenta lăsată de cei de la Marvel, care au planuri mari pentru Spider-Man.

    Prima jumătate a filmului ne introduce în atmosferă, prezentând modul în care Parker încearcă să se adapteze la noua lui condiţie. Facem cunoştinţă şi cu celelalte personaje, iar surprizele sunt destul de multe: veţi regăsi nume precum Michael Keaton, Donald Glover, Jon Favreau sau Gwyneth Paltrow. Robert Downey Jr. apare şi el, desigur, pentru a face legătura cu restul Universului Marvel.

    Filmul are însă şi o serie de probleme: în primul rând, este prea lung. Cred că un montaj mai eficient ar fi putut scurta durata la mai puţin de două ore. În al doilea rând, intriga filmului este destul de slab construită.

    Un aspect pozitiv al filmului este modul în care scenariştii s-au folosit de povestea transformării lui Parker, ducând firul narativ într-o zonă a frământărilor adolescentine şi evitând capcana superficialităţii ce se regăseşte, s-o recunoaştem, în mai toate filmele cu supereroi. E complicat să faci un film care să transmită emoţie atunci când personajul tău principal e un om-păianjen care se poate urca pe pereţi, dar producătorii de la Sony au reuşit cumva acest lucru.

    E important cât de mult succes va avea filmul mai ales în contextul în care DC pare să îşi revină – după ani buni în care filme precum Batman vs. Superman sau Justice League au fost primite extrem de prost de către fani şi critici, franciza pare s-o fi luat pe drumul corect cu Wonder Woman, producţie ce a performat mult peste aşteptări. Cei de la Marvel sunt mult în faţă şi par oricum dispuşi să întindă o mână de ajutor celor de la Sony, aducând Spider-Man alături de echipa fantastică a celor de la Avengers.

    În ultimii ani, filmele cu supereroi produse de Marvel au dominat industria de profil şi au redefinit acest gen cinematografic. Mulţi producători ar putea să nu fie de acord, însă reacţia publicului confirmă că Marvel este compania care impune nivelul de referinţă în acest moment. Cât va mai rezista Marvel până la primul eşec rămâne de văzut. Acesta va veni, inevitabil, pentru că producţiile sunt din ce în ce mai costisitoare şi o primă reacţie negativă a box-office-ului duce la mari pierderi financiare. Concluzia este însă alta: lansarea Spider-Man e şansa Sony de a reintra în lumina reflectoarelor.

    Spider-Man: Homecoming este cea mai bună reinterpretare a poveştii din ultimii 15-20 de ani, iar asta spune multe despre ambiţiile companiei de producţie de a construi o franciză care să aducă bani şi laude, nu doar critici, aşa cum a fost cazul până acum.

    Nota: 8/10

     

  • Sclavia din secolul XXI | Povestea acestei tinere a avut un final nefericit, însă reprezintă o lecţie de viaţă pentru tot mai multe familii

    Tânăra s-a sinucis, ca urmare a faptului că soţul ei, un bărbat de 40 de ani, a respins rezultatele testelor de virginitate pe care a fost obligată să le facă. Acesta a cerut ca fata să fie supusă altor două examinări suplimentare faţă de cele pe care statul le cere, iar apoi a cerut să-şi ia o a doua soţie, susţinând că nu crede în rezultatele analizelor. 
     
    Familia fetei a declarat pentru Radio Europa Liberă, citat de The Independent, că fiica lor le-a spus pe patul de moarte că a fost supusă la o „presiune enormă” din partea soţului şi că „n-a mai rezistat”. Mama ei, Fazila Mirzoeva, a descris-o pe fiica sa ca pe o victimă a „sclaviei şi violenţei”. 
     
