Tag: acceptare
-
Mircea Badea urcă din nou în ring! Anunţul făcut în direct
Omul de televiziune a fost recent protagonistul unei lupte în ring. A fost trimis la podea, în doar cinci secunde, de către cel recunoscut drept Tedi “Motociclistul”, în realitate campion naţional Muay Thai.“Azi la conferinţa de presă Oss Fighters, Daniel Chirita, antrenorul echipei Naţionale a Arţişitilor ia aruncat mănuşa lui Giani Kiriţă. Să vedem dacă acceptă provocarea. Daca nu acceptă, rămâne Mircea Badea”, a scris pe pagina sa de facebook promotorul şi impresarul lui Daniel Chiriţă, Florin Stănică. -
Juan Guaido ia în considerare să îi acorde amnistie lui Maduro dacă acceptă să predea puterea
Într-un interviu acordat postului de televiziune american de limbă spaniolă Univision, Guaido a declarat că ”în perioadele de tranziţie s-au întâmplat lucruri similare (…) nu putem exclude niciun element, dar trebuie să fim foarte puternici pentru viitor (…) mai ales pentru a ne ocupa de urgenţele umanitare”.
Imterviul a fost realizat prin intermediul Skipe dintr-o locaţie necunoscută.
Guaido l-a făcut responsabil pe Maduro de victimele protestelor din această săptămână faţă de guvernul socialist. Potrivit unor ONG-uri au existat 26 de morţi, care au fost împuşcaţi în timpul manifestaţiilor care au început luni în urma unei revolte a 27 de militari.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Un fost preşedinte mexican ar fi primit mită în valoare de 100 de milioane de dolari de la lordul drogurilor Joaquin „El Chapo” Guzman
Alex Cifuentes, care afirmă că a fost un apropiat al lui Guzman timp de mai mulţi ani, a mărturisit că le-a spus autorităţilor despre această mită încă din anul 2016.Procesul împotriva lui Guzman are loc la un tribunal federal din Brooklyn, în condiţii de maximă securitate. Acesta este acuzat de conducerea unei organizaţii criminale care se ocupa cu traficul de droguri.Potrivit rechizitoriului, Guzman şi alţi membri ai cartelului Sinaloa sunt acuzaţi de implicare şi în numeroase asasinate, răpiri şi acte de tortură.Peña Nieto încă nu a răspuns acestor acuzaţii, însă anterior a negat în mod categoric toate acuzaţiile de corupţie apărute în cursul procesului lui Guzman. -
Cum arată casa care se construieşte în doar şase ore şi costă 33.000 de dolari – GALERIE FOTO, VIDEO
În contextul în care preţurile chiriilor şi al apartamentelor cresc din ce în ce mai mult, o casă care se poate construi în aproape 6 ore şi costă doar 33.000 de euro sună extrem de tentant.
M.A.Di, o alternativă a caselor tradiţionale, a fost realizată de italianul Renato Vidal, costă 33 de mii de euro şi trei oameni o pot asambla în 6 ore, se arată pe site-ul companiei.
Casa este certificată seismic şi vine în două variante de 88,4 mp (33 de mii de euro) şi una de 275 mp (73 de mii de euro).
Casa poate fi construită şi fără o fundaţie de ciment, iar odată structura asamblată se pot adăuga panouri solare, sistem cu alimentare cu apă şi de iluminare. Timpul de livrare este de până la 60 de zile după acceptarea design-ului final al casei.
-
Adrian Sârbu, fondator Ziarul Financiar: „Cât va exista o Românie care are o viaţă şi în business, va exista şi Ziarul Financiar.“
Cum se construieşte însă un ziar de la zero într-o economie care-şi ura antreprenorii, de ce a reuşit Ziarul Financiar să devină standardul într-un peisaj cu alte sute de publicaţii, unele chiar economice, şi cum ar putea arăta ZF în următorii 20 de ani? Adrian Sârbu, fondatorul Ziarului Financiar, spune că atâta timp cât se va face business în România, ZF va fi aici, cu jurnalişti care se vor transforma în branduri, cu comunităţi care vor gravita în jurul lor, dar care vor fi ocrotite tot de umbrela ZF. Şi nu, deocamdată nu există vreun plan de exit.
