“Fititi convingatori!”, indemna seful garniturii de metrou
multimea de pasageri care voia sa coboare din trenul de
Greenwich.
Desi weekend, metroul era supraaglomerat, iar multimea din
interior avea nevoie de reale abilitati de comunicare ca sa-si
negocieze coborarea din vagonul plin ochi. Situatia nu era cauzata
neaparat de numarul prea mare de turisti, ci de inchiderile de
linii din metroul londonez.
In weekendul in care s-a sarbatorit ziua reginei (12 iunie)
functionau numai trei dintre cele 13 magistrale. Inchiderile de la
sfarsitul saptamanii sunt ceva obisnuit in primul oras dotat cu
transport subteran (din 1863), dar, odata cu pregatirile pentru
Olimpiada de Vara din 2012, care au intrat in linie dreapta,
autoritatile lucreaza de zor pentru ca Londra sa poata sustine
imensa desfasurare de forte.
DLR (Docklands Light Rail) este una dintre cele mai noi linii de
metrou, introdusa in 1987 in capitala Marii Britanii si face
legatura intre Greenwich si centrul orasului, trecand prin Canary
Wharf (centrul financiar populat de zgarie-nori) si Docklands, un
cartier de lux.
Parcul din Greenwich, care la randul sau va fi zona olimpica,
este perfect pentru a urmari schimbarile prin care a trecut Londra.
Pe linia panoramica admirata de la Observatorul Astronomic (locul
unde se da ora exacta in Europa), au aparut mai intai zgarie-norii
din Canary Wharf si era evidenta lupta pentru marire a bancilor
care alegeau sedii care de care mai inalte. Docklands a fost apoi
transformat dintr-o zona industriala intr-un cartier ravnit de
amatorii de lux, iar mai nou la orizont se vede satul olimpic, cu
stadionul despre care englezii spera ca ii va face pe pasionatii de
megastructuri arhitectonice sa uite de succesul Cuibului de Pasare,
celebrul stadion olimpic din Beijing.
Pana acum, nici chiar de la Greenwich nu se intrevad mari sanse
ca noul stadion sa se apropie de succesul constructiei din Beijing,
imaginata de compania de arhitectura Herzog & de Meuron
(responsabila si de alte proiecte de anvergura ca Allianz Arena din
München sau Tate Modern din Londra). Autoritatile britanice si-au
dorit o structura flexibila, unde sa poata incapea si 80.000 de
spectatori, dar sa fie adaptata astfel incat sa nu para goala cu
doar 25.000. Sunt multi cei ce au criticat proiectul si sustin ca
vedeta stadioanelor din Londra va fi de fapt Centrul Acvatic,
proiectat de faimoasa arhitecta Zaha Hadid, care a realizat o
structura fluida, ca un val, in stilul care a facut-o faimoasa.