BusinessMagazin

Tag: business

  • Pe ritmuri de business

    Despre Carrefour s-a zis aproape tot. Despre Eric Colas, managerul hipermarketului Carrefour Orhideea, se poate afirma, in cateva cuvinte, ca “traieste viata pe care si-a ales-o”, precum spune cantecul care il reprezinta cel mai bine. De la momentul intrarii pe piata romaneasca in 2001, businessul francezilor a fost lider in retail si tinta numarul unu a shopperilor de bunuri de larg consum.
    Lansat in toamna anului 2003, Carrefour Orhideea este cel mai vizibil dintre toate hipermarketurile pe care compania le-a lansat din 2001 pana in prezent in tara noastra, clasandu-se pe locul al treilea in lume ca flux de clienti si drept cel mai mare hipermarket ca incasari dupa cele din Franta. Cheia hipermarketului din centrul comercial Orhideea se afla insa in mainile unui om a carui prima pasiune nu este businessul, ci muzica.

    Dus de vant
    Primii bani i-a facut la varsta de 17 ani, cand absolvea Conservatorul din Lyon, si cu ei si-a cumparat trompeta la care visa de mult. Trompeta a fost prima sa “pasiune muzicala”, careia i s-a dedicat inca de la 9 ani. Timp de sase ani apoi, in cadrul Conservatorului, a mai studiat pianul, chitara bas, toba si canto, dar a ramas dedicat pentru totdeauna vocii. Asa se face ca la 18 ani a ales doua drumuri paralele, ambele marcate de aceeasi pasiune: a predat cursuri de muzica si solfegii si si-a infiintat propria trupa, cu care a cantat pana la sosirea in Romania. Venirea in Romania l-a fortat sa puna muzica pe “hold”, pentru ca diferenta imensa dintre sistemele de admitere de la Conservatorul din Bucuresti si cel din Franta l-a impiedicat sa inceapa aprofundarea studiului unui alt instrument, asa cum si-ar fi dorit. Stropul de noroc menit fiecarei persoane care se incapataneaza sa faca din pasiune un stil de viata, asa cum este si E. Colas, a facut posibila o frumoasa colaborare cu Loredana, care s-a soldat cu un hit si un album: “Dus de vant”.

    Cele doua axe
    In prezent, viata lui se desfasoara pe doua coordonate: businessul Carrefour si munca la cel de-al doilea album, care va aparea pe piata in aproximativ sase luni. Pana acum, a cantat doar in concerte private, dar se pregateste temeinic pentru prestatii muzicale la scena deschisa: de patru luni are propria trupa cu care va canta live, iar sase piese “verzi” coloreaza deja noul album.
    Cel mai dificil aspect al vietii lui este lipsa timpului: i-au trebuit doi ani sa scoata primul disc, timp in care mergea direct de la birou in studio si inregistra de la 8 seara pana la 1 noaptea.
    Prima oara cand businessul s-a impletit cu muzica a fost in timpul Conservatorului, cand viitorul manager a urmat in paralel un curs de gestiune de tehnica comerciala de doi ani. “Perioada a fost foarte dificila, pentru ca de doua ori pe saptamana aveam lectii cu profesorul si, pe langa asta, trebuia sa exersez zilnic cate doua ore la trompeta”, isi aminteste E. Colas.
    Nici in prezent nu ii este mai usor managerului sa imparta utilul cu placutul. Dar pentru ca arta cere sacrificii, directorul Carrefour Orhideea pare sa gaseasca mereu energia de care are nevoie pentru a da 110% din talentul muzical dupa aproape 12 ore de munca la birou.

    Un mix atipic
    Agenda zilnica este impartita in doua: la birou de la primele ore ale diminetii pana seara si direct in sala de repetitii pana tarziu in noapte. Singurele momente libere sunt duminica si, uneori, sambata dupa-amiaza.
    La atat de putin timp liber, s-ar zice ca nu mai e loc de hobby-uri, dar nu si in cazul lui Colas. Este foarte curios si sporturile sunt pentru el o provocare continua. Face jogging, snowboard, schi nautic, box american si judo, joaca squash, golf si tenis, a avut chiar si un vapor si piloteaza avioane.
    Daca nu ar fi existat muzica, probabil marea pasiune a managerului francez ar fi fost avioanele, caci si pentru acestea a manifestat interes inca din copilarie. De 11 ani este, oficial, pilot cu calificarea B, in palmaresul sau fiind incluse pana si renumitele avioane de acrobatie CAP 10. Beech craft-urile sunt preferatele sale, aceste “avioane de director” asteptandu-l de fiecare data cand viziteaza la Lyon clubul de aviatie in care este membru.
    Pe cartea de vizita a timpului sau liber un singur sport nu se gaseste: parasutismul. Insa businessmanul e decis sa ia atitudine si in aceasta privinta.
    Cu toate acestea activitatea de leisure preferata ramane muzica, despre care directorul Carrefour Orhideea spune ca “iti confera o emotie pe care nu poti sa o cunosti decat daca ai mai facut asta. Senzatia e similara cu bucuria de a fi”.