Ideea
„Cinstit vorbind, mi-am dorit Ziarul Financiar şi mi-l doresc pentru totdeauna. Este, să-i spunem, creaţia cea mai prestigioasă la care am aspirat şi pe care cu ajutorul colegilor am şi reuşit să o materializez.
De ce mi-am dorit asta? Produse de succes de genul acesta în lume sunt două: Financial Times şi Wall Street Journal. În Europa Centrală şi de Est nu mai există un produs cu acest tip de autoritate, or mie mi s-a părut că un astfel de produs media, care la început a fost ziar, consacra trecerea României de la comunism la capitalism. Aşa a fost gândit şi comunicat ZF. În anii ‘90 erau o mie de ziare şi de publicaţii, dar nu era niciunul ca acesta. Şi nu a fost multă vreme, până în ‘98, când l-am lansat noi.”
Ce a adus ZF diferit?
„Să nu facem confuzie între economic şi business. Ziarul Financiar este un ziar despre business, despre afaceri, cum se spune în româneşte, şi nu despre politici economice, care sunt mai mult sau mai puţin confluente cu businessul. Ziarul Financiar era practic un ghid de comportament de management şi de etică pentru o clasă nouă de antreprenori în devenire.
De ce m-am gândit la el? Încă din anii ’70, când eram student, citeam Financial Times sau Wall Street Journal, pe care le cumpăram de la ambasada americană printr-un prieten, după care le citeam cu rândul, pentru că nu exista internet pe vremea aia. Citeam cu rândul cu taxă, plăteam 10 lei ca să avem o zi un Financial Times, un Wall Street Journal, deci aceste produse erau în mine de mult. În momentul în care m-am întâlnit cu capitalismul după ’90, proiectul a venit natural, aşa cum îţi vine în minte o memorie a unui miros din copilărie sau a unei amintiri frumoase. Ca să răspund pe scurt, Ziarul Financiar a rezonat cu mine ani de zile, încă dinainte de ’89. Am avut posibilitatea după ’95 să mă gândesc mai concret la ea, deja MediaPRO dăduse drumul la o divizie de publishing, apăruse cu mare succes ziarul ProSport, aveam reviste, exista Mediafaxul (agenţia de ştiri), unde era un departament economic destul de serios, economic şi de business, dar în principal pe informaţie economică. A fost un proiect înainte de timpul lui, iar ZF este un produs care s-a limpezit cum se limpezeşte şi vinul bun după ani de zile.”
Prima echipă
„Am vrut să pornesc, evident, cu un român, din păcate nu l-am găsit. M-am dus la Londra, am luat legătura cu nişte ziarişti, am mai întrebat încolo-încoace şi mi-au recomandat doi cetăţeni. Pe unul îl cunoşteam din ’96, era un foarte bun jurnalist la The Economist, Joe Cook, iar pe celălalt l-am cunoscut la Londra, David Short (Financial Times).
Jurnaliştii de la The Economist erau cei care dădeau, pe vremea aia, tonul în tot ce înseamnă o ideologie de business şi economic în lume, la fel şi cei din Financial Times. Acestea nu sunt produse ale clasei de business, sunt produse ale elitei media din business. Oamenii aceştia au făcut tot ce au putut împreună cu o echipă pe care am pus-o la muncă, unii veniţi din Mediafax, alţii veniţi din altă parte. Asta a fost prima fază.
Ideologia clară pe care i-am dat-o de la început, asumarea acestei ideologii de către echipa editorială şi capacitatea de marketing pe care am avut-o în grup ca să îl pot promova i-au creat produsului atât atractivitate, cât şi autoritate, ceea ce este esenţial pentru un brand media. Apoi, România după 2000 a decolat din punct de vedere business, a aspirat la NATO, a aspirat la Europa, a plutit pe valul creşterii economice în 2000-2007.
Apoi s-a întâmplat ceea ce îmi doream şi anume ZF a fost perceput ca produsul reprezentativ cu care se valida fiecare om de business din România şi când spun om de business mă refer preponderent la antreprenori, dar şi la manageri. A fost şi un produs, să îi spunem, de trend. Eşti în business, trebuie să citeşti Ziarul Financiar, citeşti Ziarul Financiar, înseamnă că eşti în business, nu eşti undeva în afara businessului. Aici erau informaţiile, topicele şi dezbaterile cele mai hot din lumea businessului din România.
