BusinessMagazin

Tag: actori

  • Un român va juca rolul principal în “Creed 2”, continuarea seriei Rocky

    Florian Muntean va juca rolul fiului lui Ivan Drago, care a fost interpretat de actorul Dolph Lundgren în lungmetrajul “Rocky IV”.

    Drago este cel care l-a ucis, într-un meci de box, pe Apollo Creed, tatăl lui Adonis Johnson (Michael B. Jordan), personajul principal din filmul “Creed”, lansat în 2015. De altfel, Dolph Lundgren îşi va relua rolul în noul film, programat pentru lansare pe 21 noiembrie anul acesta.

    “Creed 2” va urmări în continuare viaţa lui Adonis Johnson, atât în ring, cât şi în afara lui, problemele cu familia şi eforturile de a deveni un campion.

    Sylvester Stallone, care îşi va relua rolul Rocky Balboa în acest film, a confirmat distribuţia noii producţii pe plaforma Instagram şi l-a felicitat pe Munteanu.

    Citeşte mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce le-a dat George Clooney prietenilor săi câte un milion de dolari

    În 2013, Clooney a chemat acasă 14 prieteni şi le-a ţinut un discurs despre cât de mult apreciază ajutorul pe care aceştia i l-au dat de-a lungul timpului. La final, el le-a oferit câte o geantă neagră.

    “Am deschis geanta, iar în interior era un milion de dolari în hârtii de 20”, povesteşte Gerber. “Fiecare a primit câte un milion de dolari, eram într-o stare de şoc.”

    Gestul a avut menirea de a-i scăpa pe cei invitaţi de grija zilei de mâine, a explicat Clooney. “Nu trebuie să mai aveţi grija copiilor, a şcolii sau a ipotecii”, le-ar fi spus Clooney celor prezenţi.

    Informaţia a ieşit la iveală graţie unuia dintre invitaţi, Rande Gerber, care le-a povestit celor de la MSNBC toată întâmplarea.

    George Clooney şi soţia sa, Amal, aveau în urmă cu doi ani o avere estimată la 121 de milioane de lire sterline. Aceasta a crescut, probabil, în ultima perioadă, datorită afacerilor actorului. De altfel, el şi-a vândut anul acesta marca de tequila cu aproape un miliard de dolari.

  • Cronică de film: Un candidat serios la Oscar

    Three Billboards Outside Ebbing, Missouri e un film puternic care combină elemente de umor şi violenţă pentru a demonstra că oamenii fac lucruri neaşteptate atunci când sunt împinşi dincolo de limite. 

    Mildred (Frances McDormand), exasperată de faptul că poliţia nu are nicio pistă legată de ucigaşul fiicei sale, decide să închirieze trei panouri la ieşirea din oraş pentru a-l determina pe şeriful Willoughby (Woody Harrelson) să redeschidă cazul. Acesta este însă un soi de erou local, iar localnicii nu privesc cu ochi buni acţiunile femeii. Începe astfel un joc de-a şoarecele şi pisica care duce la o tensiune greu de imaginat, având în vedere premisele oarecum banale ale poveştii. Adăugând contribuţia lui Sam Rockwell, ce interpretează un ajutor de şerif care aşteaptă să ia locul lui Willoughby, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri devine un exemplu perfect de film transformat în capodoperă de actori şi regizor. Fără îndoială, vorbim de unul dintre cei mai solizi candidaţi la Oscar de anul acesta. 

    Regizorul Martin Donagh creează o premisă solidă, plasând numeroase personaje într-o poveste cu accente melancolice. Profitând la maximum de posibilităţile rolului şi demonstrând încă o dată calităţile excepţionale, Frances McDormand îşi croieşte drum spre premiul Oscar prin acest rol. Fermecătoare şi dornică parcă să îmbrăţişeze partea întunecată a condiţiei umane, actriţa reuşeşte să aibă cel mai bun rol al său de la Fargo încoace. 

    Bazându-se pe puterea actorilor din distribuţie pentru a atenua trecerea de la batjocură la un sentiment profund de doliu, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri stă ca o nouă dovadă a faptului că filmele lui Martin Donagh sunt uşor de recunoscut. Înclinarea şi refacerea valorilor familiei şi declanşarea conflictului, dar în cele din urmă reconectarea unei comunităţi prin tragedie reprezintă elementele care formează un mesaj important despre puterea umană şi, mai ales, limitele pe care oamenii şi le impun. 

