BusinessMagazin

Tag: incepere

  • Au început să împrumute cărţi oamenilor şi au făcut din asta o afacere de succes

    Bookster şi-a început activitatea în martie 2013, fiind prima bibliotecă care oferă acces nelimitat la cele mai bune cărţi şi articole din lume. Angajaţii companiilor partenere au de ales între 5.000 de materiale din domenii diferite pe care le împrumută de pe www.bookster.ro.

    “Interesul pentru Bookster este peste aşteptări, iar companiile care au început cu un proiect-pilot au ales, după doar câteva luni, să extindă beneficiul pentru toţi angajaţii”, a spus fondatorul Bookster, Bogdan Georgescu.

    Cea mai împrumutată carte din bibliotecă este “Cum iţi vei măsura viaţa” de Clayton Christensen, unul dintre cei mai apreciaţi profesori de la Harvard, clasat pe primul loc în topul “Thinkers50”. “Open”, biografia lui Andre Agassi, sau “Behind the Beautiful Forevers”, cartea anului în America în 2012, sunt, de asemenea, printre cărţile căutate de la Bookster.

  • Bogdan Putinică, la BM Storytellers: Pentru cei care vor şi care pot România este în continuare un El Dorado pentru investiţii

    Iată discursul lui Bogdan Putinică, vicepreşedinte ENEA Software, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Istoria mea de antreprenor începe în anul 2000, când aveam 23 de ani, eram foarte tânăr, şi când printr-o conjunctură fericită am pus bazele unei companii româneşti de software. Lucrând în 95% din cazuri pentru clienţi din afara ţării, nu pot să povestesc prea multe realităţi româneşti. Cu toate acestea, lucram din România.

    În 2005, am avut un moment în care compania noastră depăşea un pic mai mult decât puteam noi doi (eu şi partenerul meu de afaceri Daniel) să conducem; cerinţele, stafful, provocările de business erau prea mari, aşa că ne-am oprit şi am acceptat că este momentul să angajăm o echipă de management profesionist. A fost o furtună internă, deoarece doi antreprenori tineri, cu posibilităţi infinite de decizie, s-au acomodat cu nişte fărâme de dezvoltare organizaţională care le-au prins foarte bine. Primul sfat foarte bun pe care l-am primit de la unul dintre noii colegi a fost: „Bogdan, ai mare grijă, contabilul şi avocatul te fac şi te desfac„; în timp, am învăţat că şi bancherul e foarte important. Nu este atât de uşor să ai o relaţie bună cu banca; poate băncile din România îşi doresc să fie flexibile şi facile, dar e departe de a fi aşa, spune experienţa mea. E o discuţie mai lungă despre cum ar putea băncile să îşi întoarcă faţa către antreprenoriatul românesc.

    Am avut un moment de tip «Aha» când am început să lucrăm cu avocaţii noştri şi ne-am dat seama că trebuia să facem asta mult mai devreme; avocatul este una dintre componentele importante ale unui business care se doreşte de succes.
    Din poziţia noastră de firmă românească înfiinţată de doi oameni foarte tineri am făcut toate greşelile din manual, ba chiar şi mai multe. Îmi aduc aminte de momentul 2005, când am învăţat ce înseamnă cash-flowul: ne întinseserăm cu personalul mai mult decât ne era plapuma când partenerul nostru din America ne-a lăsat fără nimic de lucru. Atunci a intrat în schemă bancherul, iar o linie de credit deschisă ne-a ajutat să trecem peste moment; cu această ocazie ne-am angajat un CFO, care ne-a băgat minţile în cap şi ne-a învăţat cum să lucrăm cu banii.

    Provocările companiei noastre au fost tot timpul generate de piaţa din afară; noi suntem o industrie perfect globalizată – poţi lucra în acest domeniu cu o firmă de oriunde din lume şi sunt puţini factori de diferenţiere între furnizorii de servicii din această zonă. Industria din care facem parte a cunoscut un moment de vârf în 2006, când mai multe companii de servicii de pe piaţa locală au fost cumpărate. Industria noastră a trecut printr-un proces în care s-a ales grâul de neghină; au fost mai multe companii vizate pentru achiziţii, dar nu foarte multe au reuşit să treacă prin proces.