Erau dificultăţi ca să îl impunem pe piaţă. Cu tot efortul, nu a fost acceptat de piaţă, nici de comunitatea de advertising, nici de clienţi, abia după patru-cinci ani l-au acceptat. Nu a fost acceptat nici de cititori. Am început cu 50.000 de copii şi până la urmă s-a dovedit că nu era un produs de tiraj, era un produs de comunitate.”
Cum ajung oamenii la ZF?
„Politica mea este cunoscută, oameni noi. Oameni noi, motivaţi, credincioşi, religioşi în profesie şi valorile etice ale profesiei, nu sunt lucruri noi astăzi faţă de cum erau acum 25 de ani, când am făcut ProTV-ul, Mediafaxul, Ziarul Financiar, altele. Asta e reţeta, lideri editoriali şi de business care să îşi înţeleagă menirea şi meseria, şi care să aducă oameni capabili care să înveţe şi să livreze.
Ziarul Financiar a generat un segment nou în mass-media românească. Aveam de toate, aveam şi tabloide, şi politice, şi caricaturi, şi porno, dar noi practic am construit de la zero un segment nou de media în România, media de business.
Sigur, sunt foarte multe lucruri pe care aş vrea să le mai facem în produsul acesta, nu am un dubiu că o să le facem, ţine de resurse, timpul nostru, oameni, pentru că între timp brandul nu mai este un ziar, brandul este o instituţie.
Ziarul Financiar trage după el comunitatea de business, de aceea este respectat. Oamenii se regăsesc în aşteptări, nu numai în realizări şi sigur se regăsesc şi în întrebările personale, în problematică, în nelinişti, în opinii comune.
ZF este o excepţie, am reuşit prin excepţie. Excepţionalismul proiectelor care mă atrag pe mine şi al echipei care în fiecare zi trudeşte aici. Produsul ăsta e o galeră.”
Este ZF de vânzare?
„Nu am avut niciodată planul ăsta, de a vinde, tot felul de cetăţeni au dat târcoale pe aici şi când am avut dificultăţi, dar realitatea pe care unii o înţeleg sau nu este că produsul nu poate exista decât în configuraţia asta. Deocamdată nu are sens un exit şi nu mă interesează asta şi practic şi cuvântul exit este puţin nepotrivit aici. Exitul în general este pentru băieţii pleşcari sau investitorii pleşcari sau de chilipir, să spunem aşa, sau investitori care sunt parte a unui proces şi nu neapărat sunt creatorii acelui proces.”
Ce va fi ZF în 20 de ani?
„O comunitate sub o umbrelă de brand, o comunitate de jurnalişti care ei înşişi sunt branduri şi care nu va mai putea supravieţui exprimându-se doar în română. Ziarul Financiar este un produs al unei elite economice şi ideologice şi al unei alte mulţimi de oameni care aspiră la statutul acestei elite de ideologie de business. Cât va exista o Românie care are o viaţă şi în business, va exista şi acest produs. Dar vor creşte mai mult brandurile jurnaliştilor care scriu împingând la rândul lor brandul ziarului.”
-
Românii cred că sunt superiori cultural altor naţii. Mulţi nu ar accepta ca un musulman sau un evreu să facă parte din familie
Potrivit acestui studiu, europenii din est şi cei din vest percep în mod diferit importanţa religiei, a minorităţilor şi a chestiunilor sociale cheie, în Europa centrală şi estică, oamenii acceptând mai puţin comunitatea musulmană şi evreiască, mariajul între persoane de acelaşi sex şi avortul legal.
Studiul a fost realizat de Pew Research Center, în perioada 2015 – 2017, în rândul a aproximativ 56.000 de persoane adulte cu vârsta de peste 18 ani, din 34 de ţări din Europa de vest, centrală şi de est.
Astfel, potrivit acestui studiu, 66% dintre români cred că sunt superiori cultural altor naţii, ceea ce plasează ţara noastră pe locul al treilea într-un top realizat pe baza răspunsurilor primite pentru afirmaţia “Poporul nostru nu este perfect, dar cultura noastră este superioară altora”. Topul este condus de Grecia (89%), iar podiumul este completat de Bulgaria (69%).