    Un pas mare pentru cariera
    Din momentul in care a pasit in Carrefour ca lucrator in cadrul raionului de bunuri de larg consum, Eric Colas a stiut ca o sa ajunga director. Asta se intampla cu 17 ani in urma, si de atunci managerul recunoaste ca “a facut aproximativ tot” in materie de Carrefour. De la lucrator la manager de raion, manager de departament comercial, sef-contabil, managerul departamentului case si, in prezent, director general al unui hipermarket dintr-o alta tara decat cea natala, francezul a avut timp sa cunoasca si sa aduca mai mult decat un plus de valoare businessului care ii defineste, practic, intreaga experienta profesionala.
    Acum conduce o echipa de opt persoane si lucreaza in stransa legatura cu 53 de manageri. Diferenta dintre E. Colas si alti directori de hipermarketuri Carrefour din Romania este, in opinia managerului, marimea mult mai mare a magazinului din Orhideea, atat ca volum si gama de produse, cat si ca debit de cumparatori, ceea ce raspunde perfect nevoii sale de provocare si progres continuu. “Trebuie sa fim mai atenti, mai rapizi, sa punem in permanenta la dispozitia clientilor o gama diversificata de bunuri care sa raspunda tuturor cerintelor acestora”, explica directorul Carrefour Orhideea agitatia care sta in spatele asigurarii existentei produsului perfect la locul perfect pe rafturile magazinului.

    Schimbarea de tonalitate
    Venirea in Romania a fost pentru managerul francez o alta provocare. La intrebarea “de cat timp sunteti in Romania?”, raspunsul a venit prompt si surprinzator: 22 martie 2000. Motivatia de atunci a constat in planurile de deschidere a magazinului din galeria Orhideea, cu alte cuvinte provocarea si oportunitatea de a face parte din prima echipa care avea sa contribuie la crearea businessului. Practic, pana sa vina aici, E. Colas nu stia nimic despre tara pe care acum afirma ca o iubeste. “Romania s-a schimbat foarte mult de atunci, a evoluat, s-a structurat, a devenit un mediu mai stabil pentru business”, a declarat el. Asa ca acum vrea sa se stabileasca aici – motiv pentru care nu neaga ca intentioneaza sa isi cumpere o locuinta.
    In cei sapte ani de rezidenta romana, managerul nu a putut vizita foarte mult din tara care l-a adoptat si nici din restul lumii, pentru ca nu a avut timp. Locurile care i-au placut cel mai mult au fost Poiana Brasov, Constanta si Timisoara. A ramas cu amintiri placute legate de Coasta de Azur si Marrakech, iar pe acesta din urma l-a vizitat in cadrul unuia dintre turneele de golf la care participa in mod regulat.

    Ultima lectie de stil
    Eric Colas prefera implicarea activa, provocarile si evolutia atat in management, cat si in viata in general.
    Pranzurile ideale implica prietenii si restaurantele cochete, cu mancare buna si servire amiabila. Nu ar fi niciodata rigid si limitat, nu ar putea fara echilibrul pe care i-l dau muzica si businessul deopotriva, caci “important este sa prinzi ritmul si sa le faci pe ambele cu placere”. In materie de masini nu are un capriciu anume, dar prefera modelele spatioase, care imbina forta cu designul unic. In plus, cand vine vorba de averea sa, in loc sa o estimeze, prefera sa o sporeasca. Si, cel mai important, muzica vine inainte de toate.

  • Operatie pe business deschis

    “Stii, de fapt, omul a fost proiectat sa traiasca peste 120 de ani”, explica Mihai Marcu, directorul MedLife, cel mai mare spital privat din Romania, in fata unui grafic complicat preluat din studiile Anei Aslan. “Iar daca de obicei nu se intampla asa, este pentru ca nu cunoastem suficient de bine manualul de utilizare al acestui produs complex care este organismul nostru.” Din fotoliul sau de manager, Mihai Marcu stie foarte bine care sunt implicatiile cuvantului “spital” pentru fiecare persoana. Insa atribuie aceasta perceptie faptului ca putini au intalnit spitalul potrivit pana acum. Lansarea primului spital privat MedLife ar trebui sa schimbe, in opinia lui, felul in care oamenii se raporteaza la ingrijirile medicale si la starea lor de sanatate.
    Salile de asteptare intunecoase, consultatiile stresante si rezervele aglomerate asteapta sa ramana in istorie odata cu intrarea in epoca 2.0 a serviciilor medicale: Spitalul-Spa. Iar Mihai Marcu isi propune sa aduca MedLife in prima linie a acestui trend pe piata romaneasca. “Spitalul nostru seamana mai mult cu un hotel de cinci stele in care clientii isi pot alege pana si culoarea rezervei. In rest, standardul inseamna plasma in fiecare rezerva, laptop cu conectare wireless la Internet, prin care pacientii isi pot verifica e-mailul sau isi pot comanda felul de mancare dorit. De asemenea, piscina, jacuzzi-ul, o sala de kinetoterapie si sala de masaj le stau la dispozitie. Tehnologia medicala este numai de ultima generatie, iar medicii nu numai ca sunt de top ca specializare si pregatire profesionala, dar sunt la curent cu toate noile descoperiri in domeniu si au obligatia de a se specializa in strainatate anual.”

    In spatele salii de operatii
    Angajatii reprezinta adevaratul asset al companiei, spun, la unison, oamenii de HR din mai toate companiile. In bransa medicala, in care activeaza si Mihai Marcu, aceasta fraza este departe de a reprezenta un cliseu. Fiindca valoarea unui spital rezida in valoarea personalului medical pe care il pune la dispozitia clientilor, cea mai importanta sarcina a unui manager de spital este cel mai adesea head hunting-ul. Spre norocul lui Mihai Marcu, reputatia spitalului i-a usurat considerabil misiunea. “Dotarile si tehnologia Memorial Hospital au atras pana acum nume de prim rang din domeniul medical. Personalul spitalului a fost selectat de la institutii prestigioase din Romania, iar managerul medical din cadrul MedLife a facut cursuri speciale si a vizitat, cu suportul IFC, spitale din Marea Britanie si Statele Unite.”
    Pe fondul unei curse stranse pentru controlul pietei serviciilor medicale private, MedLife vrea sa tina capul de afis. “MedLife nu aduce ceva in plus. MedLife aduce totul. Este primul spital privat cu ambulatoriu, cu laborator propriu, cu sectie completa de imagistica proprie, sectie de pediatrie si este la urma urmei cel mai mare spital privat din Romania. Aduce tehnologie de ultima ora, aduce un bloc operator de 1.400 mp, adica de cinci ori mai mare decat orice bloc privat si unul dintre cele mai mari din Romania. Life Memorial Hospital aduce primul flux de operatii de o zi din Romania. Practic, tot ce ofera acum MedLife si Life Memorial Hospital este in premiera”, spune CEO-ul.
    Care este principalul competitor de care se teme? Mihai Marcu pare incurcat. “Hmmmm…..MedLife”, vine raspunsul lui. Si asta fiindca pana acum competitia nu da semne ca s-ar putea ridica la inaltimea stachetei fixata de MedLife. “Deocamdata” niciun alt jucator nu ofera gama si tipul de servicii integrate pe care le asigura MedLife. Pe partea de spitale numai Euroclinic poate fi considerat un competitor, fiindca asigura o calitate buna a serviciilor, insa se adreseaza unui segment cu putere financiara mai mica. In piata de laborator sunt deja cativa competitori puternici, dar acestia se bazeaza in primul rand pe incasari de la stat, care pentru MedLife nu reprezinta o prioritate.” Luand in considerare si parteneriatul incheiat nu de mult cu IFC, divizia de investitii din sectorul privat a Bancii Mondiale, este lesne de inteles de ce MedLife nu vrea sa priveasca decat in sus. “La inceputul anului 2005 tatonam terenul”, isi aminteste Marcu. “Eram in discutii cu mai multe firme de consultanta de prim rang pentru atragerea unor potentiali parteneri in afacere si am purtat discutii cu diverse fonduri si banci de investitii. Intrebarea era daca sa alegem un investitor strategic cu dorinte de extindere in Romania, eventual din domeniul medical, sau un investitor financiar. Pana la urma am semnat un contract de consultanta cu IFC, care a avut un aport considerabil la proiectul de dezvoltare, incepand cu Memorial Hospital Bucuresti. La momentul respectiv divizia de consultanta a IFC nu a plecat de la ideea ca investitorul trebuie sa fie divizia de investitii a IFC (cele doua divizii au structuri relativ independente), ci a venit cu propuneri diverse, incluzand investitori britanici sau americani din domeniul medical, si mai multe fonduri de investitii si-au manifestat interesul. Solutia de finantare directa a IFC a parut insa normala datorita experientei lor foarte mari in acest tip de proiecte, dar si a faptului ca, desi sunt investitori financiari, au o importanta nota de suport pentru acest domeniu. Putem spune ca IFC se situeaza undeva la mijloc intre un investitor strategic si unul financiar.”

    Ziua de la 25 de ore in sus
    Cuvantul care il defineste cel mai bine pe Mihai Marcu este initiativa. In perioada studentiei mai ales, a fost o vreme in care cele 24 de ore din zi erau insuficiente pentru toate afacerile in care ar fi vrut sa se implice. “In 1990”, isi aminteste el, “in paralel cu studiile la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti, am fost asociat la o firma de marochinarie impreuna cu doi prieteni. Eu ma ocupam de partea financiara, partial si de vanzari, si chiar aduceam catarame si feronerie din Turcia si Egipt.” Insa asta nu a fost tot, fiindca tentatia unei afaceri bune l-a facut sa isi deschida in aceeasi perioada si o sala de biliard si sa devina actionar majoritar la o moara cu brutarie situata la vreo 65 km de Bucuresti. Prima sa pasiune a fost insa matematica, ca in cazul multor altor manageri tineri din peisajul businessului romanesc. Cat despre programul prelungit, acesta s-a transformat intr-un stil de viata pentru Marcu. “Nu mi-a fost greu, cred ca seman cu mama mea care este superactiva. Nici acum nu prea pot sa stau locului, imi gasesc cate ceva nou de facut tot timpul, ma scol noaptea si mai imi notez cate o idee de business, de marketing sau pur si simplu un slogan publicitar nou.” Pana la urma a ales sa dea o cariera de matematician pe una de manager, fiindca afacerile il provocau mai mult. “Matematica este frumoasa, iar geometria spectaculoasa, dar este o stiinta in care lucrul individual primeaza, iar eu sunt un om de echipa, care simte tot timpul nevoia sa comunice. Drumul meu pana la matematica a fost insa incurcat, pornind de la medicina, care este o adevarata traditie in familia mea, trecand prin orientarea mea catre drept sau politehnica in timpul liceului, dupa care in clasa a 12-a invatam pentru arhitectura. Am intrat la matematica.” Urmatoarea lui pasiune a fost economia, care l-a facut sa ajunga pana in fotoliul de vicepresedinte al RoBank. “Nu am sa uit cat de greu mi-a fost atunci cand m-am angajat in banca. Nu aveam nici macar statutul de functionar, deoarece inca nu terminasem facultatea, asa ca eram angajat ca ‘lucrator bancar’. Asta nu a facut decat sa ma ambitioneze, asa ca imi petreceam noptile incercand sa invat ceva contabilitate si notiuni juridice pentru a putea face fata. A fost foarte greu, mai ales ca faceam asta in paralel cu facultatea, insa imi placea foarte mult. Practic, am parcurs toate etapele in ceea ce priveste munca intr-o banca si am avut sansa sa fac traininguri si practica in toate departamentele. Am plecat de la casierie si am ajuns director de sucursala si apoi vicepresedinte. La finalul carierei mi s-a propus chiar functia de presedinte, insa era prea tarziu, deja decisesem ca imi doresc sa ma concentrez pe o afacere proprie.”

    Pepiniera de manageri
    Oriunde a lucrat, Marcu a pus bazele unei veritabile pepiniere de manageri in jurul sau, convins fiind ca o conditie de baza in dezvoltarea unui manager competent este acumularea de experienta in fiecare nivel dintr-o companie. “Vreau sa cred ca, asa cum am avut si eu sansa de a beneficia de increderea si de experienta altora, am putut ajuta la randul meu la formarea multor colegi, atat in banca cat si in MedLife. Asta cu atat mai mult cu cat consider ca cea mai buna sursa de middle-management intr-o firma o reprezinta personalul propriu; sunt un adept declarat al ‘cresterii’ angajatilor prin cat mai multe traininguri. In principiu cei care au avut experienta lucrului la nivelul de baza cunosc cel mai bine problemele, iar dupa un training adecvat si daca au abilitatile necesare, inteleg cel mai bine fenomenele si aplica managementul potrivit.”
    Cat despre partea preferata a jobului lui de astazi, aceasta este munca intr-o echipa pe care chiar o simte ca fiind a lui. “Fie ca vrem sau nu, aproape toti ajungem sa ne petrecem mai mult timp cu colegii decat cu familia, deci climatul conteaza foarte mult. Cred ca in MedLife suntem nu numai familia Marcu, ci mult mai multi membri ai unei familii numite MedLife. Nu cred ca satisfactiile in cariera sunt date de ‘unde ai ajuns’, ci de ceea ce faci, cum faci si cum se simt cei din jurul tau. Vreau sa cred ca nu sunt doar un sef, ci si un bun coleg si prieten.” Un singur lucru trebuie sa nu uite angajatii lui: sa isi trateze cu responsabilitate promisiunile. “Sunt adeptul cuvantului dat. Indiferent daca pierzi mai tarziu, daca promiti ceva, o faci. Toti managerii MedLife trebuie sa isi tina de asemenea cuvantul dat. Au fost cazuri in care am pierdut multi bani din cauza unui cuvant dat fara acoperire, dar nu am ezitat sa ne indeplinim promisiunile. Sunt convins ca per total am castigat mai mult prin increderea data clientilor si partenerilor.”
    Cariera l-a invatat pe Marcu ca pentru timpul lui liber trebuie sa lupte cu orice si astazi, fara timpul acordat familiei simtind ca nu-i ramane nimic de dat businessului. “Programul meu este cam de 10 ore pe zi si mereu imi ramane timp pentru baietelul si sotia mea, iar in weekend pentru prieteni. Cand lucram in banca am facut greseala de a o confunda cu viata personala, cu ‘eu’-ul meu, cu prietenii. Stupid. Ii sfatuiesc pe toti colegii mei sa nu exagereze cu programul si stresul, pentru ca altfel risti sa devii contraproductiv. Nu mai cred ca acum 5-6 ani ca oamenii care muncesc extrem de mult sunt mai buni. Time managementul functioneaza si in familie, si cu prietenii!” Timpul liber se imparte intre Delta si munte, cele doua locuri preferate de evadare. “Imi place Delta foarte mult, asa ca mi-am luat o salupa cu care o bat in lung si in lat in weekend-uri. Iar concediile inseamna cam doua saptamani pe an; una in tara la munte, fara galagie, si una la mare, de obicei in Grecia.”Inainte de orice altceva MedLife este o afacere de familie si poate de aceea Mihai Marcu simte ca si-a gasit locul in aceasta companie.

  • Un nume, un business

    Atunci cand un nou produs patrunde pe o piata nternationala sau globala, are nevoie de o marca foarte inspirata si, obligatoriu, originala. Insa astazi, cand valoarea de brand a ajuns atat de importanta, este foarte dificil sa gasesti un nume potrivit si inca disponibil pentru o companie, un produs, o noua colectie vestimentara sau chiar o noua linie de lipstick.