    Am trecut în 2005 prin duşul rece al unui process de due-dilligence, când o firmă adversă de avocatură, împreună cu o firmă adversă de contabilitate şi cu o firmă de investment banking ne-au puricat bilanţurile şi contractele. O lecţie foarte bună pentru un tânăr de 26 de ani. În 2006, am semnat cu Adecco, un gigant elveţian care a cumpărat pachetul de control. Aici începe momentul când doi tineri antreprenori români se iau la trântă cu un gigant elveţian şi într-o oarecare măsură pierd, într-o altă măsură câştigă. Uitându-mă înapoi, pot spune că a fost un MBA pe gratis, de top, la care nu ai acces în România. Văzând o corporaţie pe dinăuntru şi învăţând enorm în fiecare zi, am ajuns la performanţa de a şti ce înseamnă un salt de 0,1% al cursului valutar în profitul nostru operaţional de la final de an. Îţi dă un control asupra businessului cu care, antreprenor fiind în România, nu eşti obişnuit. Lucrând cu o corporaţie, am învăţat să îmi bazez deciziile pe cifre.

    După perioada supracorporatistă din aceşti doi ani, am învăţat să nu ne pierdem într-un colos corporatist unde eşti o căsuţă în Excel şi să producem valoare. Am crescut aproape în permanenţă, ceea ce e foarte greu pentru o companie românească care lucrează pentru exterior. În 2008 am avut oportunitatea de a face un nou M&A pentru companie şi astfel am vândut firma de două ori. Exitul complet a fost către un grup suedez, Enea, care a văzut oportunitatea de a investi în oamenii deştepţi din România. Între timp, am devenit cea mai mare divizie de cercetare pe care acest grup o are în toată lumea, nu numai în Europa. Suntem 300 de ingineri în Bucureşti care lucrăm pentru companii de top din toată lumea, de la Boeing până la Eriksson şi altele.

    Începând din 2010, drumul meu profesional s-a îndepărtat de România şi fac parte din boardul Enea. Nu sunt în vârstă şi nu am avut un parcurs profesional ca să găsesc aseemenea oportunităţi. Pentru un român, este o poziţie excepţională. Oamenii mă întreabă de ce am renunţat la antreprenoriat şi am devenit un animal de corporaţie. Nu am renunţat la antreprenoriat, antreprenoriatul este ceva la care nu poţi renunţa odată ce dai nasul cu el, în primul rând pentru că eu cred că asta îţi asigură un drum către libertate. Cu toţii avem obiective şi suntem mai mult decât un job şi o carte de muncă; un individ dezvoltat complet nu este doar jobul pe care îl are, trebuie să aibă idealuri şi în afara lui. Am afaceri pe care le conduc din poziţia de investitor. Vârsta fragedă la care am început prima afacere şi faptul că am ajuns destul de târziu să lucrez cu avocaţi şi adviseri de top au avut ca rezultat o grămadă de eşecuri ca antreprenor, dar stau mai bine decât media pe industrie.

    Din 20 de proiecte în care am investit, patru se ridică frumos şi asta este o lecţie, o lecţie de umilinţă că nu eşti cel mai bun şi întotdeauna mai ai ceva de învăţat. Drumul meu de până acum a fost foarte frumos şi m-a adus foarte sus, dar cred că mai este loc de mai mult şi voi face acest lucru din România. Cred că oportunităţile din România sunt mult mai mari decât în altă parte, iar pentru cei care vor şi care pot România este în continuare un El Dorado pentru investiţii.

  • Colecţionarul de emoţii

    Se gândesc pe naiba. Iar profesoara a greşit cu doar câteva mii de kilometri, neimportant la scara planetei şi a istoriei. Omul momentului se numeşte Vladimir Putin. În octombrie anul trecut revista americană Forbes îl numea cel mai puternic din lume, detronându-l pe Barack Obama, iar Putin şi-a luat rolul în serios şi a început să depăşească etapa condusului gâştelor sălbatice către locurile de iernare cu deltaplanul, a scufundărilor în Marea Neagră în căutarea de amfore sau a călăritului şi vânătorii la bustul gol şi fără şa şi a început să lucreze la proiectul Maicii Rusia reîntregite.

