BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • Aşteptări vs. realitate în piaţa muncii. Ce vor angajaţii din România cu adevărat şi ce primesc de la angajatori

    Contextul economic actual pune presiune deopotrivă pe angajaţi şi angajatori, iar dacă anterior balanţa pieţei muncii era una care înclina clar în favoarea angajatului român, acum regulile pare că se rescriu. Ce vor angajaţii şi ce le mai pot oferi angajatorii?

    Flexibilitate, posibilitatea de a munci de acasă, creşteri de salarii ajustate, cel puţin, cu inflaţia, beneficii extrasalariale şi bonusuri, cât şi posibilitatea de a avea un program care să permită echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală sunt câteva dintre lucrurile pe care angajaţii români şi le doresc, indiferent de industria în care activează.

    Iar angajatorii, cel puţin în domenii competitive precum este IT&C, au fost dispuşi până acum să le ofere – mergând până la situaţii extreme precum oferirea de scaune de masaj şi săli de joc la birou în perioadele ante-pandemice, cât şi posibilitatea de a-şi construi propriul program de muncă de acasă, în contextul pandemic. Ce se va întâmpla de acum?

    „Este un context foarte dinamic, să nu zic instabil, şi este foarte greu. Este nevoie de un pic de presiune sau de explozie într-un loc pentru a se destabiliza ecosistemul. Este o presiune din partea angajaţilor de a avea salarii mai mari, precum şi o inflaţie măricică. Văd din toate discuţiile pe care le am cu angajatorii că depun toate eforturile măcar să acopere inflaţia, este un prim punct pe care încearcă să îl facă, dar la un moment dat cineva trebuie să facă un compromis. Cine îl face? Salariatul care acceptă un salariu mai mic?

    Angajatorul care s-ar putea să îşi ia un risc, să nu facă vânzările, să nu crească productivitatea, dar ţine angajatul mulţumit în companie? Este un subiect greu acesta cu salariile“, a spus Costin Tudor, fondator şi CEO al platformei online pentru angajaţi şi angajatori Undelucram.ro, într-un interviu acordat anterior.

    El observă cum contextul actual pune presiune şi pe angajaţi, şi pe angajatori din perspectiva salariilor – dar nevoile angajaţilor merg mai departe de atât, astfel că feedbackul este esenţial, chiar şi în contextul actual. „La începutul anului, angajaţii îşi doreau salarii mai mari, dar şi să înţeleagă scopul muncii lor, adică comunicare. Un angajator care comunică cu angajaţii creează o relaţie de încredere. Oamenii se uită acum şi la salarii dar şi la noi factori. E bine să avem date la îndemână, să avem percepţii şi să învăţăm din ele.“ Potrivit unui sondaj recent al platformei Undelucram.ro, aproximativ 27% dintre angajaţi spun că ar avea nevoie de o majorare a salariului de 20-30% pentru a se descurca cu cheltuielile, 20% dintre ei de 10-15%, iar în jur de 19% au nevoie de o creştere cuprinsă între 15% şi 20%.

    Pe de altă parte, circa 7% dintre respondenţi au spus că ar vrea o majorare de peste 50% a salariului pentru a le ajunge banii. În acelaşi timp, 6,5% dintre angajaţi au spus că s-ar descurca cu cheltuielile pe care le au chiar dacă nu le-ar creşte salariul în acest an. Mai mult decât atât, în cazul în care salariul nu le va fi mărit, 41% dintre angajaţi au de gând să îşi caute un alt loc de muncă, 19% vor încerca o renegociere cu managerul direct, 13% îşi vor căuta o colaborare suplimentară sau un al doilea job, iar 9% ar aprecia dacă li se vor oferi şi alte beneficii.

    Aşteptările angajaţilor sunt bine conturate şi când vine vorba despre reîntoarcerea la birou: potrivit unui alt sondaj realizat de platforma Undelucram.ro, aproape 40% dintre angajaţii români şi-ar căuta alt job dacă firmele unde lucrează le-ar solicita să lucreze în mare parte de la birou, iar ei nu şi-ar dori acest lucru, conform unui studiu.

      În prezent, 61% dintre angajaţi lucrează preponderent de acasă (3-5 zile pe săptămână), iar restul de la birou. Totodată, 72% îşi vor să continue să lucreze de acasă, în timp ce doar 28% ar vrea să meargă mai des de la birou (3-5 zile pe săptămână). 83% dintre experţii în HR afirmă că au discutat anul acesta în departament sau cu managementul companiei despre ideea de a rechema angajaţii să lucreze preponderent de la birou, însă cei mai mulţi dintre ei (90%) spun că managementul susţine un echilibru între munca de la birou şi cea de acasă.