    În peisajul de astăzi de la Hollywood, astfel de filme sunt ca o gură de aer proaspăt. Este greu să mai aduci publicului o poveste bazată pe cele mai simple sentimente umane şi să ai o reacţie pozitivă. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri reuşeşte acest lucru, aşa cum Hell or High Water a făcut-o anul trecut. Ambele aveau aceleaşi componente – excepţie făcând elementele ocazionale de umor pe care Donagh le propune. Aş spune însă că interpretările semnate de McDormand şi Harrelson trec Three Billboards Outside Ebbing, Missouri pe o poziţie mai bună la startul cursei pentru sezonul premiilor. 

    Nota: 8,5/10

     

  • Cronică de film: Cum să dai în tribune când eşti singur cu portarul

    Echipa de producţie avea, aşadar, toate coordonatele pentru a aduce în sălile de cinema un film reuşit. Nu ştiu exact ce s-a defectat pe parcurs, dar o să încerc să enumăr problemele fără a dezvălui chiar toată povestea.

    În primul rând, nu există niciun element de noutate legat de personajul interpretat de Fassbender (Harry Hole): vedem clişeu după clişeu după clişeu. De fapt, nu există nimic interesant legat de personaj în afară de nume, iar asta denotă o profundă lipsă de imaginaţie a scenariştilor. Povestea detectivului e prea puţin dezvoltată, iar asta elimină posibilitatea vreunei legături cu cei din audienţă.

    Harry Hole investighează un mister legat de un criminal în serie care construieşte oameni de zăpadă în curtea celor pe care îi ucide, pe post de semnătură. Partenera lui Hole, o poliţistă fără mare fler, ajunge la concluzia că pornirile criminalului sunt cumva generate de căderea zăpezii. Dacă nu vi se pare încă o idee stupidă, ar trebui să adaug şi faptul că acţiunea se petrece în Oslo, Norvegia, unde ninsoarea e ceva la fel de obişnuit ca schimbarea bordurilor în Bucureşti.

    Mi se pare extrem de ciudat că Tomas Alfredson, care a regizat Tinker Tailor Soldier Spy şi Let the Right One In, a fost de acord să urmeze scenariul semnat de Amini, Straughn şi Sveistrup; faptul că vorbim de un scenariu adaptat mi se pare şi mai înfiorător. Materialul original, adică nuvela The Snowman, este semnat de Jo Nesbø, un autor norvegian de thrillere detective care a lucrat ca economist. Până în 2014, cărţile lui Nesbø s-au tradus în peste 40 de limbi şi s-au vândut în peste 23 de milioane de copii, ceea ce mă face să cred că opera scrisă are mult mai multă logică decât ce a ajuns pe masa regizorului. Directorul de imagine (sau de cinematografie, cum îi spun americanii) Dion Beebe este cel care mai salvează ceva din film. Experienţa din alte producţii, precum Edge of Tomorrow, Equilibrium şi mai ales Into the Woods, se vede imediat: imagini clare dar apăsate de nuanţele de cenuşiu sau contrastele excelente dintre culori sunt doar câteva exemple care arată măiestria lui Beebe.

    În concluzie, The Snowman ar fi putut fi mult mai mult decât ce a ajuns pe marile ecrane. E păcat că producătorii au risipit ocazia de a crea un thriller în adevăratul sens al cuvântului, bazându-se doar pe renumele actorilor şi pe o campanie costisitoare de marketing pentru a genera vânzări. Istoria ne-a arătat însă că recenziile bune şi recomandările sunt cele care aduc bani; din acest punct de vedere, aşteptările – de data asta ale lor – ar trebui să fie mult mai mici decât au fost ale noastre.

    Nota: 5/10

  • Cronică de film: un film despre un jaf sau despre un jaf de film

    A nu se înţelege prin ritm lent nevoie mea de acţiune, explozii sau cine ştie ce efecte speciale; există filme fabuloase, spre exemplu 12 Angry Men, care te ţin în tensiune ore întregi doar prin dialogul dintre personaje.

    Logan Lucky nu e însă un exemplu pozitiv în acest sens, deşi beneficiază de o distribuţie de excepţie şi de un regizor care a demonstrat, nu de puţine ori, că ştie ce să facă în spatele unei camere de filmat.

    Logan Lucky nu este suficient de amuzant pentru a fi o comedie şi nu are suficientă acţiune pentru a trece în respectiva categorie; este un film prins între ceea ce ar fi putut fi şi ceea ce este. Fiecare scenă este lungită dureros de mult, iar asta e ceva ce m-aş fi aşteptat să critic mai curând la un film românesc; Soderbergh pare decis să elimine orice urmă de grabă din filmul său, transformându-l într-un soi de exerciţiu de răbdare pentru spectatori.