    Omul are un ţel, iar pasienţa cu Crimeea i-a ieşit în doar câteva zile, zile în care restul lumii n-a încercat decât să-l definească: Angela Merkel se întreba dacă este în toate minţile, Newsweek nu îl vedea ca un lider rece, de formaţie KGB-istă, ci drept un ins emoţional şi impulsiv, care a suferit un atac de panică geopolitică în momentul în care a resimţit haosul de la vecinii ucraineni, un jurnalist de la revista Politico care a participat la un dineu oficial a văzut un Putin mândru, care nu râde mai deloc, iar Mark Galeotti, profesor universitar la New York şi specialist în politica rusă, crede despre liderul de la Kremlin că este un oportunist calculat, inteligent, dar un naţionalist profund. În cele din urmă surse anonime de la Casa Albă au apărut prin presă definindu-l pe Putin un raţional pur, dar un nehotărât notoriu.

    Dacă nici măcar nu-l pot defini, cum să-l combată? Văd teorii despre noul război rece sau despre posibilitatea izbucnirii unui conflict armat. Nu exclud, dar nu trebuie să uităm că în ziua de astăzi războaiele se poartă în varii moduri. Nu-i nevoie să ataci o ţară şi oamenii să se bălăcească prin tranşee pline de noroi şi nu-i nevoie să lansezi rachete nucleare. Imperiul roman s-a prăbuşit, în mod fundamental, din cauză că nu s-a dovedit deschis spre inovaţie, iar din punct de vedere militar a ignorat calul şi şaua. În ultimii cinci ani am avut o sumedenie de războaie economice, ale gazelor naturale, ale materiilor prime, ale metalelor rare sau ale valutelor; fiecare dintre acestea şi-a avut efectele, şi cineva a câştigat putere şi influenţă, iar altcineva a pierdut bani, viitorul pentru copii şi şansele la o dezvoltare economică şi socială.

    Distrugi o naţie când îi cumperi fabricile şi le închizi. Când otrăveşti oameni poluând apele şi distrugând mediul. Condamni o naţie la pieire obligând-o să trăiască în sărăcie şi neştiinţă. Politicienii români fie se învârtoşează şi îşi arată muşchii, fie îşi fac ceea ce cred ei că este datoria lor şi lansează declaraţii menite a linişti vulgul. Cărui vulg, între noi fie vorba, nici nu pare a-i păsa prea tare de ceea ce s-ar putea întâmpla cu lumea – o fi o reminiscenţă a sorgintei dacice, care daci se temeau doar să nu le cadă cerul în cap.

    O să mă repet un pic: nu cred că lumea va repeta greşelile din 1914, pentru că deja lumea este ocupată până peste cap cu greşelile momentului, în care, în mod paradoxal, ne adâncim, în loc să căutăm soluţii de depăşire. Europa se autodistruge acum nu cu gaze sau cu mitraliera, ci cu bani, nepăsare şi inconştienţă. Cum se repoziţionează România pe harta intereselor economice, în condiţiile în care chiar în sânul Europei fiecare stat încearcă să se descurce pe cont propriu, protejându-şi comerţul, companiile, investiţiile, iar interesul comun european nu depăşeşte amabile strângeri de mână şi zâmbete politicoase?

    Cred că Putin cel adevărat este cel din februarie 2008, când, la conferinţa de presă de la finalul mandatului de preşedinte, s-a declarat cel mai bogat om din lume, nu pentru că a adunat bani, ci pentru că a adunat emoţii. Şi mi-am imaginat un clasor cu emoţii presate, alături de care sunt lipite mici etichete pe care scrie „emoţie europeană de când le-am tăiat gazul„ sau „emoţie ucraineană de când am îndreptat rachetele spre ei„.

    Ilustrez cu un tablou al unui pictor ucrainean (cum altfel?); este vorba de un „Grup de orbi„ realizat în 1879 de Nikolai Iaroşenko, membru al vestitei cooperative artistice „Rătăcitorii„, creată pentru a protesta faţă de restricţiile impuse de mediul academic.

