Tag: Obama

  • Iunie rosu in Afganistan

    Insurgenta talibanilor s-a intensificat considerabil in ultimii
    trei ani, in pofida prezentei fortelor internationale, care vor
    ajunge la 150.000 de militari pana in august, odata cu
    suplimentarea trupelor americane. In total, 295 de militari
    straini, dintre care cel putin 185 de americani, au murit in
    Afganistan de la inceputul lui 2010.

    Presedintele Obama l-a inlocuit saptamana trecuta la conducerea
    trupelor de acolo pe generalul Stanley McChrystal (foto) cu
    generalul David Petraeus, artizanul strategiei SUA in Irak, din
    cauza unor critici ale primului la adresa lipsei de implicare a
    Casei Albe in efortul militar din Afganistan.

    Inlocuirea lui McChrystal, un militar foarte apreciat de trupele
    din Afganistan si de regimul lui Hamid Karzai, traduce in mod
    evident nu numai iritarea administratiei fata de criticile lui
    McChrystal, ci si teama ca acest razboi se prelungeste in mod
    periculos, fara a se intrevedea o victorie a aliatilor.

  • Picatura chinezeasca: Beijingul schimba regimul valutar, dar nu cum vrea Washingtonul

    Banca Populara a Chinei a anuntat sambata, printr-un comunicat
    difuzat si in chineza, si in engleza, ca de luni, 21 iunie, revine
    la practica dinainte de 2008, de a stabili valoarea yuanului in
    raport cu un cos de valute, nu numai in raport cu dolarul. A fost
    clar o cedare fata de presiunile SUA, tinand cont ca in Congres
    exista planuri de a impune limitari la importurile din China daca
    Beijingul nu renunta la legarea yuanului de dolar, considerata
    cauza de baza a excedentului comercial de ani de zile al SUA in
    raport cu China.

    Presedintele Obama, oficialii Bancii Centrale Europene si cei ai
    FMI au salutat cu entuziasm comunicatul, sperand probabil ca el
    semnaleaza disponibilitatea Chinei de a lasa yuanul sa se aprecieze
    rapid si substantial, adica asa cum isi doresc americanii. Numai ca
    duminica, aceeasi Banca Populara a Chinei a precizat, intr-un

    alt comunicat
    difuzat numai in chineza, ca “nu exista nici o
    baza pentru o apreciere substantiala a renminbi (yuanul)” si ca
    banca “este decisa sa imbunatateasca administrarea cursului valutar
    si sa mentina cursul renminbi la un nivel rezonabil de stabilitate,
    pentru a mentine stabilitatea macroeconomica si financiara”.

    Cu alte cuvinte, eliberarea yuanului urmeaza sa fie mai curand
    simbolica, iar Beijingul n-are in nici un caz de gand sa-si puna in
    pericol economia printr-un curs de schimb volatil. Unii
    analist
    i au vazut si partea buna, temandu-se ca daca yuanul ar
    deveni prea flexibil, China ar inceta sa mai cumpere obligatiuni de
    trezorerie americane (instrument prin care pana acum a mentinut
    raportul stabil intre yuan si dolar).

    Cat despre analistii chinezi, ei prevad ca toate companiile
    importante ale bursei chinezesti, de la companii aeriene la firme
    financiare si banci, vor avea de castigat, fiindca activele lor se
    vor scumpi odata cu eventuala apreciere a monedei. In ce ii
    priveste pe exportatori, care evident ar fi afectati de o crestere
    de valoare a yuanului, “scumpirea mainii de lucru si slabiciunea
    pietelor de export inseamna ca nu ne vom mai putea baza pe
    exporturi ca motor al cresterii, asa incat companiile concentrate
    spre piata interna, ca bancile si firmele de investitii, vor avea
    de castigat”, sustine
    Cao Xuefeng
    , analist la Western Securities din Chengdu.

    DAR DACA YUANUL SCADE?

    Altii, intre care economistul Nouriel
    Roubin
    i sau Li Daokui, consilier al comitetului de politica
    monetara al bancii centrale chineze, au atras atentia ca
    liberalizarea cursului de schimb ar putea duce, dimpotriva, la
    deprecierea yuanului, in lumina ingrijorarilor privind starea
    economiei asiatice si a somajului intern, asa incat flexibilitatea
    yuanului s-ar putea intoarce exact contra sperantelor SUA.

    Intre 2005 si 2008, Beijingul a decis sa treaca de la cursul fix
    la un regim de flotare controlata in care valoarea yuanului era
    calculata in raport cu un cos de valute ce includea dolari, euro,
    yeni, woni coreeni, dolari Singapore, ringgiti malaezieni, ruble
    rusesti, dolari australieni, bahti thailandezi si dolari canadieni.
    In iulie 2008 insa, China a legat yuanul de dolar (in raport cu
    care putea varia zilnic cu pana la 0,5%), motivand prin necesitatea
    de a apara economia de turbulentele pietei si prin efectele
    negative ale influxurilor de capital din anii precedenti, care au
    creat bule ale activelor pe piata chineza si au distorsionat
    economia.

    De atunci, autoritatea monetara a mentinut aproape neschimbata
    valoarea monedei, in jur de 6,83 yuani/dolar, prin cumparari anuale
    de miliarde de dolari si de euro. Finantarea acestor achizitii s-a
    facut prin sistemul de banci de stat, care a devenit astfel foarte
    greu accesibil pentru necesitatile de fonduri ale afacerilor mici
    si mijlocii din tara.

    Intre 2005 si 2008, yuanul
    s-a apreciat cu 21%
    fata de dolar. Acum, economistii nu prevad
    o miscare in sus sau in jos fata de dolar mai mare de 2-3% pana la
    sfarsitul anului si 3-4% la anul, mai ales ca in compozitia cosului
    de valute intra si euro, fata de care yuanul deja s-a apreciat cu
    15% in ultimele doua luni. Daca euro va continua sa scada fata de
    dolar, atunci si yuanul va fi lasat sa se deprecieze, a sugerat
    Li
    Daokui
    .

  • Traian Basescu – urmatorul Ronald Reagan?

    “Foarte rar e de gasit un politician cu claritatea morala de a
    spune adevarul dur si necesar despre o chestiune controversata, dar
    iata ca aceasta s-a intamplat in sfarsit”, scrie Daniel J.
    Mitchell, expert in reforma fiscala al institutului, intr-o postare
    pe
    blogul Cato
    intitulata “Urmatorul Ronald Reagan?”.

    “Este o veste si buna, si rea pentru contribuabilii americani.
    Vestea buna e ca exista un politician care a propus taierea
    salariilor pentru birocrati si a pensiilor si a afirmat public ca
    ‘sectorul de stat e ca un om de 200 de kilograme ce sta in spinarea
    unuia de 50 de kilograme, care reprezinta economia reala’. Vestea
    rea e ca politicianul este presedintele Romaniei”, apreciaza
    Mitchell, sugerand in mod evident ca ar fi preferat ca declaratia
    sa fie facuta de presedintele american Barack Obama, pe care
    libertarienii din SUA si in general adeptii Partidului Republican
    il acuza ca i-a impovarat pe americani printr-o fiscalitate
    excesiva si ca pacatuieste printr-o politica economica etatista,
    contrara traditiilor americane.

    Mitchell admite ca de fapt nu are idee daca presedintele Basescu
    este sau nu un promotor autentic al statului minimal. “Poate ca e
    doar un politician obisnuit, constrans de niste circumstante
    extraordinare sa faca ceea ce trebuie. Cu toate astea, cu greu
    mi-as imagina ca am putea sa vedem anul acesta o declaratie mai
    potrivita de la un oficial ales”, afirma expertul de la Cato.

    Daniel J. Mitchell, un adept convins al cotei unice de
    impozitare, a fost senior fellow al Heritage Foundation si
    economist al Comisiei pentru Finante a Senatului american,
    colaborator la Wall Street Journal, New York Times si Washington
    Times.

    Institutul Cato, infiintat in 1977, este organizat ca fundatie
    non-profit specializata pe cercetarea in domeniul politicilor
    publice, cu misiunea declarata de a sustine piata libera,
    libertatea individuala si reducerea la minim a implicarii statului
    in economie, in SUA si in lume.

  • Obama este “foarte preocupat” de criza din Grecia

    “Sunt foarte preocupat de ceea ce se intampla in Europa”, a
    declarat Obama intr-un interviu acordat joi, la Casa Alba,
    canalului de televiziune Rossyia. “Dar cred ca europenii sunt
    constienti ca situatia este foarte grava. Grecia ia masuri foarte
    dificile; in orice caz, au aplicat un plan care cere masuri
    dificile”, a spus el.


    Cititi mai multe
    pe www.mediafax.ro

  • Barack Obama isi anuleaza participarea la funeraliile presedintelui polonez

    “I-am spus presedintelui in exercitiu (Bronislaw) Komorowski ca
    regret ca nu pot veni in Polonia din cauza norului vulcanic care
    perturba traficul aerian in Europa”, a declarat Obama intr-un
    comunicat publicat de Casa Alba.

    “Michelle si cu mine continuam sa ne gandim la poporul polonez
    si sa ne rugam pentru el, si il vom sustine cat de bine vom putea
    in timpul acestei teribile tragedii”, continua el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Obama si Basescu se intalnesc la Praga

    Obama va avea o intrevedere cu Traian Basescu si cu premierii
    Poloniei si Ungariei, Donald Tusk si Gordon Bajnai, a precizat CTK,
    citand surse diplomatice de la Praga. Presedintele american s-ar
    putea intalni, cu aceasta ocazie, cu lideri din Bulgaria, Croatia,
    Cehia, Slovacia, Slovenia si tarile blatice, potrivit sursei
    citate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Discutii aprinse Obama-Medvedev, dupa anuntul Romaniei privind scutul antiracheta

    Disputele care au marcat negocierea noului tratat au cunoscut o
    noua intensificare “cand Romania a anuntat, in mod neasteptat, ca
    va gazdui elemente ale scutului antiracheta, ceea ce aducea
    sistemul reconfigurat de aparare chiar in curtea geopolitica a
    Rusiei”, afirma New York Times.


    Cititi mai multe
    pe www.mediafax.ro

  • Victorie istorica pentru Obama: A fost votata reforma medicala

    Legislatia care instituie asigurarea medicala garantata pentru
    toti cetatenii americani a fost aprobata in Camera cu 219 voturi
    pentru si 212 impotriva. “Este Legea Drepturilor Civile a secolului
    XXI”, a declarat James Clyburn, democrat de Carolina de Sud,
    citat de New York Times. “Poporul american a
    castigat”, a spus Jackie Speier, democrat de Hillsborough.

    Expertii fiscali ai Congresului estimeaza ca reforma va oferi
    acces la asigurare medicala unui numar de 32 de milioane de
    americani in prezent neasigurati, va adauga 16 milioane la numarul
    beneficiarilor sistemului Medicaid (destinat celor mai saraci
    dintre americani) si va subventiona costul asigurarii pentru
    persoanele cu venituri mici si medii, la un cost de circa 938 de
    miliarde de dolari in curs de 10 ani. Dupa calculele acelorasi
    experti, reforma va reduce deficitul bugetului federal cu circa 143
    de miliarde de dolari in urmatorii 10 ani.

    Toti republicanii au votat contra, dupa cum era de asteptat, iar
    34 de democrati s-au alaturat si ei republicanilor in respingerea
    legii, motivati in principal de ingrijorarile asupra costului
    reformei. Argumentele lor tin atat de principiu – o mai mare
    implicare a statului in administrarea sistemului medical,
    etichetata de critici drept o incercare de “nationalizare” – cat si
    de costuri, opinia multora fiind ca planul lui Obama va creste
    datoria publica la niveluri de nesuportat si ii va impovara pe
    cetateni cu taxe, dupa viziunea unui “Frankenstein fiscal” (Paul D.
    Ryan, republican de Wisconsin).

    Lupta nu s-a terminat, intrucat, incepand cel mai probabil de
    marti sau miercuri, Senatul va discuta amendamentele cu care textul
    documentului a fost aprobat in Camera. Cum republicanii
    intentioneaza sa blocheze documentul cu orice pret si sa determine
    o reintoarcere a acestuia in Camera, se poate prevedea ca procesul
    de discutare a amendamentelor ar putea dura cateva saptamani.

    Analistii chestionati de BBC se arata sceptici in privinta
    efectelor votului de duminica asupra raportului de forte din
    politica americana. Pe de o parte, in conditiile in care sondajele
    arata ca majoritatea americanilor se opun reformei dorite de Obama,
    pentru ca ea implica majorari de impozite, e de asteptat ca
    opozitia manifestata de republicani sa le aduca acestora puncte in
    plus la alegerile partiale din noiembrie. Pe de alta parte,
    victoria de acum a lui Obama nu se va transpune imediat intr-o
    imbunatatire a standardelor de asistenta medicala, tinand cont ca
    majoritatea prevederilor reformei nu se vor materializa pana in
    2014, asa incat e de asteptat ca legislatia sa sufere modificari
    pana atunci.

    Deocamdata, pana la alegerile din noiembrie, cand vor fi alesi
    36 din 100 de senatori si toti cei 435 de membri ai Camerei,
    presedintele Obama are la dispozitie sapte luni in care sa-si
    convinga concetatenii ca e vorba de o reforma realmente benefica
    pentru toti si perfect suportabila pentru economie. Faptul ca
    legislatia a fost aprobata este insa un avantaj net pentru actuala
    administratie. Cu cateva zile inainte de vot, Christian Science
    Monitor scria ca daca efortul de a trece documentul prin Camera ar
    fi esuat, sansele democratilor de a castiga voturi la alegerile din
    toamna si ale lui Obama de a obtine un nou mandat in 2012 ar fi
    fost mult diminuate.

  • Halal reforma financiara

    Si cu toate acestea, am pierdut sansa unei reforme serioase a
    sistemului bancar. Intrebarea pare sa fie acum daca o sa avem o
    noua lege bancara, mult imblanzita in raport cu proiectele de
    reforma, sau n-o sa avem niciuna. Si imi pare rau s-o spun, dar a
    doua optiune incepe sa mi se para mai de dorit.
    Problema, nu prea surprinzator, e in Senat si in mare parte, desi
    nu in totalitate, in tabara republicana. Camera Reprezentantilor a
    adoptat deja un proiect de lege serios, mai mult sau mai putin in
    linia propunerilor venite de la administratia Obama, iar Senatul ar
    putea face probabil la fel daca ar fi functionat pe principiul
    deciziei majoritatii. Dar nu functioneaza asa, si cand combini
    opozitia republicana fata de orice reforme serioase cu ezitarile
    unor democrati, perspectivele nu-s deloc luminoase.

    Cum am ajuns aici? Si ar trebui ca pionierii reformei sa accepte
    compromisurile, numai sa se adopte o forma oarecare a legii?
    Multi opozanti ai versiunii de reforma a sistemului bancar adoptata
    de Camera isi prezinta pozitia drept una de principiu. Republicanii
    din Camera, prezentandu-si propunerea alternativa, au sustinut ca
    vor pune capat exceselor bancare introducand “disciplina pietei” –
    de fapt, promitand sa nu mai salveze bancile in viitor.

    Dar asta e o himera. Pe de o parte, guvernele ajung intotdeauna sa
    salveze institutiile financiare aflate in criza. Si, mai mult, sa
    te bazezi pe magia pietei ca sa pastrezi bancile sanatoase a fost
    intotdeauna cale sigura spre dezastru. Pana si Adam Smith stia
    asta: o fi fost el parintele economiei pietei libere, dar tot el a
    spus ca reglementarea activitatii bancilor era necesara ca lista de
    masuri in caz de incendiu la cladirile din orase. El a cerut o
    interdictie pentru imprumuturile cu risc si dobanda ridicate,
    versiunea de secol 18 a creditelor ipotecare “subprime”. Iar lectia
    a fost confirmata din nou si din nou, de la panica din 1873 si pana
    la cazul Islandei de astazi.

    Eu cred ca pana si republicanii inteleg, in sinea lor, nevoia de
    reforma reala. Dar strategia lor de a se opune la orice propune
    administratia Obama si sumele generoase atrase de la industria
    financiara – in decembrie, liderii republicani de frunte s-au unit
    cu lobbyistii bancilor ca sa-si coordoneze campaniile impotriva
    reformei – au facut ca orice alte consideratii sa fie lasate
    balta.
    Cu toate acestea, unii republicani ar putea fi teoretic convinsi sa
    aprobe o versiune mult diluata a reformei – in special una care
    elimina un principiu cheie al propunerilor administratiei Obama,
    crearea unei agentii independente si puternice de protectie a
    consumatorilor. Ar trebui ca democratii sa accepte o reforma atat
    de palida?
    Eu zic ca nu.

    Sunt momente cand si o reforma profund imperfecta este mai buna
    decat nimic; asa e in cazul reformei sistemului asigurarilor
    medicale. Dar reforma financiara e diferita. O lege imperfecta a
    sistemului asigurarilor medicale poate fi revizuita in lumina
    experientei, si daca democratii vor reusi sa treaca planul actual,
    va exista o presiune constanta pentru a-l imbunatati. O reforma
    financiara imperfecta insa nu va putea fi testata decat la
    urmatoarea mare criza. Tot ce va face va fi sa creeze un fals
    sentiment de siguranta si un paravan pentru politicienii care se
    opun oricarei actiuni serioase – si apoi va esua.
    E mai bine, prin urmare, sa se ia pozitie si sa fie pusi in lumina
    reflectoarelor inamicii reformelor. Si in orice caz trebuie sa
    punem in evidenta disputa cu privire la propunerea infiintarii unei
    Agentii de Protectie Financiara a Consumatorilor.

    Nu e niciun dubiu, consumatorii au nevoie de mai multa protectie.
    Raposatul Edward Gramlich, un oficial al Rezervei Federale care a
    incercat degeaba sa-l convinga pe Alan Greenspan sa ia atitudine
    impotriva imprumuturilor riscante, a rezumat foarte bine situatia
    in 2007. “De ce tocmai cele mai riscante produse de creditare sunt
    vandute celor mai putin sofisticati dintre debitori? Intrebarea isi
    contine raspunsul – cei mai putin sofisticati debitori sunt
    probabil pacaliti sa ia aceste produse.”

    E important ca aceasta protectie sa fie oferita de o agentie
    independenta? Trebuie sa fie, caci altfel n-ar milita atata
    lobbyistii impotriva crearii acestei agentii.
    Si nici nu e asa de greu sa vezi de ce. Unii au spus ca protejarea
    consumatorilor poate fi si ar trebui facuta ori de Rezerva
    Federala, ori – ca intr-o propunere de compromis care acum pare
    improbabil – de o institutie in cadrul Departamentului Trezoreriei.
    Dar tineti minte, nu cu mult timp in urma presedinte al Rezervei
    Federale era Greenspan, iar John Snow era ministru de finante. Si
    cu asta am spus totul. Singura modalitate prin care consumatorii
    vor fi protejati sub viitoarele administratii antireglementare – si
    credeti-ma, data fiind puterea lobbyului financiar, or sa tot fie
    astfel de administratii – este sa existe o agentie a carei singura
    ratiune de a exista este sa amendeze abuzurile bancare. Pe scurt,
    deci, e timpul sa tragem linia. Nicio reforma, dar in conditiile
    unei campanii care sa-i numeasca si sa-i demaste pe cei
    responsabili, e mai mult decat o reforma cosmetizata, care doar
    acopera lipsa de actiune.

  • Ce denumire va primi razboiul din Irak

    Potrivit unei note interne adresate Comandantului
    Comandamentului Central, generalul David Petraeus, la 17 februarie,
    secretarul Apararii, Robert Gates, afirma ca “schimbara de nume
    aprobata va intra in vigoare la 1 septembrie 2010, odata cu
    modificarea misiunii fortelor americane in Irak”.

    Gates argumenteaza ca schimband denumirea odata cu schimbarea
    misiunii – retragerea trupelor combatante americane conform
    planului – Statele Unite transmit “un semnal puternic ca
    Operatiunea Iraqi Freedom s-a incheiat si ca trupele actioneaza
    intr-o noua misiune”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro