BusinessMagazin

Tag: copil

  • Un copil de 9 ani câştigă anual 1 milion de dolari de acasă. Părinţii lui au renunţat să mai muncească

    Evan este un tânăr de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru Youtube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual.

    EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării despre care vorbeşte timp de câteva minute, relatează Daily Mail.

    În multe dintre videoclipurile sale, Evan o are alături pe sora sa, Jillian. Tatăl său, Jared, este cel care filmează şi apoi editează clipurile care urmează să fie postate online.

    Tatăl lui Evan, Jared, a declarat că a angajat o echipă care să se ocupe de vânzarea anunţurilor publicitare şi negocierea cu nume importante din industria jucăriilor. În scopuri de marketing, s-a decis ca Evan să folosească trei conturi de Youtube: EvanTubeHD, EvanTubeRaw şi EvanTubeGaming. Cei de la Newsweek au scris că tânărul câştigă peste 1,3 milioane de dolari pe an prin vânzărea reclamelor pe canalul de Youtube.

    Evan nu este primul tânăr care a găsit celebritatea pe internet. Michelle Phan este una dintre cele mai cunoscute figuri de pe Youtube, alături de Pewdiepie, Bethany Mota sau Nash Grier. Ea publică zilnic clipuri în care prezintă probleme legate de makeup, modă sau frumuseţe, ajungând la peste un miliard de vizualizări. În scurt timp, tânăra a ajuns la peste cinci milioane de abonaţi, atrăgând atenţia presei din Statele Unite. Phan a apărut în numeroase reviste, precum Seventeen, The Sun Sentinel, NYLON sau Forbes.

    Prin plasarea de produse, ea a reuşit să câştige sume impresionante, având o avere estimată la peste 4 milioane de dolari. Ea a semnat deasemenea un contract de promovare a anumitor produse Lancome.

  • A inventat pantofii care “cresc” cu cinci numere în cinci ani, odată cu copilul, pentru cei săraci. Americanii îl asaltează cu comenzi

    Lee şi echipa sa au încercat să lucreze împreună cu companiile gigant din industria pantofilor, cum sunt Nike, Crocs sau Toms, dar nu au reuşit să îi convingă. În cele din urmă au găsit o companie, numită “Proof of Concept” care a decis să îi ajute cu designul.
    Pantofii sunt fabricaţi din piele de foarte bună calitate şi cu talpa din cauciuc similar celui din anvelopele maşinilor. Pantofii îşi pot modifica dimensiunile cu ajutorul unui sistem de catarame şi butoni şi sunt destinaţi să reziste cel puţin cinci ani şi să “crească” cu cinci numere în această perioadă.

    Kenton spune că încălţămintea este extrem de importantă pentru copii, pentru mersul la şcoală. O pereche de pantofi costă 10 dolari; sunt distribuiţi printr-un sistem de donatori către orfelinate şi instituţii religioase. Până acum 2.500 de copii din Ghana, Haiti, Peru, Columbia şi Kenya au primit pantofi, dar Lee spune că a primit un număr uriaş de comenzi, cele mai multe din partea americanilor, care îi cer şi pantofi pentru adulţi.

     

  • A inventat pantofii care “cresc” cu cinci numere în cinci ani, odată cu copilul, pentru cei săraci. Americanii îl asaltează cu comenzi

    Lee şi echipa sa au încercat să lucreze împreună cu companiile gigant din industria pantofilor, cum sunt Nike, Crocs sau Toms, dar nu au reuşit să îi convingă. În cele din urmă au găsit o companie, numită “Proof of Concept” care a decis să îi ajute cu designul.
    Pantofii sunt fabricaţi din piele de foarte bună calitate şi cu talpa din cauciuc similar celui din anvelopele maşinilor. Pantofii îşi pot modifica dimensiunile cu ajutorul unui sistem de catarame şi butoni şi sunt destinaţi să reziste cel puţin cinci ani şi să “crească” cu cinci numere în această perioadă.

    Kenton spune că încălţămintea este extrem de importantă pentru copii, pentru mersul la şcoală. O pereche de pantofi costă 10 dolari; sunt distribuiţi printr-un sistem de donatori către orfelinate şi instituţii religioase. Până acum 2.500 de copii din Ghana, Haiti, Peru, Columbia şi Kenya au primit pantofi, dar Lee spune că a primit un număr uriaş de comenzi, cele mai multe din partea americanilor, care îi cer şi pantofi pentru adulţi.

     

  • Cum se transformă un copil normal într-unul excepţional?

    În urmă cu trei numere, articolul de copertă din Business Magazin a susţinut un proiect al Asociaţiei Şcoala de Valori numit, inspiraţional, „Excepţionalii“. Asociaţia a selectat 84 de adolescenţi de liceu pentru care timpul este o resursă folosită la maximum, între proiecte personale de antreprenoriat sau de voluntariat, între olimpiade şi concursuri, între planuri de viitor curajoase şi medii de 10 la şcoală.

    Excepţionalii reprezentaţi de cei 84 de participanţi la evenimentul Şcolii de Valori sunt, desigur, nişte vârfuri ale sistemului de educaţie şi ale modului cum sunt crescuţi copiii în România. Pentru a cunoaşte mai bine participanţii la „Excepţionalii“, proiectul a inclus şi o etapă de cercetare cu două direcţii: cantitativă (chestionar online spre toţi participanţii înaintea începerii conferinţei) şi calitativă (implicarea a 16 participanţi în două focus-grupuri în timpul celei de-a doua zile de proiect). Rezultatul cercetării a arătat că Excepţionalii se cunosc pe ei înşişi destul de bine şi că au încredere în propriile abilităţi. Jumătate dintre ei ştiu deja ce drum vor să urmeze pe viitor şi încă un sfert s-au hotărât fie ce facultate vor să urmeze, fie în ce domeniu doresc să lucreze. O parte semnificativă a acestor adolescenţi doresc să îşi facă studiile în străinătate, cea mai mare parte a lor dorind să îşi pună şi bazele unei cariere în afara ţării.

    Fie că ştie deja ce va face când va termina liceul sau nu, acest tip de adolescent este constant implicat în diverse activi-tăţi pentru a-şi da mai bine seama ce i se potriveşte, dar şi pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile şi talentele. Pentru a răspunde uneia dintre principalele întrebări pe care şi le pun adolescenţii atât despre rămânerea în România, dar şi despre cum arată de fapt munca de zi cu zi a specialiştilor din varii domenii, a doua etapă în care sunt implicaţi Excepţionalii este un proiect de echipă, vremsafim.ro.

    Pagina web, la care lucrează toţi adolescenţii selectaţi în proiect, presupune atât realizarea site-ului, designul şi construcţia siglelor şi a mesajelor, cât şi crearea de conţinut. Vremsafim.ro va fi o descifrare făcută de adolescenţi pe înţelesul adolescenţilor despre ce înseamnă efectiv 50 de meserii, prin interviuri realizate de echipa de proiect cu specialişti din varii domenii. Cel mai important este că cei 50 de intervievaţi vor fi oameni care au reuşit în România, deci 
site-ul se vrea a fi şi o încurajare pentru adolescenţii care se pregătesc de plecarea la studii în străinătate. Din interviurile realizate cu Excepţionalii, cel puţin jumătate dintre tinerii cu rezultate bune vor să urmeze o facultate în străinătate şi să aibă acces la o carieră tot acolo. 

    „Pentru că ne dorim ca participanţii la programele Şcoala de Valori să folosească informaţiile teoretice într-un mod cât mai practic, organizăm sesiuni de dezvoltare a unor proiecte concrete ce au impact în societate. Aceasta este etapa Step Up, care se încadrează în modelul de învăţare Practice, Learn, Step Up. www.vremsafim.ro. are ca scop să ofere cât mai multor tineri, în mod gratuit, informaţii despre meserii/profesii/ocupaţii din România. Acestea sunt susţinute cu cel puţin 50 de exemple reale şi interviuri cu profesionişti, oameni pasionaţi de ceea ce fac şi care pot astfel să fie modele pentru tineri. Scopul platformei este de a oferi adolescenţilor informaţii valide şi actuale despre piaţa muncii. De asemenea, le este oferită şansa de a afla ce abilităţi şi puncte forte au, ce meserie/profesie li se potriveşte şi ce facultate ar trebui să urmeze pentru a ajunge acolo unde îşi doresc“, explică Armina Sîrbu, learning strategist şi trainer la Şcoala de Valori, scopul proiectului.

    Momentul la care se raportează vremsafim.ro este anul 2020 şi o piaţă a muncii diferită de cea de astăzi, pentru care Excepţionalii şi Şcoala de Valori vor aloca 1.000 de ore de voluntariat.

  • Actorul Sacha Baron Cohen a devenit tată pentru a treia oară

    Nu sunt cunoscute informaţii privind sexul bebeluşului şi nici detalii despre ziua în care a fost născut acesta.

    Însă informaţia privind naşterea celui de-al treilea copil al cuplului a fost confirmată, vineri, de revista Us Weekly.

    Isla Fisher, în vârstă de 39 de ani, şi Sacha Baron Cohen, în vârstă de 43 de ani, mai au împreună doi copii: Olive, în vârstă de şapte ani, şi Elula, în vârstă de patru ani.

    Cei doi actori, extrem de rezervaţi în ceea ce priveşte viaţa privată, s-au cunoscut în 2002. Sacha Baron Cohen şi Isla Fisher s-au căsătorit în martie 2010, la Paris, în cadrul unei ceremonii tradiţionale evreieşti, la care au participat doar familiile şi prietenii apropiaţi ai cuplului.

    Actriţa australiană Isla Fisher s-a convertit la iudaism pentru a se putea căsători cu Sacha Baron Cohen şi a declarat ulterior că este foarte fericită că a luat această decizie. Actriţa a primit numele iudaic “Ayala”.

    Actorul Sacha Baron Cohen a devenit celebru datorită personajului Ali G, dar şi filmului “Borat! – Învăţături din America pentru ca toată naţia Kazahstanului să profite”, un fals documentar despre un jurnalist kazah care pleacă să descopere Statele Unite. Baron Cohen a primit pentru acest rol un Glob de Aur, în 2007. “Borat”, lansat de 20th Century Fox în noiembrie 2006, a avut încasări de 261 de milioane de dolari în lumea întreagă şi a obţinut o nominalizare la ediţia din 2007 a premiilor Oscar, la categoria “cel mai bun scenariu adaptat”. În 2009, actorul britanic a deţinut rolul principal în controversata comedie burlescă “Brüno”.

    Isla Fisher este o actriţă australiană care a debutat în serialul de televiziune “Home and Away”, remarcându-se apoi în mai multe comedii romantice precum “Wedding Crashers/ Spărgătorii de nunţi” (2005), “Hot Rod/ Rod, Regele Cascadorilor” (2007), “Definitely, Maybe/ Desigur…poate că…” (2008) şi “Confessions of a Shopaholic/ Mă dau în vânt după cumpărături” (2009).

  • Galaţi: Un copil de şapte ani lăsat nesupravegheat de mama sa a căzut de la etajul trei al unui hotel

    Incidentul a avut loc în noaptea de luni spre marţi, în timp ce copilul se afla în camera unui hotel din Galaţi. Astfel, la un moment dat, băiatul, fiind lăsat singur de către mama sa, a deschis fereastra, s-au urcat pe pervaz, apoi s-a prăbuşit în gol aproximativ opt metri, căzând pe o copertină.

    Administratorul hotelului, Costel Busoic, a declarat că băiatul a fost văzut de un client care l-a alertat pe recepţioner, iar acesta a reuşit să-l coboare pe copil de pe copertină, apoi a chemat o ambulanţă.

    Băiatul a fost transportat la spital unde a fost diagnosticat cu fractură de femur, iar joi va fi supus unei intrevenţii chirurgicale.

    Cazul a intrat în atenţia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi.

    ”Este vorba despre un copil de şapte ani care a căzut de la etajul al treilea al unui hotel unde a fost lăsat singur în cameră de către mama sa, o femeie în vârstă de 40 de ani. El a suferit o fractură de femur şi va fi supus unei operaţii. Urmează să stabilim circumstanţele în care s-a produs acest eveniment şi să luăm măsurile care se impun”, a declarat directorul adjunct al DGASPC Galaţi, Ciprian Groza.

    Potrivit primelor cercetări, femeia ar fi ieşit la un moment dat din cameră, însoţită de un bărbat, ca să cumpere ţigări, lăsând copilul nesupravegheat. Rămas singur, băiatul ar fi vrut să-şi caute mama şi din acest motiv a deschis fereastra de la cameră, căzând în gol.

    Potrivit unor surse din rândul anchetatorilor, femeia, domiciliată în municipiul Galaţi, obişnuia să vină la hotelul respectiv cu diferiţi bărbaţi. Aceasta mai are trei copii, doi aflaţi în plasament şi unul de 18 ani.

     

  • Vin Diesel va deveni tată pentru a treia oară

    Vin Diesel, în vârstă de 47 de ani, mai are doi copii cu Jimenez, Hania, în vârstă de şase ani, şi Vincent, în vârstă de patru ani.

    Soţia sa urmează să nască la sfârşitul lunii martie, fapt pentru care actorul a fost nevoit să anuleze participarea la proiecţia în premieră a filmului său “Furios şi iute 7/ Fast and Furious 7”, programată pe 10 martie în Abu Dhabi.

    “Vin Diesel vrea să fie alături de familia sa la naştere şi este un lucru minunat, cine nu ar vrea asta?”, a declarat o sursă apropiată actorului, potrivit contactmusic.com.

    Premiera filmului “Furios şi iute 7/ Fast and Furious 7” a fost reprogramată pentru 1 aprilie şi va avea loc la Los Angeles.

    Vin Diesel este cunoscut pentru protejarea familiei sale şi evitarea prezentării acesteia în presă. Actorul nu a anunţat public naşterea celorlaţi doi copii săi. Cea mai recentă apariţie a sa în public alături de familie a avut loc în august 2013, când a primit o stea pe bulevardul celebrităţilor de la Hollywood.

    Printre filmele în care a jucat Vin Diesel se numără cele din franciza “Furios şi iute/ Fast & Furious”, franciza “Riddick”, “Babylon A.D.” (2008), “Bona de la forţele speciale/ The Pacifier” (2005), “Pe cont propriu/ A Man Apart” (2003), “Triplu X/ XXX” (2002) – Xander Cage, “Patru băieţi şi o geantă/ Knockaround Guys” (2001) şi “Salvaţi soldatul Ryan/ Saving Private Ryan” (1998).

  • Marea Britanie este pe cale să revoluţioneze genetica

    Parlamentarii au dat un vor favorabil unui astfel de experiment ce va folosi ADN de la două femei şi un bărbat. 328 de reprezentanţi au votat pentru, iar 128 împotriva acestui proiect, considerat unul istoric.

    În timpul dezbaterii, parlamentarii au numit ideea “lumina de la capătul tunelului” pentru familii. Un al doilea vor este necesar în al doilea for legislativ, Camera Superioară (Camera Lorzilor), iar în cazul unui rezultat pozitiv primul copil conceput prin această metodă s-ar putea naşte în 2016.

    Susţinătorii proiectului spun că acesta “reprezintă o veste bună pentru progresul medical” în vreme ce oponenţii se tem de numeroasele probleme etice şi de siguranţă care ar putea apărea. Potrivit celor de la BBC, 150 de copii cu ADN din trei surse ar putea fi născuţi anual. Prim-ministrul David Cameron a declarat că “nu încercăm să îl înlocuim pe Dumnezeu, încercăm doar să ne asigurăm că doi părinţi care vor un copil sănătos vor putea avea unul”.

    Metoda, dezvoltată la Newcastle, presupune modificarea a 0,1% din ADN-ul copilului prin preluarea informaţiilor genetice de la a doua femeie.

  • American Sniper reprezintă încununarea clişeelor despre patriotism şi binele suprem

    American Sniper este un film care la prima vedere pare similar cu alte producţii precum The Hurt Locker, Argo sau Zero Dark Thirty. Pe măsură ce acţiunea se dezvoltă, spectatorul îşi dă seama că prima impresie a fost una corectă. O poveste veche, refăcută de zeci de ori şi plină de clişee. Sigur, protagonistul este altul şi micile detalii fac diferenţa, însă ideea centrală a eroului motivat de dorinţa de a proteja „America, cea mai bună ţară din lume” se repetă la nesfârşit. Patriotismul ar trebui să reprezinte o explicaţie suficientă pentru faptul că prima victimă din ilustra carieră a lunetistului este un copil de câţiva ani. Sigur, un copil înarmat cu un obuz. Deşi regizorul Clint Eastwood nu insistă pe moralitatea acţiunilor militare din Irak, el nu iese din paradigma „binele împotriva răului”. Chris Kyle, lunetistul cu cele mai multe victime confirmate din armata Statelor Unite, înţelege perfect deviza „God, country, family” (Dumnezeu, patrie, familie) şi renunţă la tot pentru a se putea întoarce pe câmpul de luptă şi a-şi răzbuna camarazii căzuţi. Un clişeu îmbrăcat în haine noi, dar care face (puţin surprinzător) deliciul Hollywoodului şi al publicului american.

    Binele împotriva răului este însă o idee abstractă, iar Eastwood a avut anumite probleme în a explica nevoia de violenţă pe care o resimte protagonistul. Această nevoie este prea puţin exploatată în film; după cum scria Chris Kyle în autobiografia sa, „singurul lucru pe care îl regret este că nu am ucis mai mulţi inamici”. Mai multe recenzii atacă discrepanţele dintre modul cum Kyle se prezintă în cartea sa şi modul cum el este prezentat pe marele ecran. Filmul nu răspunde la o întrebare esenţială: a fost lunetistul un erou sau pur şi simplu un soldat care a excelat datorită nevoii de a ucide?

    Fără a-şi mai pune prea multe semne de întrebare, publicul american a umplut cinematografele şi a transformat American Sniper într-un succes de box office. În doar trei zile, filmul lui Eastwood a devenit cea mai bună lansare din ianuarie, cu 89 de milioane de dolari. Până la momentul închiderii ediţiei, încasările la nivel global se apropiau de 250 de milioane de dolari. Luând în calcul bugetul de 60 de milioane de dolari, casele de producţie vor fi cu siguranţă mulţumite de evoluţia filmului.

    Provenienţa încasărilor arată însă interesul scăzut pentru acest gen de filme în afara Statelor Unite: potrivit site-ului de specialitate IMDb, 80% din cele 250 de milioane de dolari vin de pe continentul american. Această tendinţă s-a mai manifestat în cazul Zero Dark Thirty, filmul despre uciderea lui Osama bin Laden (70% din totalul încasărilor au venit din Statele Unite) sau Argo (60% din total).

    Pe lângă succesul financiar, American Sniper se bucură şi de recunoaştere din partea majorităţii criticilor şi a instituţiilor de specialitate. Deşi a fost trecut cu vederea la Globurile de Aur, filmul are şase nominalizări la premiile Oscar, respectiv cel mai bun film, cel mai bun actor, cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun montaj video, cel mai bun montaj audio şi cel mai bun mixaj audio. Un studiu publicat recent de Reuters şi IPSOS arată că majoritatea americanilor consideră American Sniper favorit la premiul pentru cel mai bun film.

    Filmele despre război produse la Hollywood vor continua să evidenţieze acea latură a poveştii favorabilă lor. Scenariile vor continua să evidenţieze misiunea americanilor de a duce democraţia peste tot în lume, chiar şi acolo unde ea nu este cerută. Cât timp idealurile americane vor fi prezentate ca binele suprem, filmele vor aduce spectatori şi, implicit, încasări uriaşe.

    Ar fi avut oare succes un film despre un lunetist care şi-a abandonat soţia însărcinată pentru a se întoarce, de bunăvoie, pe câmpul de luptă? Este aceeaşi poveste, dar dintr-o altă perspectivă. Răspunsul e destul de simplu: patriotismul americanilor va fi cu adevărat pus la încercare atunci când regizorii şi producătorii vor începe să includă, pe lângă inevitabilele clişee, şi elementele care sunt de obicei date la o parte.

  • Cărţile anului: de la o scânteie la cei care schimbă jocul

    Locul 5
    KRISTINE BARNETT, „SCÂNTEIA. POVESTEA UNEI MAME CARE A CRESCUT UN GENIU“, EDITURA PUBLICA.

    Geniul din titlu este Jacob Barnett, acum un adolescent în vârstă de 16 ani cu un IQ mai mare decât al lui Einstein, văzut deja drept un candidat serios la un premiu Nobel. Dar în fragedă copilărie Jake Barnett a fost diagnosticat cu autism. Copilul s-a retras într-o lume a lui, compusă din tăceri, cartonaşe cu litere colorate, cutii cu cereale răsturnate, rafturi de dulap şi fire de lână colorate aşezate laborios în motive geometrice, prin casă. A intrat într-un program pentru copii cu nevoi speciale, dar nu a înregistrat progrese. Drept urmare, mama a decis să aplice propriul său sistem de lucru cu copilul, sistem care i-a scos la iveală acestuia realele aptitudini; la trei ani conversa cu un astronom, la observator, asupra sateliţilor lui Marte. Ceva mai târziu Jake a dovedit că putea memora 200 de zecimale ale lui ”pi“, pe care le spunea şi într-un sens, şi în celălalt, iar la nouă ani lucra la propria teorie în astrofizică. Şi este vorba de un copil despre care ”sistemul“ a afirmat că nu va putea să citească vreodată. Cum a depăşit familia Barnett toate aceste obstacole, determinarea şi dârzenia lor sunt lucruri de mirare, iar povestea merită citită până la capăt.

    Locul 4
    MIKE DASH, ”MANIA LALELELOR“, EDITURA HUMANITAS.

    Subiectul este inedit: povestea uneia dintre primele, dacă nu chiar prima bulă speculativă din istoria omenirii. Mike Dash povesteşte minunat, documentat şi cu lux de amănunt despre nebunia lalelelor, ce a avut loc între 1633 şi 1637, cu un punct culminant în toamna şi iarna anilor 1636 şi 1637, perioadă în care preţurile bulbilor de lalea au atins valori de neimaginat, şi o cădere abruptă a valorii florilor în februarie 1637. De ce spun valori de neimaginat? Într-o perioadă în care 150 de litri de coniac franţuzesc costau 60 de guldeni, iar un meseriaş calificat, de genul unui dulgher, câştiga pe an 150 de guldeni, cel mai mare preţ plătit pentru un bulb de lalea, atestat şi verificat, a fost de 5.200 de guldeni. Alte comparaţii de preţuri: Rembrandt a primit pentru ”Rondul de noapte“ 1.600 de guldeni, în 1642, iar venitul anual mediu al unui mare negustor era, în 1630, de circa 3.000 de guldeni. Olanda a traversat atunci o aşa-zisă ”perioadă de aur“, de înflorire economică şi culturală, care a alimentat gustul oamenilor pentru frumos, pentru excentric şi pentru lucruri speciale. Mike Dash nu se mulţumeşte să relateze date şi momente, ci creează figuri, umanizează povestea, îi dă dimensiuni geografice, economice, culturale şi artistice.

    Locul 3
    DAVID BROOKS, ”ANIMALUL SOCIAL“, EDITURA PUBLICA.

    O carte ciudată şi unică, care îmbină o naraţiune elementară – viaţa unei familii – cu cercetarea ştiinţifică de top, cu idei moderne despre creşterea copilului şi formarea individului, despre şcoală, despre cultură, morală, maturitate sau moarte. Şi nu are nimic de-a face, în ciuda titlului, cu Facebook. Umanizându-şi discursul, integrând în istoria vieţii lui Harold şi a Ericăi pasaje de tom ştiinţific, descriind în amănunţime, de exemplu, complexele procese chimice, biologice şi cognitive care înseamnă dragostea părinţilor eroului principal şi conceperea acestuia, Brooks oferă un soi de nouă dimensiune literaturii de popularizare a ştiinţelor. Într-un discurs la TED, David Brooks vorbeşte despre devenirea insului modern: ”Timp de secole am moştenit o perspectivă asupra naturii umane bazată pe noţiunea că sinele nostru este divizat, că raţiunea este separată de emoţii şi că societatea progresează în măsura în care raţiunea poate suprima pasiunile. Se poate vedea în felul în care ne creştem copiii. Mergi la o şcoală elementară la trei după-amiaza şi îi priveşti pe copii ieşind, iar ei poartă aceste ghiozdane de 35 de kilograme… Vezi maşinile care se apropie – de obicei sunt Saab-uri, Audi-uri şi Volvo-uri… Sunt luaţi de către aceste creaturi pe care le-am numit supermame, care sunt femei de carieră de mare succes, care şi-au luat timp liber să se asigure că toţi copiii lor intră la Harvard. Şi de obicei îţi poţi da seama care sunt supermamele, pentru că de fapt cântăresc mai puţin decât copiii lor… Copiii sunt deci crescuţi într-un anumit fel, sărind prin cercuri ale realizării de lucruri pe care le putem măsura – pregătiri pentru SAT, oboi, antrenament de fotbal. Intră la facultăţi competitive, obţin slujbe bune şi uneori obţin succesul într-un mod superficial şi fac o grămadă de bani. Uneori îi poţi vedea în locuri de vacanţă precum Jackson Hole sau Aspen. Iar ei au devenit eleganţi şi supli – nu au cu adevărat coapse; au doar o pulpă elegantă deasupra altei pulpe… Au propriii lor copii şi au atins un miracol genetic prin căsătoria cu oameni frumoşi, în aşa fel încât bunicile lor arată ca Gertrude Stein, fiicele lor arată ca Halle Berry — nu ştiu cum au reuşit asta“.