    Subiectul central e cel al unui jaf la o cursă NASCAR, organizat de doi fraţi, sora lor vicleană şi un expert în demolări numit – nu foarte subtil şi nici foarte amuzant – Joe Bang. Elementele jafului ar fi putut fi transpuse într-un film extrem de captivant, dar regizorul a ales o altă variantă.

    Fără a divulga mai mult din acţiunea propriu-zisă, o să dau un exemplu care ilustrează perfect toate problemele din Logan Lucky: înainte de începerea cursei, o femeie interpretează imnul naţional al Statelor Unite. Şi îl tot interpretează, timp de 30 de secunde, timp în care camera stă fixată pe chipul ei.

    În acest moment, simt că trebuie să revin la ideea că nu toate filmele au nevoie de un ritm rapid; dar vorbim aici de o comedie, de un film care se învârte în jurul unui jaf orchestrat de câteva personaje care nu excelează la capitolul inteligenţă. Prin urmare, dacă vrei ca spectatorul să râdă, asigură-te că are cine să spună gluma.

    La ora redactării acestui text, Logan Lucky se afla în cea de-a 45-a zi pe ecrane, iar vânzările de bilete ajunseseră pe la 41 de milioane de dolari. Dacă adăugăm costurile de marketing la bugetul de 29 de milioane, rezultă că producătorii s-au ales probabil cu bani pentru un pachet de ţigări, nu mai mult. Şi ar trebui să fie mulţumiţi cu asta.

    Închei cu regretul că actori aflaţi la mare căutare pierd scenarii bune pentru a juca în filme de acest gen. Aştept ca finalul anului să aducă ceva filme mai bune, fiindu-mi greu să cred că nimeni nu poate să se bată cu Dunkirk, filmul de război al lui Christopher Nolan.

    La finalul creditelor, producătorii s-au gândit să insereze şi o glumă: ”Nimeni nu a fost jefuit în timpul realizării acestui film. în afară de tine“. De-acord: am fost jefuit de aproape două ore.

    NOTA: 5,5/10

  • Încă un SCANDAL la Hollywood: După Harvey Weinstein şi unul dintre cei mai SEXY actori din lume este acuzat de hărţuire sexuală | VIDEO

    După ce producătorul Harvey Weinstein s-a prăbuşit, pur şi simplu, sub avalanşa de acuzaţii de hărţuire sexuală şi de viol, actorul Ben Affleck se confruntă şi el cu o acuzaţie de comportament sexual inadecvat.
     
     

  • 10 personalităţi care au apărut în filme fără ca cineva să observe acest lucru – GALERIE FOTO

    Cei de la Brightside au realizat o colecţie de imagini care prezintă personalităţi ce au avut mici roluri în filme, fără însă a fi creditaţi pentru acest lucru.

    Se întâmplă uneori ca în timpul unui film să ai impresie că ai recunoscut pe cineva – şi de multe ori impresia este una corectă. Iată câţiva dintre “actorii de ocazie”.

    Sursa: Brightside.me

  • 10 personalităţi care au apărut în filme fără ca cineva să observe acest lucru – GALERIE FOTO

    Cei de la Brightside au realizat o colecţie de imagini care prezintă personalităţi ce au avut mici roluri în filme, fără însă a fi creditaţi pentru acest lucru.

    Se întâmplă uneori ca în timpul unui film să ai impresie că ai recunoscut pe cineva – şi de multe ori impresia este una corectă. Iată câţiva dintre “actorii de ocazie”.

    Sursa: Brightside.me

  • Topul celor mai sexy bărbaţi din lume. Cine sunt frumoşii planetei

    Sunt celebri, bogaţi şi extrem de sexy, iar cei mai mulţi dintre ei sunt obişnuiţi ai clasamentelor de acest tip, iar majoritatea sunt actori cunoscuţi care ajung în mai toate topurile de profil. Cel realizat de jurnaliştii de la Glamour anul acesta îşi păstrează câştigătorul de anul trecut, cel mai sexy bărbat din lume fiind declarat un actor care cu siguraţă că le-a sedus de pe marile ecrane pe multe doamne şi domnişoare. 

    VEZI AICI Topul celor mai sexy bărbaţi din lume. Cine sunt frumoşii planetei

  • 10 personalităţi care au apărut în filme fără ca cineva să observe acest lucru – GALERIE FOTO

    Cei de la Brightside au realizat o colecţie de imagini care prezintă personalităţi ce au avut mici roluri în filme, fără însă a fi creditaţi pentru acest lucru.

    Se întâmplă uneori ca în timpul unui film să ai impresie că ai recunoscut pe cineva – şi de multe ori impresia este una corectă. Iată câţiva dintre “actorii de ocazie”.

    Sursa: Brightside.me