    În timp ce o parte dintre angajaţi îşi menţin aşteptările ridicate, atât în ceea ce priveşte telemunca, cât şi perspectivele unor creşteri salariale, şi pe piaţa locală începe să se instaureze incertitudinea legată de siguranţa locului de muncă (au existat cazuri punctuale de disponibilizări, în cazul unor firme din domeniul IT, dar nu numai). Costin Tudor este însă de părere că aceste situaţii nu se vor transforma într-un fenomen: „Pentru piaţa locală încă nu sunt semne că vor fi disponibilizări similar celor din afară, din contra, este nevoie de personal specializat şi companiile din România recrutează”.

    Care sunt planurile angajatorilor de top ai României şi cum şi le ajustează aceştia în urma feedbackului primit de la angajaţi vom discuta în detaliu în cadrul conferinţei „Top Angajatori Undelucram.ro”, organizată în parteneriat cu BUSINESS Magazin joi, 16 februarie, de la ora 10 şi în cadrul căreia va fi lansat şi catalogul „Top angajatori” al platformei Undelucram.ro.  

    Urmăriţi joi, 16 februarie, evenimentul „Top angajatori” realizat de Undelucram.ro (difuzat online pe platformele Ziarului Financiar şi BUSINESS Magazin), unde vom aborda teme precum:

    1.Œ Best practices în 2022 de la angajatorii din catalogul „Top Angajatori“;

    2. Cum este luat în considerare feedbackul angajaţilor şi al candidaţilor?;

    3.Ž Trendurile din piaţa muncii în 2023.

     

    „Este un context foarte dinamic, să nu zic instabil, şi este foarte greu. Este nevoie de PuŢINĂ presiune sau de explozie într-un loc pentru a se destabiliza ecosistemul. Este o presiune din partea angajaţilor de a avea salarii mai mari, precum şi o inflaţie măricică. la un moment dat cineva trebuie să facă un compromis. Cine îl face? Salariatul care acceptă un salariu mai mic? Angajatorul care s-ar putea să îşi ia un risc, să nu facă vânzările, să nu crească productivitatea, dar ţine angajatul mulţumit în companie? Este un subiect greu acesta cu salariile.“

    Costin Tudor, fondator şi CEO Undelucram.ro

  • Cristian Popa, BNR: Inflaţia cum a venit, aşa şi pleacă. Foarte important, asta nu înseamnă că preţurile vor scădea. Preţurile vor mai creşte, dar cu rate de creştere mai mici

    Cristian Popa, , membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), a spus, al Deloitte CFO Summit 2023, că inflaţia va scădea în 2-23, iar din trimestrul al treilea va ajunge la o cifră.

    „Inflaţia cum a venit aşa şi pleacă. Factorii exogeni care au dus inflaţia sus duc în mare parte şi în jos acum. Foarte important, asta nu înseamnă că preţurile vor scădea. Preţurile vor mai creşte, dar cu rate de creştere mai mici.”

    Deloitte România organizează astăzi, 15 februarie, cea de-a patra ediţie a Deloitte CFO Summit, conferinţa dedicată directorilor financiari.

    Ce a mai spus Cristian Popa la Deloitte CFO Summit 2023:

    Problema cu care omenirea s-a confruntat era că erau prea puţine bunuri. Suntem într-o situaţie nouă. Toate băncile centrale sunt conştientă că sursa principală a inflaţiei nu este cererea, pe care o controlează mai bine, ci oferta. Nu este ideal să ataci acest gen de probleme cu creşteri de dobândă, dar nu poţi să stai degeaba.

    Instrumentele de politică monetară nu au capacitatea de a rezolva şocurile de partea ofertei, însă ele încep să se amelioreze.

    Politica monetară este ca atunci când dai drumul la duş: durează până vine apa caldă, mai întâi vine apă rece. Începem să vedem rezultatele. Este un mix ce vedem acum: componentele exogene devin dezinflaţioniste.

    În trimestrul trei al acestui an ar trebui să vedem inflaţia la o cifră în România.

    Nu cred că ratele-cheie vor scădea prea curând. Când vorbim de dobânzile de piaţă, acolo se observă normalizarea lichidităţii, care este factorul principal din spatele evoluţiei ROBIR, care scade.

    La dobânzile de 0 şi 1% nu cred cp vom reveni curând, pentru că sunt schimbări structurale peste tot în lume. Dobânzile sunt o reacţie la inflaţie, dacă inflaţia coboară, coboară şi dobânzile.

    Situaţia este că atunci când cursul se apreciază, este considerat ca evoluţie pozitivă. Însă, când ai deficit de cont curent atât de mare, bineînţeles că această apreciere nu este neapărat de lăudat. Poate fi o preocupare, aş spune că trebuie atenţie. Cum prea multă depreciere strică, s-ar putea şi ca prea multă apreciere să strice.

    Nu vedem recesiune. Vedem mai degrabă un scenariu de reducere accelerată a ritmului de creştere.  Vedem de asemenea că piaţa muncii este tensionată.

     

  • Cantitate sau calitate redusă la acelaşi preţ: inflaţia mascată, sau „shrinkflaţia“, un fenomen în creştere în Europa şi SUA

    Cu inflaţia aproape la dublul me­diei din zona euro, de aproximativ 17%, în Polonia, retailerii şi producă­torii de alimente de acolo recurg la o practică la fel de veche ca şi presiu­nile inflaţioniste pentru a masca faţă de clienţi creşterea costurilor, scrie Financial Times.

    În această ţară, în urma unei creş­teri spectaculoase a costurilor le­gate de energie, determinată de răz­bo­iul din Ucraina, companiile din sec­torul bunurilor de larg consum recurg la metode ascunse, deşi legale, de a ascunde faptul că-şi forţează con­sumatorii să plătească acelaşi preţ pentru o cantitate mai mică. Aceştia dau forme noi sticlelor şi tuburilor, sub­ţiază bureţii de curăţat şi reduc dimensiunea pungilor de snackuri.

    Economistul polonez Rafal Mundry, care a creat o bază de date le­gate de shrinkflaţie în ultimii patru ani, descrie acest fenomen ca pe „par­tea ascunsă a inflaţiei pe care din păcate mulţi nu o observă sau nici nu se gândesc la ea“. Cu inflaţia la un maxim pe 25 de ani, Mundry arată că ambalajele sunt modificate „la o scară nemaivăzută“.

    Katarzyna Bosacka, specialist în domeniul produselor de larg consum, îi îndeamnă pe clienţi să petreacă mai mult timp citind nu doar preţurile, ci şi etichetele.

    Producătorii de bunuri de larg con­sum argumentează că nu au de ales decât să se bazeze pe tendinţa ca clienţii să nu citească astfel de infor­maţii în condiţiile în care costurile de producţie au crescut cu 30-40%.

    În unele cazuri, costurile de producţie în creş­tere sunt transferate că­tre consumatori prin utilizarea de in­grediente mai ieftine, fapt şi mai difi­cil de monitorizat de către consu­ma­tori şi statisticieni.

    Mundry spune că a găsit mai mult ulei de palmier în untul său şi mai mult sirop de glucoză în dulciuri, de exemplu. În aproape toate cazu­rile, spune acesta, modifi­că­rile sunt atât de subtile, încât a trebuit să com­pare etichetele noi cu cele vechi pentru a le identifica.

    Mundry se declară îngrijorat de calitatea produselor pe care oamenii le cumpără în Polonia lovită de inflaţie.

    Şi în Franţa, fenomenul „shrinkflaţiei“ este în creştere, potrivit Le Monde.

    Franţa a confirmat că unele companii îşi reduc produsele, în termeni de dimensiune sau cantitate, şi chiar şi calitate câteodată, menţinând sau chiar crescând preţurile.

    Cu inflaţia erodându-le puterea de cumpărare, consumatorii francezi se plâng pe social media că se simt înşelaţi de branduri pe care obişnuiesc să le cumpere.

    Alertat în septembrie 2022 de asociaţia Foodwatch, guvernul francez încearcă să determine dacă fenomenul este larg răspândit.

    În SUA, printre produsele a căror dimensiune tinde să fie redusă se numără produsele din hârtie, snackurile şi produsele de patiserie, relevă datele Biroului de statistică american, notează CNBC.

    „Este frustrant să observi că pachetul este mai mic sau că primeşti mai puţin pentru acelaşi preţ“, arată Emily Moquin, analist la Morning Consult.

