BusinessMagazin

Tag: incepere

  • Cu trei ani în urmă era falit şi la închisoare. Acum câştigă 300.000 de dolari pe lună

    Poate suna a scenariu de film, însă este povestea lui Jason Fyk, fondatorul WTF Magazine. Acum trei ani, el era falit, în închisoare şi aproape de sinucidere. A folosit Facebook pentru a-şi întoarce viaţa cu 180 de grade.

    Problemele financiare ale lui Fyk au început în 2005, atunci când piaţa imobiliară a luat o turnură ciudată. Fyk era un agent imobiliar tânăr, căsătorit şi cu un copil, iar lipsa banilor a început să îl apese. Lunile au trecut, iar Fyk a înţeles că trebuie să găsească o nouă metodă de a face bani. Câţiva prieteni i-au propus să pornească un website, aşa că a cumpărat domeniul WTFMagazine.com. Acronimul WTF venea “Where’s The Fun”, site-ul fiind practic o colecţie de poze şi clipuri amuzante, relatează Business Insider.

    “Echipa lucra practic fără niciun ban”, povesteşte Fyk. “Încercam să adunăm informaţii şi materiale de peste tot, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce facem”.

    WTF a devenit entitate juridică în septembrie 2010 şi a avut lansarea oficială la începutul anului 2011. Câteva săptămâni mai târziu, Fyk a condus până la Baltimore pentru a intervieva un grup de cascadori. Ajuns în parcare, el a observat că mai mulţi baărbaţi se luaseră la bătaie, drept pentru care a început să filmeze tot incidentul cu telefonul mobil. Printr-o neînţelegere, poliţia americană l-a arestat şi pe Fyk motivând că acesta ar fi aranjat de fapt încăierarea pentru a putea să o posteze pe site-ul WTF.

    Familia bărbatului a folosit ultimii bani pe care îi avea pentru a angaja un avocat; cu toate acestea, a durat două luni până ca el să fie eliberat.

    “Nu puteam să mă angajez la McDonald’s, pentru că aveam nişte facturi uriaşe de plătit”, îşi aminteşte Fyk. “Copilul meu a fost cel care m-a ţinut pe linia de plutire în acea perioadă”.

    Bărbatului i-a venit ideea să scrie o carte despre toate întâmplările prin care trecuse în ultimul timp, însă nefiind un autor cunoscut era greu de crezut că cineva ar fi acceptat să îl publice. “Singura resursă pe care o aveam la dispoziţie era social media, şi era gratuită. Am decis să învăţ tot ce există legat de Facebook şi să creez un fel de mişcare socială care să îmi dea notorietate.”

    Ideea a fost una cât se poate de bună: Fyk a folosit sistemul de pagini business al Facebook şi a creat zeci de astfel de pagini. În prezent, el “controlează” peste 28 de milioane de like-uri. Acestea aduc zeci de milioane de vizite pe siteul său, iar vizitele se concretizează în milioane de dolari, anual, din publicitate.Bărbatul încasează aproape 300.000 de dolari pe lună de pe urma WTF Magazine.

    WTF Magazine are acum 16 angajaţi, iar Fyk a angajat un aşa-numit “ghost writer” care să îi redacteze memoriile.

  • A pornit o afacere cu 30 de maşini de cusut, iar acum are peste 1.000 de angajaţi şi câştigă 3 mil. de euro

    Pentru Dorel Boris Simiz, cutia Pandorei s-a deschis de mai multe ori. Au ieşit de acolo producţie de textile în lohn şi pentru piaţa mass-market, un business în agricultură şi altul în zootehnie. Ultima deschidere a cutiei şi o decizie curajoasă au fost însă decisive  pentru omul de afaceri.

    Pandora Prod este un business de familie, care are în spate o istorie de peste două decenii“, povesteşte Dorel Boris Simiz, cel care conduce alături de familia sa Pandora Prod. În 1991, tatăl său a intrat în acest business, al producţiei de textile, în asociaţie cu un partener. Trei ani mai târziu a decis să dezvolte prima fabrică doar împreună cu familia.

    La început, compania se adresa pieţei interne, însă apoi s-a orientat spre export. Dorel Boris Simiz a lucrat de la început în afacerea familiei, deşi a încercat pe parcurs şi alte businessuri, în special în agricultură: „Am avut şi alte investiţii, într-o fermă de creştere a porcilor şi în producţie agricolă, însă am vândut.către o firmă din Danemarca, pentru a mă concentra asupra producţiei de textile“.

    „Am pornit la drum cu 30 de oameni şi 30 de maşini de cusut, iar acum avem peste 1.000 de angajaţi.“ Astăzi, partenerii de business ai Pandora Prod sunt doar companii străine, în general retaileri de lux. Până la a ajunge în acest punct, drumul a fost mai complicat.

    În urmă cu aproape două decenii firma producea în sistem de lohn pentru retaileri mass market mari precum H&M, Next, Marks & Spencer sau Dorothy Perkins: „Aveam o marjă mică pentru că valoarea adăugată era mică, însă era un business sigur. În 2004 ajunseserăm să avem 1.500 de angajaţi“. Odată cu migraţia retailerilor spre Asia după forţă de muncă mai ieftină, businessul a intrat în criză, iar în 2008 familia Simiz a început restructurarea.

    „În 2008, când businessul a intrat în criză, aveam trei fabrici care lucrau în lohn. Am decis atunci să realizăm produse integrate, respectiv să primim o schiţă de la client, iar  noi să realizăm proiectarea şi dezvoltarea produsului.“ Tot producătorul român alege ţesătura şi accesoriile. Mai mult, se ocupă şi de transportul la client, având un parteneriat cu firme specializate. „Anterior, când lucram în lohn, clientul trimitea el şi materialele şi toate detaliile, noi doar executam produsul.“

    Restructurarea businessului a început treptat, compania lucrând produse integrate doar pentru unii clienţi. A ajuns la 90% produse integrate şi vrea să mai crească ponderea şi anul acesta. „Realizăm cantităţi mai mici, însă valoarea per produs este mult mai mare, putând depăşi 100 de euro, sumă ce include şi valoarea materialului, a accesoriilor, manopera. La lohn ai doar manopera.“ Dorel Simiz recunoaşte că atunci când lucrezi în sistem de lohn ai într-adevăr clienţi mulţi, forţa de muncă este mai ieftină, însă şi veniturile sunt mai mici. La produse integrate, ai nevoie de investiţii în utilaje bune, ai nevoie de angajaţi bine pregătiţi şi de clienţi buni.

    „Pentru că ne-am orientat către realizarea de produse integrate, cifra de afaceri a crescut puternic. An de an am crescut valoarea fiecărui produs realizat pentru că producem articole tot mai complexe.“ Marja de profit rămâne însă, ca şi în cazul lohnului, la 8-10%. Pandora Prod a terminat anul trecut cu afaceri de 128,8 mil. lei, în creştere cu 25% faţă de anul anterior. Profitul companiei a fost de 14,5 mil. lei, în creştere cu 38% faţă de 2012. Anul acesta compania se aşteaptă la o creştere de 3-5% a afacerilor, pe fondul creşterii uşoare a ponderii produselor integrate în total producţie.

    „Odată cu restructurarea businessului ne-am reorientat de la clienţii mass market către piaţa exclusivistă şi de lux.“ Acum lucrează cu branduri precum Ted Baker, Cos, Hugo Boss, Comptoir de Cotonniers, Massimo Dutti şi alţii, toţi clienţii firmei fiind străini. Comptoir de Cottoniers a fost primul brand de lux din portofoliul Pandora Prod, compania lucrând cu ei din 1995.

  • Producătorul asiatic Karbonn Mobiles intră pe piaţa românească prin eMAG şi Flanco

    “România este deja renumită ca fiind prima din Europa în privinţa vitezei la internet. De aceea am ales să lansăm produsele noastre mai întâi aici şi abia apoi în alte ţări europene. Ne-am propus ca anul acesta să atingem o cotă de piaţă la nivel internaţional de 15% faţă de 10 % anul trecut, iar creşterea va veni cu siguranţă din încrederea pe care produsele noastre o vor primi pe aceste noi pieţe”, declară Sudhir Hasija, preşedintele Karbonn Mobiles.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ASF reduce cu 25% comisionul perceput pentru achiziţiile de acţiuni

     Pentru tranzacţiile realizate de intermediarii care au calitate de “market maker” în raport cu instrumentul financiar tranzacţionat, comisionul perceput va fi de 0,04%, potrivit unui regulament publicat de Autoritate.

    Acelaşi comision de 0,04% se va aplica şi în cazul transferurilor cu obligaţiuni, inclusiv cele convertibile în acţiuni, cu drepturi de preferinţă şi drepturi de alocare.

