BusinessMagazin

Tag: posibilitate

  • Cum să-ţi măreşti şansele de a obţine jobul dorit

    Suntem oameni, cu toţii avem aspiraţii şi visuri. În fiecare zi dorim să ne depăşim limitele impuse şi să câştigăm postul râvnit. Primul obstacol pe care îl întâmpinăm înainte de a obţine job-ul dorit, este interviul. Dacă reuşim să convingem interlocutorul că ne dorim cu adevarat postul şi că suntem candidaţii perfecţi, postul ne va aparţine.

    În schimb, dacă sunt mulţi candidaţi, prin intermediul unei scrisori de mulţumire poţi schimba situaţia în favoarea ta şi îţi poţi impresiona superiorii. Sunt sigură că nu foarte multă lume cunoaşte această metodă de a ieşi în evidenţă, chiar dacă în străinătate este des întâlnită şi foarte apreciată.

    Se obişnuieste să se trimită după ce ai primut postul dorit, dar se poate trimite o astfel de scrisoare şi imediat după interviu, chiar dacă nu eşti convins că ai obţinut job-ul. Datorită faptului că mai puţin de 10% din candidaţi vor trimite, tu vei face un pas foarte important şi care va avea un impact pozitiv asupra angajatorului ajutându-te să te diferenţiezi vizibil de ceilalţi.

    Îţi voi pune la dispoziţie câteva sfaturi pentru a redacta o scrisoare de mulţumire.

    1. Întotdeauna trebuie să trimiţi documentul de mulţumire în cel mult 24 de ore după încheierea interviului.

    2. Exprimă-ţi entuziasmul pentru firmă şi postul pentru care ai candidat. Încearcă să fii specific în legătură cu ceea ce te interesează, explică de ce consideri că vei fi un membru bun pentru echipă, descrie câteva situaţii care te-au ajutat să te dezvolţi şi cât de bine te descurci în lucrul în echipă.

    3. Comunică orice punct pe care consideri că nu l-ai abordat suficient de clar în timpul interviului: orice răspuns pe care consideri că nu l-ai dezvoltat atât de bine precum ai fi dorit. Această scrisoare este ultima ta oportunitate pentru a lăsa o impresie pozitivă.

    4. Personalizează-ţi scrisoarea: probabil vei fi unul dintre mulţii candidaţi care au optat pentru acest post, de aceea trebuie să ieşi în evidenţă şi să încerci să îi determine să îşi amintească de tine, chiar şi după ce i-au  intervievat pe toţi. În document explică care consideri că au fost punctele cheie ale interviului şi dezvoltă-le.

    5. Dacă ai fost intervievat/ă de mai multe persoane, ia în considerare posibilitatea de a trimite câte o scrisoare diferită fiecăruia. Învaţă-te să ceri carţi de vizită, astfel nu vei uita numele şi functia pe care fiecare persoană cu care ai intrat în contact o are în organizaţie.

    6. Vorbeşte despre experienţa pe care o ai: Dacă firma ţi-a comunicat abilităţile pe care doreşte să le aibă candidatul, pasiuni sau experienţă, utilizează scrisoarea de mulţumire pentru a demonstra cum poţi satisface acele necesităţi.

    7. Povesteşte-le despre succesele tale. În acelaşi mod, dacă organizaţia ţi-a comunicat caracteristicile ideale pe care trebuie să le aibă un candidat, utilizează aceasta oportunitate pentru a le aminti cum îndeplinesti o sarcină dificilă sau cum rezolvi o problemă neprevăzută.

    8. Aminteşte-ţi să reciteşti şi să corectezi scrisoarea înainte de a o trimite. De asemenea, asigură-te că transmite o imagine profesională si că nu conţine greşeli ortografice şi/sau gramaticale.

    9. Încearcă să foloseşti diacritice.

    Întotdeauna trebuie să te diferenţiezi de restul, mai ales dacă în joc este un post mult dorit. Surprinde-ţi viitorii colegi folosindu-te de o astfel de scrisoare şi accentuează abilităţile pe care le deţii prin exemple.