     

  • Revolut: 6 din 10 români spun că momentul actual nu este oportun pentru a investi în proprietăţi imobiliare

    Investiţiile în proprietăţile imobiliare nu se mai regăsesc printre preferinţele românilor în contextul creşterii accelerate a inflaţiei, dar şi al climatului economic general, notează un studiu realizat recent de Dynata pentru Revolut, cel mai popular fintech din România.

    Astfel, 60% dintre români consideră că nu este momentul oportun pentru a cumpăra case sau apartamente, în timp ce 35% susţin achiziţionarea de proprietăţi imobiliare, dar în anumite condiţii, iar 28% dintre respondenţi cred că momentul prezent este unul bun pentru achiziţiile de case şi apartamente, dar doar dacă dispui de numerar.

    La polul opus se află 6% dintre români care consideră că momentul este bun, dar accesul la credit este foarte dificil, în timp ce 3% dintre respondenţi apreciază că momentul este propice pentru achiziţia de case, iar creditarea este accesibilă.

    Atitudinea de respingere a achiziţiei de proprietăţi imobiliare este prezentă în aceeaşi măsură la ambele sexe (60% în cazul femeilor şi 59% în cazul bărbaţilor).

    Generaţia Z (18-24ani) este mai deschisă faţă de achiziţia de proprietăţi imobiliare decât generaţia părinţilor lor, de exemplu (46% vs 28% pentru segmentul 45-54 de ani).

    De asemenea, respondenţii din sud-estul României sunt mai puţin interesaţi de o astfel de achiziţie  (67% au spus că nu este un moment bun) comparativ cu cei din vestul ţării (39%). 

    Studiul Revolut mai arată că 70% dintre români consideră că preţurile şi inflaţia vor continua să crească în 2023, în timp ce 19% cred că acestea vor stagna şi 8% dintre respondenţi sunt optimişti şi se aşteaptă la o scădere a inflaţiei.

    Această percepţie optimistă este mai des întâlnită la bărbaţi (12%), la persoanele cu vârste cuprinse între 25-34 de ani (11%) şi la respondenţii din centrul ţării (12%). Creşterile de preţuri sunt mai degrabă anticipate de femei (75%) şi de cei cu vârste cuprinse între 45-54 (78%).

    În cee ace priveşte categoriile de gospodării afectate într-o măsură mai mare de inflaţie şi de creşterea preţurilor, părinţii cu copii (77%) şi pensionarii (71%) au cea mai mare expunere la inflaţie.

    De asemenea, fiecare al treilea român implicat în cercetare a declarat că o altă categorie afectată de inflaţie este cea a întreprinzătorilor (33%).

    Totuşi, există şi categorii sociale mai puţin afectate de inflaţie. Astfel, percepţia respondenţilor a fost aceea că traiul e mai uşor pentru celibatarii care sunt angajaţi (6%) şi pentru cuplurile necăsătorite care locuiesc împreună (18%). În orice caz, percepţia diferă în funcţie de vârsta respondentului. Tinerii de 18-24 de ani tind să creadă că studenţii sunt mai afectaţi de inflaţie (45%), la fel ca seniorii cu vârste peste 65 de ani, care se consideră mai expuşi la inflaţie ca alte categorii sociale (94%).

    Din punctul de vedere al angajaţilor, cea mai simplă modalitate de a tempera efectele inflaţiei este să crească veniturile.

    De fapt, 45% dintre românii chestionaţi (40% pentru femei, 49% pentru bărbaţi) cred că aceasta este soluţia.

    De asemenea, 6% declară că au primit anul trecut o majorare salarială egală cu rata inflaţiei, 4% peste rata inflaţiei şi 34% cu o valoare inferioară ratei inflaţiei.

    De asemenea, patru din zece români declară că nu au avut şansa unei majorări salariale anul trecut.

    Totuşi, 15% speră să le crească salariul în 2023 şi 10% declară că vor cere negocierea acestuia. În acelaşi timp, doi români din zece spun că nu au primit o majorare de salariu anul trecut şi nici nu cred că se va întâmpla asta în 2023.

    Pentru 3% dintre români, anul trecut a fost deosebit de greu, deoarece chiar li s-a redus salariul. Cei mai mulţi dintre românii care au primit majorări salariale superioare ratei inflaţiei se încadrează în segmentele de vârstă 18-44 de ani  (7%) sau locuiesc în centrul ţării (6%).

    Cea mai mare rată de răspunsuri privind obţinerea unei majorări salariale, dar la un nivel inferior ratei inflaţiei, s-a înregistrat în sud-vestul României (Oltenia) (42%).

    Şi pensionarii au văzut o îmbunătăţire a veniturilor lor, 57% declarând că au primit o majorare de pensie, dar inferioară ratei inflaţiei.

     

     


     

     

     


     

     

  • De la o anumită vârstă încolo, cu toată experienţa pe care o ai, îţi va fi greu să îţi găseşti un alt job dacă eşti dat afară

     

    Suntem într-o criză care se pare că nu a fost cuprinsă de niciun manual de economie.

    Inflaţia este la cel mai ridicat nivel din ultimele 3-4 decenii din lumea occidentală, dobânzile sunt la cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani, economiile scad, am avut doi ani de pandemie şi încă nu s-a terminat, avem război în Ucraina, în mijlocul Europei, dar cu toate acestea piaţa muncii este în cea mai bună formă din ultimele decenii, şomajul este la un nivel extrem de scăzut, chiar foarte scăzut, există o presiune pe creşterea salariilor, iar companiile sunt într-o căutare permanentă de personal. Companiile din tehnologie dau oameni afară, dar dau din surplusul de oameni pe care i-au angajat în pandemie. Mai mult decât atât, multinaţionalele restructurează anumite poziţii, dar angajează în alte departamente. Spre exemplu Boeing, constructorul american de avioane, dă afară 2.000 de oameni din financiar şi HR, dar are un plan de a angaja 10.000 de oameni în sectorul tehnic, de producţie.

    În România, într-o perioadă în care ne confruntăm cu o inflaţie de 16%, cât a fost în 2022, cu dobânzi care ajung la două cifre, piaţa muncii funcţionează din plin, cererile de angajaţi sunt la cel mai ridicat nivel din ultimii ani. Statistic, rata şomajului a ajuns la finalul lunii decembrie la 5,6%, în scădere faţă de decembrie 2021. Dacă te uiţi în dreapta şi-n stânga, în marile oraşe peste tot găseşti afişe cu „Angajăm personal”, alături de afişe pe magazine „For sale/for rent”. Este chiar un paradox.

    Dar aici vine un mare DAR.

    Depinde ce se caută. În lumea occidentală, dar şi la noi, se caută oameni în retail, oameni în logistică, ospătari, chelneri, bucătari, şoferi, curieri, vânzători etc. Foarte rar apar joburi mai specializate.

    Într-un articol din Wall Street Journal de la finalul lunii ianuarie, „Unemployment lasts longer as hiring cools”, se menţionează că pentru poziţiile mai calificate de middle management, cu ceva experienţă, viaţa devine destul de grea. Una dintre persoanele citate în articol menţionează că a fost dată afară dintr-o companie de tehnologie financiară în august, a crezut că se va reangaja imediat şi deja intră în a şasea lună şi nu-şi găseşte un job. A mers la toate interviurile, dar se pare că pentru o anumită categorie de personal numărul de joburi disponibile este extrem, extrem de redus.

    În America se găsesc joburi de entry-level în HoReCa, în logistică, în retail, dar se găsesc mai greu joburi în sectoarele mai calificate şi în poziţiile mai calificate. Şi mai ales pentru persoanele care trec de o anumită vârstă, care poate să fie 40, 45, 50 şi peste de ani.

    În România, conform unui studiu BestJobs, a doua platformă de recrutare online de pe piaţă, vârsta reprezintă în continuare un criteriu important în procesul de recrutare. Experienţa contează doar pentru anumite poziţii specializate şi superspecializate: conform sondajului, 80% dintre candidaţii de peste
    45 de ani pentru un job simt că există o reticenţă a recrutorilor privind persoanele mai în vârstă, iar 60% susţin că au participat la cel puţin un interviu de angajare la care au fost discriminaţi din cauza vârstei. De cealaltă parte, unu din trei recrutori recunoaşte că a refuzat cel puţin o dată un candidat din cauza vârstei.

    Când vine vorba de candidaţii mai în vârstă, 34% din recrutori spun că sunt îngrijoraţi de lipsa candidaţilor în ceea ce priveşte experienţa cu tehnologia, 14% de rezistenţa lor la schimbare, alţii 14% de lipsa de deschidere privind învăţarea de lucruri noi şi de riscul crescut al apariţiei unor probleme de sănătate – 14%, menţionează Best Jobs.

    Concluzia pe care am putea să o tragem este că, de la o anumită vârstă încolo, dacă ai neşansa de a fi restructurat, disponibilizat, de a fi dat afară, cu toată experienţa pe care o ai îţi va fi foarte greu sau din ce în ce mai greu să îţi găseşti un post similar, pe acelaşi salariu şi în aceleaşi condiţii. Aici este adevărata criză.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cu ochii la scăderea „semnificativ mai alertă“ a inflaţiei, dar şi la încetinirea economiei şi creditării, BNR ţine dobânda la 7%

    BNR a oprit ciclul de înăsprire a politicii monetare, păstrând dobânda-cheie la 7%, după cum au anticipat analiştii, după o serie de 11 majorări consecutive.

    Perspectiva „descreşterii semnificativ mai alerte“ decât s-a anticipat anterior, a inflaţiei anuale şi scăderea la o cifră din T3, în timp ce economia „încetineşte  progre­siv“, ca şi creditarea, au determinat BNR să menţină dobânda la 7% la a doua şedinţă de politică monetară din 2023. Cele mai recente date şi analize indică o încetinire progresivă a creşterii economiei în trimestrele IV 2022 şi I 2023, atenţionează BNR.

    Banca centrală vorbeşte şi despre „decelerarea“ creşterii anuale a creditului acordat sectorului privat.

    În ianuarie 2023, rata-cheie fusese majorată de BNR cu 0,25 puncte procentuale, de la 6,75% până la 7% după cele opt creşteri operate în 2022.

    Scăderea inflaţiei în 2023 ar veni după ce în decembrie 2022 rata anuală a inflaţiei a scăzut uşor la 16,4%, de la 16,8% în noiembrie. BNR prognoza în noiembrie 2022 o inflaţie de 11,2% pentru 2023. La categoria incertitudini şi riscuri „considerabile“ atât la adresa perspectivei activităţii economice, cât şi a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, BNR vorbeşte despre escaladarea războiului din Ucraina şi sancţiunile asociate, dar şi de politica fiscală, absorbţia fondurilor europene.

    O importanţă deosebită o au în actuala conjunctură deciziile de politică monetară ale Fed şi BCE, precum şi atitudinea băncilor centrale din regiune, inclusiv din perspectiva diferenţialului ratelor dobânzilor în continuă schimbare, precum şi a mişcărilor de capital.

     

  • Obsesia ungurilor: de ce traiul la ei în ţară este mai scump decât afară

    Ungurii compară ori de câte ori au ocazia preţurile de pe plan local cu cele din afară, căutând neîncetat răspunsuri la întrebarea de ce viaţa lor este mai scumpă decât cea din alte ţări, mai bogate.

    Inflaţia a crescut peste tot, însă creşterea preţurilor este diferită de la ţară la ţară, scrie Daily News Hungary.

    Laszlo Mandity, care trăieşte în Germania de 7 ani, câştigă aproxi­ma­tiv 2.000 de euro pe lună. Plăteşte şi chirie, dar spune că chiar şi aşa, în vre­murile actuale de criză, se des­curcă fără a fi nevoit să-şi taie din costuri. Acesta se declară şocat de pre­ţurile alimentelor din Ungaria. Pre­ţul unui salam Pick l-a şocat în­deosebi. În timp ce în Germania acelaşi produs costă 2.254 de forinţi (5,81 euro), în Ungaria preţul aces­tuia este de 5.000 de forinţi (12,88 de euro).

    În luna octombrie a anului trecut, Penzcentrum a scris că în timp ce pre­ţul unui kilogram de Pick Wintersa­lami într-un magazin din Germania era de 6.800 de forinţi (17,25 euro), în Un­garia acesta costa 9.700 de forinţi (24,60 de euro). Diferenţa este uria­şă, mai ales că produsul este fabricat în Ungaria, deci în mod normal ar trebui să coste mai puţin pe plan local, potrivit Hungary Today.

    Şi alte alimente costă mai puţin în Germania comparativ cu Ungaria, notează Daily News Hungary.

    Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că inflaţia alimenta­ră din Germania s-a situat la 20,7%, jumătate faţă de cea din Ungaria.

    Eszter Kazinczi din Bavaria spu­ne că şocant este că poate cumpăra produse alimentare tipic ungureşti la preţuri mai mici în Bavaria decât în Ungaria.

    Kati Bene, care locuieşte în Italia, spune că resimte scumpirile, dar că situaţia nu este la fel de rea în Italia pe cât este în Ungaria. În Italia, de exemplu, unele dintre cele mai ief­tine paste costă echivalentul a 277 de forinţi (0,71 de euro), în timp ce în magazinele din Ungaria acestea cos­tă de două ori pe-atât.

    Zsuzsi munceşte ca asistentă în Scoţia şi subliniază că protecţia socia­lă este mai solidă în această ţară com­parativ cu cea din Ungaria şi că există chiar mai multe oportunităţi de anga­jare acolo decât înainte.

    În Mexic, preţurile alimentelor de bază sunt aproximativ similare cu cele din Ungaria, însă preţurile din res­taurante sunt surprinzător de scăzute.

    Există de asemenea diferenţe sem­nificative între preţurile alimen­telor din Ungaria şi Polonia, cele din Unga­ria fiind, în unele cazuri, cu 30-40% mai mari decât în Polonia. Experţii spun că aceasta se datorează faptului că productivitatea agriculturii ma­ghia­re este mai scăzută decât cea a marilor ţări europene.

    TVA-ul este de asemenea mai ridicat în Ungaria.

    Potrivit lui Balazs Sumegi, expert economic, sunt puţine şanse ca ungurii să plătească mai puţin pe mâncare în acest an. Din nefericire, spune acesta, oamenii va trebui să se obişnuiască cu faptul că preţurile din urmă cu un an nu vor reveni.

    Jozsef Hornyak, analist Portfolio, arată că ungurii cheltuie o proporţie de două ori mai mare din venituri pe alimente comparativ cu locuitorii din ţările vest-europene dezvoltate.

     

  • Problemele continuă în Egipt: Inflaţia este aproape de 26%, iar preţurile la alimente şi băuturi au crescut cu 48%

    Inflaţia din zonele urbane ale Egiptului a accelerat până la cel mai rapid ritm al ultimilor cinci ani, deoarece devalorizarea monedei de luna trecută a pus multă presiune asupra consumatorilor din această ţară, conform Bloomberg.

    Indicele inflaţiei a crescut cu 25,8% faţă de anul precedent în ianuarie, a anunţat joi agenţia de statistică CAPMAS. Creşterea a fost determinată de o creştere cu 48% a preţurilor la alimente şi băuturi, cea mai mare componentă unică a coşului de consum.

    Noile date ar putea încuraja banca centrală să reia un ciclu de înăsprire monetară după o menţinere neaşteptată a ratei dobânzii. În prezent aceasta este de 16,25% la facilitatea de depozit şi 17,25% la facilitatea de creditare.

    Guvernul egiptean spune că stoparea creşterii preţurilor la alimente şi alte mărfuri este prioritatea sa principală. Majoritatea oamenilor din Egipt trăiesc în jurul sau sub pragul sărăciei.

    Banca centrală are o ţintă de inflaţie de 7%, ± 2 puncte procentuale până în al patrulea trimestru al anului 2024. Următoare şedinţă de politică monetară este programată să aibă loc pe 30 martie.

     

  • NEWS ALERT BCE a majorat din nou dobânda de referinţă, în efortul de reducere a inflaţiei în zona euro

    Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat, joi, majorarea cu 0,5% a componentelor dobânzii de referinţă, în cadrul acţiunilor de reducere a inflaţiei şi de stabilizare a economiei zonei euro.

    “Consiliul Guvernatorilor va menţine direcţia majorării semnificative a ratei dobânzilor într-un ritm constant şi le va ţine la niveluri suficient de restrictive pentru a asigura revenirea inflaţiei pe termen mediu la ţinta de 2%. În acest sens, Consiliul Guvernatorilor a decis astăzi majorarea principalelor dobânzi cu 0,5% şi este de aşteptat să urmeze noi majorări”, anunţă Banca Centrală Europeană (BCE), într-un comunicat postat pe site-ul oficial şi vizualizat de agenţia MEDIAFAX.

    “Consiliul Guvernatorilor a decis majorarea celor trei dobânzi-cheie ale BCE cu 0,50%. În acest context, ratele dobânzilor principalelor operaţiuni de refinanţare, instrumentului marginal de creditare şi depozitelor au fost majorate până la nivelurile de 3,00%, 3,25% şi 2,50%, cu efect din 8 februarie 2023”, subliniază BCE.

    Atunci când a majorat rata dobânzii la depozite cu 50 de puncte de bază, până la 2% în decembrie, BCE a susţinut că în ceea ce priveşte costurile de împrumut, acestea vor trebui în continuare să crească într-un ritm constant.

    Acest limbaj, parte a unei înţelegeri cu oficialii care iniţial doreau o majorare de trei sferturi de punct, a făcut ca pariurile pentru vârful ciclului de înăsprire monetară să crească.

    Membrii Consiliului guvernatorilor, inclusiv preşedintele Bundesbank, Joachim Nagel, şi preşedintele Băncii Franţei, Francois Villeroy de Galhau, au semnalat ulterior sprijinul pentru încă două mişcări de jumătate de punct, începând din această săptămână.

    Dar, în condiţiile în care băncile centrale îndeamnă la o abordare mai ponderată, atenţia se îndreaptă acum spre formularea declaraţiei BCE şi a comentariilor lui Lagarde, care vor fi analizate cu atenţie pentru a găsi indicii cu privire la ceea ce se va întâmpla probabil luna viitoare.

    Economiştii intervievaţi de Bloomberg prevăd luna viitoare o altă creştere de 50 de puncte de bază, înainte ca o ultimă majorare de 25 de puncte de bază implementată în luna mai să lase rata depozitelor la un nivel maxim de 3,25%. Investitorii estimează o aşa-numită rată terminală de 3,5%.

    Banca Angliei a majorat joi ratele dobânzilor pentru a zecea oară consecutiv, dar a renunţat la promisiunea de a continua să le majoreze “în forţă” dacă va fi nevoie şi a declarat că inflaţia a atins probabil un nivel maxim, scrie Reuters.

    Atenuându-şi estimările de recesiune în acest an, cei nouă responsabili cu stabilirea ratelor de dobândă au votat, cu 7 voturi pentru şi 2 împotrivă, creşterea ratei dobânzii bancare de la 3,5% la 4,0%, cel mai ridicat nivel din 2008 încoace. Măsura fusese aşteptată de majoritatea investitorilor şi economiştilor.

    Anunţul vine la o zi după ce Rezerva Federală a SUA a încetinit ritmul de majorare a ratelor de dobândă cu o creştere mai redusă, de un sfert de punct, dar a declarat că se aşteaptă să fie necesare şi alte majorări.

    Banca Centrală Europeană se pare că va majora ratele cu o jumătate de punct procentual mai târziu joi, până la 2,5%.

    BoE – care încearcă să înăbuşe riscurile generate de rata inflaţiei de 10% din Marea Britanie fără a adânci recesiunea aşteptată – a declarat că seria de majorări ale ratelor care se întorc până în decembrie 2021 ar putea avea un impact din ce în ce mai mare asupra economiei.

    Acest lucru ar trebui să contribuie la reducerea inflaţiei la aproximativ 4% până la sfârşitul acestui an, a spus instituţia. Anterior, BoE prognozase pentru 2023 o inflaţie de aproximativ 5%.

    BoE prevede că inflaţia va scădea sub ţinta sa de 2% în al doilea trimestru din 2024, dar a avertizat că există riscuri de creştere a acestei previziuni din cauza presiunilor persistente de pe piaţa forţei de muncă şi a inflaţiei.

    Banca centrală a declarat că Marea Britanie este încă pe cale să intre în recesiune, dar că aceasta va fi probabil “mult mai puţin adâncă” decât se temea în ultimele sale previziuni din noiembrie, în mare parte datorită scăderii preţurilor la energie, precum şi a aşteptărilor mai mici privind ratele de piaţă.

    Produsul intern brut a fost văzut acum în contracţie cu 0,5% în 2023, faţă de contracţia de 1,5% prognozată în noiembrie, iar recesiunea ar dura cinci trimestre, în loc de opt.

    Noua prognoză a BoE privind PIB-ul a fost similară cu cea publicată săptămâna aceasta de Fondul Monetar Internaţional, care a afirmat că economia Marii Britanii se va contracta cu 0,6% în acest an, în timp ce toate celelalte naţiuni din Grupul celor Şapte ar urma să crească.

  • Cât a ajuns să coste un litru de lapte în supermarketuri, este dublu faţă de acum un an

    Indiferent că vorbim despre Zuzu sau Napolact, două dintre cele mai vândute mărci de lapte din România, indiferent că ne uităm pe etichetele unui produs cu 1,5% grăsime sau cu 3,5% grăsime, litrul de lapte în supermarketurile din Bucureşti a ajuns între 8,5 şi peste 10 lei, un nivel dublu faţă de cel din aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor colectate de ZF. 

    Până în ianuarie 2022, preţul laptelui crescuse cu 20% într-un deceniu, potrivit unui index realizat de ZF, iar în ultimul an creşterile de preţ au depăşit cu mult rata inflaţiei. Cine este responsabil de această dublare?