În ceea ce priveşte nivelul de toleranţă, doar 29% dintre români ar accepta ca din familia lor sau din rândul vecinilor să facă parte un musulman sau un evreu, ceea ce plasează ţara noastră pe primul loc în acest clasament, în care pe poziţia secundă se află bulgarii, cu 32%.
De asemenea, 74% dintre români resping ideea căsătoriei între persoane de acelaşi sex, mai “înverşunaţi” fiind doar bulgarii, cu 79%.
-
Românii cred că sunt superiori cultural altor naţii. Mulţi nu ar accepta ca un musulman sau un evreu să facă parte din familie
Potrivit acestui studiu, europenii din est şi cei din vest percep în mod diferit importanţa religiei, a minorităţilor şi a chestiunilor sociale cheie, în Europa centrală şi estică, oamenii acceptând mai puţin comunitatea musulmană şi evreiască, mariajul între persoane de acelaşi sex şi avortul legal.
Studiul a fost realizat de Pew Research Center, în perioada 2015 – 2017, în rândul a aproximativ 56.000 de persoane adulte cu vârsta de peste 18 ani, din 34 de ţări din Europa de vest, centrală şi de est.
Astfel, potrivit acestui studiu, 66% dintre români cred că sunt superiori cultural altor naţii, ceea ce plasează ţara noastră pe locul al treilea într-un top realizat pe baza răspunsurilor primite pentru afirmaţia “Poporul nostru nu este perfect, dar cultura noastră este superioară altora”. Topul este condus de Grecia (89%), iar podiumul este completat de Bulgaria (69%).
În ceea ce priveşte nivelul de toleranţă, doar 29% dintre români ar accepta ca din familia lor sau din rândul vecinilor să facă parte un musulman sau un evreu, ceea ce plasează ţara noastră pe primul loc în acest clasament, în care pe poziţia secundă se află bulgarii, cu 32%.
De asemenea, 74% dintre români resping ideea căsătoriei între persoane de acelaşi sex, mai “înverşunaţi” fiind doar bulgarii, cu 79%.
-
De ce patru staruri POP, printre care Bono şi Pharrell Williams, dedică un album muzical…unei pisici moarte
Albumul este dedicat de Sophie pisicii sale Souris Calleis (şoarece, în limba franceză) şi include 37 de piese despre felina decedată.
Materialul discografic conceptual a fost lansat la sfârşitul săptămânii trecute în timpul unui show al lui Calle susţinut la Galerie Perrotin din Paris şi este disponibil şi pe servicii de streaming.
Calle a explicat conceptul pentru site-ul Artnet: “Când spui că eşti tristă din cauza unei pisici, pare puţin obscen pentru unii. Nu poţi spune asta. Adică, dacă spun cuiva că mama sau tata a murit, mi se spune «Oh, sărăcuţa, şi-a pierdut mama/ tatăl», dar, dacă spui aşa ceva despre pisica ta, pari ridicol”.
În vârstă de 65 de ani, Sophie Calle este scriitoare, fotografă şi artist conceptual. Lucrările sale au fost expuse în instituţii prestigioase, precum Centre Georges Pompidou din Paris, Hermitage din Sankt Petersburg, Rusia, Palais des Beaux-Arts din Bruxelles, Belgia. A reprezentat Franţa la Bienala de la Veneţia din 2007.
-
Ce sumă fabuloasă i-a cerut un mecanic unei studente ca să-i repare aerul condiţionat. Deşi maşina ei nu avea aer condiţionat
Înainte de a accepta serviciile service-ului însă, stundenta s- aconsultat telefonic cu tatăl său în privinţa ofertei făcute.Tânăra de 19 ani din Brighton, UK, povesteşte că maşina sa Citroen C1 nici măcar nu are aer condiţionat. Iar mecanicul încerca să o taxeze cu aproape 800 de euro pentru reparaţia aerului condiţionat.
“Nu mă pricep deloc la maşini, de aceea am avut încredere că îşi vor face treaba. Am fost foarte supărată, neavând suma de bani cerută. Sunt studentă şi am o slujbă cu jumătate de nornă la Topshop. Factura ar fi fost o parte însemnată a salariului meu. Mă simţeam neputincioasă.”Dar apoi tatăl său i-a sugerat să ceară o a doua opinie. La al doilea service, a fost identificată problema, iar nota de plată pentru reparaţii a fost de circa 500 de euro.