BusinessMagazin

Tag: serviciu

  • Afacerea care vrea să cucerească o piaţă de 38 milioane de dolari

    Compania americană Zume Pizza speră astfel să se aşeze confortabil într-o zonă dominată de Pizza Hut, Dominos Papa Johns şi Little Caesar care împreună deţin 40% dintr-o piaţă de 38 de milioane de dolari.

    Camionul pentru livrări al celor de la Zume Pizza, proaspăt lansat, este echipat cu 56 de cuptoare special gândite să garanteze livrarea unui produs tocmai scos din cuptor.

    Fondatorii Julia Collins şi Alex Garden spun că au ales să se focuseze pe acest domeniu datorită creşterii uriaşe a comenzilor pe mobil şi a cererii tot mai mare de mâncare livrată direct la domiciliu sau la birou.

    În SUA, numărul comenzilor pe livrări de mâncare creşte de 300 de ori mai repede comparativ cu cel din restaurante.

    Zume Pizza foloseşte tehnologia “Baked on the Way”. Când clientul plasează comanda, pizza este deja precoaptă într-un cuptor puternic, apoi încărcată în cuptoarele din camion, care sunt programate să finalizeze coacerea cu patru minute înainte de a ajunge la destinaţie. Clientul poate savura astfel o pizza crocantă, neezistând riscul îmbibării produsului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Afacerea care vrea să cucerească o piaţă de 38 milioane de dolari

    Compania americană Zume Pizza speră astfel să se aşeze confortabil într-o zonă dominată de Pizza Hut, Dominos Papa Johns şi Little Caesar care împreună deţin 40% dintr-o piaţă de 38 de milioane de dolari.

    Camionul pentru livrări al celor de la Zume Pizza, proaspăt lansat, este echipat cu 56 de cuptoare special gândite să garanteze livrarea unui produs tocmai scos din cuptor.

    Fondatorii Julia Collins şi Alex Garden spun că au ales să se focuseze pe acest domeniu datorită creşterii uriaşe a comenzilor pe mobil şi a cererii tot mai mare de mâncare livrată direct la domiciliu sau la birou.

    În SUA, numărul comenzilor pe livrări de mâncare creşte de 300 de ori mai repede comparativ cu cel din restaurante.

    Zume Pizza foloseşte tehnologia “Baked on the Way”. Când clientul plasează comanda, pizza este deja precoaptă într-un cuptor puternic, apoi încărcată în cuptoarele din camion, care sunt programate să finalizeze coacerea cu patru minute înainte de a ajunge la destinaţie. Clientul poate savura astfel o pizza crocantă, neezistând riscul îmbibării produsului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O asistentă medicală a murit de epuizare, la sfârşitul unei ture

    Conducerea Spitalului de Pediatrie din Sibiu a deschis o anchetă după ce o asistentă medicală a murit, iar cauza decesului ar fi epuizarea.

    Drama prin care trece familia asistentei a impresionat sute de oameni. Femeia, în vârstă de 30 de ani, ar fi murit din cauza epuizării, susţin rudele acesteia, precizând că decesul a avut loc la scurt timp după ieşirea din tură de la spital, scrie oradesibiu.ro.

    Femeia s-a simţit rău timp de o săptămână şi chiar i s-a spus să nu mai vină la serviciu, însă aceasta ar fi refuzaţ potrivit directorului Spitalului de Pediatrie Sibiu, Stelian Banciu.

    „Ce ştim deocamdată este că încă de luni, când a intrat în tură, cu o săptămână înainte de deceş colegele au văzut că nu se simte bine, iar a doua şi a treia zi, respectiv marţi şi miercuri, a avut liber. Joi a venit la serviciu, însă nu se simţea bine. I s-a spus să nu mai vină vineri, dar a intrat în turele de noapte sâmbătă şi duminică. Sâmbătă nu s-a simţit bine, dar a insistat să îşi facă şi tura de duminică, pentru că, de luni, ar fi urmat să intre în concediu”, a declarat sâmbătă, dr. Stelian Banciu, directorul Spitalului de Pediatrie din Sibiu, conform Mediafax.