  • Un tânăr de 18 ani a câştigat 400.000 de dolari pentru un video în care explică teoria relativităţii a lui Einstein – VIDEO

    Liceeanul Ryan Chester a câştigat premii în valoare de 400.000 de dolari la secţiunea Junior Challenge la a treia ediţie a “Breakthrough Prize”. Tânărul de 18 ani a câştigat premiul datorită unui clip video în care explica  teoria relativităţii a lui Einstein, relatează Business Insider.

    Tânărul a încercat să explice într-un mod cât mai simplu un concept  complex precum teroria relativităţii. Chester a câştigat o bursă în valoare de 250.000 de dolari, un laborator în valoare de 100.000 de dolari pentru liceul lui şi 50.000 de dolari pentru profesorul care l-a îndrumat.

    “Mă simt foarte norocos să fiu selectat câştigator în acest concurs şi că am posibilitatea de a participa la un asemenea eveniment”, a spus el.

    Valoarea premiilor acordate în cadrul ceremoniei ajunge la 21.9 milioane de dolari
     

  • Să nu ne culpabilizăm. Să nu ne iluzionăm?

    Înainte de orice, un sfat: una dintre cauzele care au făcut posibilă tragedia din Colectiv este lipsa unor cursuri de pregătire a insului pentru viaţa în jungla urbană. Nu este vorba aici să ne transformăm în paranoici, îmbrăcaţi în armuri şi trăind în cazemate, preocupaţi de securitatea personală; pe de altă parte, am ascultat cel puţin două mărturii, a unui coleg de muncă şi a unei fete de 17 ani care au scăpat din club pentru că s-au dovedit prudenţi. Tânăra s-a ferit cât a putut, a profitat de mişcarea mulţimii şi, important, şi-a ţinut respiraţia în momentul apariţiei fumului toxic. Oraşul moderm se poate dovedi o capcană mortală de multe ori, pentru spectatori, pentru pietoni, pentru şoferi, pentru locatari, pentru corporatişti sau pentru persoane cu probleme; este bine să vă obişnuiţi copilul cu simpla acţiune de a suna la 112 de la o vârstă cât mai fragedă, dar şi cu câteva măsuri elementare de protecţie în cazul unui cutremur, pentru că e bine să ne aducem aminte că locuim într-o zonă seismică, al unui incendiu sau al unui conflict. Sigur că hazardul sau ticăloşia ne pot pune în continuare în pericol, oricât de atenţi am fi, dar este bine să facem, să încercăm să facem tot ce ţine de noi, personal. Şi nu gândiţi niciodată „mie nu mi se poate întâmpla“.

    Să ne întoarcem la subiectele noastre. Culpabilizarea. De ce să ne învinovăţim? Niciun român de bună-credinţă nu a acceptat senin corupţia, impostura, minciuna, şi oamenii de bună-credinţă au acţionat cum şi cu ce le stătea la îndemână – la vot, ieşind în stradă, vorbind la emisiuni televizate sau la întâlniri cu politicieni, reclamând, scriind pe bloguri sau pe Facebook, manifestând. Puţine au fost ediţiile Business Magazin, din cele 541 de până acum, care să nu vorbească depre corupţie, impostură sau minciună. Problema este a celor cu obrazul atât de gros încât nu au simţit împunsăturile.

    Pe de altă parte, să nu ne iluzionăm. Strada cere o schimbare profundă a mediului politic, guvernare de tehnocraţi, partide noi, figuri noi, cinste, corectitudine, dedicaţie. Şi îmi aduc aminte de o declaraţie a unui ambasador britanic, în urmă cu 10 ani, depre corupţie: „În apele politicii româneşti există nu numai peşti, ci şi reptile periculoase, care este crocodilul. Singurul lucru de care îi este frică crocodilului este ca apa în care trăieşte să fie curăţată. Atunci el ar deveni vizibil şi vulnerabil“. Declaraţia a fost valabilă şi în urmă cu un deceniu, şi este cât se poate de valabilă şi acum. Iar recentele anchete luminează doar frânturi, feliuţe dintr-un întreg întunecat al corupţiei şi furtului de dimensiuni uriaşe.

    O schimbare aşa cum o cere strada – scriu acest text joi, 5 noiembrie – este posibilă, dar eforturile ar fi uriaşe, ar urma o perioadă cât se poate de nesigură, iar finalul este incert. Să explic: am putea avea o toamnă românească, o revoluţie de catifea. În ipoteza greu de crezut că domnii Iohannis, Dragnea, Blaga şi alţii ar accepta aşa ceva, românii va trebui să decidă spre ce formă de guvernământ se îndreaptă, iar o adunare constituantă ar putea pune bazele noii forme de guvernare.

    Este SF curat, pentru că îmi aduc aminte cum a fost după revoluţia din 1989. Sper, sau cel puţin mi se pare mai fezabil ca politicienii actuali să înţeleagă în cele din urmă că ei trebuie să se schimbe, să îşi primenească partidele şi să îşi deschidă ochii, urechile şi minţile. Tehnologia, reţelele sociale, comunicaţiile rapide au introdus în jocul politic mulţimea, strada, societatea civilă, care se poate acum mobiliza, poate analiza şi se poate hotărî mult mai repede. Ceauşescu şi-a făcut-o, într-un fel, cu mâna lui în momentul în care a adunat zeci de mii de oameni în piaţă, pentru a le da 100 de lei. Politicienii noştri au zecile de mii de inşi adunate în permanenţă şi trebuie să decidă acum ce oferă oamenilor; echivalentul sutei lui Ceauşescu sau ceea ce oamenii îşi doresc cu adevărat. Şi să suporte consecinţele.
     

  • De ce aş deschide porţile pentru refugiaţi. Între certitudine şi posibilitate

    Sunt, fără doar şi poate, numeroase motive pro şi contra primirii refugiaţilor în România. Personal, mă număr printre cei care sunt de acord cu adăpostirea unor oameni care fug de război sau conflict. Dar sunt deja subiectiv, aşa că voi începe scurta mea argumentare.

    Dilema cu care se confruntă (în mai mare sau mai mică cunoştinţă de cauză) mulţi europeni pare a avea două dimensiuni: cea socială şi cea economică. Socială înseamnă ideea de teamă vs. ideea de empatie faţă de fiinţe umane aflate într-o situaţie dificilă. Cea economică include atât argumente pro cât şi contra (costurile de a găzdui refugiaţii vs. efectele pozitive ale forţei de muncă în economie.)

    Dilema aceasta poate fi însă (şi ar trebui, din punctul meu de vedere) tratată la nivel conceptual. Şi ar trebui tratată astfel de către noi, cei de rând, care de multe ori refuzăm să ne însuşim deciziile luate de alţii.

    Revin: din punctul meu de vedere, dilema refugiaţilor (să o numim aşa) se rezumă la certitudine vs. posibilitate. Certitudinea este că un număr de oameni suferă din cauza unor conflicte pe care nu ei le-au provocat şi pe care ei nu le doresc; chiar definiţia cuvântului “refugiat” explică acest lucru: “Persoană care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în faţa unei primejdii, a unei neplăceri etc.”. Posibilitate este că printre aceşti refugiaţi se află şi unii cu intenţii ascunse, violente sau chiar războinice. Menţionez însă, fiind din nou subiectiv, că mi-e greu să cred că teroriştii ar avea nevoie de un asemenea tărăboi pentru a-şi duce la împlinire obiectivele. Posibilitate este că printre aceşti refugiaţi există oameni care vor aduce plusvaloare economiei, vor deshide peste ani afaceri de succes sau vor conduce companii. Posibilitate este că aceşti oameni, odată încheiate conflictele din Orientul Mijlociu, se vor întoarce acasă.

    Certitudine vs. posibilitate. Putem ajuta fiinţe umane care suferă. Le putem închide porţile, lăsându-i în voia sorţii. Femei, bărbaţi, copii, bătrâni. Posibilităţi sunt multe; certitudinea este una singură.

    Opinie Bogdan Angheluţă, redactor Business Magazin

  • Facebook introduce, în sfârşit, opţiunea pe care utilizatorii o aşteptau de ani de zile

    După ani de aşteptare, Facebook va introduce în cele din urmă butonul de “dislike”, potrivit celor de la CNN. “Avem o idee pe care o vom testa în curând şi, în funcţie de rezultate, o vom implementa la nivel global”, a spus CEO-ul Mark Zuckerberg în cadrul unei conferinţe de presă susţinute marţi la sediul Facebook.

    El a spus că un lucru atât de simplu precum un buton necesită foarte multă muncă pentru a putea fi implementat. Compania a ezitat introducerea acestui buton, dar a cedat până la urmă numărului mare de utilizatori care au cerut posibilitatea de a-şi putea arăta nemulţumirea faţă de anumite postări. “Nu orice moment este unul plăcut”, a mai spus Zuckerberg.

    Mark Zuckerberg, care a fost de curând numit “cel mai puternic om din afaceri şi media” de către Vanity Fair, organizează în mod regulat conferinţe de presă la sediu Facebook pentru a pune la curent utilizatorii cu cele mai noi schimbări operate de compania sa.
     

  • Facebook introduce, în sfârşit, opţiunea pe care utilizatorii o aşteptau de ani de zile

    După ani de aşteptare, Facebook va introduce în cele din urmă butonul de “dislike”, potrivit celor de la CNN. “Avem o idee pe care o vom testa în curând şi, în funcţie de rezultate, o vom implementa la nivel global”, a spus CEO-ul Mark Zuckerberg în cadrul unei conferinţe de presă susţinute marţi la sediul Facebook.

    El a spus că un lucru atât de simplu precum un buton necesită foarte multă muncă pentru a putea fi implementat. Compania a ezitat introducerea acestui buton, dar a cedat până la urmă numărului mare de utilizatori care au cerut posibilitatea de a-şi putea arăta nemulţumirea faţă de anumite postări. “Nu orice moment este unul plăcut”, a mai spus Zuckerberg.

    Mark Zuckerberg, care a fost de curând numit “cel mai puternic om din afaceri şi media” de către Vanity Fair, organizează în mod regulat conferinţe de presă la sediu Facebook pentru a pune la curent utilizatorii cu cele mai noi schimbări operate de compania sa.
     

  • Dacă aveţi cont pe acest site, este posibil să fiţi şantajat! 32 de milioane de oameni sunt în pericol

    Pe 18 august, mai multe informaţii furate de hackeri de pe site-ul de întâlniri romantice Ashley Madison au fost publicate online. Pe lângă o serie de documente oficiale, informaţiile conţineau şi date despre cei peste 32 de milioane de utilizatori. Aceste informaţii se referă la mai multe lucruri, printre care date financiare sau preferinţele sexuale ale clienţilor. Oraşul cu cei mai mulţi membri, aproape 350.000, este Rio de Janeiro, potrivit celor de la Business Insider.

    După cum era de aşteptat, mulţi dintre cei care aveau cont pe site-ul Ashley Madison au început să fie şantajaţi.

    Site-ul de ştiri CoinDesk a publicat povestea unui cititor care primise unui email prin care era instruit să trimită o anumită sumă de bani pentru a evita publicarea unor informaţii confidenţiale: “Datele tale apar în documentele furate recent de la Ashley Madison, iar eu deţin aceste date. Dacă nu vrei să împart aceste date cu cei dragi ţie, depune 2.00000054 bitcoin (450 dolari) la următoarea adresă…”, notează Business Insider.

    Un alt site, Stuff.co.nz, a publicat alte poveşti similare, cu ameninţări similare. Acestea sunt primele încercări de şantaj, dar este probabil ca ele să continue dacă situaţia nu va fi remediată.

    Şantajul nu este însă cea mai mare problemă a celor de la Ashley Madison; în urma hack-ului, peste 15.000 de adrese de mail aparţinând unor membri ai armatei sau oficiali ai guvernului au fost făcute publice, atrăgând atenţia mai multor instituţii de securitate din Statele Unite.

    În acelaşi timp, scriu cei de la The Times, numeroase case de avocatură au început să primească cereri de divorţ.

    În urma acestui scandal, compania Avid Life Media (cea care deţine site-ul Ashley Madison) ar putea fi obligată să plătească despăgubiri în valoare de 1 miliard de dolari. De asemenea, în cazul în care instituţiile abilitate consideră că sistemul de securitate al site-ului era depăşit, compania va primi o amendă de aproape 800.000 de dolari.

  • Un român i-a înnebunit pe americani cu shaorma de pui. Acum vrea să deschidă tot mai multe restaurante

    Bogdan Tarasov a plecat în Detroit, Statele Unite, în urmă cu opt ani. Iniţial el a deţinut o companie în construcţii, dar a reuşit apoi să pună bazele unui restaurant de tip fast-food ce vinde shaorma.

    Dacă în 2007 puţină lume auzise de Bucharest Grill, el este astăzi unul dintre cele mai populare localuri din Detroit, fiind inclus de eater.com în topul celor mai bune restaurante ieftine din oraş.

    Tarasov a povestit în cadrul unui interviu acordat eater.com că ideea i-a venit în timp ce căuta un loc unde să se poată relaxa seară de seară. Românul spune că a vrut ca Bucharest Grill să vândă numai produse de calitate, astfel că i-a luat trei luni de zile doar pentru a perfecţiona reţeta shaormei cu pui.

    Restaurantul este astăzi unul dintre cele mai apreciate din Detroit iar Tarasov se pregăteşte să deschidă al treilea local. Primul Bucharest Grill onorează peste 1.000 de comenzi zilnic, astfel că succesul pare garantat.

    “Evident, suntem în această afacere pentru a face bani”, a mai spus Tarasov. “Dar satisfacţia clienţilor este de asemenea extrem de importantă. Dacă avem posibilitatea de a deschide mai multe restaurante fără să afectăm în vreun fel calitatea produselor, o vom face. Dacă nu, ne vom concentra în continuare pe cele existente.”

  • Ce a declarat CEO-ul Turkish Airlines despre o posibilă achiziţie a companiei Tarom

    ”Nu pot să spun în mod oficial că suntem interesaţi de Tarom”, a răspuns CEO-ul Turkish Airlines, Temel Kotil, la întrebarea legată de concretizarea zvonurilor despre o posibilă achiziţie a companiei româneşti de către Turkish Airlines, în cadrul evenimentului Chief Executive Board Star Alliance organizat recent în Varşovia, Polonia şi găzduit de compania poloneză LOT Polish Airlines.  Kotil a accentuat cuvântul oficial şi a explicat că  discreţia sa în ce priveşte declaraţiile se datorează faptului că Turkish Airlines este listată la Bursa de Valori din Istanbul.

    Întrebarea i-a fost adresată în contextul în care în iunie, premierul Victor Ponta a anunţat că Guvernul a început negocierile cu mai multe companii, printre acestea aflându-se companii precum Turkish Airlines, Emirates şi Etihad, pentru vânzarea unui pachet de acţiuni la Tarom, iar statul va păstra 51% din titluri dacă investitorul va fi din afara UE sau va ceda majoritatea dacă proprietarul va fi o companie europeană.

    În primele trei luni din 2015, încasarile Turkish Airlines au totalizat 2,2 miliarde de dolari, iar profitul net înregistrat de companie a fost de 153 de milioane de dolari. În 2014, Turkish Airlines a transportat 54,7 milioane de pasageri, în creştere cu 13,3% faţă de anul anterior şi a înregistrat încasări de 11 miliarde de dolari şi un profit operaţional de 638 de milioane de dolari.

    Tarom a acumulat pierderi de peste 1 miliard de lei de la începutul crizei şi a bugetat un nou minus pentru 2015, de opt milioane de lei, fiind singura companie de stat din portofoliul Ministerului Transporturilor ce nu a revenit pe profit.

    ”Ştiu că Tarom are probleme în prezent, am avut şi noi astfel de probleme. Dacă se va munci din greu la Tarom, se va ieşi din această situaţie; economia României va creşte, voi sunteţi mici, şi noi eram mici, ori lucrurile mici, cresc, să fii mic este frumos pentru că există potential de creştere, iar odată cu economia României, Tarom va beneficia de un boom. După cum spuneam, oficial, nu avem niciun interes de a cumpăra Tarom”, a mai declarat CEO-ul.  

    ”Strategia noastră pentru anul acesta şi anul viitor este clasică: lansăm noi rute, creştem frecvenţele de zbor, scădem costurile, îmbunătăţim produsul”, descrie CEO-ul turc strategia companiei. El spune că printre principalele ţinte vizate se află Africa, unde traficul dinspre Turcia creşte vertiginos, pe seama creşterii segmentului clasei mijlocii pe continent, ce începe să călătorească din ce în ce mai mult. Prezintă interes şi Arabia Saudită, Asia, Atlanticul, potrivit lui  Kotil. Rusia se află de asemenea în atenţia Turkish Airlines. Tensiunile nu afectază zborurile de aici, oamenii călătoresc, orice s-ar întâmpla” explică el, menţionând totuşi că Libia şi Siria nu se află printre destinaţiile Turkish Airlines. 

    ”Turkish are succes pentru că folosim aeronavele foarte inteligent. Fiecare dintre aeronavele construite de Boeing sau Airbus sunt perfecte, cu condiţia să fie folosite pe rutele potrivite”, explică CEO-ul succesul companiei care spune că în prezent nu iau în calcul o nouă comandă de avioane.”

    Turkish Airlines a primit titlul de cea mai buna companie aeriană din Europa (Best Airline in Europe) în ultimii cinci ani, potrivit companiei de consultanţă în domeniul aerian Skytrax. Turkish Airlines deserveşte 276 de destinaţii din 110 ţări, iar flota companiei, formată din 274 de aeronave, este una dintre cele mai tinere flote aeriene. Compania are peste 40.000 de angajaţi.

    Cine este Temel Kotil

    Temel Kotil s-a născut în 1959 în Rize, Turcia. De profesie inginer aeronautic,  este directorul general al  Turkish Airlines din aprilie 2005. Kotil a absovit Ingineria Aeronautică în cadrul Universităţii Tehnice din Istanbul şi a primit o bursă de la Ministerul de Industrie al Turciei în 1984, ce i-a permis să studieze în cadrul Universităţii Michigan-Ann Arbor din Statele Unite ale Americii, unde a absolvit un masterat în Inginerie Aerospaţială (1986) şi un altul în Inginerie Mecanică (1987). Kotil şi-a continuat ulterior studiile şi a obţinut şi un doctorat în Inginerie Mecanică (1991). La întoarcerea în Turcia, a primit funcţia de preşedinte şi decan asociat al departamentului de Inginerie Aeronautică din cadrul Universităţii Tehnice din Istanbul.

    În intervalul 1994-1997, a ocupat funcţia de manager al departamentului tehnic al Municipalităţii Metropolitane din Istanbul. Între 2002 şi 2003, a fost şef al departamentului de cercetare, planificare şi coordonare al Advance Innovatice Technologies Inc. în New York. S-a întors în Istanbul în 2003 şi a fost angajat în cadrul Turkish Airlines în funcţia de vicepreşedinte executiv responsabil pe departamentul tehnic. În aprilie 2005, a fost numit în funcţia de director general şi CEO al Turkish Airlines.  Kotil este membru al Turkish Mechanical Engineering Society din 1991 şi membru al consiliului director al International Air Transport Association, iar de la 1 ianuarie 2014, Kotil a devenit preşedinte al Asociaţiei Companiilor Aeriene Europene.   

  • Opinii Dragoş Pătroi şi Adrian Benţa: Substanţa economică, abuzurile fiscului şi banii contribuabililor

    DRAGOŞ PĂTROI este consultant fiscal şi cadru universitar asociat la ASE Bucureşti.

    ADRIAN BENŢA este consultan fiscal.

    Avem în vedere, desigur, posibilitatea conferită organelor de inspecţie fiscală cu privire la reconsiderarea conţinutului economic şi al substanţei economice ale unor tranzacţii, şi – pe cale de consecinţă directă – posibilitatea de a reconsidera şi de a ajusta veniturile şi cheltuielile contribuabililor şi, implicit, evidenţele contabile şi fiscale ale acestora, intervenindu-se astfel, efectiv, asupra bazelor de impunere declarate de către aceştia.

    Nu negăm acest drept al organelor de inspecţie fiscală; dimpotrivă, îl apreciem ca fiind unul legitim şi – la nivel de principiu – chiar justificat. Problema care se ridică este că această recalificare juridică şi fiscală a operaţiunilor economice derulate de contribuabili se realizează pe baza unor texte de lege insuficient structurate şi reglementate; şi, poate tocmai din acest motiv, pot reprezenta punctul de plecare al unor aprecieri pur subiective şi, implicit, al unor decizii arbitrare şi discreţionare (ca să nu le numim direct abuzive). 

    Noile reglementări ale legislaţiei fiscale – aprobate deja prin Legea nr. 187 / 2015 şi preluate ca atare şi în forma Codului fiscal aflat în prezent la promulgare – apreciem că nu vin să clarifice această problemă. Chiar „aria de acţiune” conferită organelor fiscale – din păcate, în detrimentul contribuabililor – poate fi şi mai generoasă.

    Deşi este de salutat eliminarea din cuprinsul art. 11 alin. (12) Cod fiscal a posibilităţii de a anula exercitarea dreptului de deducere fiscală de către un contribubil – pe motivul că respectivul contribuabil „ştia sau ar fi trebuit să ştie” de implicarea unui furnizor de al său într-un mecanism de fraudare a obligaţiilor fiscale – rămâne totuşi posibilitatea recalificării juridice şi fiscale a unor operaţiuni (şi chiar a unor activităţi!) ale contribuabilului în baza unor practici identificate de organele fiscale ca fiind „abuzive”. Şi asta în condiţiile în care noţiunea în sine de „practică abuzivă” nu este definită conceptual ca atare în curprinsul art. 7 Cod fiscal şi nici nu sunt stabilite criterii efective în baza cărora să se poată aprecia dacă o tranzacţie sau activitate poate fi calificată ca practică abuzivă.

    De asemenea, deşi în forma actuală a art. 11 cod fiscal, textul de lege impune acum în sarcina echipei de inspecţie fiscală obligaţia de a motiva decizia de reîncadrare fiscală a unei tranzacţii, apreciem această obligaţie ca având un caracter mai mult formal, atât timp cât textul de lege nu reglementează, în continuare, noţiunea în sine de tranzacţie fără scop economic sau atât timp cât nu s-a transpus vreo responsabilitate în sarcina organelor de inspecţie fiscală, în situaţia în care reîncadrarea tranzacţiei respective conduce la emiterea unei decizii de impunere desfiinţate ulterior de instanţele de judecată competente.

    În aceste condiţii, apreciem ca fiind absolut necesară – mai ales în etapa actuală, a unor conflicte evidente între fisc şi contribuabili – reluarea acestei teme şi introducerea (în cuprinsul viitoarelor norme metodologice ce urmează a fi date în aplicarea legislaţiei fiscale) a unor criterii clare şi explicite, în sensul calificării fiscale a unor tranzacţii / activităţi ca fiind fără substanţă şi conţinut economic sau supuse unor practici abuzive.

    Totul, evident, în urma unei dezbateri publice în adevăratul sens al cuvântului şi nu doar de formă, pentru a putea astfel identifica aspectele tehnice cele mai în măsură să diminueze actualele volatilităţi, inadvertenţe şi asimetrii normative şi să conducă la stabilirea unor criterii coerente şi explicite, a căror aplicare efectivă să nu genereze o practică neunitară, de la un caz la altul, privind clasificarea anumitor tranzacţii ca fiind artificiale sau fără substanţă economică.

    În ceea ce ne priveşte, apreciem că noua legislaţie fiscală trebuie să insiste nu pe definirea a ceea ce nu reprezintă o tranzacţie cu substanţă econmică, ci să reglementeze pe fond noţiunea în sine a substanţei economice a unei tranzacţii. Credem că şi necesitatea definirii noţiunii de „comportament fiscal inadecvat” al unui contribuabil este de maximă actualitate, cu atât mai mult cu cât aceasta este tot mai des invocată în rapoartele de inspecţie fiscală, fără a fi însă acoperită de prezentul areal normativ. 

    În caz contrar, degeaba vom avea „pe hârtie” un cod fiscal cu o fiscalitate competitivă, deoarece aceasta ar avea doar un caracter aparent, în condiţiile în care contribuabilii se vor afla permanent sub posibila incidenţă a unor acţiuni abuzive ale organelor fiscale, cu scopul de a se stabili – cu ocazia inspecţiilor fiscale – debite suplimentare de plată în sarcina contribuabililor respectivi.