    Un cuvant transformat in marca
    “Sa gasesti un nume nou astazi este o adevarata bataie de cap”, spune Bernard Fornas, presedintele si CEO-ul Cartier, celebrul retailer de produse de lux. “De fiecare data cand crezi ca ai gasit un nume interesant, descoperi ca el a fost deja inregistrat de altcineva”, adauga el.
    “Pana la urma este un joc al legislatiei”, spune Joseph Gubernick, directorul de marketing al Est?e Lauder, care a fost implicat in companie de peste 30 de ani si isi aminteste ca procesul de “naming” era mult mai usor inainte.
    Ce s-a schimbat intre timp? Specialistii sustin ca mai important decat epuizarea numelor odata cu trecerea anilor, lucru cat se poate de normal, principala schimbare a intervenit in politica companiilor, a caror distributie a devenit, in mare masura, globala. Acum, numele unei noi companii trebuie inregistrat in tara de unde aceasta provine si securizat in alte cateva state unde firma isi va desfasura activitatea.
    Multe produse, in principal cele de lux sau din industria de fashion, trebuie sa transmita un sentiment sau o emotie care trebuie sa vorbeasca cat mai multor oameni, pe limba lor, si sa se potriveasca cat mai multor culturi.
    Jasmine Montgomery, directorul adjunct al FutureBrand, companie de branding londoneza, ofera un exemplu fericit: “numele Viagra nu are niciun inteles”, spune ea. Dar Viagra si alte branduri inventate capata sens si inteles numai dupa ce sunt sustinute de o campanie buna de marketing sau advertising. “Daca, insa, lansez o noua creatie de moda, cererile sunt mult mai mari, pentru ca numele gasit trebuie sa comunice stilul de viata promovat de casa respectiva sau motivul colectiei in particular. In moda sau in industria de frumusete sunt necesare mult mai multe emotii decat in oricare alt domeniu, lucru care iti face sarcina si mai dificila”, spune Montgomery.
    De exemplu, pentru un brand global ca Est?e Lauder, un numar de aproximativ 40 de noi produse isi cauta propriul nume in fiecare an, in ultimii 35 de ani. Numarul nu include sutele de colectii noi sau culori pentru noile colectii pe care le lanseaza si inregistreaza Lauder anual.

    15 milioane de dolari pentru traducerea unui brand
    Naming-ul este oricum dificil, dar Internetul ingreuneaza mai mult lucrurile. Asta spun specialistii din industrie. Cresterea numarului brandurilor si a adreselor web sau site-urilor este exponentiala, spune Delphine Parlier, fondator al Quensis, companie pariziana care integreaza procesele creative necesare pentru alegerea unui nume nou. “Astazi sunt 64 de milioane de domenii pe Internet, fata de 45 de milioane in august 2005”, spune ea. “Procesul de naming nu este dificil pentru o companie mica cu o distributie locala, dar este o mare problema pentru marcile globale. Daca inainte parea la fel de dificil ca urcarea unui deal, astazi as compara procesul cu escaladarea pe Himalaya. Este foarte dificil”, concluzioneaza Parlier.
    In ultimii ani, oamenii au inregistrat toate numele dot. com posibile, in speranta ca intr-o zi cineva va fi dispus sa plateasca pentru ideile lor.
    La jumatatea lui ianuarie anul curent, Louis Vuitton a intampinat o astfel de problema in China, tara unde piata de lux este in continua crestere, iar cea de bunuri contrafacute devine falimentara. Potrivit cotidianului The Changjiang Times, Wang Jun, un om de afaceri din Wuhan, a inregistrat traducerea numelui Vuitton in litere romane sau caractere chinezesti si
    s-a aratat dispus sa cedeze noile marci catre Vuitton pentru aproape 15 milioane de dolari. Dar compania a declarat luna trecuta ca nu intentioneaza sa cumpere marcile si ca omul de afaceri chinez nu are drepturi pentru niciun logo sau semn al celebrului brand frantuzesc.
    Oricum ar fi, este inca o dovada ca industria nu mai are mult loc pentru dezvoltare si gasirea unui nume potrivit pe care nimeni nu l-a inregistrat inca ca marca proprie, va deveni si mai dificila.
    Pe o astfel de piata mizeaza si firmele care cauta numele potrivit in locul companiilor. Onorariul perceput pentru o noua marca variaza de la cateva mii de dolari, pentru o piata locala, pana la mai bine de 70. 000 de dolari pentru un nume global cu propriul domeniu dot-com. In plus, exista si costurile legale pentru inregistrarea numelui ca marca.

    Ultimele idei
    “Este un adevarat puzzle sau sah”, spune Fornas, presedintele Cartier. “Investitia poate sa fie importanta sau sa nu coste aproape nimic. Este decizia companiilor – ele trebuie sa hotarasca cat de important este produsul si cat de mult merita sa investeasca in viitoarea marca.
    Dar, in ciuda dificultatilor, exista si povesti de succes. In 1998, aceiasi francezi de la Cartier au lansat un nou parfum unisex. “Declaration” a fost solutia gasita pentru nume. Echipa de creatie a propus numele, dar nu se astepta nimeni ca el sa fie disponibil. “Cand am aflat ca numele este original, ni s-a parut incredibil. Ne intrebam cum este posibil”, isi aminteste Fornas.
    O alta solutie de succes este ca managerii sa gaseasca nume foarte greu de copiat, chiar obscure. “La Dona”, numele dat ceasului lansat de Cartier in memoria actritei mexicane Maria Felix, a fost disponibil si, de data aceasta, nimeni de la compania franceza nu s-a mai mirat.
    Dar alegerea numelui potrivit poate ajuta si procesul de creatie, nu numai succesul vanzarilor, lucru sustinut si de Jim Nevins, directorul creativ de la Clinique. In 1997, acesta s-a gandit la numele “Happy” pentru un parfum. “Ma uitam la biografia lui Judy Garland cand a inceput melodia ‘Come on Get Happy’ si m-am gandit imediat: ‘cine nu viseaza la fericire’”, isi aminteste Nevins. El sustine ca numele gasit a ajutat in mod direct la finalizarea productiei parfumului. A fost adaugata o aroma de portocale si tot portocaliu a devenit si ambalajul parfumului, pentru ca, sustine Navins, mai multe studii indicau faptul ca mirosul si culoarea portocalei evoca fericirea.
    Pana la urma parfumul nu a putut fi inregistrat sub numele simplu, “Happy”. Compania s-a temut ca denumirea este prea generica si, cand a vrut sa inregistreze numele, a aflat ca o mica companie o facuse deja, chiar daca pentru un produs dintr-o alta categorie. In concluzie, parfumul se cheama acum “Clinique Happy”, o combinatie intre brand-ul propriu-zis si numele produsului, pe care industria de “naming” o numeste “lock up”. Consumatorii tin minte si folosesc numele simplu – “Happy”.
    Dar “fericirea” din aceasta industrie este din ce in ce mai greu de obtinut si viitorul este mai degraba “unhappy” pentru creativii companiilor. Insa firmele care fac din “naming” un business sunt pe trend.

    2007 New York Times News Service – Traducere si adaptare de Andrei Nastase

  • Rupert Murdoch lanseaza un canal de business

    La 20 de ani dupa debutul sau in televiziunea americana cu Fox si dupa 10 ani in care Fox News, acum principalul canal de stiri prin cablu, a fost concurentul principal al CNN pe sectorul stirilor permanente, actionarul majoritar al grupului media News Corp pregateste lansarea unui canal de televiziune specializat in informatii financiare. Postul TV, denumit Fox Business Chanel (FBC), va fi difuzat de principalii operatori de cablu incepand din acest an.Pentru a se asigura ca FBC va beneficia de toate conditiile pentru a cuceri audiente, miliardarul Rupert Murdoch (foto) a obtinut anul trecut acordul celui mai mare operator de pe piata americana, Comcast, o retea cu 24 de milioane de abonati. De asemenea, DirecTv, compania de difuzare prin satelit cu 15 milioane de abonati pe care News Corp. este in curs de a o vinde catre Liberty Media, va difuza cu siguranta canalul FBC.Singurul operator ramas de convins, Time Warner Cable (TWC), a finalizat un contract multianual cu News Corp. in ultimele zile ale lui 2006, care ii va permite grupului media sa lanseze canalul de informatii financiare la care lucreaza inca din 2004. Cu 13 milioane de clienti, TWC este a doua companie americana de televiziune prin cablu si principalul difuzor din zona-target a New Yorkului, unde se concentreaza profesionistii financiari si de publicitate.

  • 4 milioane de euro in vagoane business

    CFR Calatori a achizitionat recent 8 vagoane business pentru o suma estimata intre 3,6 si 4 milioane de euro. Vagoanele vor parcurge principalele rute din Romania: Bucuresti-Iasi, Bucuresti-Oradea, Bucuresti-Arad si Bucuresti-Timisoara, calatorii avand posibilitatea sa aleaga intre doua tipuri de clase business: business standard si business exclusiv. Pe 1 decembrie, primul vagon functionand in totalitate in regim business a strabatut ruta istorica Bucuresti – Alba-Iulia si retur, iar pe 10 decembrie, odata cu introducerea noului Mers al Trenurilor, au fost inaugurate si rutele Bucuresti-Oradea si Bucuresti-Timisoara.Un bilet la clasa business standard este mai scump cu 15 lei pentru distantele sub 250 km si cu 30 de lei pentru distantele peste 300 km. Preturile la clasa exclusiva, care ofera in plus mese mai consistente si scaune de piele, vor fi cu 25, respectiv 50 de lei mai mari fata de tariful actual la clasa intai. Practic, pentru cativa bani in plus, oamenii de afaceri romani se vor bucura de monitoare cu diagonala de 51 cm, modul pentru casti cu patru canale audio, bar cu frigider, cuptor cu microunde si expressor de cafea, cireasa de pe tort fiind reprezentata de accesul wireless la internet.

  • Zbor deasupra unui cuib de business

    Cateva mii de euro pe ora de zbor si zbori de la Bucuresti la Paris in mai putin de doua ore, cu tot cu check-in si ridicarea bagajului. Gustarile si sampania sunt incluse in pret.Fabrica Volvo Aero din Suedia. Discutie cu un inginer care se ocupa de intretinerea si mentenanta motoarelor de avioane private. “Este cea mai interesanta parte din munca mea”, spune suedezul. “Cand intra un motor de business jet in reparatii sau la testari, gasim tot felul de obiecte interesante blocate in reactor. Am gasit chei, bancnote si chiar un turban.” Marturia nu socanta, ci savuros de amuzanta a inginerului care repara motoare cu reactie dezvaluie impresionant de multe in doar cateva cuvinte. Pe larg, cert este ca proprietarii sau pasagerii de elita ai avioanelor private, purtatori de turbane, risipitori de bancnote sau posesori de chei care descuie usi importante se invart in cercuri inalte. Viata managerilor de multinationale sau a antreprenorilor care conduc afaceri de milioane de dolari este, intr-adevar, o goana perpetua dupa tranzactii, parteneriate si piete unde sa isi extinda companiile si sa isi plaseze fortele de vanzari. Doar ca goana continua devine un periplu elegant si comod pe rute europene sau transatlantice atunci cand oamenii de afaceri in cauza zboara cu avioane private, la bordul carora pot vorbi la telefon nestingheriti sau pot inchina un pahar cu vin frantuzesc de colectie. Tratament regesc, ar spune unii. Nivelul la care se fac afacerile in era noastra, ar recunoaste altii, mai realisti. Manageri romani sau straini, dar care lucreaza pe piata romaneasca incep sa foloseasca frecvent business jet-uri care le ofera servicii impecabile, greu de gasit pe liniile comerciale, dar si confortul sporit al unui transport ultrarapid. Richard Moat, CEO al Orange Romania, Ali Ergun Ergen, director de dezvoltare in cadrul Baneasa Developments, sau Andreea Mihai, director de marketing pentru Carrefour Romania, au folosit de mai multe ori zboruri cu avioane private sau au inchiriat elicoptere pentru a se deplasa mai repede catre anumite destinatii. De ce au ales sa plateasca mii de euro pentru o ora la bordul unei aeronave de lux? Motivatiile sunt variate si includ timpul scurt de check-in si de imbarcare, mancaruri si bauturi rafinate, avantajul de a zbura cu toata echipa pentru a incheia un deal sau chiar alternativa ideala la infrastructura rutiera, cand trebuie sa acopere mai multe orase din Romania intr-o singura zi. Motivatiile nespuse, probabil, se refera si la “mana nevazuta a PR-ului”, care regleaza fin orice business – imaginea unei companii care detine sau foloseste un avion particular vorbeste de la sine pentru partenerii dar si pentru competitorii ei. Revista Fortune a realizat chiar un studiu care demonstra ca majoritatea corporatiilor de talie globala care detin business-jet-uri sunt mai profitabile si au incasari mai mari decat cele care foloseau liniile comerciale.Nevoile de mobilitate si flexibilitate ale acestor manageri au dat aripi unei intregi industrii a zborurilor de business. Sute de avioane private decoleaza zilnic de pe aeroporturi din toata lumea. Traficul de business s-a dublat in Romania in ultimii ani. De acest lucru profita operatorii locali precum Tiriac Air si Eurojet, companii care inchiriaza aeronave echipate VIP pentru curse interne si externe. Jucatorii de pe piata locala a zborurilor private se gandesc serios sa mai faca achizitii de avioane de lux pentru anii viitori, in timp ce managerii de top afirma cu siguranta ca vor apela la inchirierea avioanelor private pentru deplasari urgente. Intre timp, pentru cei care declara ca private jet-urile sunt capricii sau excentricitati “de import” ale companiilor, un sfat: ia priviti, nu cumva concurenta zboara chiar acum pe deasupra?

  • Mercenarii din business

    Dupa sapte ani petrecuti la carma Carrefour Romania, Francois Olivier, managerul retailerului francez, s-a mutat ca director general la Metro Romania. Olivier il va inlocui pe Bert van der Velde, care a preluat conducerea lantului Metro din Bulgaria. Neasteptata rocada nu a survenit impreuna cu explicatii, pentru ca Olivier nu a comentat nimic despre plecarea sa la cea mai mare retea comerciala din Romania. Acest tip de mutari devine din ce in ce mai obisnuit printre executivii de top din lume, care isi schimba job-urile in mod strategic. In locul lui Olivier vine spaniolul Jacobo Caller Celestino, unul din directorii Metro Spania.

  • Bikerii de business

    Cand esti pe doua roti parca si business-ul merge ca pe roate. “Merge mai rotund”, cum spun managerii autohtoni pasionati de motociclete. Fie ca e vorba de personaje din industria asigurarilor pasionate de viteza – Cristian Fugaciu, seful Marsh Romania, sau Mihnea Tobescu, seful AIG -, fie ca e vorba de un publicitar innebunit dupa Harley – Bogdan Naumovici, creativul de la Leo Burnett, toti vor “multi cai” si o imagine aventuroasa demna de Road 66. Iar motocicletele iti ofera de toate: aura de legenda cand te urci pe un Harley-Davidson, acceleratie exponentiala dintr-un motor de Honda si adrenalina din veleitatile pentru viraje ale unei Yamaha. Cu adevarat curios este faptul ca in loc sa ii distraga de la business, distractiile cu pricina ii tin pe oamenii de afaceri “in priza”: cu trendurile, cu tehnologia si pot fi chiar foarte practice. Cristian Fugaciu”Imi placea sa fiu nervos”Relaxat? Nici vorba. Poti sa fii oricat de calm – cand te urci pe ea te enervezi tare, spune Cristian Fugaciu despre motocicleta sa de viteza. Manager al Marsh pentru Romania, Fugaciu vede riscuri peste tot: in asigurari, ca doar e sef la cel mai mare broker de asigurari din lume, dar si in motociclism. De motociclete e pasionat tare, dar a tras o sperietura cu rol de calmant in urma unui incident cu un Kawasaki ZXR 750, pe care l-a avut vreme de doi ani. “Atunci mi-am accidentat si geaca de motor, care are acum cateva gauri in locurile unde s-a produs frecarea”, marturiseste Fugaciu.Are carnet de sase ani, dar experienta in kilometri – mai putina – doar cateva sute. “Nu e genul de distractie care sa te linisteasca, cand te gandesti ca riscul este destul de mare si nu ai deloc siguranta”, explica el. Cristian Fugaciu, 32 ani, porneste motorul favoritei Yamaha MT 01 (aflata pe lista de cumparaturi, dupa un ATV) si spune invariabil: “sunetul…sunetul acesta nu se compara cu nimic”. Motocicleta este destul de grea, nu foarte usor de condus, cu un aspect agresiv. “Nu e un motor de viteza, ci mai mult de strada, dar are veleitati sportive”, afirma Fugaciu. Cu fosta lui motocicleta, adica Kawasaki-ul de 750 cmc, a atins 140 km/h din cei 250 disponibili, dar si-a dat seama ca vine o varsta cand “trebuie sa renunti la asa ceva”. De aceea si-a vandut motorul, a lasat in garaj geaca de 150 de euro (cu protectii speciale la umeri si la coate) si acum se reorienteaza. “Imi placea sa fiu nervos, dar acum mi-as lua mai intai un ATV, care nu e periculos, il poti lua si la munte si la mare. Dupa ATV mi-as cumpara aceasta Yamaha MT01, la 1.670 cmc care costa 19.000 de euro. Este o varianta destul de inalta, ceea ce inseamna ca poti intra bine in viraje, pentru ca se preteaza. Are un cuplu mare si accelereaza puternic, deci poti sa pleci repede de pe loc”, completeaza el. Mihnea TobescuDe ce sport si nu chopperLe-am vazut cu totii cum pleaca de la semafor pe o singura roata, cu zgomot si in tromba. Ce e in spatele motocicletelor sport? Practic – multe capete intoarse, teoretic – experienta in pilotaj si sange rece din partea tipului de la ghidoane, spune Mihnea Tobescu, directorul general al AIG Romania si mare fan al motoarelor sport. “Am avut doua motociclete sport, dar le-am vandut pe rand pentru ca erau vechi, deci cam periculoase. Oricum, in maxim un an si jumatate imi iau una noua”, marturiseste Tobescu. “Mi-ar placea o Honda Fire Blade, pentru ca este o motocicleta usoara pentru puterea pe care o are. Chopper-ele precum Harley-Davidson au cam 300 kg, pe cand aceasta Honda are 173 de kg, iar atunci cand are lichide, adica benzina si lichid de frana, ajunge abia la 205 kg”, explica el.Directorul uneia dintre cele mai mari companii de asigurari din Romania a avut o Kawasaki ZXR de 750 cmc si o Yamaha R1. “Am vandut Kawasaki-ul pentru ca am cazut cu ea si nu am mai vrut sa o repar, m-am gandit ca aduce ghinion, iar dupa aceea mi-am luat Yamaha. Pe aceasta am vandut-o pentru ca mi s-a oferit un pret foarte bun: am cumparat-o cu 6.000 de dolari si dupa un an am reusit sa o vand cu 6.500 de dolari”. Costurile de intretinere nu sunt foarte mari, dupa cum spune Tobescu: in jur de 100-200 de euro pe luna – benzina si diverse operatiuni, in care intra: sa verifici nivelul uleiului si sa il completezi, apoi sa verifici nivelul lichidiului de frana – cam de fiecare data cand pleci la drum, sa ungi lantul cu un spray special o data la cateva sute de km. “Revizia periodica, care mai costa si ea ceva, dar in general nu m-a costat mai mult de 200 de euro lunar”, spune seful AIG.”Mie imi plac mult motocicletele japoneze, sunt fiabile, facute de roboti si merg ceas. Motocicleta ma atrage, desi este foarte puternica. Oricum nu cred ca sunt foarte multi piloti acum in Romania care pot folosi toti cei 172 CP ai Fireblade-ului.”Tobescu spune ca la toate motocicletele moderne il impresioneaza acceleratia, pentru ca in 3-4 secunde ajung la 100 km, chiar in comparatie cu cele mai sport masini, ca Porsche, Lamborghini sau Ferrari, care ajung la 100 de km in 4-5 secunde. “Necunoscatorii ar spune ca “ce mare lucru o secunda”, dar pe motocicleta o simti exponential, nu linear, pentru ca acceleratia este variatia vitezei”, explica matematic Tobescu, care a terminat Automatica. Totusi, mersul cu motocicleta in Romania este foarte periculos, deoarece conducatorii auto te provoaca la intreceri si te sicaneaza, povesteste el. Bogdan NaumoviciCu legenda in VamaScump, dom?le, scump! Dincolo era mai ieftin. Dar motocicleta, cat e motocicleta? 20.000 de euro, raspunde Bogdan Naumovici, caci despre el vorbim. Creierul din spatele clipurilor “Casa de nebuni” sau “Star Wars” (cel cu “maimuta turbata la gratii”), adica directorul de creatie al Leo Burnett Romania este mare fan motor, si nu orice motor. Harley! Ce, mai exista alte motociclete?! Exista Harley-Davidson si restul lumii, rade zgomotos Naumovici. “Ei, de fapt, eu nu mi-am luat motor, ci un brand. Sunt indragostit de branduri si ce altceva puteam sa imi iau? O legenda!”, spune el. “Harley are puterea de a aduce niste oameni impreuna, nicio alta motocicleta nu are chestia asta: imediat dupa ce mi-am luat motorul, m-au racolat cei de la Harley Owners Group, grupul international al celor care au aceasta motocicleta. In HOG, te bati cu ceilalti pe numerele de inmatriculare, te intalnesti cu alti motociclisti in fata la OMV Baneasa si pleci in tromba spre munte. Din cate stiu eu, nu exista cluburi de Yamahaioti, Hondateni sau Kawasakisti.”Naumovici are un Touring Road King Classic si il descrie ca fiind un varf de serie, cu nichel in nestire si cauciucuri spitate, coburi in spate si multe alte dotari exclusiviste. Creativul de la Leo Burnett confirma mania posesorilor de a-si personaliza motocicletele. “As schimba manerele, care sunt din cauciuc, si as pune altele din metal.” Pana atunci, insa, abia asteapta sa isi ia carnet si sa se duca cu “legenda” in Vama Veche. “Pai unde altfel decat in Vama” Crezi ca Harley-ul se potriveste vara la Mamaia??