  • Andreea Răducan, la BM Storytellers: Trebuie să confirmi mereu că eşti cel mai bun

    Iată discursul Andreei Răducan, fostă gimnastă de performanţă, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Mă numesc Andreea Răducan, sunt fostă campioană mondială şi olimpică la gimnastică artistică – sărituri, bârnă, paralele, sol. Am început sportul de performanţă la vârsta de patru ani, o vârstă la care nu te poţi gândi să alegi un sport care îţi aduce foarte mulţi bani, ci unul care îţi aduce foarte multă glorie. Nu am niciun regret în acest sens. De la patru până la 20 de ani m-am dedicat trup şi suflet sportului de performanţă. M-au antrenat Mariana Bitang şi Octavian Belu şi odată ce am ajuns pe mâna lor mi-am dat seama că sunt pe drumul cel bun, chiar dacă nimeni nu îţi garantează că vei deveni campion. A trebuit să o iau pas cu pas, să mă dedic unui regim care nu este la îndemâna tuturor: stăteam în cantonament 360 de zile pe an, doar 6 zile pe an aveam voie să merg acasă să îmi văd familia, aveam şi un regim alimentar foarte strict, totul era măsurat, cântărit, totul era foarte bine pus la punct, în cele mai mici detalii, pentru ca noi să fim concentrate doar pe antrenamente, pe competiţii şi mai ales pe medalii. Am fost foarte pasionată de ceea ce am făcut, altfel nu îmi imaginez cum aş fi putut rezista.

    Povestea mea seamănă cu cea a altor sportivi: sportul de performanţă cere foarte multe sacrificii; gimnastica diferă puţin pentru că începem de când suntem foarte mici, la câţiva ani de viaţă, şi obţinem succesul la vârste când nu ştim să îl manageriem, ceea ce este un lucru foarte important. Se întâmplă ca o gimnastă să ia un premiu la o vârstă foarte mică, să se simtă foarte importantă şi talentată şi să creadă că se poate retrage liniştită după un succes mondial. Am învăţat însă lucruri foarte importante de la antrenorii mei, printre care şi faptul că trebuie să confirmi. Faptul că am câştigat un titlu mondial, lucru care se întâmpla în 1999 la Campionatele Mondiale de la Tianjin din China (atât cu echipa, cât şi aurul la sol), a reprezentat un debut foarte bun. Presiunea pe care un copil o are la o asemenea competiţie este fantastică, este enormă, mai ales că pe spatele meu nu a scris niciodată Andreea Răducan, ci România.

    La Tianjin a început pentru mine gimnatisca de înaltă performanţă. După cum ştiţi, pentru fiecare sportiv visul este de a ajunge la olimpiadă. S-a întâmplat la Jocurile Olimpice de la Sydney, unde am obţinut medalia de aur pe echipe, medalia de aur la individual compus şi un argint la sărituri. Poate dacă am fi fost lăsaţi să ne facem treaba cum trebuie ne-am fi întors cu mai multe medalii de acolo. A fost cea mai frumoasă participare a gimnasticii româneşti la Jocurile Olimpice, am fost pe locul 11 pe naţiuni, iar pentru o ţară mică este foarte important. Rămâne în continuare cea mai bună performanţă a României la Jocurile Olimpice. Evenimentul de la Sydney s-a terminat destul de trist pentru mine – o comisie a decis să îmi fie retrasă medalia de la individual compus din cauza unui medicament pentru răceală şi gripă, Nurofen. Oamenii s-au revoltat, atât cei din ţară, cât şi cei din afară, iar suportul acestora m-a ajutat să mă întorc în sala de antrenament.  În 2001, la Campionatele Mondiale din Belgia, am reuşit să obţin două medalii de aur şi una de bronz şi acesta a fost cel mai bun mod de a mulţumi celor care m-au susţinut.

    Cred că orice aş fi făcut în viaţă aş fi pus aceeaşi pasiune, însă mi-e greu să cred că aş fi putut să trăiesc aceleaşi sentimente frumoase pe care le-am trăit ca sportiv de performanţă: momentele din cantonament, momentele din competiţii, modul cum am putut să mă construiesc şi să fac faţă emoţiilor, să înţeleg şi să îmi asum responsabilităţi importante, să învăţ să lucrez în echipă şi, la fel de important, să obţin determinarea de a fi mereu cel mai bun. 
    Un alt moment foarte important s-a întâmplat după cariera de performanţă. Pentru un om care a avut mereu o viaţă normală poate părea ciudată ideea de acomodare la o viaţă obişnuită; însă, după o viaţă întreagă în cantonament, cu un program foarte clar structurat, unde toată lumea avea grijă să ne protejeze ca într-un glob de sticlă, când am ieşit de acolo şi a trebuit să fac faţă vieţii normale mi-am dat seama că nu ştiam cât costă o pâine şi aveam foarte mult timp liber la dispoziţie, cu care nu ştiam ce să fac.

    Eram studentă la Timişoara, mergeam zi de zi la cursuri şi trebuia să mai fac ceva. Îmi era clar că nu vreau să antrenez. Petrecusem deja 16 ani în sala de gimnastică şi îmi ajunsese; am decis că trebuie să fac şi altceva în viaţa asta. Dar ce puteam să fac astfel încât să fiu la fel de bună sau măcar la jumătatea performanţelor din sport? Dăruită fiind cu un talent de a comunica, am primit oferte de la televiziuni, pe proiecte sportive, aşa că sunt din nou într-o postură din care pot promova sportul de înaltă performanţă, dar şi sportul de masă.

    Am împăcat ambele domenii. Vă spun sincer că nu mi s-a întâmplat până acum să mă trezesc într-o dimineaţă şi să spun: „Vai, iar trebuie să mă duc la birou„. Am încercat mereu să lucrez în proiecte în care să mă regăsesc, alături de oameni care îşi doresc şi ei să fie campioni, să promovăm succesul şi performanţa şi vreau să cred că am reuşit toate aceste lucruri în toţi aceşti ani.  Am vorbit despre mine pentru a şti de unde să mă luaţi.

  • Restaurarea Arcului de Triumf, începută. Termenul de finalizare – martie 2015

     Consolidarea şi restaurarea monumentului Arcul de Triumf este făcută cu fonduri obţinute prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013 şi are o valoare de 30.461.626, 92 de lei din care 19.534.718,59 de lei sunt fonduri nerambursabile. Din bugetul de stat au fost alocaţi alţi 8.475.402,65 de lei, iar 2.451.505,69 de lei reprezintă cofinanţarea Primăriei Capitalei.

    Lucrările de restaurare, consolidare şi conservare sunt efectuate de un consorţiu format din Romconstruct şi UTI, proiectul având termen de finalizare în martie 2015.

    “Din cauza vechimii sale precum şi a poluării deosebit de mari pe care o suportă acest monument istoric, ca urmare a traficului foarte intens din jurul său, piatra cu care este placat s-a degradat şi necesită lucrări de consolidare şi restaurare. Aceste degradări s-au amplificat şi din cauza unor disfuncţii ale coloanelor de apă pluvială ale construcţiei”, a declarat Bogdan Hreapcă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Operatorul telecom care şi-a săpat singur groapa din cauza unei aplicaţii similare WhatsApp

    După 14 ani de creşteri, profitul China Mobile, cea mai mare reţea de telecomunicaţii din lume, a înregistrat o scădere. Acest fapt se datorează aplicaţiei WeChat, sau echivalentul WhatApp în China, care oferă servicii de mesagerie şi telefonie.

    Profitul China Mobile a scăzut cu 5.9% la 14 miliarde euro în 2013, în condiţiile în care veniturile din servicii text şi multimedia au scăzut cu 6.5% pentru aceeaşi perioadă, conform BBC News.

    Compania din China vrea să majoreze investiţiile în 4G cu 22%, la o valoare de peste 26 miliarde de euro. Reţeaua 4G a fost lansată în luna decembrie a anului trecut, iar operatorii speră că aceasta va atrage venituri mai mari din abonamente.

    China este cea mai mare piaţă de smartphone-uri din lume, cu peste 500 de milioane de utilizatori de internet mobil. WeChat, cunoscută şi sub numele de “weixin” (adică micro-mesagerie, în limba chineză), permite celor peste 300 de milioane de utilizatori să trimită mesaje, fotografii, clipuri video sau mesaje vocale, relatează Businessinsider.com. O altă facilitate extrem de populară este aceea de a găsi alţi utilizatori prin mişcarea rapidă a telefonului. WeChat permite chiar şi rezervarea sau plata unui taxi.

  • Şova revine pe blog cu un nou termen pentru autostrada Sibiu – Piteşti. Lucrarea începe în 2017

    “În data de 3 martie s-au declanşat la CNADNR procedurile pentru selecţia consultantului pentru a realiza studiul de fezabilitate, procedurile urmând să dureze maximum şase luni, cu tot cu eventuale contestaţii. Pentru studiul de fezabilitate al autostrăzii Sibiu – Piteşti există o sumă de 28 de milioane de euro pusă la dispoziţie de Comisia Europeană în alocarea 2007 – 2013. După ce se termină studiul de fezabilitate în 12 luni, urmează procedurile de aprobare a lui, se va începe licitaţia pentru atribuirea de lucrări care va dura şase luni. Dacă punem şase luni acum, 12 şi cu 6, în cel mai bun caz, în 24 de luni se pot începe lucrările pe Sibiu – Piteşti”, afirma ministrul Transporturilor pe blogul persoanal într-o postare din 5 martie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ASPA: 2.000 de câini, eutanasiaţi până acum. Alţi 2.000, în cele trei adăposturi

     Potrivit surselor citate, începând din septembrie 2013, de pe străzile Capitalei au fost adunaţi peste 10.000 de câini fără stăpân, dintre care peste 6.000 au fost adoptaţi de persoane fizice şi ONG-uri.

    ASPA a mai precizat că lucrează cu 15 echipe pentru capturarea animalelor şi primeşte, în medie, 800 de sesizări pe lună, toţi câinii reclamaţi fiind ridicaţi.

    În prezent, în cele trei adăposturi – Mihăileşti, Theodor Pallady şi cel din Bragadiru – se află aproximativ 2.000 de câini.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Construcţia mallului Victoria City din Bucureştii Noi, amânată. Cum va arăta noul mall din Capitală – FOTO

     “Prima fază a Victoria City Center este programată să înceapă la mijlocul anului, urmând ca deschiderea să aibă loc în luna septembrie a anului viitor”, se arată într-un comunicat al Benevo.

    Anterior reprezentanţii Benevo anunţau că începerea construcţiei va avea loc la începutul acestui an.

    Victoria City Center va avea 60.000 metri pătraţi, suprafaţă închiriabilă, spaţii de retail şi de birouri, în partea de nord-vest a Bucureştiului, pe fosta platformă Textila Dacia din Bucureştii Noi, în imediata apropiere a staţiei de metrou Jiului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Esop: Chiriile birourillor de clasa A şi B din vestul Capitalei se apropie de cele din centru

     Astfel, proprietăţile de clasa A sau B din zona de Centru-Nord au înregistrat scăderi uşoare ale chiriilor, cu 0,5- 1 euro/mp/lună, pe fondul unui volum semnificativ al spaţiilor disponibile şi al celor în curs de livrare. La polul opus, zona de Centru-Vest, în care opţiunile sunt deosebit de limitate în momentul de faţă, a înregistrat un uşor reviriment al chiriilor, de până în 1 euro/mp.

    Apropierea de metrou, oferta limitată şi ponderea mare a chiriaşilor din domeniul de activitate IT&C au fost principalele motive care au determinat majorările de chirii din zona Centru-Vest a Bucureştiului, la început de 2014, nivelul chiriilor solicitate ajungând la 15-16 euro/mp.

    Oferta limitată din perimetrul zonei Centru-Vest, precum şi faptul că această zonă este preferată de firmele de IT&C (segmentul cel mai dinamic al cererii de birouri, care a generat 37% din tranzacţiile cu sedii noi din 2013), au determinat cea mai redusă rată de neocupare pentru spaţiile de calitate superioară (clasă A şi B+), sub 5%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro