BusinessMagazin

Tag: candidati

  • Numărul optim de joburi. Cât de des poţi să-ţi schimbi jobul fără a intra pe lista neagră a recruiterilor?

    Totuşi, care este perioada „de graţie“ a unui job, care sunt semnalele care ar trebui să le dea de înţeles angajaţilor că este timpul să-şi dea demisia şi cât de des îşi pot schimba aceştia locul de muncă fără a trezi suspiciuni din partea recruiterului?

    „Am reflectat destul de mult la acest subiect după ce am crescut timp de un deceniu în cadrul aceleiaşi companii. Fiecare persoană are o perioadă determinată în care poate să se dezvolte şi să contruiască în acelaşi mediu. Cred că aceasta nu ar trebui să fie mai mică de doi ani şi jumătate şi în niciun caz mai mare de cinci ani“, este de părere Irina Arsene, fondator al firmei de servicii de background screening Mindit. Chiar dacă angajatorul încearcă să îşi păstreze angajaţii motivaţi şi chiar dacă le dă şanse constante de promovare sau de rotire pe alte posturi, cultura companiei este aceeaşi. Astfel că, odată ce angajatul s-a obişnuit cu modul cum sunt abordate procesele şi procedurile, intervine comoditatea, cel mai mare duşman al dezvoltării.

    Numărul de joburi pe care, cel puţin în ochii recruiterilor, este bine să le schimbe un candidat de-a lungul carierei diferă în funcţie de industria în care lucrează sau pe care o ţinteşte. Spre exemplu, în IT oamenii de HR sunt obişnuiţi să aibă interviuri de recrutare cu specialişti care schimbă poziţia sau angajatorul chiar o dată la unul sau doi ani. Însă în IT cele mai multe companii lucrează pe proiecte, iar angajaţii sunt, de fapt, în mare parte, propriii şefi (fiind angajaţi pe contracte de tip PFA). Prin urmare, ei sunt firme care vânează contracte şi care pot să lucreze şi doar trei sau şase luni pe un proiect. Iar acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul consultanţilor, inginerilor sau al managerilor de proiect.

    „În sectoare de activitate foarte dinamice, cum este cel de IT, schimbările de rol se fac la unu-doi ani, aşa încât specialiştii nu ajung să fie neapărat demotivaţi, ci pot fi interesaţi de alte opotunităţi mai atractive, în principal de tipul proiectului în care urmează sa se implice, de tehnologiile de ultimă oră pe care le pot utiliza sau de metodologia pe care se lucrează sau de colaborarea cu experţi internaţionali“, explică Larisa Condriuc, business line manager al diviziei Manpower Professional din cadrul grupului cu activităţi în recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară ManpowerGroup.

    O regulă a schimbării jobului este greu de trasat. În schimb, dacă un recruiter vede schimbări prea rapide de job într-un timp scurt şi nu are siguranţa că angajatul va sta măcar doi ani la locul de muncă pentru care a fost selectat, astfel încât să îşi recupereze investiţia, CV-ul acestuia s-ar putea să fie plasat în teancul voluminos al celor care nu mai primesc o ofertă. „O persoană care îşi schimbă joburile foarte des atrage foarte multe suspiciuni din partea unui viitor angajator, care nu îşi doreşte să investească efort şi bani în cineva care nu va sta măcar doi ani, astfel încât să merite acest proces. Am observat de-a lungul timpului că, în cazurile de fluctuaţie mare într-un timp scurt, există un feedback mai puţin pozitiv cauzat, de regulă, de nepromovarea perioadei de probă“, mai precizează Irina Arsene.

    Sunt însă şi cazuri în care evidenţa mai multor joburi în CV este apreciată de angajatori pentru expunerea la medii diferite şi situaţii în care nici loialitatea exagerată nu este privită cu ochi bun de recruiter. Spre exemplu, un angajat care a stat într-o singură companie timp de şapte-nouă ani poate fi considerat un candidat dificil pentru că se adaptează mai greu la o altă cultură şi la alte procese.