    Întrebat dacă din cauza lipsei de personal asistenta nu a putut să îşi ia liber, dr. Banciu a spus că există, într-adevăr, lipsă de personal, însă nu s-a pus niciodată problema ca un angajat să nu îşi poată lua concediu medical din acest motiv.

    Una dintre mămicile care erau internate în Spitalul de Pediatrie din Sibiu şi care a vorbit cu asistenta care a decedaţ ar fi auzit şi cum aceasta spunea nu îşi poate lua liber.

    „Nu pot să îmi iau liber, dau peste cap tot graficul de luna aceasta – acestea au fost vorbele spuse de asistenta care vorbea la telefon. Asta se întâmpla duminică seara. Era vizibil de sâmbătă seara că nu se simţea bine şi abia se ţinea pe picioare. Am îndrăznit să o întreb dacă se simte atât de rău de ce nu stă măcar o zi – două acasă. Mi-a răspuns că nu poate căci nu există personal de rezervă. Cu toate acestea, după ce a terminat tratamentele a deschis uşa salonului şi ne-a spus să mergem la ea pentru orice avem nevoie, la orice oră.(…) Duminică seara a apărut din nou la muncă şi lucrurile au decurs la fel ca sâmbătă.

    Singura schimbare a fost că ea se simţea mai rău. Luni dimineaţa a ieşit din tură şi a plecat cu soţul, care a venit să o aştepte.(…) A făcut stop cardio-respirator în maşină şi, cu toate eforturile celor de la Urgenţe, nu s-a mai putut face nimic. Avea 30 de ani iar acasă o aştepta un copilaş de 3 ani”, a scris femeia pe un grup de facebook, dedicat mamelor care îşi internează copiii la Pediatrie, în Sibiu.

    Primul medic care a luat atitudine în acest caz este şeful secţiei Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, care spune că a „pierdut un om de echipă”.

    Cititi mai multe pe www.radioresita.ro

  • Facebook a lansat Marketplace, un nou serviciu de anunţuri gratuite

    Serviciile precum eBay, OLX sau Okazii ar trebui să fie îngrijorate, întrucât Facebook a anunţat astăzi deschiderea Marketplace, o nouă componentă pentru vânzăre şi cumpărare de produse între utilizatori.

    Asemeni tuturor componentelor Facebook, experienţa de utilizare se doreşte a fi una socială, unde vânzătorii şi cumpărătorii pot comunica mai uşor decât pe alte platforme, potrivit Go4it.

    Primul pas în direcţia Marketplace a fost introducerea funcţionalităţii „Sell” în cadrul grupurilor de Facebook, aceasta bucurându-se de un succes enorm la nivel global. Facebook susţine că 450 de milioane de utilizatori vizitează în fiecare lună astfel de grupuri, sugerând că este o mare nevoie de o soluţie centralizată, cu funcţii dedicate pentru căutare şi interacţiune.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noua opţiune din aplicaţia UBER rezolvă cea mai mare problemă a clienţilor de taxi

    Compania americană Uber, care le pune la dispoziţie utiliza­torilor de smartphone-uri un ser­viciu de transport alternativ taxiurilor, are în plan să îşi extindă prezenţa pe plan local, urmând să lanseze serviciul şi în al treilea oraş din ţară – Timişoara, Braşov sau Iaşi – până la finalul anului.

    Totodată Uber va ataca anul acesta şi segmentul corporate din România prin introducerea unui nou serviciu.  Compania americană a intrat pe piaţa locală în februarie 2015, iar în august anul acesta a lansat serviciul şi în Cluj-Napoca, aplicaţia mobilă având în prezent circa 110.000 de utilizatori, potrivit lui Alexandra Corolea, purtător de cuvânt al Uber pentru zona Balcani, invitată la ZF Live.

    Noua opţiune din aplicaţia UBER rezolvă cea mai mare problemă a clienţilor de taxi

  • Investiţi în brand! Este mai puternic decât cei care fac produsul

    De aceea, cei de la vânzări câştigă mai bine decât cei din „producţie“, decât cei care fac produsul propriu-zis. Dacă extindem puţin discuţia, ajungem la marcă, brand şi produs. Ani de zile am trăit cu iluzia că produsul este mai important şi înţelegem acum că brandul este mai puternic. Un produs sau un serviciu de o calitate mai slabă poate face mai mulţi bani, poate rezista mai mult, dacă are un brand bun. Poţi face produsul în România, în Moldova sau în China (un bun furnizor pentru Dedeman) şi în orice moment găseşti pe cineva să-l execute. Un brand se construieşte mai greu. Americanii fac produsele unde este mâna de lucru mai ieftină, dar bagă sume uriaşe în marketing, în imagine, în brand. Acolo este cea mai mare valoare adăugată şi prin asta cuceresc pieţele lumii.

    Poate jumătate din componentele unui BMW sau ale unui Mercedes sunt făcute în România: volanul la Bistriţa, motorul la Sebeş, cauciucurile la Timişoara, o piuliţă la Sibiu sau tapiţeria la Ploieşti. Dar brandul este german, iar acest lucru face toţi banii, nu contează unde sunt făcute componentele. Iar maşinile germane au cea mai mare marjă din industria de componente auto (ironic, Dacia, o maşină low-cost, are o marjă care se apropie de cele ale brandurilor premium).

    Brandul, povestea lui, spusă zi de zi, an de an, duce produsul mai departe şi îi asigură supravieţuirea. De asemenea, puterea brandului aduce o marjă mai mare pentru produs, ajutându-l să facă faţă competiţiei.

    Noi tot ne mândrim că avem produse bune, româneşti, începând de la roşii, mere, pâine până la haine, costume, pantofi versus ce ne aruncă Occidentul. Cum pot românii să cumpere mere poloneze în loc de mere româneşti de la supermarket? Cum se poate duce tineretul din ziua de astăzi la cârpele de la H&M versus cunoscutele rochii de pe Lipscani sau Calea Victoriei?

    Ce pantofi de piele se făceau pe vremuri la Guban (Timişoara) comparativ cu pantofii din ziua de astăzi, pe care îi porţi o lună şi se rup! Ce maşină bună era Dacia făcută în anii ’70! Ce cămăşi făcea Ceauşescu şi cum sunt cele de astăzi, când le speli o dată şi deja se scămoşează! Ce bere era înainte şi ce bere este acum! Fiecare dintre noi a auzit aceste remarci. Produsele de pe vremea comunismului erau mult mai bune decât cele de astăzi.

    După ’90, multe companii au trăit cu iluzia că este de ajuns să faci un produs şi se vinde de la sine. Nimeni nu-şi punea problema concurenţei, nimeni nu-şi punea problema preţului sau a brandului. Marketingul era o noţiune abstractă, doar un capriciu.

    Când s-a dat liber la importuri, o treime din economia românească s-a trezit că românii nu le mai cumpără produsele. Consumatorii au început să facă comparaţii şi să aibă opţiuni. Decizia lor a fost cruntă pentru produsele româneşti. Foarte multe dintre ele nu au făcut faţă schimbării timpurilor, erau depăşite de vremuri, pentru că între timp au venit alte generaţii. Nu aveau ambalaj, nu aveau culoare, nu aveau sclipici, nu aveau un brand.

    Românii care au preluat companiile în procesul de privatizare, de multe ori directorii fabricilor în perioada comunistă, nu au ştiut ce să facă cu produsele mai departe (poate nici nu-şi propuneau lucrul acesta), pentru că ei îşi concentrau atenţia numai pe partea de producţie. Asta ştiau să facă. Dar dincolo de poarta fabricii era o altă lume, pe care nu o cunoşteau, mult mai dură, cea a consumatorului, a celui care îţi validează produsul prin achiziţia lui. De investiţie în brand nici nu se punea problema, pentru că era considerată o cheltuială inutilă care nu aduce niciun venit palpabil.

    Treptat, multe nume româneşti au ieşit din piaţă, au ajuns la fier vechi, la propriu şi la figurat.

    Pe piaţă însă au apărut alte nume, dincolo de cele străine, care şi-au făcut loc. Noii antreprenori români au început să-şi construiască brandurile de la zero, din necesitatea de a se face cunoscuţi. Mulţi le-au dat o poveste – numele lui, numele fetiţei, numele soţiei, un nume găsit la întâmplare într-o carte sau un nume străin, care dădea mai bine decât un nume românesc. Dacă era un nume german era perfect.

    Brandurile româneşti noi, apărute după ’90, au câştigat teren pentru că a trebuit ca proprietarii să investească în ele pentru a le face cunoscute. De aceea, ei sunt mai bine pregătiţi pentru lupta de zi cu zi cu competiţia. Odată cu criza, pe piaţă există un trend al consumatorilor români de a cumpăra într-un spirit de solidaritate brandurile româneşti. O parte din antreprenorii români au înţeles acest lucru şi au investit în marketing. Alţii au tăiat bugetele şi au pierdut teren în piaţă. Multinaţionalele care aveau în portofoliu branduri româneşti au început să reinvestească în ele pentru a nu pierde schimbarea din mintea consumatorilor. Nu de multe ori, privirea consumatorilor se îndreaptă fără niciun cost către brandurile româneşti. Această fereastră poate ţine încă alţi câţiva ani.

    De aceea este important ca antreprenorii români să investească acum în brandurile lor, să le spună povestea, să le dea o valoare în mintea românilor. O investiţie acum, chiar dacă nu va produce vânzări de mâine, va asigura supravieţuirea unui brand şi a unei afaceri.

  • Omul care face bani din singurătatea altora. Acum a angajat şi alţi oameni pentru că nu făcea faţă cererii

    Cu toţii ştim că există persoane care plimbă câinii pentru alţii care nu au timpul pentru aşa ceva şi sunt plătiţi pentru asta. În Los Angeles a apărut primul serviciu de “plimbat oamenii”, scrie The Guardian. Chuck McCarthy a lansat un serviciu prin care acesta se plimbă şi vorbeşte cu străinii. Cine vrea să apeleze la serviciile lui trebuie să plătească 7 dolari pe milă.

    Ideea i-a apărut lui McCarthy în urmă cu câteva luni şi o vedea ca pe o modalitate de a face ceva bani în plus, având în vedere că bărbatul, care este actor, nu-şi găseşte de muncă. “Am făcut plimbări aproape în zilnic săptămâna trecută. Am avut şi clienţi care au revenit, ceea ce este de dorit”, a spus el. Acesta îşi promovează serviciul pe pagina de facebook, dar şi prin afişe lipite prin oraş.

    “Încerc să ascult mai mult, decât să vorbesc. Discutăm lucruri minore, de suprafaţă de cele mai multe ori. Chiar şi aşa cred că este terapeutică discuţia”, mărturiseşte el.

    Afacerea a început să înflorească şi chiar a angajat alţi oameni din diferite părţi ale oraşului pentru că nu făcea faţă cererii. Cu toate acestea, el nu opreşte un procent din veniturile celorlalţi “plimbători” până nu-şi stabileşte un business plan. Ideea lui deja s-a răspândit în Israel, Marea Britanie sau New York 

  • Omul care face bani din singurătatea altora. Acum a angajat şi alţi oameni pentru că nu făcea faţă cererii

    Cu toţii ştim că există persoane care plimbă câinii pentru alţii care nu au timpul pentru aşa ceva şi sunt plătiţi pentru asta. În Los Angeles a apărut primul serviciu de “plimbat oamenii”, scrie The Guardian. Chuck McCarthy a lansat un serviciu prin care acesta se plimbă şi vorbeşte cu străinii. Cine vrea să apeleze la serviciile lui trebuie să plătească 7 dolari pe milă.

