Tag: vaccinare

  • ARPIM – 70% din durata procesului de fabricare a unui vaccin îl reprezintă testarea siguranţei acestuia

    „Perioada de producţie a unui vaccin durează între 3 luni şi 2 ani în funcţie de tipul vaccinului. Pe tot parcursul procesului de fabricare vaccinul este testat de sute de ori pentru a se asigura calitatea şi eficienţa acestuia. Un vaccin a cărui producţie a fost demarată în trimestrul 1 al acestui an, va fi gata pentru distribuţie în trimestrul 4 al anului 2019. Tocmai de aceea este important ca anticiparea nevoii de vaccinare să fie una conform cu realitatea şi transmisă producătorilor în timp util.

    Este nevoie de un nivel mai mare de predictibilitate în ceea ce priveşte achiziţia de vaccinuri şi de un dialog constant cu producătorii de medicamente, astfel încât aceştia să poată ajusta planul de producţie şi livra vaccinurile în timp util. Fără această predictibilitate, orice ţară se poate confrunta cu o criză a vaccinurilor”, a declarat Liviu Popescu, Director Relaţii Externe Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o acoperire vaccinală de 95%, însă conform Societăţii Române de Microbiologie, România înregistrează procente sub 75%. Menţinerea unui nivel ridicat de acoperire vaccinală contribuie la păstrarea imunităţii de grup şi, implicit, la protejarea celor care nu pot fi imunizaţi pentru că încă nu au ajuns la vârsta necesară pentru a li se administra un anumit vaccin sau pentru că starea lor de sănătate nu permite imunizarea.

    „Este important ca toţi părinţii să fie convinşi de faptul că vaccinurile sunt sigure, sunt eficiente şi protejează copilul de afecţiuni severe. Tusea convulsivă, difteria, poliomielita, tetanosul neonatal sunt afecţiuni grave, rar întâlnite astăzi datorită vaccinării, care odată contractate au consecinţe majore asupra dezvoltării copilului şi pot duce în unele cazuri la deces. Scăderea ratei de vaccinare va duce în timp la creşterea incidenţei acestor afecţiuni.

    Sunt multe mituri care circulă în ceea ce priveşte conţinutul vaccinurilor. Îi sfătuiesc pe pacienţi să discute toate  temerile pe care le au legate de vaccinare cu medicii de familie sau medicii pediatri, pentru a fi corect informaţi şi pentru a înţelege că vaccinarea este cea mai bună metodă de protejare a nou-născuţilor împotriva bolilor care pot fi fatale”, a declarat Dr. Valeria Herdea, Preşedinte Asociaţia Română pentru Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie.

    În prezent, la nivel mondial, sunt disponibile vaccinuri pentru 28 de afecţiuni şi alte 180 de vaccinuri sunt în proces de cercetare şi dezvoltare.

     

     

     

     

  • ARPIM – 70% din durata procesului de fabricare a unui vaccin îl reprezintă testarea siguranţei acestuia

    „Perioada de producţie a unui vaccin durează între 3 luni şi 2 ani în funcţie de tipul vaccinului. Pe tot parcursul procesului de fabricare vaccinul este testat de sute de ori pentru a se asigura calitatea şi eficienţa acestuia. Un vaccin a cărui producţie a fost demarată în trimestrul 1 al acestui an, va fi gata pentru distribuţie în trimestrul 4 al anului 2019. Tocmai de aceea este important ca anticiparea nevoii de vaccinare să fie una conform cu realitatea şi transmisă producătorilor în timp util.

    Este nevoie de un nivel mai mare de predictibilitate în ceea ce priveşte achiziţia de vaccinuri şi de un dialog constant cu producătorii de medicamente, astfel încât aceştia să poată ajusta planul de producţie şi livra vaccinurile în timp util. Fără această predictibilitate, orice ţară se poate confrunta cu o criză a vaccinurilor”, a declarat Liviu Popescu, Director Relaţii Externe Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o acoperire vaccinală de 95%, însă conform Societăţii Române de Microbiologie, România înregistrează procente sub 75%. Menţinerea unui nivel ridicat de acoperire vaccinală contribuie la păstrarea imunităţii de grup şi, implicit, la protejarea celor care nu pot fi imunizaţi pentru că încă nu au ajuns la vârsta necesară pentru a li se administra un anumit vaccin sau pentru că starea lor de sănătate nu permite imunizarea.

    „Este important ca toţi părinţii să fie convinşi de faptul că vaccinurile sunt sigure, sunt eficiente şi protejează copilul de afecţiuni severe. Tusea convulsivă, difteria, poliomielita, tetanosul neonatal sunt afecţiuni grave, rar întâlnite astăzi datorită vaccinării, care odată contractate au consecinţe majore asupra dezvoltării copilului şi pot duce în unele cazuri la deces. Scăderea ratei de vaccinare va duce în timp la creşterea incidenţei acestor afecţiuni.

    Sunt multe mituri care circulă în ceea ce priveşte conţinutul vaccinurilor. Îi sfătuiesc pe pacienţi să discute toate  temerile pe care le au legate de vaccinare cu medicii de familie sau medicii pediatri, pentru a fi corect informaţi şi pentru a înţelege că vaccinarea este cea mai bună metodă de protejare a nou-născuţilor împotriva bolilor care pot fi fatale”, a declarat Dr. Valeria Herdea, Preşedinte Asociaţia Română pentru Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie.

    În prezent, la nivel mondial, sunt disponibile vaccinuri pentru 28 de afecţiuni şi alte 180 de vaccinuri sunt în proces de cercetare şi dezvoltare.

     

     

     

     

  • Premierul Sorin Grindeanu: Situaţia VACCINĂRII devine o urgenţă. MĂSURILE propuse de Guvern

    ”Cred că situaţia vaccinării chiar devine o urgenţă. Sunt extem de hotărât să rezolvăm împreună această problemă. Mă aştept ca Ministerul Sănătăţii, împreună cu dumneavoastră, marii producători de vaccinuri, să venim cu soluţii extrem de clare şi predictibile, încât să nu mai avem probleme anii viitori”, a declarat premierul Sorin Grindeanu.

    Măsurile propuse de şeful Executivului au în vedere instituirea unui sistem eficient de management al vaccinului; modificarea legislaţiei în privinţa modului de achiziţie în cazul vaccinurilor, realizarea unui plan multianual al necesarului de vaccinuri şi realizarea unui stoc naţional de vaccinuri pentru situaţii speciale, se arată într-un comunicat de presă.

    Pe de altă parte, ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, a menţionat că proiectul Legii vaccinării se află, în continuare, în dezbatere publică şi că este deschis tuturor propunerilor, astfel încât să rezulte un cadru legal care să asigure un sistem fluid de aprovizionare cu vaccinuri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proiectul legii vaccinării: Părinţii care refuză vaccinarea copiilor pot face închisoare de la 3 la 15 ani

    Potrivit documentului citat, comisiile de vaccinare ce vor fi înfiinţate în baza noii legi, vor putea sesiza instituţiile de forţă pentru a constata „infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului“ de către părinţi sau reprezentanţi legali în cazul unui copil care împlineşte vârsta de 3 ani şi nu a primit vaccinurile obligatorii corespun­zătoare.

    Legea actuală privind rele tra­tamente aplicate minorului spune: „Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi“. Însă, aşa cum a fost el elaborat, proiectul legii vaccinării nu prevede sancţiuni.

    ,,Pentru garantarea dreptului la sănătate şi la educaţie al tuturor copiilor şi tinerilor, la înscrierea acestora într-o colectivitate de învăţământ se solicită prezentarea adeverinţei care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii eliberată de medicul de familie/furni­zorul de servicii medicale de vaccinare”, potrivit proiectului de lege.

    Dacă părinţii nu au aceste documente în momentul înscrierii copilului la şcoală sau grădiniţă, aceştia trebuie să prezinte în maximum 60 de zile calendarul de recuperare pentru vaccinurile obligatorii sau adeverinţe care să ateste că anumite vaccinări au contraindicaţii medicale.

    Reprezentanţii Ministerului Sănă­tăţii nu au precizat ce se întâmplă exact cu părinţii care refuză vaccinarea copiilor şi nu prezintă calendarul de recuperare, însă ministrul sănătăţii Florian Bodog a precizat că vor intra în zona de sancţiune a legii.

    „Noi armonizăm legea pe care o scoatem cu legislaţia deja existentă. În Parlament se va decide modul în care se va aplica acest lucru“, a mai spus Bodog.

    Proiectul de lege prevede asigurarea unui stoc de vaccinuri necesar cu termen de valabilitate de minimum 18 luni. Acest lucru ar asigura o continuitate în ceea ce priveşte vaccinurile, spun oficialii, în contextul în care pacienţii români se confruntă în prezent cu lipsa vaccinurilor din piaţă. Motivele pentru care vaccinurile lipsesc sunt legate de aprovizionarea deficitară, dar şi de decizia unor producători de a le scoate de pe piaţă sau de a înceta producţia.

    În Uniunea Europeană sunt 11 state membre care impun obligativitatea vaccinării, iar înscrierea în învăţământ se realizează pe baza dovezii de vaccinare, printre care se numără Belgia, Bulgaria, Franţa, Grecia sau Polonia, se arată în expunerea de motive din proiectul legii vaccinării.

    Proiectul de lege este pus în dezbatere publică, iar legea ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2018.

  • Medic din România explică legea vaccinării. „Nu-mi place un stat leneş, care aruncă mâţa peste gard”

    Din păcate nu constituie infracţiune faptul că ministerul Sănătăţii nu cumpără la timp vaccinuri astfel că mulţi copii rămân nevaccinaţi din cauza funcţionarilor.

    Pe Facebook, medicul Gabriel Diaconu a scris: „Legea vaccinării are multe calităţi, dar şi câteva hibe greu de trecut cu vederea:

    – consimţământul părintelui nu ar trebui niciodată “prezumat”. Prezumţia de consimţământ se aplică doar în situaţii vitale, în UPU, când pacientul vine într-o situaţie în care nu îşi poate exprima opţiunea şi trebuie intervenit pentru salvarea vieţii, sau când pleacă din UPU spre sala de operaţii, în comă indusă.
    E ilogic să spui că ai prezumat consimţământ şi, dacă părintele refuză, poate fi acuzat de rele tratamente asupra minorului

    – relele tratamente asupra minorului sunt reglementate prin art. 197 NCP si se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani. Cuvântul folosit de legiuitor e “punerea în primejdie gravă” a victimei. Nevaccinarea nu aduce primejdii grave în mod echivoc. Expune, dar nu constituie o cauză directă. Agentul patogen e cauza primejdiei grave. Agentul patogen e ubicuu. Statul se poziţionează inegal faţă de cetăţean. Când nu am avut vaccinuri, când fostul ministru al Sănătăţii a refuzat să semneze contracte de achiziţii pe vaccinuri încât să fie pe stoc, putem spune că ar fi putut intra la Art 197.

    Că un părinte, fie prin voinţă fie neputiinţă, nu merge la doctor să vaccineze, nu devine infractor. Proiectul iniţial cuprindea sancţiuni administrative, forma agreată de ministrul Voiculescu avea şi ea un versant pozitiv, includea o formă de reabilitare a părintelui încât să ia decizia informat. Noul proiect formulează prolix, coercitiv, o strategie sortită din start eşecului. Statul nu va putea niciodată să demonstreze măcar un caz de rele tratamente prin nevaccinare. Deci legea nu are valoare.

    – medicii vor fi sancţionaţi dacă iau o poziţie anti-vaccinală. Să îmi fie cu osebire. Nu e treaba MS să se bage în dezbaterea ştiinţifică, medicală, fie ea bine argumentată ori ba. Avem o profesie liberală, avem studii care lasă dovezile empirice să vorbească, dar nu suntem stăpânii adevărului. Dacă un medic alege altă cale, dacă refuză să vaccineze pentru că preferă apa sfinţită, frunza de varză sau lăptişorul de matcă face malpraxis. Nu e nevoie de dublă reglementare. Una e dezbaterea medicală, alta e actul medical. Iar relaţia cu media e liberă, cel mult poate atrage atenţia colegiului medicilor, care poate merge până la ridicarea licenţei de practica. Ce face legea vaccinării e să repete un adevăr anterior valabil.

    – grupurile de experţi judeţene în vaccinologie sunt, pe hârtie, un adaos bun. Doar că se suprapun peste DSP-URI şi DGASPC-uri, includ un pomelnic de doctori şi nu e foarte clar ce ar căuta un psiholog acolo. Spun asta ca probabil singurul psihiatru din România care a făcut lobby pro-vaccinare în ultimii 3 ani, şi care a promis că va vedea ziua când vom avea o lege a vaccinării. O reţea de bune practici în vaccinare nu-i musai să fie un pahar berzelius pentru (şi) mai mulţi bugetari. M-aş fi aşteptat, dată fiind România cea care e, să avem un asistent social.

    – asigurarea stocurilor pe 4 ani reprezintă o întoarcere la cutume (mai) vechi. Numai bine resuscitasem institutul Cantacuzino că ne grăbim înapoi la cuie in sicriu. Bănicioiu amendase ordinul 75, şi scurtase perioada la 2 ani. La cum mătură bolile Europa odată cu valul de migraţie, e greu de crezut că Statul va avea un estimat corect de stoc încât să atingă plafoanele de atriţie la dozele cumpărate, şi rămase neutilizate. Ori banul dat aşa, cu gingăşie, să închidă gura presei că, uite băi, gata, am luat pe 4 ani, mulţumiţi? nu e nici măcar populism, e o golăneală ieftină.

    – toată responsabilitatea pică pe umerii medicului de familie, măgarul de povară al Sănătăţii, către care curg toate hârtiile vieţii introduse prin noua lege. Sunt sigur că abia aştepta. Nu e ca şi cum până acum nu ar fi avut vrafuri de maculatură de completat, adăugăm un dosar cu şină pentru toate pretenţiile cretine ale Casei Naţionale de Asigurări, posesoarea a DOUĂ sisteme informatice, din care nu merge nici unul, pentru centralizarea datelor pacientului, ambele fiind imposibil de racordat la restul/ vezi evidenţa populaţiei etc, pe motiv că au fost făcute pe genunchi, fără o lege a siguranţei cibernetice, într-o ţară unde legile se schimbă abia după ce apar noutăţile, încât să le acomodeze.

    – nu în ultimul rând, registrul naţional de vaccinare, unde ar trebui raportate efectele adverse vaccinale, e o glumă proastă. Cu bune, cu rele, VAERS a reuşit să surprindă, în ei 25 de ani de funcţionare în SUA, şi chestiuni indirecte, care ţin de manevra de vaccinare, reacţii neobişnuite, dar şi chestiuni care ţin de practică uzuală, de calitatea vaccinului etc. Noi, de frica presei şi a gloatei, am renunţat la un RENV autentic, şi propunem unul mai mititel, mai chiomb. Acolo unde presa ar trebui să fie aliat, să promoveze atitudinea cooperantă INCLUSIV in cazurile de accident de vaccinare sau eveniment advers, jucăm Hoţii şi vardiştii, pentru că datele RENV mai mult acoperă decât descoperă lucruri de îmbunătăţit. E un fel al statului de-a-şi fura căciula prin propriile politici de sănătate.

    Băbăeţ, era chiar atât de greu să faceţi o campanie coerentă în mass-media încât să priceapă tot omul ce e aia imunitate de grup (herd immunity), principalul responsabil pentru epidemia de rujeolă, prin absenţă? Nu-mi place un stat leneş, care aruncă mâţa peste gard. Au muncit doctorii ăia prin Timiş şi Arad de le-a ieşit pe nas din cauza unor vaideei de la Centru, fără plată ore suplimentare fără nimic, în timp ce Ministerul, ca Dumnezeu, stătea şi se uita. Aferim!”