     
     

     

  • Cum a câştigat la lotto de două ori într-o săptămână o adolescentă de 19 ani

    ,Dominguez se întorcea din Arizona în momentul în care a decis să cumpere primul bilet de la o benzinărie din regiunea San Luis Obispo. A răzuit biletul şi a descoperit astfel că a câştigat un premiu de 555.555 dolari. ”Eram atât de emoţionată că mi-a venit să plâng”, spunea ea. Câteva zile mai târziu, Dominguez a cumpăraun alt loz de răzuit de la o benzinărie din Greenfiled, care s-a dovedit a-i aduce alţi 100.000 de dolari. 
     
    Ea a declarat că plănuieşte să meargă la cumpărături şi să îşi cumpere o maşină cu aceşti bani. 

  • Cum câştigă un puşti de 15 ani 50.000 de lire sterline pe an. A pornit doar cu 5 lire şi în prezent are 11 angajaţi

    A început cu doar 5 lire sterline, iar acum cifra de afaceri săptămânală a lui Nathan este în valoare de 1.150 lire. El a povestit că ideea i-a venit în timpul unei discuţii cu un milionar ce a participat la un program program de dezvoltare organizat de şcoala sa, care i-a sfătuit pe elevi cum să facă bani şi cum să muncească din greu. „De şapte ani de zile mergeam pe drumul greşit, iar apoi a apărut acest tip, pe care îl cheamă Carl. Şi atunci mi-am dat seama că vreau să fiu ca el”, a declarat tânărul. În aceeaşi zi Nathan a făcut primii paşi spre dezvoltarea afacerii care astăzi se numeşte Walking Talking Shop- a început să cumpere şi să vândă dulciuri colegilor săi. A angajat un prieten pentru a-l ajuta să vândă lucrurile în primul an, în timpul pauzelor, după care mica sa afacere s-a extins continuu. Ulterior, Nathan a angajat 10 persoane pentru a-l ajuta cu vânzările.

    El a declarat jurnaliştilor că mulţi elevi făceau comenzi de diferite dulciuri prin intermediul Snapchat şi apoi îşi ridicau produsele în timpul pauzei. Însă şcoala a aflat despre această afacere şi i-a cerut lui Nathan să oprească vânzările. Dacă ar fi continuat să facă 230 de lire pe zi, ar fi ajuns 50.000 de lire sterline într-un an. „ Voi începe să investesc în diferite lucruri,  nu pot să vând dulciuri pentru tot restul vieţii mele. Aş vrea să devin broker de acţiuni. Planul meu e să devin milionar”, povesteşte băiatul. Nathan a recunoscut că a cheltuit mult din ce a câştigat, dar a reuşit să economisească 5.000 de lire sterline.

    Mama lui, Sharon, de 43 de ani, care lucrează în industria transporturilor, a spus că unul dintre motivele pentru care Nathan a început să facă afaceri era dorinţa lui de a face bani înainte de a putea fi angajat în mod legal. „A fost dezamăgit când nu şi-a putut găsi un loc de muncă fiindcă toţi îl îndrumau să se întoarcă peste câţiva ani. Dar sunt foarte mândră de abilităţile sale antreprenoriale, E un copil foarte talentat”, a decarat aceasta.

     

  • Cum reuşeşte acest tânăr să câştige până la 1.500 de dolari pe noapte, doar luând cina în faţa camerei web

    Acest fenomen social este larg răspândit la nivel local, fiind cunoscut ca „Mukbang” – o combinaţie între „a mânca” şi „a difuza” în limba coreeană. Telespectatorii îl privesc pe adolescentul BJ Patoo, dar şi pe alţii, în timp ce mănâncă, şi conversează  prin intermediul serviciului live streaming Afreeca TV, majoritatea abonaţilor fiind adolescenţi sau tineri. Aceştia îi pot face cadou stele virtuale celui care difuzează Mukbang, cu o valoare de 10 cenţi fiecare, care pot fi schimbate în bani.

    În 2013, cel mai bun BJ al Afreeca TV a câştigat suma de 250.000 de dolari. Majoritatea consideră că popularitatea fenomenului se datorează numărului mare de sud-coreeni care locuiesc singuri, în timp ce alţii consideră că e o metodă de a-ţi potoli pofta fără să mănânci.