    Ideea i-a apărut lui McCarthy în urmă cu câteva luni şi o vedea ca pe o modalitate de a face ceva bani în plus, având în vedere că bărbatul, care este actor, nu-şi găseşte de muncă. “Am făcut plimbări aproape în zilnic săptămâna trecută. Am avut şi clienţi care au revenit, ceea ce este de dorit”, a spus el. Acesta îşi promovează serviciul pe pagina de facebook, dar şi prin afişe lipite prin oraş.

    “Încerc să ascult mai mult, decât să vorbesc. Discutăm lucruri minore, de suprafaţă de cele mai multe ori. Chiar şi aşa cred că este terapeutică discuţia”, mărturiseşte el.

    Afacerea a început să înflorească şi chiar a angajat alţi oameni din diferite părţi ale oraşului pentru că nu făcea faţă cererii. Cu toate acestea, el nu opreşte un procent din veniturile celorlalţi “plimbători” până nu-şi stabileşte un business plan. Ideea lui deja s-a răspândit în Israel, Marea Britanie sau New York 

  • Reacţie la trădare

    Clienţii sunt pentru companii doar cifre seci în tabele sau Powerpoint-uri, iar imaginea zugrăvită în reclame diferă radical. Cum te poţi proteja când cei în care ai avut încredere, cucerindu-ţi sufletul şi banii, te trădează?

    Fiecare dintre noi a cumpărat un produs sau un serviciu de la o anumită companie pentru un anumit motiv. Pentru necesitate, pentru preţ, pentru marcă, pentru reclamă, pentru culoare, pentru un vânzător, pentru o cunoştinţă, pentru proximitate etc.

    De-a lungul anilor, proprietarul produsului sau serviciului se schimbă şi de foarte multe ori acest lucru ne produce o stare de nervozitate. Spre exemplu, am început cu un depozit sau un credit la o bancă şi peste cinci ani ne-am trezit că am fost „vânduţi“ unei alte bănci. În cazul unui depozit, opţiunea de ieşire din contract este simplă.

    În cazul unui credit trebuie să dai banii înapoi dacă „nu îţi place de faţa“ noului proprietar al obligaţiei tale şi vrei să te muţi în altă parte, o operaţiune care este mult mai complicată.

    Ai început cu ABN Amro, celebra bancă olandeză pe care mulţi clienţi din România o regretă şi acum, şi te-ai trezit că eşti la RBS Bank, cu alte proceduri, cu alte reguli, poate cu alţi şefi. Între timp, nici RBS nu mai este pe piaţa românească şi ai ajuns la UniCredit. Ai început cu Citibank, ai crezut în produsul lor de credit de consum şi ai ajuns la Raiffeisen. Ai început cu HVB şi ai ajuns la UniCredit. Ai început cu rozul de la Millennium şi au ajuns la verdele de la OTP. Iar lista de exemple poate continua.

    Durerea este mai mare atunci când obligaţia ta, unde eşti restant, este vândută unui recuperator de credite care te bombardează cu telefoane. (Guvernul tocmai a aprobat o ordonanţă prin care recuperatorii nu te mai pot suna când eşti la muncă.) Dacă trecem la asigurări, ai început cu o poliţă AXA, celebrul grup francez, pentru că ai crezut în ceea ce-ţi spuneau – că sunt aici pe termen lung – şi totuşi contractul tău a ajuns în portofoliul unei companii austriece. Bine că n-ai ajuns la Astra, care voia să cumpere portofoliul de clienţi şi poliţe strâns de francezi în România în trei ani.

    Prin 2000 ai început să fii client al AIG, celebrul gigant american din domeniul asigurărilor, dar între timp, după criză, ai ajuns la Metlife. Să nu uităm de celebrul grup britanic Aviva, care a eşuat pe piaţa românească. Când intră pe piaţă, fiecare companie dă totul din ea, prezentându-se în cele mai frumoase culori şi cu cele mai bune reclame care să mişte inimile şi creierul. Dacă sunt copii în clipuri, cu atât mai bine. Toţi îţi spun că istoria este de partea lor şi că nimic nu s-ar putea întâmpla în viitor. Iar tu crezi.

    Cu cât semnezi mai multe acte, când cumperi un produs sau un serviciu, cu atât conştientizezi că lucrurile sunt în regulă. Paragraful care îţi spune că firma te poate vinde se pierde printre celelalte sute de articole ale contractului. Vânzătorul se uită în ochii tăi, îţi zâmbeşte gândindu-se mai mult la bonusul lui decât la serviciul pe care ţi l-a vândut şi la derularea contractului.

    Azi este un vânzător acolo, mâine poate să fie la concurenţă şi să te sune să-ţi spună că are un produs mai bun pentru tine şi poate te gândeşti la acest lucru. Adică el îţi spune că primul produs pe care ţi l-a vândut nu este cel mai bun, ci are un altul şi mai bun, care este exact ce ţi se potriveşte. Să vedeţi când un vânzător pleacă cu tine, un număr şi un telefon dintr-o bază de date, la a treia companie şi te sună din nou pentru o întâlnire.

    Vânzătorii nu au suflet, fiecare client fiind doar un număr şi o cifră demografică, o literă a categoriei profesionale sau un interval salarial. Şefii îi întreabă în fiecare zi cât au produs astăzi, o formulare extrem de cinică la adresa clienţilor, care sunt văzuţi în Excel-uri şi în PowerPoint-uri; imaginea diferă radical faţă de ceea ce zugrăvesc reclamele.

    Businessul e business şi nu trebuie să existe sentimente, aşa spune legea capitalismului.

    Poate aşa ar trebui să se uite şi clienţii când cumpără ceva. Dar cum te poţi proteja de „trădare“? Poţi să ceri discount atunci când compania te vinde altcuiva? Ţi-l dă cineva? Dacă vrei tu să ieşi dintr-un contract, eşti penalizat la sânge. Gândiţi‑vă numai la poliţele de asigurare cu acumulare. Sau cum a fost la rambursarea anticipată a unor credite.

    Poţi să protestezi pe Facebook sau pe alte reţele de socializare manifestându-ţi nemulţumirea că eşti doar un număr? Te poţi duce la ANPC, ASF sau BNR pentru cazurile de servicii financiare? Ei te protejează mai greu, pentru că legea nu te protejează pe tine, cumpărătorul iniţial de bună-credinţă, care chiar ai crezut în ceea ce ţi-a vândut reclama sau simplul agent.

    Dacă fiecare s-ar proteja într-un fel sau altul, punând mai multe întrebări, manifestându-şi reticenţa cu voce tare în faţa vânzătorului şi nu ulterior, „post-mortem“, în discuţiile din familie, dacă ai sta un pas înapoi faţă de reclame, poate şi pieţele şi jucătorii ar fi mult mai curaţi şi nu ar exista atât de multe trădări. 

  • Simona Halep, învinsă în decisiv de Serena Williams în sferturile US Open: “A fost cel mai bun meci pe care l-am făcut vreodată în faţa ei”

    Partida a durat două ore şi 14 minute. Simona Halep a câştigat un singur punct direct din serviciu, iar Serena Williams a reuşit 18 astfel de lovituri. Halep a comis cinci duble greşeli, iar procentajul primului serviciu a fost de 65 la sută. Sportiva din Constanţa a avut nouă şanse de break, dintre care a concretizat două, în timp ce americanca a reuşit patru break-uri.

    Simona Halep a pierdut în faţa Serenei Williams pentru a opta oară în carieră şi rămâne astfel cu o singură victorie în faţa Serenei, obţinută în grupele Turneului Campioanelor de la Singapore 2014. Halep este însă prima jucătoare care câştiga îi ia set liderului mondial la US Open 2016.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro