Discutia despre transplantul de organe poate parea cazuta din
avion, atat timp cat painea pentru a doua zi e problema de baza in
cele mai multe dintre familiile din Romania. Citam in primavara
acestui an un studiu al Guvernului din care reiesea ca un sfert
dintre cetateni nu au bani nici macar pentru strictul necesar, iar
patru din zece traiesc cu bani de la o luna la alta. De mentionat
ca studiul fusese realizat inainte ca efectele crizei sa se resimta
cu adevarat. Si totusi, chiar in clipa cand cititi aceste randuri,
un bolnav, tanar sau in varsta – nu conteaza, pentru ca vorbim de o
viata de om – asteapta pe patul de spital ficatul sau rinichiul de
care atarna ultima lui sansa. Iar chestiunea donarii de organe a
revenit in atentia opiniei publice dupa ce Ministerul Sanatatii a
anuntat ca din 2011 va emite cardurile de sanatate pentru
populatie. Proiectul de lege prevede, printre altele, si inscrierea
pe cardul national de sanatate a calitatii de donator de organe.
Iar pentru cei care nu doresc sa doneze va decide in cele din urma
familia.
Cand am intrebat-o pe Stela, o tanara de 23 de ani, daca si-ar
dona organele dupa moarte, privirea ei s-a ferit instantaneu de
ochii mei. Zice ca nu prea stie daca ar face sau nu un asemenea
gest, dar inclina spre un raspuns negativ: “Eu cred mult in faptul
ca trebuie sa te duci intreg pe lumea cealalta si ma gandesc mult
la reincarnare”. E ceea ce o retine, insa, intrebata ce verdict le
va da celor care ii vor cere pozitia in mai putin de doua luni
pentru cardul de sanatate, raspunde: “O sa-i intreb daca pot sa
spun <nu> si apoi sa revin”. Motivul invocat de Stela pare
ciudat, dar macar ea are un motiv, atata vreme cat jumatate dintre
romanii care refuza donarea raspund sec “nu stiu” la intrebarea de
ce refuza.
Opinia Stelei e impartasita de multi respondenti ai
Eurobarometrului realizat de Comisia Europeana. Mai exact,
neincrederea in sistem si teama de manipularea corpului uman sunt
motivele principale invocate de europenii care sunt contra donarii
de organe. Totusi, aproape o treime din cei ce se impotrivesc
donarii propriilor organe sau ale rudelor sunt incapabili sa
gaseasca un motiv logic de a justifica refuzul. Privind inspre
Romania, putem observa o situatie cel putin surprinzatoare, cat
timp doar unul din trei romani si-ar dona organele, iar 17% dintre
subiecti raspund cu “nu stiu” la intrebarea “din ce motiv nu doriti
sa va puneti la dispozitie organele pentru transplant”. Un alt
raspuns dat de concetatenii nostri face trimitere la cele sfinte,
iar ponderea celor ce refuza sa doneze din motive religioase este
de 17%, cea mai mare pe ansamblul UE.
Intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, sociologul Mircea Kivu
sustine ca educarea oamenilor in legatura cu transplantul de organe
a inceput in Europa Occidentala in urma cu 30 de ani, in timp ce,
la noi, exista nenumarate semne de intrebare legate de conditiile
in care se face. Sau, mai precis, e vorba de o lipsa de informare,
pe de-o parte, dar si de un grad scazut de solidaritate fata de cei
din jur. “Transplantul e un caz extrem, dar nu vorbim de
solidaritate nici macar in situatii simple, cum ar fi protestele
sindicale.” Potrivit sociologului, spiritul de solidaritate e mai
redus in randul romanilor pentru simplul fapt ca dupa zeci de ani
de comunism in care s-a indus o falsa imagine a solidaritatii s-a
ajuns brusc in extrema cealalta, cand “nimanui nu-i mai pasa de
nimeni”. Kivu constata si absenta unui punct de vedere ferm al
Bisericii Ortodoxe Romane, care a sugerat ca nu ar fi tocmai in
favoarea acestor transplante. Iar in lipsa unei reactii ferme a
inaltilor prelati, apartinatorii pacientului aflat la limita
supravietuirii refuza recoltarea organelor sale, din motive
religioase.