  • Ministerul Sănătăţii: Proiectul legii vaccinării va fi finalizat în următoarele zece zile

    “Proiectul legii vaccinării se află în stadiu de avizare, prin urmare pot fi aduse în continuare modificări la acest proiect. (…) În perioada de 45 de zile cât timp proiectul va fi în dezbatere publică, se vor aştepta observaţiile tuturor persoanelor şi instituţiilor interesate. În următoarele zece zile Ministerul Sănătăţii va finaliza acest proiect, urmând apoi publicarea lui la secţiunea transparenţă decizională”, se arată într-o informare a Ministerului Sănătăţii remisă luni agenţiei de presă MEDIAFAX.

    Ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a declarat vineri că legea vaccinării se află în stadiul de avizare şi că prevede, printre altele, ca părinţii să aibă obligaţia de a se informa înainte de a decide să dacă îşi vaccinează sau nu copiii, fiind prevăzute sancţiuni pentru lipsa de informare.

    “Legea vaccinării este în stadiu de avizare, este practic finalul. Are trei capitole mari, importante. Pe de o parte ne dă baza legală pentru asigurarea stocurilor de vaccinuri, ceea ce este esenţial. Dacă ai baza legală atunci poţi să faci rezerve, dacă ai rezerve atunci nu mai rămâi fără vaccinuri. Al doilea lucru pe care îl face- ne asigură că există responsabilităţi foarte clare pentru fiecare, fie că vorbim de medicul de familie, fie că comisiile judeţene de vaccinare, fie că vorbim despre Ministerul Sănătăţii şi celelalte instituţii. Al treilea lucru pe care îl face foarte clar- stabileşte care sunt responsabilităţile ministerului, pentru eventualele efecte secundare pe care pentru prima dată Ministerul Sănătăţii le va recunoaşte. Va spune da, dacă există efecte secundare, ministerul îşi asumă responsabilitatea şi de asemenea care sunt responsabilităţile părinţilor, anume de a fi informaţi, de a lua decizia. Vor putea lua decizia să nu vaccineze copilul, respectiv să stabilească un plan de vaccinare, dar asta numai după ce se vor informa. Legea presupune obligaţia familiei de a se informa. Există sancţiuni, dar se referă strict la obligativitatea de a fi informat, de a lua o decizie informată”, a declarat vineri Vlad Voiculescu, fiind prezent la Centrul de Transfuzii Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A fost confirmat şi al treilea deces cauzat de rujeolă/ Oficiali: Legea vaccinării este pe circuit în minister, pentru avizări şi va fi pusă în dezbatere publică

    “În această dimineaţă a fost confirmat cel de al treilea deces din cauza rujeolei. Institutul Cantacuzino ne-a comunicat faptul că în urma analizelor a ieşti acest virus ca şi cauză a decesului”, a declarat Valentin Popescu, purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii.

    Precizările vin după ce, miercuri, instituţia a anunţat că în România au fost înregistrate 675 de cazuri de rujeolă în decursul a opt luni, anul trecut fiind înregistrate doar şapte cazuri de îmbolnăvire. Trei copii au decedat din cauza virusului, al treilea caz fiind confirmat joi de medici.

    Ministerul Sănătăţii a menţionat că a fost declarată epidemia după ce s-au făcut toate analizele şi anchetele epidemiologice necesare, menţionând că principala problemă este faptul că părinţii nu îşi vaccinează copiii.

    “Nu există probleme cu distribuţia vaccinului ROR (n.r. împotriva rujeolei) , au existat sincope dar nu majore. Există suficient vaccin pentru vaccinarea tuturor copiilor de 1 an şi 7 ani, sunt 380.000 de doze disponibile”, a explicat Valentin Popescu.

    “Este o problemă faptul că în mediul rural numărul medicilor de familie este foarte mic. De aceea, pentru perioada următoare se va încerca să se găsească soluţii cu mediatorii sanitari pentru a se ajunge în aceste comunităţi care nu au acces la medici, pentru a le explica care este situaţia, pentru a le recomanda să meargă la medic pentru vaccinare. Legea vaccinarii este pe circuit în minister, pentru avizări iar în perioada următoare va fi pusă în dezbatere publică. Va exista obligaţia ca vaccinurile să fie tot timpul în stoc astfel încât copiii să nu rămână nevaccinaţi”, a mai spus purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii.

  • Nu Olivia Steer e de vină pentru epidemia de rujeolă. Câteva observaţii într-un moment de isterie naţională

    Nu sunt de acord cu teoriile Oliviei Steer. Nu cred că vaccinul duce la autism , cum nu cred că un neuron vânjos vindecă o boală cruntă cum e cancerul. Mi se pare însă prea mult ca doamna Steer să fie executată public pe motiv că ar fi şefa unei secte care ne omoară copiii.

    După comunicatul Ministerului Sănătăţii care anunţă oficial o epidemie de rujeolă şi condamnă „campaniile iresponsabile” împotriva vaccinării, apariţia Oliviei Steer într-o emisiune tv a declanşat un adevărat jihad pe reţelele de socializare.

    Citeşte aici de ce nu Olivia Steer e de vină pentru epidemia de rujeolă. Câteva observaţii într-un moment de isterie naţională

     

  • Rafila: Cei care se ocupă de legea vaccinării, reclamaţi că şi-au permis să lucreze la aşa ceva

    “Dezbaterea făcută pe surse a produs foarte multe reacţii. Am aflat că cei din grupul de lucru am fost reclamaţi la diferite instituţii ale statului pentru că ne-am permis să lucrăm la aşa ceva (…). În momentul în care au început dezbaterile, au fost luări de poziţie, fără ca proiectul să fie cunoscut”, a spus Alexandru Rafila, la dezbaterea cu tema “Vaccinarea în România – act de prevenţie obligatoriu sau recomandat?”, organizată de Asociaţia Pro Imunizare, în parteneriat cu Societatea Română de Microbiologie şi cu sprijinul Biroului OMS România.

    Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie şi membru în Comitetul Permanent al Biroului Regional al OMS Europa, a adăugat că anumite aspecte pot fi corectate înainte de lansarea acestui proiect în dezbatere publică, precizând că până acum singurele lucruri care au fost discutate au fost cele legate de principiile acestei legi, fără să se discute despre sancţiuni în mod detaliat.

    Preşedintele Societăţii Române de Microbiologie a mai spus că proiectul de lege va trece prin Guvern şi apoi prin Parlament, precizând că sănătatea publică nu poate fi responsabilitatea unui singur partid, ci trebuie să fie responsabilitatea tuturor.

    Dezbaterea cu tema “Vaccinarea în România – act de prevenţie obligatoriu sau recomandat?”, organizată de Asociaţia Pro Imunizare, în parteneriat cu Societatea Română de Microbiologie şi cu sprijinul Biroului OMS România, se înscrie în cadrul celei de-a IV-a ediţii a Forumului Naţional “Stop gripa”.

    Specialiştii au propus un proiect privind vaccinurile obligatorii pentru copii, care include şi sancţiuni, dar este un draft care ar putea să fie finalizat, probabil, până la sfârşitul anului, spunea ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, precizând că proiectul ar putea intra în vigoare, probabil, în a doua jumătate a anului viitor.

    Proiectul propus de specialişti, prezentat de Hotnews, prevede că vor deveni obligatorii opt vaccinuri administrate la copii – împotriva hepatitei B, a difteriei, tetanosului, pertussis, poliomielitei, rujeolei, oreionului şi rubeolei. De asemenea, şi BCG, vaccinul contra formelor grave de tuberculoză, ar urma să fie inclus în categoria celor obligatorii.

    Potrivit proiectului, “pentru vaccinările obligatorii, informarea părintelui este obligatorie, iar consimţămantul este prezumat”. Astfel, părinţii vor trebui să semneze o declaraţie dacă refuză să-şi vaccineze copilul, în caz contrar considerându-se din oficiu că este de acord cu vaccinarea.

    Înscrierea copiilor în gradiniţe şi scoli, de stat sau private, s-ar putea face, conform propiectului propus de specialişti, doar după prezentarea de către părinţi a dovezii imunizării copilului cu vaccinurile care previn bolile precizate, excepţie făcând copiii care “fac dovada contraindicaţiilor medicale definitive pentru anumite vaccinari”.

    Dacă la înscrierea la gradiniţă sau la şcoală părinţii nu vor putea prezenta dovada vaccinării complete, vor trebui să aducă de la Comisia Judeţeana de Vaccinare un document în care să fie precizate clar datele de recuperare în următorul an a vaccinării cu vaccinurile care previn bolile precizate. În aceeaşi perioadă, părinţii vor beneficia de explicaţii şi consiliere din partea specialiştilor în privinţa vaccinării.

    Dacă nici după un an vaccinarea nu va fi completă, gradiniţa/şcoala nu-l mai poate înscrie pe copil, iar directorul unităţii de învăţământ are obligaţia de a aduce cazul în atenţia comisiei judeţene de vaccinare. Copilul va putea fi înscris la gradiniţă/şcoală doar dupa ce medicul de familie va scrie pe adeverinţă “antecedente vaccinale complete corespunzătoare vârstei”. Vaccinările obligatorii se fac doar în unităţile medicale autorizate, conform documentului citat.

    Proiectul de lege prevede explicit ca o responsabilitate a părinţilor “asigurarea vaccinărilor complete corespunzătoare vârstei pentru vaccinarile obligatorii în scopul asigurării dreptului la sanătate”. Cu toate acestea, la capitolul amenzi, părinţii nu sunt vizaţi, amenzi fiind prevazute doar pentru instituţiile care au responsabilităţi în procesul vaccinării.

    Amenzi de la 5.000 de lei la 10.000 de lei ar putea primi: grădiniţele şi şcolile care acceptă înscrierea copiilor fără adeverinţa din partea medicului care să ateste vaccinarea corespunzătoare vârstei (exceptaţi sunt copiii cu contraindicaţie medicală definitivă), direcţiile de sănătate publice care nu asigura păstrarea în condiţii frigorifice adecvate a vaccinurilor, medicii de familie şi medicii implicaţi în activităţile de vaccinare, dar care nu respectă prevederile legale şi se află la a treia abatere.

    Amenzi de la 2.500 de lei la 5.000 de lei ar putea primi autorităţile locale care nu identifică situaţiile de neglijare medicală a copilului, iar amenzi de la 1.000 la 2500 de lei vor primi şcolile care încalcă legea menţinând în colectivitate copiii nevaccinaţi la un an de la stabilirea calendarului de recuperare a vaccinării şi care nu anunţă această situaţie comisiei judeţene de vaccinare (excepţie sunt copiii cu contraindicaţie medicală definitivă).

    Amenzi de la 500 la 1.000 de lei ar putea primi direcţiile de sănătate publică, medicii de familie şi şcolile care nu suspendă copiii nevaccinaţi în cazul apariţiei unor focare de epidemie. Constatarea şi aplicarea amenzilor se face de către direcţiile judeţene de sănătate publică.

    Proiectul de lege prevede obligativitatea medicilor de familie şi a medicilor din maternităţi (publice şi private) de a asigura vaccinarea corectă a copiilor. Dacă medicii, farmaciştii şi asistenţii medicali nu vor transmite în media şi părinţilor informaţii “corecte şi dovedite ştiinţific” legate de vaccinare, atunci vor fi sanctionaţi de către Colegiul Medicilor, care va sancţiona şi sesiza autorităţile abilitate şi în cazul falsificării documentelor medicale legate de vaccinare.

    În afara vaccinurilor obligatorii menţionate, proiectul de lege prevede alte trei categorii de vaccinuri: cele pentru situaţii speciale (epidemii), cele pentru grupe populaţionale de risc (anumiţi bolnavi cronici) şi vaccinuri opţionale. Cu excepţia ultimei categorii, finanţarea vaccinării se face din fondurile Ministerului Sănătaţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

    Acest proiect de lege a fost elaborat în urma unei scăderi a vaccinării copiilor în Bucureşti – cu 19% mai puţini copii vaccinaţi în 2014 faţă de 2013. Fenomenul, prezent şi în alte câteva judeţe, dar nu atât de pronunţat ca în Bucureşti, este cauzat de discontinuităţile în aprovizionarea medicilor cu vaccinuri, informării greşite a populaţiei şi refuzului părinţilor de a-şi vaccina copiii.