BusinessMagazin

Tag: mutare

  • Şeful EximBank: Încheiem mutarea centralei pe Kiseleff în septembrie

    EximBank, controlată de Ministerul Finanţelor printr-o participaţie de peste 95%, urmează să încheie până la sfârşitul lunii septembrie procesul de mutare a sediului central în Palatul Kiseleff – ocupat până în 2011 de ING, iar operaţiunile cu clienţii nu vor fi perturbate, afirmă Traian Halalai, preşedintele băncii.
     

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

    Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.08.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • Cel mai mare aeroport din Europa ar putea fi închis. În locul lui ar putea să apară 100.000 de locuinţe

     Viitorul Heathrow intră într-o săptămână critică, în joc fiind soarta acestuia – extinderea sau chiar închiderea aeroportului, scrie cotidianul britanic The Guardian.

    Johnson va prezenta în această săptămână Comisiei pentru Aeroporturi planurile pentru transformarea Heathrow într-o zonă rezidenţială, în timp ce conducerea aeroportului propune construirea unei noi piste.

    Primarul vrea dezvoltarea unui hub aerian cu patru piste în estul Londrei, în detrimentul Heathrow. Pentru noul aeroport, primarul propune trei posibile locaţii, două în estuarul Tamisei, precum şi extinderea actualului aeroport Stansted.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oscar Downstream schimbă strategia şi iese la cumpărături

    DELIA ARSENIE FOLOSEŞTE TERMENII „PREŢIOS ŞI STRATEGIC” ATUNCI CÂND VORBEŞTE DESPRE CEA MAI NOUĂ ACHIZIŢIE A GRUPULUI OSCAR DOWNSTREAM, la conducerea căruia a venit din vara lui 2011. În urmă cu două luni, Oscar a cumpărat fabrica de biodiesel construită de compania americană Procera la Fundulea. Procera Agrochemicals România a fost înfiinţată în 2001, ca producător şi vânzător de pesticide, şi a încercat să îşi diversifice portofoliul începand cu anul 2005, când a investit peste 12 milioane euro pentru fabrica de biodiesel cu o capacitate de producţie de 35.000 de tone anual. „Pentru fabrica de biodiesel căutăm acum un partener cu care să dezvoltăm producţia, biodieselul neexistând deocamdată în portofoliul nostru. În primă fază, ne vom folosi de capacitatea de depozitare şi de locaţia strategică de pe autostrada Bucureşti-Constanţa„, explică Delia Arsenie achiziţia.

    Depozitul de la Fundulea are o capacitate de 5.800 metri cubi şi face parte dintr-un plan de investiţii întins pe cinci ani care vizează atingerea unei capacităţi de 50.000 de metri cubi în depozite proprii. „Primul obiectiv din acest plan a fost atins cu această achiziţie„, explică CEO-ul, următorul pas fiind construcţia a alte trei depozite, la Braşov, Arad şi Cluj. Depozitul de la Fundulea va deveni funcţional între 1 şi 15 august 2013, va necesita încă 22 de angajaţi (în 2 schimburi) şi va deveni centrul operaţional pentru flota companiei (toată flota de 28 de autocisterne a Oscar Downstream se va muta acolo). Cu acest depozit, compania vizează optimizarea costurilor de logistică – în momentul de faţă 60-65% din storage-ul Oscar Downstream este în prestaţie. Raţiunea din spatele extinderii este că o bună organizare a propriilor depozite duce la o mai bună utilizare a flotei proprii, a costurilor şi a poziţiei pe piaţă.

    Importanţa depozitelor proprii este o miză pentru toate companiile care activează în domeniu. Grupul Rompetrol are o capacitate totală de depozitare de 61.000 metri cubi în cele şase depozite ale sale (Mogoşoaia, Ilfov; Zărneşti, Braşov; Vladimirescu, Arad; Vatra Dornei, Suceava; Şimleul Silvaniei, Sălaj; Craiova, Dolj), plus spaţiu de stocare în rafinăriile Vega şi Petromidia (105.000 mc). OMV Petrom are depozite la rafinăria Brazi (8.120 mc), dar şi în localităţile Cristian, Braşov (14.000 mc), Constanţa (7.200 mc), Timişoara (19.000 mc), Hunedoara, Deva (9.600 mc), Craiova (11.000 mc), Mehedinţi (3.000 mc), Satu Mare (6500 mc), Sălaj, Zalău (15.000 mc), Cluj Napoca (2.000 mc), Jilava, Ilfov (30.000 mc), Suceava 1.385 mc) şi Iaşi (900 mc). Cel mai mare depozit al Lukoil România este la rafinăria Petrotel (cu o capacitate de 80.000 mc), fiind urmat de cel de la Galaţi (10.500 mc), apoi de Braşov (6.000 mc), Arad (5.000 mc), Vâlcea (4.700 mc), Cluj (4.500 mc), Iaşi (3.800 mc), Constanţa – Oil Terminal (2.900 mc), Timiş (2.800 mc) şi Bistriţa-Năsăud (2.100 mc). Cea mai nouă investiţie pe această piaţă, de 10 milioane de euro, a fost făcută de Mol România, care a deschis în luna mai depozitul de la Giurgiu, cu o capacitate de 7.000 mc. Mol mai deţine un depozit la Tileagd, Bihor (5.000 mc). 

    TOT ÎN ACEST AN, Oscar Downstream va începe construcţia unui alt depozit în proprietate la Braşov (Şercaia), cu capacitate de aproximativ 6.500 de metri cubi, care urmează a stoca atât motorină, cât şi alte produse petroliere, în funcţie de cerere. În următorii doi ani, urmează construcţia depozitelor de la Arad şi Cluj, pe terenuri care au fost deja achiziţionate. Terenul necesar pentru construcţia unui depozit de produse petroliere trebuie să aibă obligatoriu acces la linia ferată şi o suprafaţă între 20.000 şi 25.000 mp.

    Compania are deja în proprietate un depozit la Craiova (3.000 mc), iar pentru restul ţării închiriază spaţiu (în prestaţie de servicii – clientul foloseşte câtă capacitate are nevoie şi se achită o taxă la nivelul prestaţiei avute) în depozite din Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Oradea şi Oneşti. „Costul de depozitare în prestaţie este în sine un motiv suficient pentru a investi în depozite, ceea ce face ca depozitarea să fie un atu important în activitatea de distribuţie, ţinta fiind de a avea propriile capacităţi de depozitare„, explică Delia Arsenie, motivând şi prin faptul că investiţia într-un depozit se recuperează în 6-7 ani, generând nu numai independenţă, ci şi venituri din prestaţii (închiriere) către alţi clienţi.

  • Fondatorul Ikea se mută înapoi în Suedia, la 40 de ani după ce a fugit de taxe

     Cu o avere evaluată la 51,7 mliarde de dolari, Kamprad (87 de ani) ocupă locul al patrulea în topul miliardarilor la nivel mondial, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

    Kamprad controlează cel mai mare retailer de mobilier din lume printr-o reţea de trusturi şi fundaţii.

    El a părăsit Suedia în 1973, când s-a mutat în Elveţia, nemulţumit de sistemul fiscal de la acea dată, potrivit unui purtător de cuvânt.

    “Mutarea înapoi în Suedia mă va aduce mai aproape de familie şi de prietenii mei vechi. După ce draga mea soţie Margaretha a murit, acum un an şi jumătate, sunt puţine lucruri care mă mai ţin în Elveţia”, a declarat Kamprad într-un comunicat difuzat la Radio Sweden şi în ziarele din ţară.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Părintele arhimandrit Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ, a decedat

     “La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât i-a iubit şi după care atât a jinduit”, potrivit site-ului Mănăstirii Petru Vodă.

    De la sfârşitul lunii martie, cancerul de stomac “pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile” a dezvoltat o metastază, care a adus complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă “mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună”, a precizat sursa citată.

    Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948-1964. Între anii 1966 şi 1975, părintele Justin Pârvu a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (judeţul Neamţ), iar între 1975 şi 1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (judeţul Neamţ).

    În toamna anului 1991, părintele Justin Pârvu a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Conferinţa “Cities of Tomorrow”: Preşedintele CJ Ilfov propune mutarea Circului sau a Grădinii Zoologice din Capitală la Moara Vlăsiei

     Marian Petrache a spus că deşi judeţul Ilfov ar trebui să aibă “cele mai multe zone dezvoltate ordonat”, nu le are, arătând totodată că îi lipseşte un parc industrial.

    “Avem la Moara Vlăsiei o oportunitate foarte mare. Există ieşire pe autostrada A3, avem 100 de hectare de intravilan şi avem un internod care să lege cele trei autostrăzi (…). Tot acolo i-am propus domnlui primar general, în avanpremieră, desigur, să mutăm ori Circul, pentru că sunt 100 de hectare, ori Grădina Zoologică şi să facem lângă un mare parc de distracţii. Din Bucureşti, pe autostradă, până acolo se fac şapte – opt, maxim 10 minute”, a spus preşedintele CJ Ilfov, Marian Petrache, la conferinţa “Cities of Tomorrow”: dezvoltarea urbană, încotro?, organizată de Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germanǎ (AHK Romania) şi MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce se tem managerii să se mute în cloud

    SENDINŢA DE MIGRARE CĂTRE SOLUŢII DE CLOUD COMPUTING PARE SĂ FIE ÎNCETINITĂ PE PLAN LOCAL DE O BARIERĂ GREU DE IGNORAT. Mulţi manageri din domeniul IT sau executivi cu putere de decizie în acest sens sunt încă destul de reticenţi cu privire la astfel de soluţii, principala lor preocupare fiind securitatea datelor. Contracarată cu argumente clare de mai toţi competitorii din domeniu, pseudo-problema legată de securitate este amplificată şi de cea a confidenţialităţii informaţiilor şi documentelor ţinute în cloud. Se vede în primul rând când vine vorba de sisteme de gestiune sau de management al resurselor şi operaţiunilor, precum soluţiile de planificare a resurselor tip ERP (enterprise resource planning).

    „În România, implementarea soluţiilor de management al afacerilor de tip ERP  găzduite în cloud se situează sub media europeană estimată şi, cel puţin deocamdată, nu se întrevede o dezvoltare considerabilă a acestora mai devreme de următorii 2-3 ani„, observă Mircea Hotăran, directorul general al companiei de IT CGS Europe – IT Services, parte a grupului american CGS şi partener al Microsoft pentru implementarea soluţiei ERP Dynamics AX. Concret, companiile preferă să păstreze asemenea soluţii la nivel intern şi cum implementarea unui ERP presupune o investiţie deloc neglijabilă, mai ridicată decât în cazul unui ERP în cloud, folosirea unei asemenea soluţii este amânată. Implicit, piaţa soluţiilor ERP rămâne la o dinamică mai lentă, crede managerul, care estimează dimensiunea acestei componente a industriei IT la 110 milioane de euro anul trecut, în creştere comparativ cu nivelul de 90 de milioane de euro din 2011.

    DEŞI MAI PUŢIN COSTISITOARE DECÂT VARIANTA CU SERVERE PROPRII ŞI LICENŢE ŞI OFERITE DE TOT MAI MULŢI FURNIZORI IT, soluţiile software de tip ERP în cloud vor exploda pe plan local de-abia peste câţiva ani, punctează Hotăran. Varianta găzduirii în cloud, cu componentele hardware şi aplicaţia software găzduite şi administrate fie de compania furnizoare ori integratoare de cloud computing, fie chiar de departamentul de IT intern al companiei, ridică adesea problema siguranţei informaţiilor confidenţiale.

    Noţiunea că informaţiile şi documentele companiei se află pe servere dintr-un centru de date din ţară sau chiar din străinătate – Microsoft, de pildă, deţine două centre de date în Europa de unde sunt furnizate serviciile pentru întreg continentul – împiedică gradul de adopţie mai rapid al acestor soluţii în cloud. În fond, ERP-ul este un software de management al afacerilor care integrează toate componentele unui business şi aplicaţiile aferente, de la producţie la finanţe-contabilitate, vânzări sau distribuţie, motiv pentru care mulţi manageri consideră că există o doză de risc în a încredinţa toate aceste date, în timp real, unei firmei de servicii IT.

    „Impresia că prin serverele proprii ale companiei pot garanta protecţia informaţiilor este supraevaluată: în majoritatea cazurilor, sistemele informatice ale firmelor sunt foarte slabe, iar dacă cineva chiar vrea să le spargă, nu este greu. În schimb, o firmă bună de IT va avea soluţii superioare pentru protecţia datelor, asumându-şi răspunderea atât asupra siguranţei, cât şi a integrităţii datelor„, a precizat Mircea Hotăran. În plus, soluţiile ERP găzduite în cloud au avantaje precum faptul că reduc substanţial investiţia iniţială, întrucât nu mai sunt necesare cheltuielile cu achiziţionarea de hardware şi licenţe,iar costurile uzuale sunt de asemenea mai mici.

    REŢINERILE MANAGERILOR DE A IMPLEMENTA SOLUŢII ERP în cloud au la bază în principal neîncrederea în capacitatea integratorului de a asigura siguranţa informatică a serverelor şi a datelor pe care acestea le conţin sau paza împotriva pătrunderii prin efracţie în locaţia în care se află echipamentele respective. „Teama multor manageri privind siguranţa datelor în cazul găzduirii în cloud a soluţiei ERP pe care o adoptă este nejustificată: toţi cei care furnizează astfel de servicii au mecanisme complexe de protecţie„, spune managerul CGS Europe – IT Services.

  • STUDIU DE CAZ: Cum să reduci cheltuielile pentru e-mail la jumătate şi să salvezi 150.000 de euro

    CONTEXTUL: Conceptul de cloud computing intră în atenţia tot mai multor companii, inclusiv din România. Tendinţa mondială de migrare de la aplicaţiile instalate pe computere şi achiziţia şi operarea propriei infrastructuri IT la închirierea acestei infrastructuri şi utilizarea online a aplicaţiilor prin cloud începe să prindă teren şi pe plan local.

    DECIZIA: Provident Financial România implementează soluţia de cloud computing Office 365 a Microsoft. Este cel mai mare astfel de contract semnat până acum de Microsoft pe plan local – aproximativ 750 de utilizatori, angajaţi ai comerciantului de credite de mică valoare, folosesc soluţia Office 365.

    EFECTELE: Dincolo de creşterea productivităţii angajaţilor şi a mobilităţii forţei de vânzări sau de reducerea costurilor de administrare a departamentului IT, cheltuielile cu soluţia de e-mail pentru angajaţi sunt estimate să se reducă la jumătate de la implementarea din 2011 şi până în 2016. Mai mult, potrivit calculelor Provident, o infrastructură IT internă similară cu Office 365 ar fi costat 150.000 de euro, cheltuieli care sunt astfel economisite.

    SOLUŢIILE DE TIP CLOUD COMPUTING, PRIN CARE O COMPANIE EXTERNALIZEAZĂ INFRASTRUCTURA ŞI SERVICIILE IT ŞI FOLOSEŞTE APLICAŢII SOFTWARE ONLINE, fără să le mai instaleze pe computere, par să fi rămas rezervate mai degrabă companiilor mici şi mijlocii cu cel mult câteva zeci de angajaţi decât corporaţiilor. În 2011 însă, Microsoft a semnat cel mai mare contract pentru implementarea soluţiei Office 365, la acel moment pentru un număr de aproximativ 300 de utilizatori din rândul angajaţilor companiei, anume Provident Financial România.

    În prezent, toţi cei peste 750 de angajaţi folosesc soluţii cloud. Astfel, aceştia au acces la toate funcţiile suitei de aplicaţii Office, fără ca acestea să fie instalate pe computerele din companie, ci accesate de la distanţă prin internet. Asemenea tuturor soluţiilor de tip cloud disponibile pe piaţa locală, Office 365 vine la pachet cu servicii de suport şi este vândut ca un abonament lunar pentru fiecare utilizator în parte, cu tarife diferite în funcţie de numărul de servicii incluse, de la câţiva euro şi până la sume de ordinul zecilor de euro pe lună pentru un angajat.

    IDEEA IMPLEMENTĂRII CLOUD COMPUTINGULUI ÎN PROVIDENT A APĂRUT DIN DOUĂ MOTIVE: pe de-o parte, soluţia de e-mail folosită era găzduită şi administrată de o sucursală din cadrul grupului britanic, ceea ce însemna costuri destul de ridicate, iar pe de altă parte, compania avea nevoie de un sistem de lucru colaborativ, cu funcţionalităţi de videoconferinţă, dar şi management al documentelor, aşa încât să eficientizeze activitatea şi să diminueze cheltuielile cu deplasările. În prima parte din 2011, compania a derulat un proiect pilot de migrare în nori pentru 60 dintre angajaţi, iar apoi a decis extinderea soluţiei pentru un număr mai mare de oameni, mai cu seamă că o analiză efectuată de departamentul IT a arătat că pentru o infrastructură şi servicii similare Office 365 deţinute la nivel intern ar fi fost necesară o investiţie în hardware, software şi servicii de peste 150.000 de euro.

    Proiectul de implementare s-a derulat în mai mule etape, în urma unor analize la nivel de funcţionalităţi şi compatibilităţi şi apoi analize ale infrastructurii în vederea migrării. În final, cei 300 de utilizatori iniţiali, cifră extinsă ulterior la 750, s-au mutat în nori, cu planuri diferite de licenţiere în funcţie de necesităţile de lucru – Exchange Online pentru angajaţii care au nevoie doar de e-mail, planul E1 care include Lync şi SharePoint Online pentru utilizatorii mobili şi planul E3 care oferă suplimentar şi Office Professional Plus. Iar pentru echipa de management au fost incluse şi smartphone-uri Windows Phone 7.5 pentru integrarea nativă cu Office 365.

    VALOAREA CONTRACTULUI NU A FOST FĂCUTĂ PUBLICĂ, însă o estimare pe baza tipului de servicii Office 365 selectate şi a numărului de utilizatori se învârte în jurul a câtorva mii de euro, plată efectuată lunar fără alte investiţii în echipamente şi aplicaţii.
    Cele mai evidente efecte ale migrării în cloud sunt faptul că în decurs de cinci ani de la implementare, costurile soluţiei de e-mail vor fi scăzut cu 50%. Apoi, investiţia este mai mică decât dacă s-ar fi făcut o investiţie în infrastructură şi servicii IT proprii – cheltuiala iniţială de peste 150.000 de euro în acest sens va fi plătită astfel în cel puţin patru ani, pe când infrastructura IT internă necesită îmbunătăţiri şi noi inves-tiţii mai repede decât atât.

    Mai mult, angajaţii companiei dispun de aceleaşi funcţionalităţi nu numai pe desktop, ci şi pe dispozitivele mobile precum tablete sau telefoane mobile inteligente fără costuri suplimentare, pe când soluţia de e-mail mobil folosită anterior impunea plata unei licenţe pentru fiecare dispozitiv de aproximativ 20 de euro pe lună. Apoi, compania a sesizat o creştere a productivităţii, precum şi o diminuare a cheltuielilor cu transportul aferente călă-to-riilor periodice pentru şedinţe la nivel de grup ale managementului şi mai multor mem-bri din echipa de vânzări.

    Şi, nu în ultimul rând, s-au optimizat costurile inclusiv cu administrarea departamentului de IT al Provident, întrucât soluţia Office 365 este administrată direct de către Microsoft, pe când o soluţie proprie ar fi presupus ges-tio-narea internă a serverelor, actualizarea solu-ţiilor software şi responsabilitatea securităţii datelor. Ceea ce, în final, ar fi însemnat angajaţi în plus.

  • Familia care a mutat un deal ca să ridice o fabrică

    OANA SIMON N-A LUCRAT NICIO ZI CA ANGAJATĂ, ci a clădit, împreună cu soţul său, de la zero, o fabrică de recipiente pentru analize medicale lângă Bacău. În 2007, la trei ani de la primul pas în construcţia fabricii, a ieşit pe bandă primul produs, o cutie Petri pentru analizele de sânge. Nici drumul până acolo, nici cel ce a urmat nu a fost uşor, dar cifra de afaceri a fabricii Novei Medical a ajuns anul trecut la 1,7 milioane de euro, în creştere faţă de cele 1,5 milioane de euro din 2011. Antreprenorii lucrează acum cu zeci de spitale şi sute de clinici private, au 30 de angajaţi şi nu se desprind aproape deloc de afacerea pe care nici nu-şi imaginează că o pot vinde.

    NU ESTE PRIMUL LOR BUSINESS ŞI ANTREPRENOAREA DE 38 DE ANI POVESTEŞTE CĂ „NOUA IDEE NE-A VENIT DIN ÎNTÂMPLARE. Eram la un târg de mase plastice din Germania. Nu văzusem până atunci o maşinărie în care pe o parte se pune materia primă, iar pe cealaltă iese produsul finit„, povesteşte antreprenoarea acum.

    Dar la întoarcerea în ţară au văzut că „toată lumea făcea scaune, mese, castroane şi bidoane de plastic; ne-am dat seama că trebuie să alegem altceva„. Şi pentru că atunci când a mers la analize a aflat că nu există niciun producător român pentru recipientele de plastic, şi-au dat seama că aceasta este nişa pe care pot clădi afacerea lor. Utilajul, de mărimea unei camere de bloc, a costat 700.000 de euro, iar valoarea totală a investiţiei a depăşit 2 milioane de euro.

    Şi pentru că „nu aveam unde să punem utilajul„, au fost nevoiţi să ridice de la zero o fabrică pe un teren aflat în apropierea oraşului Bacău. Pentru asta au cumpărat 7.000 mp, iar cele patru construcţii ocupă acum o jumătate din suprafaţă, dar pentru asta a fost nevoie, spune Oana Simon, „să mutăm un deal„, la propriu.

    Şi pentru că banii proprii nu erau de ajuns, au accesat fonduri Phare. „Dacă ştiam cât va fi de greu, cred că mai aşteptam să facem toţi banii„, spune Oana Simon, care adaugă că în fiecare zi, luni în şir, trebuia să bată drumul către Piatra Neamţ să prezinte dosare. Dosare care cântăreau multe kg, de vreme ce documentele erau multiplicate în circa 15 exemplare, iar fiecare dosar avea peste 10-15 cm grosime, zâmbeşte, arătând cu mâinile. După ce proiectul a fost aprobat şi au luat banii pentru utilaj, au urmat cinci ani de verificări.

    Cea mai mare parte a banilor pentru investiţii au fost proprii, pentru că băcăuanii aveau deja o afacere pe care o crescuseră până în 2005. În 1995 aveau o mică tipografie, cu cinci angajaţi, în care făceau, la început, formulare tipizate pentru contabilitate. Au deschis şi un magazin, „ca să ne putem vinde produsele şi un centru de copiere, cu 10 copiatoare, în centrul Bacăului„. Despre nivelul afacerilor de la acel moment, Oana Simon spune că „era suficient cât să ne susţinem şi să trăim decent„.

    Cu toate acestea, bani de investiţii au avut, pentru că în 1999 au început să schimbe utilajele şi să scoată cărţi; „…prima carte a fost o culegere de română a profesorului Dănilă„; au urmat apoi alte volume, broşuri, culegeri şi manuale, iar afacerea, îşi aminteşte antreprenoarea „a fost profitabilă până în 2006-2007, când au început să scadă comenzile, odată cu apariţia manualelor alternative„. Dar, în acel punct, cei doi găsiseră deja un nou domeniu în care să dezvolte o afacere. Chiar dacă tipografia nu a fost închisă nici acum, ea funcţionează doar pentru a susţine magazinul, cifra de afaceri anuală fiind de 100.000 de euro.

  • Clasa mijlocie se mută în zona Asia-Pacific

    Doar în Asia există deja 525 de milioane de persoane care pot considera că fac parte din clasa mijlocie – ceea ce reprezintă mai mult decât totalul populaţiei Uniunii Europene. Se estimează că, în următoarele două decenii, clasa de mijloc se va extinde cu alte 3 miliarde de persoane, provenind aproape exclusiv din zonele emergente. Este, de asemenea, de aşteptat ca o parte importantă din noua clasă mijlocie din Asia să urce către nivele superioare ale categoriei de venituri, ceea ce le va conferi o putere de cumpărare impresionantă. 

    Alexis Karklins Marchay, co-Leader al Centrului pentru Pieţe Emergente al Ernst & Young spune: “Până în 2030, pe măsură ce tot mai multe persoane intră în clasa mijlocie, e de sperat ca această armată de noi consumatori cu bani şi cereri noi să aducă pe linia de plutire economia globală”.

    China şi India vor deveni marile puteri ale consumerismului clasei de mijloc în următorii douăzeci de ani, cu toate că şi pieţele în creştere rapidă, cum ar fi Mexic sau Brazilia, vor avea un cuvânt greu de spus. Însă contribuţiile Chinei şi Indiei vor fi substanţiale. Astăzi există în China în jur de 150 de milioane de persoane care sunt considerate ca făcând parte din clasa de mijloc globală, care vor ajunge la 500 de milioane în următorii zece ani. Până în 2030, circa 1 miliard de persoane din China ar putea fi în clasa de mijloc, adică 70% din populaţia prognozată.  

    Clasa de mijloc globală din India este, totuşi, mult mai mică, cifrându-se la aproximativ 50 de milioane de persoane, adică 5% din populaţia ţării. Se estimează că acest grup va creşte susţinut în următorii zece ani, ajungând la 200 de milioane de persoane până în 2020. După această dată, extinderea clasei de mijloc din India se va accelera, ajungând la 475 de milioane de persoane până în 2030, urmând să depăşească creşterea clasei de mijloc din China începând cu anul 2027.

    Până în 2030, vom asista la o distribuire mult mai largă a veniturilor în lume. Milioane de oameni au fost scoşi din sărăcie în ultimele decenii, iar mai nou începe să se vadă impactul clasei de mijloc în dezvoltarea pieţelor emergente. în pofida acestui fapt, raportul sugerează că, deşi creşterea cheltuielilor din pieţele emergente a ajuns să depăşească în ultimii ani cheltuielile din pieţele dezvoltate, mai e încă o cale lungă de parcurs până la atingerea parităţii la nivelul contribuţiilor. Deşi consumul din pieţele emergente nu este încă îndeajuns de puternic să readucă rata globală de creştere la nivelul de dinainte de 2008, se poate dovedi suficient pentru a preîntâmpina revenirea la recesiunea globală în următorii câţiva ani (în condiţiile în care consumul din pieţele dezvoltate nu intră în declin).

    Alexis Karklins Marchay conchide: “Apariţia noii clase de mijloc, cu o putere de cumpărare comparabilă cu cea din statele dezvoltate, va atrage după sine imense oportunităţi de afaceri. Aceste oportunităţi pot să apară foarte repede iar multinaţionalele trebuie să fie pregătite să răspundă. Iar aceste oportunităţi de business nu se vor limita doar la bunurile de consum. Apariţia unei clase de mijloc înstărite va deschide pieţe în noile teritorii şi pentru servicii financiare sau pentru sectorul de sănătate, de pildă.”
    Care ar putea fi implicaţiile pentru România?

    Această transformare demografică la nivel global reprezintă o oportunitate majoră pentru companiile exportatoare din România. Clasa de mijloc din întreaga lume, dar mai ales cea care se configurează acum la nivelul pieţelor emergente, consumă bunuri care pot fi produse şi livrate în mod competitiv de companiile româneşti. Este important ca exportatorii locali să analizeze tendinţele demografice care se conturează pentru următoarele decenii şi să se înscrie deja în cursa recalibrării ofertei pentru noii consumatori.