    De ce ar trebui angajaţii să se gândească la o eventuală demisie? Larisa Condriuc spune că „un semnal de alarmă ar fi amânarea sau anularea proiectelor în care sunt implicaţi, astfel că nu îşi pot folosi expertiza şi nu pot concretiza rezultatele muncii lor. De asemenea, dacă observă că desfăşoară activităţi pur repetitive şi nu se mai dezvoltă pentru a ţine pasul cu evoluţia profesiei sau a tehnologiei, ar putea lua în considerare o schimbare de job“.

  • Candidaţii pentru un job la Google trebuie să gândească un plan de evacuare a clădirii la interviul de angajare

    Candidaţii pentru poziţii de middle management în cadrul companiei Google trebuie să conceapă un plan de evacuare a clădirii în care se desfăşoară interviu de angajare, potrivit participanţilor la recrutări, citaţi de Wall Street Journal.

    “Pentru a răspunde la întrebare, primul pas este să identifici care este de fapt problema reală şi de ce trebuie să evacuezi clădirea. Dacă această sarcină ar fi chiar cea de la slujba pentru care aplici, cu siguranţă nu ai putea să îl gândeşti în câteva minute fără informaţii suplimentare. De aceea, când angajatorul te întreabă asemenea lucruri nebuneşti, el vrea să afle felul în care depistezi şi explici provocările ridicate de ceea ce ţi se cere. Mai întâi, trebuie să afli natura dezastrului. Planul de evacuare pentru cutremure diferă faţă de cel legat de incendii. De asemenea, este necesar să cunoşti câte lifturi există, unde se află scările sau cu câte căi de acces e prevăzută clădirea. Când primeşti astfel de întrebări, nu îţi fie teamă să răspunzi punând şi mai multe întrebări”, susţin specialiştii în resurse umane.

    Angajatorii urmăresc să observe pe durata discuţiilor pentru interviul de angajare felul în care candidaţii găsesc soluţii în mod structurat şi logic la probleme aparent simple, dar vor să afle şi cum cer ajutor atunci când nu înţeleg pe deplin ceea ce li se cere.

    Dan Bulucea, country manager Google România, povestea anterior că a avut parte în cadrul interviului de angajare susţinut în 2010 de o întrebare capcană, ascunsă printre cele obişnuite, notează gandul.info. “Câte avioane zboară la un moment dat?”, l-au întrebat recrutorii pe actualul şef al Google România. “Am avut un timp de gândire, cei de acolo nu m-au grăbit. Am estimat numărul aeroporturilor din lume şi numărul de avioane de pe fiecare aeroport. Nu mai ştiu exact cât a fost rezultatul, dar a contat ideea”, a explicat Bulucea modul în care a acţionat atunci când a fost pus în faţa acestei încercări, precizând că, din moment ce a obţinut funcţia din fruntea Google România, răspunsul său a fost cel mai probabil unul bun.

    Anterior, compania Google a interzis în cadrul interviurilor sale de angajare o listă de peste 140 de întrebări care îi puneau în dificultate chiar şi pe cei mai pregătiţi candidaţi, renunţând astfel la practicile umilitoare de selecţie. 

  • O comunitate de tineri vrea să pună piaţa financiară din România pe harta lumii

    Mult timp m-am gândit la existenţa unei «corelaţii» între numărul de CFA dintr-o ţară şi gradul de dezvoltare al pieţei financiare din acea ţară. Fără să fac nişte calcule prea elaborate, este evident că relaţia este una directă şi pozitivă: cu cât numărul de CFA este mai mare, cu atât ţara şi piaţa financiară respectivă sunt mai dezvoltate“, spune Ionuţ Revenco, CFA, 32 de ani, director de audit la BRD-SocGen, a doua mare bancă de pe piaţă.

    Revenco este unul dintre cei 20 de absolvenţi ai celor trei examene foarte dure CFA, care au obţinut anul trecut şi diplomă de Chartered Financial Analyst, calificare administrată de CFA Institute SUA. Evoluţia pieţei financiare şi nivelul de dezvoltare al unei ţări sunt influenţate de o multitudine de factori. Printre aceştia, un rol foarte important, dar căruia nu i se prea acordă importanţă, este educaţia financiară şi economică. Iar corelaţia între gradul de dezvoltare al pieţei financiare dintr-o ţară, dar şi al ţării respective, şi numărul de persoane care au obţinut atestatul CFA este directă şi pozitivă.

    „În 2010, am avut ocazia să susţin Level 1 la centrul de testare CFA din Toronto, la acel moment locuind în Canada. M-am mirat când în dimineaţa examenului am observat că pe liste erau aproximativ 6.500 candidaţi  – un «Toronto-expo» plin. Următoarele două examene le-am susţinut la Bucureşti, numărul candidaţilor fiind ceva mai mic“, povesteşte Ionuţ Revenco, care s-a specializat pe partea de pieţe financiare şi finanţe-contabilitate, având o experienţă de peste 7 ani în domeniul bancar.

    El afirmă încrezător că numărul în creştere de CFA din România (20 noi titluri în 2014 vs. 9 în 2013) duce în direcţia bună atât ţara, cât şi piaţa financiară românească. Direcţia este bună, dar mai sunt multe de făcut pentru ca România să ajungă să aibă un nucleu de elite specializate în universul financiar şi economic.

    În România sunt peste 150 de absolvenţi ai nivelului III al CFA, care se alătură celor peste 100.000 de deţinători ai certificării CFA la nivel global. Examenele sunt destul de dificile şi nu pot fi trecute pe scurtături, volumul de informaţii fiind foarte mare. Totodată, aceste examene presupun o serie de compromisuri, deloc neglijabile, pe plan personal, după cum spun absolvenţii CFA, care par să nu regrete această alegere şi susţin cu tărie că merită efortul.

    „Cunoştinţele şi perspectivele pe care ţi le oferă calificarea CFA merită cu prisosinţă efortul substanţial pe care îl reclamă cele trei examene. Uneori ţi se pare foarte greu să găseşti un echilibru între muncă, studiu şi viaţa personală, cea din urmă fiind de fapt şi cea pe care candidaţii CFA o sacrifică pentru a creşte şansele să obţină calificarea. În final, sacrificiile făcute merită atât prin prisma cunoştinţelor vaste pe care le dobândeşti, cât şi datorită noilor oportunităţi ce ţi se deschid“, afirmă Raluca Florea, CFA, analist în echipa de cercetare pentru piaţa de capital la BCR şi fost jurnalist financiar.

    Certificarea CFA reprezintă cea mai înaltă calificare profesională recunoscută la nivel internaţional în domeniul analizei fundamentale şi administrării portofoliilor de investiţii, susţine Monica Croitoru, CFA, 28 de ani, fund manager la SAI ErsteAsset Management.

    Un profesionist certificat CFA nu are doar perspective bune pentru carieră, dar aduce şi o plusvaloare prin standardele etice şi profesionale la care aderă simultan cu calificarea. O masă critică de profesionişti ce deţin certificarea CFA pot să accelereze instituţionalizarea acestor standarde profesionale, cât şi să crească vizibilitatea pieţelor financiare din România în rândul comunităţii internaţionale, crede Monica Croitoru, care a absolvit în 2009 Universitatea Columbia din New York City, specializarea Economie şi Matematică.

    „Abilităţile dobândite sunt nenumărate – de la a stăpâni concepte şi noţiuni pe care nu le-am folosit până atunci la metode de analiză şi evaluare, corelaţii, asset management, performance attribution, sunt foarte multe aspecte pe care nu le-am cunoscut înainte de a începe pregatirea pentru CFA“, afirmă Alexandra Duma, CFA, 33 de ani, care momentan nu este angajată.

  • Cele mai inovatoare companii din România: Pitech+Plus vrea să modernizeze sistemul educaţional

    Programul a fost dezvoltat în urma unui acord de parteneriat semnat la începutul anului 2014 cu şcoala 42 din Paris şi este unul dintre cele mai ample experimente de inovaţie aplicate în sistemul educaţional.

    Elementul de noutate:

    În acest moment, Academy+Plus are unul dintre cele mai dificile sisteme de admitere din România. O preselecţie filtrează prima bază de candidaţi, iar după preselecţie cei selectaţi au o discuţie cu conducerea şcolii, urmată de 28 de zile de testare la sediul instituţiei. Până în prezent au fost înregistrate 1.200 de aplicaţii şi 450 de testări, din care 125 de candidaţi au trecut la testarea de 28 de zile, iar 64 de locuri au fost ocupate. Şcoala este gratuită şi nu se cer diplome sau rezultate la bacalaureat.

    Efectele inovaţiei:

    Pe termen lung Pitech îşi va putea recruta viitorii angajaţi ai companiei, ceea ce înseamnă că scad costurile de recrutare şi internship. Instituţia schimbă şi interacţiunea cu mediul de afaceri, trecerea de la competiţie la colaborare şi de la individualitate la efort comun. Şi alţi membri ai clusterului IT de la Cluj-Napoca pot beneficia de pool-ul de candidaţi.

    Descriere:

    Academy+Plus este axată pe practică şi pune în centrul acţiunilor elevul şi nu profesorul. Profesorii au rol consultativ, iar evaluarea se bazează pe modelul “peer-to-peer”. Rezultatele sunt crearea unui mediu organizaţional încă din faza de şcolarizare şi obţinerea unor profile complexe. Pe termen scurt Academy+Plus îşi propune să creeze o comunitate puternică şi valoroasă de oameni care vor să performeze în domeniul IT, atât în calitate de angajaţi pentru piaţa din România, cât şi în calitate de antreprenori.

    Pe termen mediu vor fi organizate parteneriate sau clase speciale pentru alte companii aflate în căutare de resurse, iar pe termen lung iniţiatorii cred că vor schimba modul de raportare la formarea resurselor umane, vor creşte criteriile de performanţă şi va apărea o schimbare în zona de educaţie.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Angajatorii din România recunosc că triază sute de candidaţi fără a le citi CV-ul. Ce metode folosesc pentru a schimba asta

    Angajatorii au atins noi praguri în ceea ce priveşte modul de a tria zeci sau sute de candidaţi fără a le citi CV-ul.

    “PENTRU A ANGAJA CINCI OAMENI TREBUIE SĂ CHEM LA INTERVIU CAM 60 DE PERSOANE“, SPUNE FONDATOAREA UNUI ŞCOLI PRIVATE DIN CAPITALĂ. Pentru a chema la interviu 60 de persoane trebuie triate câteva sute de CV-uri. Pentru un antreprenor, procesul este incitant, deoarece îşi construieşte echipa cu care va cuceri piaţa. Pentru cei mai mulţi recruiteri din România, sutele de CV-uri sunt o realitate zilnică greoaie, indiferent că trebuie să găsească candidaţi angajabili pentru posturi de educatori, de programatori sau pentru poziţiile vacante dintr-un call center. Cei care au făcut din interviurile de angajare un job full time susţin că angajatorii vor de toate – şi competenţe specifice, şi muncă multă, şi pe puţini bani -, iar companiile au şi ele partea lor de adevăr – candidaţii bine pregătiţi sunt deja luaţi, iar din disperarea de a găsi un loc de muncă mulţi şomeri sau tineri absolvenţi aplică pentru oricare job, chiar dacă au competenţele necesare sau nu.

    Companiile s-au adaptat rapid. În prezent, unul dintre primele filtre de recrutare a devenit limba în care este scris un anunţ. Dacă pentru mulţi angajatori un anunţ de recrutare în limba engleză este deja o normalitate, pe site-urile online de profil, dar şi la radio, încep să apară tot mai multe oferte redactate în limba germană şi franceză, dar şi în limbi străine mai rar întâlnite, precum suedeză sau poloneză. „Am avut o campanie de recrutare prin intermediul radioului în această toamnă, în Bucureşti anunţul încheindu-se cu patru cuvinte în limba franceză, iar în Ploieşti fiind vorba despre un anunţ de recrutare exclusiv în limba franceză. Am vrut să atragem atenţia celor care înţeleg mesajul şi ce presupune jobul  pe care îl oferim. Este o metodă bună de a tria candidaţii, în condiţiile în care un singur recruiter al nostru trebuie să filtreze şi mai mult de 30 de CV-uri pe zi”, explică Mihaela Rusu, directorul general al Webhelp România, com-panie care a avut anul trecut o cifră de afaceri de 12,8 milioane de euro, în creştere cu 40% faţă de 2012.

    Identificarea candidatului care să aibă competenţele potrivite pentru un anume job a devenit crucială, în contextul în care un astfel de call center furnizează servicii de suport în şapte-opt limbi străine sau chiar mai multe. Prin urmare, angajatorii au trecut de mult de perioada în care recrutau pe bandă rulantă oameni cu un nivel de pregătire decent şi vor candidaţi care nu doar să poată răspunde într-o engleză, franceză, italiană sau norvegiană aproape perfectă, ci care să aibă o comunicare directă şi clară cu clientul, în limba maternă a acestuia.
    ”Assistante analyste francophone”, ”Java EE Entwickler„ (dezvoltator – n.red) sunt doar două exemple de joburi pe care Pentalog, furnizor de servicii de consultanţă şi dezvoltare software, cu peste 700 de angajaţi pe plan local, le-a postat în ultima perioadă pe platforma online proprie de recrutare.

    Motivul? ”În industria IT cunoaşterea unei limbi străine este foarte importantă pentru orice poziţie. Toate documentele, tutorialele lansate pe noi tehnologii sunt scrise în limba engleză, deci este o obişnuinţă deja, nici nu se mai pune problema ca cineva să nu o cunoască la nivel avansat. Mai mult, noi lucrăm pe proiecte dedicate pieţei externe, aşa că avem nevoie de oameni care să ştie şi limba germană, şi limba franceză, iar postarea unor anunţuri care nu sunt în română este un fel de «asigurare»„, precizează Monica Jiman, director executiv adjunct al Pentalog.

  • Scrisoare către mine: “Schimbarea pe care o doreşte mare parte din societatea românească s-ar putea să întârzie”

    Da, am decis să îmi scriu mie, pentru că oricum ceilalţi sunt ocupaţi, unii cu scrisul, alţii cu cititul. Este un exerciţiu pe care vi-l recomand, mai ales că momentele în care stau faţă în faţă cu mine şi conversăm, de exemplu în cazul bărbieritului, sunt cam rare şi durează puţin. O scrisoare poate limpezi, îţi poate arăta cum stai şi la ce să te aştepţi.

    Aşadar:

    „Dragul meu, bla, bla, bla, care sănătate ţi-o doresc şi ţie. M-am gândit să îţi scriu pentru ca, furat de anumite entuziasme, să nu rişti mai târziu să fii dezamăgit.

    Dezamăgit pentru că schimbarea pe care o doreşti, pe care o doreşte o mare parte din societatea românească, între graniţe sau în afara acestora, s-ar putea să întârzie. Nu-ţi scriam aceste rânduri dacă nu vedeam la televizor o defilare de ziua naţională ţinută, într-un oraş destul de important, într-un supermarket – tinere majorete fluturând pompoane, o fanfară, başca trupele de militari bătând pas de defilare printre rafturile cu sticle de băutură, detergent şi murături -, nu-i asta definiţia României de astăzi?! Ţara care acum te face să te simţi plin de mândrie, acum te trânteşte cu capul în pământ de nu te vezi. Domnul Iohannis a izbutit să coalizeze o sumă de oameni, dar adu-ţi aminte că ai mai văzut de cel puţin două ori valuri de entuziasm popular care au purtat, entuziaste, oameni ce păreau a avea la ei cheia schimbării; nu după mult timp constatai că, din păcate, cheia lor nu se potrivea în broasca schimbării, iar schimbarea rămânea un soi de Fata Morgana.

    Aş vrea să îţi reamintesc o povestire a lui Ray Bradbury, pe care îl socoteam amândoi unul dintre cei mai inteligenţi şi adevăraţi oameni care au populat planeta, mai ales pentru sufletul său, pentru înţelegerea şi compasiunea care puteau fi intuite dincolo de literatură. Povestirea vorbeşte de o lume a viitorului în care rachetele zburau oriunde în spaţiu, spre Lună, spre Marte sau spre Saturn, dar călătoriile erau accesibile doar celor avuţi. Eroul este un ins care are o mică afacere de reciclare a metalelor şi care primeşte, pentru a fi topită, un model la scara 1/1 al unei rachete.

    Pentru că sintetiza toată nemulţumirea sa, toate neîmplinirile, toate speranţele pierdute, omul îşi varsă întâi furia pe rachetă, şi porneşte să o distrugă. Se răzgândeşte, văzând privirile copiilor săi, pierduţi în admiraţie şi visare la vederea navei cosmice. Aşa că eroul nostru ia o decizie şi îşi cheltuie economiile de-o viaţă pentru o aparentă utilare a rachetei şi le promite copiilor o uluitoare, dar unică, excursie în spaţiul cosmic. Îi cheamă în rachetă, cu toată opoziţia nevestei, şi pleacă; puştii sunt răvăşiţi de imaginea spaţiului, de craterele de pe Lună, de culoarea roşie a planetei Marte, de luminile universului şi de sclipirea stelelor.

    Copiii sunt lipiţi de hublouri, iar omul nostru se furişează spre uşa navei, pe care o deschide spre… Nu spre spaţiul infinit, ci spre curtea sa plină de vechituri metalice. Le oferise copiilor, cu ajutorul unui amalgam de ecrane tridimensionale, cu un pachet de filme şi cu un set de motoare de automobil vechi, o iluzie, iluzia spaţiului, a stelelor şi a planetei Marte.

    Îţi aduc aminte de povestire pentru că mă uit în jur şi văd numai ecrane, ecrane care ne oferă doar iluzia unei lumi. Ecranele ne arată infractori care pozează în fecioare sau care se îmbracă în piei de funcţii oficiale, ne spun ce trebuie să simţim, ce trebuie să auzim şi ce trebuie să citim. În spatele ecranelor, în locul filmelor 3D şi al motoarelor de automobil stau însă interese şi egoism şi nepăsare.

    Într-o lume globalizată, cel mai important lucru este individul şi satisfacţia, mulţumirea sa, modul în care interesele unui stat se îmbină cu cele ale cetăţeanului. În cazul în care se suprapun şi sunt direct proporţionale, rezultatul este cum nu se poate mai fericit. Altfel, individul îşi va căuta împlinirea pe alte meleaguri – vezi cazul celor trei milioane de români care de voie, de nevoie au ales să lucreze în alte ţări. Şi culmea este că nemulţumirea lor s-a transformat în mulţumirea de astăzi a României, fie pentru că s-au încolonat la uşile secţiilor de votare, fie pentru că trimit acasă an de an, neabătuţi, miliarde de euro.

    Acum, ca de obicei, mingea este în terenul celor care îşi permit rachete. Şi tare mi-e teamă că noi vom rămâne, din nou, doar cu ecranele.”

    Gata.

    Ilustrez cu o fabuloasă arcă a maestrului Viorel Mărginean.

  • O discuţie dintre doi sibieni în seara de dinaintea alegerilor arată faţa lui Klaus Iohannis

    În sâmbăta de dinaintea votului, am ieşit într-o cafenea cochetă din Piaţa Mică a oraşului Sibiu. Dialogul se petrece la masa de lângă mine, doi sibieni vorbind despre alegerile din ziua următoare. Sibieni după accent, cam la 30-35 de ani, cuplu. Nu vorbeau tare, dar suficient cât să se audă la masa alăturată:

    Ea: Dar noi cu cine votăm mâine?

    El: Votăm cu Iohannis. Cum cu cine votăm?

    Ea: Păi şi cu cine rămânem aicia în Sibiu dacă se duce la Bucureşti? 

    El: O să candideze Cindrea (Ioan Cindrea, preşedintele PSD Sibiu şi şeful CJ Sibiu – n.red).

    Ea: Cine îi votează pe beţivii ăia? Io nu prea aş vota cu Iohannis că apoi rămânem în Sibiu cu ăia.

    El: Lasă că poate candidează şi viceprimăriţa (Fodor Astrid Cora, viceprimar din partea FDGR – n.red). O să iasă din primul tur dacă pune Forumul un candidat propriu în locul lui Iohannis.

    Ea: Nu ştiu dacă îl aleg. Tu votează cum vrei. O să vezi cu ce fel de oameni o să rămânem la primărie.

    Klaus Iohannis, profesor de fizică, a devenit primar la Sibiu acum 14 ani, deşi nimeni nu-i dădea şanse. A câştigat toate alegerile la care a candidat – localele şi prezidenţialele de duminică, după o prezenţă covârşitoare la vot- dar nu a reuşit să ajungă premier în 2009 şi nici vicepremier în 2014, potrivit Mediafax. Klaus Werner Iohannis s-a născut în 13 iunie 1959, la Sibiu, şi este căsătorit cu Carmen Iohannis, neavând copii. Iohannis s-a lansat în politică în 2000, când FDGR a decis să aibă un candidat propriu la Primărie, cu scopul de a obţine mandate de consilieri locali. La alegerile din 2000, el a ajuns în al doilea tur de scrutin cu social-democratul Ioan Cindrea, pe care l-a învins cu 69,18% din voturi, deşi în Sibiu mai locuiau doar câteva mii de saşi. Sibienii l-au votat masiv pentru că îşi doreau o schimbare în administraţia locală.

    În ce oraş din România aţi mai auzit astfel de discuţii între cetăţeni? În ce oraş din România există cetăţeni care să refuze să îşi voteze primarul la alegerile pentru funcţia de preşedinte pentru a nu-l schimba din funcţie? Vă aştept comentariile mai jos.

  • TVR îi reinvită pe candidaţii la prezidenţiale la o dezbatere înainte de turul II. Tănase propune discuţii între staff-urile de campanie pentru luni, la 14.00

    Potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, TVR a transmis celor doi candidaţi, Victor Ponta şi Klaus Iohannis, o nouă invitaţie la o întâlnire pentru a discuta propunerea.

    “La începutul mandatului meu, în urmă cu un an, mi-am propus să nu apar la televiziunea publică, nici la alte televiziuni ca moderator sau invitat. Dar situaţia în care se află ţara noastră în ultimele zile mă obligă să ies din rezerva pe care mi-am impus-o. Ne găsim în faţa celor mai importante alegeri din ultimii zece ani. Mă adresez dumneavoastră nu numai în calitate de conducător al SRTv, dar şi de persoană publică implicată în toate marile bătălii ale ultimilor 25 de ani date pentru propăşirea ţării noastre”, a declarat Stelian Tănase, duminică seară, în “Telejurnal”.

    În acest context, preşedintele-director general a precizat că, pe 3 noiembrie, a adresat personal o scrisoare prin care cei doi candidaţi, Victor Ponta şi Klaus Iohannis, au fost invitaţi să participe la o dezbatere sau mai multe, organizate de SRTv.

    “Argumentele au fost acestea: 1) neutralitatea dovedită a TVR în această campanie electorală; 2) TVR este singura televiziune care acoperă întreg teritoriul naţional şi ajunge în bune condiţiuni la comunităţile româneşti din străinătate; 3) capacitatea tehnică şi organizatorică a SRTv. Putem asigura cele mai bune condiţii editoriale şi tehnice prin oameni de valoare profesională şi echipamente de înalt nivel. Am invitat cu acel prilej cele două a staffuri de campanie să aleagă locul de desfăşurare al dezbaterilor (în studiourile TVR, la Palatul Parlamentului, la o Universitate sau oriunde consideră ele că există condiţii bune pentru o dezbatere). De asemenea, am cerut staff-urilor de campanie şi le cer şi acum să propună formatul, subiectele, regulile de joc, ora de desfăşurare, durata şi numele moderatorului (eventual al jurnaliştilor agreaţi)”, a spus acesta.

    Stelian Tănase a declarat că a trecut o săptămână de la scrisoarea adresată, iar, din punctul său de vedere, “situaţia, în loc să se clarifice, s-a complicat”. “Mai multe propuneri venite din diferite zone au fost respinse de cei în cauză. Astfel că speranţele de a avea totuşi dezbaterile dorite de opinia publică s-au îndepărtat. Intrăm mâine (luni, n.r.) în ultima săptămână de campanie electorală şi este posibil chiar probabil să nu se desfăşoare nicio dezbatere televizată în direct între cei doi candidaţi. Dacă se va întâmpla aşa, s-ar produce un deficit de democraţie major şi s-ar da un exemplu rău tuturor. Opinia publică are dreptul la măcar o dezbatere televizată în direct, dacă nu la mai multe, în care cei doi candidaţi – domnii Victor Ponta şi Klaus Iohannis – să se întâlnească faţă-n faţă. Dorim să aflăm astfel ce-şi propun să facă cu România în următorii ani”, a mai spus preşedintele-director general al SRTv.

    Stelian Tănase a subliniat: “Suntem obligaţi prin misiunea noastră aşa cum e descrisă de lege, ca singura televiziune publică, şi suntem îndreptăţiţi să organizăm aceste dezbateri în beneficiul publicului. În Europa există practica prin care televiziunea publică este aceea care organizează dezbaterile din timpul campaniilor electorale. Fac apel în ultimul ceas la cele două forţe politice aflate în competiţie, la staff-urile lor de campanie şi la candidaţi să accepte oferta SRTv. Este o încercare de a salva situaţia. Este de asemenea o propunere onestă de compromis, credem, acceptabilă pentru cei doi candidaţi”.

    Pe de altă parte, Tănase a ţinut să se asigure “de echidistanţa, neutralitatea şi profesionalismul” TVR. “În spiritul democraţiei, vă rog să înţelegeţi că spaţiul public are nevoie de aceste dezbateri lămuritoare. Numai aşa electoratul va putea alege în cunoştinţă de cauză la 16 noiembrie pe cel mai bun în funcţia preşedinte al României. Fac un apel la raţiune. Măcar acum, în al 12-lea ceas, vă cer să ajungeţi la o înţelegere şi să acceptaţi propunerea aceasta. Aştept încrezător un răspuns pozitiv din partea celor doi candidaţi. Propun celor două staff-uri de campanie o întâlnire la TVR în cursul zilei de mâine, luni, ora 14.00, pentru a perfecta acordul care să ducă la organizarea acestei mult dorite dezbateri între domnii Victor Ponta şi Klaus Iohannis”, a precizat preşedintele-director general al TVR.

  • ALEGERI PREZIDENŢIALE. Rezultatele parţiale oficiale până la ora 7

    Ponderea voturilor valabil exprimate pentru fiecare candidat, în ordinea apariţiei pe buletinul de vot:

    Kelemen Hunor – 4,89%

    Klaus Iohannis – 30,54%

    Dan Diaconescu – 3,59%

    Victor Ponta – 40,01%

    William Brânză – 0,47%

    Elena Udrea – 5,29%

    Mirel Amariţei – 0,08%

    Teodor Meleşcanu – 1,26%

    Gheorghe Funar – 0,51%

    Szilagyi Zsolt – 0,83%

    Monica Macovei – 4,76%

    Constantin Rotaru – 0,28%

    Călin Popescu-Tăriceanu – 6,41%

    Corneliu Vadim Tudor – 3,74%

    Următoarele informaţii privind rezultatele parţiale ale alegerilor vor fi anunţate în cursul zilei de luni, la orele 11, 17 şi 20.

  • ALEGERI PREZIDENŢIALE. Rezultatele parţiale oficiale centralizate până la ora 3

    Din totalul birourilor electorale judeţene au fost centralizate deja integral datele pentru 2 birouri – Bistriţa şi Dâmboviţa.

    Numărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare candidat, în ordinea apariţiei pe buletinul de vot:

    Kelemen Hunor – 209.966 (3,87%)

    Klaus Iohannis – 1.634.985 (30,19%)

    Dan Diaconescu – 208.131 (3,84%)

    Victor Ponta – 2.142.957 (39,57%)

    William Brânză – 24.693 (0,45%)

    Elena Udrea – 280.454 (5,17%)

    Mirel Amariţei – 4.465 (0,08%)

    Teodor Meleşcanu – 63.894 (1,17%)

    Gheorghe Funar – 26.285 (0,48%)

    Szilagyi Zsolt – 34.152 (0,63%)

    Monica Macovei – 251.924 (4,65%)

    Constantin Rotaru – 15.881 (0,29%)

    Călin Popescu-Tăriceanu – 315.928 (5,83%)

    Corneliu Vadim Tudor – 201.300 (3,71%)

    Următoarele informaţii privind rezultatele parţiale ale alegerilor vor fi anunţate în cursul zilei de luni, la orele 9, 11, 17 şi 20.