    În cazul titlurilor de stat, ASF va percepe un comision de 0,0004% din valoarea tranzacţiilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea celui mai scump eveniment fotbalistic din istorie – Campionatul Mondial din Brazilia

    Brazilia a avut şapte ani la dispoziţie pentru a pregăti infrastructura necesară campionatului mondial, însă puţin înainte de începerea competiţiei lucrurile nu arătau deloc bine. Nu se ştia, la acel moment, dacă oraşele participante vor putea găzdui „fanfest-urile“ cerute de FIFA, adică sărbătorirea în stradă şi posibilitatea de a viziona meciurile pe ecrane uriaşe amplasate în pieţe.

    Faptul că nu toate construcţiile sunt gata este un lucru deja cunoscut şi acceptat, oricât de mult s-au grăbit organizatorii. Deşi admit că există probleme la nivelul mijloacelor de comunicare din interiorul stadioanelor, oficialii guvernamentali par lipsiţi de griji şi au promis o organizare impecabilă.  „Se fac toate aranjamentele pentru a garanta un turneu final de succes“, insistă ministerul sportului din Brazilia, instituţie care a coordonat eforturile de organizare a competiţiei. „Toate cele 12 oraşe implicate vor fi gata să primească suporterii şi echipele reprezentative.“

    Secretarul general al FIFA, Jerome Valcke, este de altă părere: „N-aş spune că lucrările nu sunt terminate, aş spune doar că oraşele nu sunt încă pregătite de turneu. Este important să testăm toate facilităţile şi să ne asigurăm că totul funcţionează perfect. Este o mare presiune pe cei de acolo.“

    Sute de mii de turişti au ajuns în Brazilia pentru turneul ce ţine o lună de zile, iar acest lucru înseamnă că o lungă serie de servicii publice, de la transportul în comun şi până la securitatea stradală, trebuie să funcţioneze perfect. Principalul motiv de îngrijorare al celor de la FIFA este cel legat de stadioanele ce găzduiesc cele 64 de meciuri. Deşi forul mondial ceruse ca toate lucrările să se încheie în 2013, autorităţile din Brazilia nu au reuşit să finalizeze nici măcar jumătate. Pe cele mai multe nu au mai avut loc nici măcar meciurile test dinaintea campionatului mondial.

    Campionatul mondial de fotbal din 2014 este cel mai scump organizat vreodată, valoarea vehiculată ridicându-se la peste 15 miliarde de dolari, fiind astfel cel mai scump turneu final organizat  vreodată. Campionatul de acum patru ani, din Africa de Sud, a costat de cinci ori mai puţin.

    Sumele record includ un premiu de 35 milioane de dolari pentru echipa câştigătoare, încasări de peste 4 miliarde de dolari pentru FIFA şi o notă de plată de aproape 14 miliarde de dolari pentru Brazilia.

    Din cele trei milioane de bilete scoase la vânzare, mai puţin de o sută de mii sunt încă disponibile la momentul scrierii acestui articol. „Succesul financiar este evident“, a declarat Jerome Valcke, secretarul general al FIFA. „Numărul de bilete o arată – niciodată nu am vândut atât de multe.“ Televiziunile europene au plătit 1,7 miliarde pentru drepturile de televizare a meciurilor, iar partenerii principali, Adidas, Coca-Cola, Emirates, Hyundai, Sony şi Visa, au plătit peste 700 de milioane de dolari în ultimii patru ani. Partenerii de ordin secund, precum Budweiser sau McDonald’s, au mai adus 500 de milioane de dolari în conturile FIFA. Instituţia care conduce fotbalul a fost însă prevăzătoare: una din condiţiile pentru ca Brazilia să poată organiza turneul final a fost ca sumele încasate de FIFA în Brazilia să nu fie impozitate.

  • Ştirea care confirmă invazia românilor. Este cea mai circulată rută aeriană din România cu 16 zboruri pe zi

    Cea mai circulată rută aeriană din România este Bucureşti-Londra. Cinci operatori oferă zilnic posibilitatea de a ajunge în capitala Regatului Unit, iar pasagerii pot alege dintre 16 variante de zbor.

    TAROM oferă zilnic două zboruri la un preţ ce pleacă de la 300 de euro. Tot pentru circa 300 de euro, pasagerii pot alege să zboare şi cu British Airways, care operează patru zboruri pe zi.

    Operatorul low-cost WizzAir oferă bilete începând cu 130 de euro, zburând de şase ori pe zi. EasyJet operează zborul Bucureşti-Londra la un  preţ ce porneşte de la 180 de euro şi are două zboruri zilnic. Cei de la Ryanair au preţuri ce încep de la 130 de euro pe zi şi operează tot două zboruri.

    Peste 120.000 de români lucrează în Marea Britanie, iar odată cu eliminarea vizelor la 1 ianuarie 2014 numeroşi politicieni britanici şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la numărul mare de români ce ar putea să caute locuri de muncă în Regat.

    Un aspect pozitiv este acela că tot mai mulţi întreprinzători români îşi deschid afaceri la Londra, Manchester, Birmingham, Bristol sau Edinburgh. Multe dintre afacerile românilor sunt în industria alimentară (restaurante şi magazine cu produse româneşti), servicii (coafură, reparaţii calculatoare) sau în transporturi de marfă şi pachete.

  • Comisiile de cultură au avizat favorabil, în unanimitate, propunerile pentru noul CA al SRR

     UPDATE 13:01 Comisiile de cultură au avizat favorabil, în unanimitate, propunerile pentru noul CA al SRR

    Georgică Severin a mulţumit fostului Consiliu de Administraţie al SRR, care şi-a încheiat mandatul de patru ani, precizând că ”Radioul Public s-a demonstrat o instituţie serioasă, care şi din punctul de vedere al audienţei ocupă primul loc, iar din punct de vedere financiar, s-a dovedit o instituţie profitabilă şi bine manageriată”.

    El a arătat că mulţi dintre cei propuşi pentru noul Consiliu de Administraţie au făcut parte şi din Consiliul care tocmai şi-a încheiat mandatul, şi a menţionat că propunerile s-au referit la persoane cu experienţă în radio, în managementul media, fiind puţine situaţiile cu experienţă mai puţină în domeniu, iar acest lucru s-a întâmplat mai mult în cazul supleanţilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • BACALAUREAT 2014: Peste 120.000 de candidaţi susţin proba de evaluare a competenţelor digitale

     Examenul de bacalaureat a început cu proba orală la limba română, susţinută în 9 şi 10 iunie. Candidaţii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale au susţinut, în perioada 11-13 iunie, proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă.

    La proba de competenţe de comunicare orală în limba română s-au înscris 131.254 de absolvenţi, dintre care 1.413 din promoţiile anterioare, iar la testarea la limba maternă oral – 6.680 de candidaţi, dintre care 15 din promoţiile anterioare. Dintre candidaţii care s-au înscris pentru proba de limba maternă oral, 5.846 au optat pentru maghiară, 700 pentru germană, 47 pentru slovacă, 20 pentru sârbă, 11 pentru croată, cinci pentru turcă şi 51 pentru limba ucraineană.

    În perioada 16-20 iunie, 121.446 de absolvenţi vor susţine proba de evaluare a competenţelor digitale. Dintre aceştia, 119.757 au absolvit liceul în acest an, iar 1.689 sunt din promoţiile anterioare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea tinerei de 25 de ani care a devenit stewardesă în Dubai: Muncesc pentru ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc

    Andra Conţiu, 25 de ani, a plecat din România în urmă cu doi ani, după ce a absolvit facultatea de alimentaţie şi turism la Braşov şi liceul la Topliţa. Spune că visa încă din facultate să devină stewardesă, aşa că a decis să se mute în Dubai, loc de unde vizitează acum întreaga lume.

    “Odată ce am ajuns în Dubai, oamenii din jurul meu au fost cei ce au crezut mai mult în visul meu, fără să ştie de el, şi m-au împins către realizarea lui”, povesteşte Andra, care lucrează ca însoţitor de bord în cadrul unei companii aeriene din Orientul Mijlociu.

    “Interviul de angajare a avut loc în Dubai, nu este uşor, te solicită, însă e important să transimiţi acea energie pozitivă. Desigur, emoţiile au fost prezente, poate pentru că ştii că cei cu care concurezi sunt toţi diferiţi, altă naţionalitate, altă experienţă, altă cultură.  Cred că am fost în jur de 30 de candidaţi în ziua în care am fost eu şi am rămas doar trei în final. Interviul se desfăşoară pe durata mai multor zile şi, desigur, organizarea este diferită faţă de cea din România. Ei practic fac o preselecţie online înainte de a te chema la interviu”, spune Andra Conţiu.

    Despre minusurile jobului de stewardesă, tânăra spune că cel mai tare îi lipseşte somnul, din cauza diferenţelor de fus orar. Există însă şi numeroase aspecte pozitive atunci când lucrezi pentru o companie aeriană: “Programul meu de muncă este clar diferit de oricare alt job, motiv pentru care rutina lipseşte din viaţa mea. Am multe zile libere, mai multe decât ţi se oferă în mod obişnuit, pe care fie le petrec în Dubai, fie pot pleca oriunde în lume pentru puţină relaxare”.

    Meseria de stewardesă este bine plătită, chiar şi pentru standardele înalte din Dubai: “Salariul unui însoţitor de bord diferă de la lună la lună, însă se poate ajunge la 2.000 de euro dacă ai zboruri bune, pentru că eşti plătit şi pentru orele de zbor, plus diurna din fiecare tură, ca să nu mai menţionez că ţi se oferă cazare şi toate facilităţile. Seniorii noştrii câştigă mai mult, nu pot spune cu exactitate cât, însă nimeni nu le plânge de milă”.

    Cum decurge însă o zi de lucru din viaţa unei stewardese? “Încep pregatirea pentru un zbor cu 4-5 ore înainte de decolare. Ca echipaj de bord, începem să ne pregătim de acasă cu bagaje, machiaj, coafură, ţinută, totul trebuie să fie perfect. Urmează drumul până la sediu, drum în care recitesc safe talk-ul, pentru a-mi reîmprospăta cunoştinţele. Trebuie să îţi faci check-in-ul cu minimum două ore înainte de zbor, iar punctualitatea e sfântă; pentru doar 30 de secunde întârziere rişti să nu mai fii primit la zbor. Echipajul se adună într-o sală de conferinţe, unde discutăm toate detaliile legate de zbor, ne cunoaştem între noi, pentru că la fiecare zbor oamenii sunt alţii şi bineinţeles trebuie să trecem de toate verificările: paşaport şi licenţa pentru avionul pe care zburăm să fie în regulă, vaccinurile să fie la zi, uniforma să fie imaculată, manichiura să fie făcută cu ojă roşie sau transparentă, părul strâns cum ne-au învăţat în timpul pregătirilor şi safe talk-ul. Safe talk-ul e cel ce produce emoţii mereu, se pune o întrebare legată fie de aviaţie, de cazuri medicale, de securitate, la care trebuie să ştii să răspunzi pentru a putea opera zborul respectiv. După ce ajungem la avion, mai sunt o serie de sarcini până la îmbarcarea pasagerilor, după care urmează munca noastră propriu-zisă din timpul unui zbor.”

    Andra Conţiu spune că îi lipsesc multe lucruri legate de ţară, însă viaţa din Orientul Mijlociu are beneficiile ei. “Am încetat să mai simt anumite lipsuri din momentul în care am început să zbor; familia şi prietenii sunt însă cei care îmi lipsesc în continuare. Viaţa din Dubai e cu totul alta, comparativ cu România. Automat, când esti lipsit de griji poţi să te bucuri de ceea ce este în jurul tău”. Tânăra este mulţumită de slujba ei şi de viaţa pe care o duce, însă ar dori să se întoarcă, cândva, în România: “Momentan nu e mai bine acasă. Muncesc, însă, ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc.”

    Sute de românce lucrează în prezent ca însoţitoare de bord pentru companii precum Emirates, Qatar Airlines sau FlyDubai. Transportatorii aerieni din Orientul Mijlociu desfăşoară anual recrutări de personal în statele europene, ca urmare a dezvoltării agresive pe piaţa aeriană mondială.

  • Piperea şi Asociaţii: Pensiile aviatorilor, inclusiv a lui Adrian Iovan, recâştigate în instanţă

     Potrivit unui comunicat din partea casei de avocatură, în anii 2010 – 2011, succesiv, Guvernul a tăiat pensiile aviatorilor, reducându-le cu o pondere ce a variat între 60 şi 97 la sută.

    Astfel, au fost emise decizii de recalculare a pensiilor a mii de foşti aviatori, în baza Legii nr. 119/2010, care, potrivit casei de avocatură, este “contrară CEDO, deci inaplicabilă”.

    Aceste decizii au fost atacate in instanţă de o alianţă procesuală gestionată de Piperea şi Asociaţii, iar Curtea de Apel Bucureşti a admis irevocabil contestaţia, repunându-i în drepturile lor iniţiale pe pensionarii aviatori.

    Guvernul a emis atunci un nou act normativ – Ordonanţa de Urgenţă nr. 59/2011 – prin care a revizuit pensiile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro