BusinessMagazin

Tag: business

  • Au spus în Business Magazin. Au avut sau nu dreptate?

    AU SPUS ÎN BUSINESS MAGAZIN:

    DAN DROSU ŞAGUNA
    PREŞEDINTELE CURŢII DE CONTURI
    //20 de miliarde de dolari? Este ca şi cum am vorbi de 500.000 de lei în buzunarul lui Şaguna!//

    În momentul lansării primului număr din BUSINESS Magazin, revista a ajuns, în urma unei investigaţii minuţioase, la concluzia că averea României era, în 2005, de 20 de miliarde de dolari. Atât a rezultat din însumarea celor peste 11.700 de pagini care reprezentau practic declaraţia de avere a statului român. La valoare de inventar, întreaga zestre a statului român putea fi cumpărată cu lejeritate de fondatorul Microsoft, Bill Gates.

    SERGIO GIACOLETTO
    FOST VICEPREŞEDINTE AL ORACLE
    //Cu stabilitate politică şi o rată sănătoasă a natalităţii o ţară ca România poate ajunge din urmă Franţa în 15-20 de ani//

    În momentul în care italianul a sosit la Bucureşti pentru a deschide al cincilea call-center Oracle din România, avea în grijă nu mai puţin de 51 de ţări din portofoliul gigantului american. În opinia lui, antreprenorii est-europeni au mai multe şanse de a reuşi în afaceri decât occidentalii. Poate şi pentru că esticii au putut să vadă care sunt greşelile managerilor din Occident şi să nu le repete.

    LOUIS SCHWEITZER
    PREŞEDINTE AL RENAULT
    //Până în 2010 uzina din România va vinde un milion de automobile Logan, devenind astfel centrul mondial pentru această marcă//

    Preşedintele şi directorul general de la Renault avea în 2005 planuri mari pentru Logan. Previziunile sale au fost însă depăşite, în condiţiile în care în toată lumea circulă mai mult de un milion de automobile Logan, pentru că între timp maşina nu este produsă doar la Piteşti, ci şi în alte fabrici Renault din lume.

    GEORGE HABER
    ANTREPRENOR
    //Ca să reuşeşti în afaceri şi în viaţă trebuie să încerci de 10 ori. Nouă încercări vor fi ratate, dar una va fi de succes//

    Cel mai bogat român din America spunea în 2005 că perseverenţa a reprezentat cheia succesului său. A început diferite afaceri de-a lungul vieţii, atât în România, cât şi în străinătate, şi nu toate au avut succes. Sfatul său pentru oamenii de afaceri aflaţi la începutul carierei era tocmai de a nu se lăsa afectaţi de proiectele eşuate, ci de a continua să construiască afaceri.

    MARIUS GHENEA, FIT DISTRIBUTION
    //Sunt mulţi acţionari români de companii care, pur şi simplu, fără a face o evaluare reală a situaţiei, consideră că un manager străin este mai bun decât unul român. Uneori se merge atât de departe încât se consideră că orice manager străin e mai bun decât cel mai valoros manager român//

    Numărul mare de expaţi aflaţi la conducerea celor mai importante companii din România arată că gena conducerii nu a fost inventată la noi. De la Carol I până la şefii de acum ai giganţilor din economie, am avut în permanenţă nevoie de pumnul de fier din mănuşa de catifea occidentală.

  • ANALIZĂ: Pentru Nokia, apariţia iPhone a avut un impact mai devastator decât căderea Uniunii Sovietice

    Impactul apariţiei smartphone-ului cu ecran tactil, fără taste, devenit standard după lansarea iPhone-ului în 2007, se dovedeşte a fi mai greu de suportat pentru Nokia decât destrămarea Uniunii Sovietice, potrivit unei analize Bloomberg. Căderea URSS, la acea dată unul dintre cei mai mari clienţi ai echipamentelor de telecomunicaţii produse de Nokia, a cauzat probleme financiare serioase pentru compania finlandeză, însă nu a împiedicat-o să plătească dividende acţionarilor, după cum reiese din registrele electronice ale producătorului de telefoane mobile, care datează din 1989. Nokia este în pierdere şi consumă lunar aproximativ 300 milioane de dolari din rezervele de numerar acumulate în 14 ani de dominaţie a pieţei telefoanelor mobile.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cum schimbă tehnologia modele de business

    Conform estimărilor, numărul participanţilor ar putea ajunge la circa 1.500 de oameni, în condiţiile în care evenimentul, la care antreprenorii lucrează de trei ani, reuneşte 70 de furnizori de soluţii şi 90 de vorbitori, dintre care 35 de peste hotare. Evenimentul, spune Hossu, se referă la toate soluţiile de mobil şi internet care au aplicabilitate în business.

    “România are toate şansele să devină un hub regional pentru crearea de aplicaţii pentru digital”, declară Hossu, care îşi bazează afirmaţia pe suma de talente din rândul programatorilor români. Sute dintre aceştia pleacă anual din ţară, dar antreprenorul este convins că mulţi dintre ei ar putea dezvolta chiar aici afaceri, devreme ce marfa pe care o creează se poate vinde de oriunde. “Cei mai mulţi dintre cei care încep o afacere nu se gândesc că orice om din lume poate fi client, ci delimitează aria la nivelul unui oraş, de exemplu”, spune Hossu. La fel de adevărat este că în comerţul electronic, de pildă, concurenţa este acerbă, dar şi adresabilitatea este mult mai mare.

    Or un rol important în dezvoltarea aplicaţiilor îl va avea gradul de penetrare al smartphone-urilor, despre care Hossu crede că în doi ani 70% dintre utilizatorii de mobile vor avea telefoane <inteligente>.Hossu este încredinţat că “nu există prea multe companii care să nu aibă un responsabil pentru digital, deşi în urmă cu trei ani un astfel de specialist se găsea rar”. Şi asta indiferent de domeniu de activitate. Există de pildă o aplicaţie pentru telefoanele mobile cu care agenţii de vânzări pot încrie într-un sistem centralizat informaţiile despre mărfurile care există sau nu pe rafturile magazinelor. Aplicaţia este un concurent pentru alte unelte, cum sunt table pc-uri, iar Hossu crede că au un mare avantaj: lipsa investiţiilor în tehnologie

  • Povestea unui investitor străin pe tărâmul făgăduinţei aparente

    “Am ales România întrucât cea mai mare parte a Europei era deja dezvoltată. Piaţa locală era cu 20 de ani în urma Irlandei”, îşi aminteşte Noel Tynan despre România din 2005. Mai mult, în acea perioadă mai multe companii americane din IT veneau aici pentru a-şi deschide centre de servicii. “Era o dovadă că populaţia era bine educată. Am urmat exemplul lor”, spune irlandezul de 52 de ani, care a trăit 11 ani în Statele Unite, la New York, şi în urmă cu şapte ani a venit să îşi încerce norocul în România. A investit aici 30 de milioane de euro, mizând pe domeniul imobiliar şi pe HoReCa. Avea deja experienţa afacerilor în ţări dezvoltate precum Irlanda, Spania sau SUA unde investise în jur de 70 de milioane de euro. Însă după ce criza l-a “amendat” cu câteva milioane de euro, Noel Tynan se gândeşte să se “dea la fund” câţiva ani, măcar cinci, până când se mai liniştesc apele.

    L-a atras aici şi seria de asemănări dintre România şi ţara natală, unde deja avea investiţii în imobiliare şi HoReCa, domenii pe care le-a ales şi pe piaţa locală. “Am văzut potenţial şi am venit”. În cei şapte ani petrecuţi în România a investit aici circa 30 de milioane de euro într-o clădire de birouri, într-un complex rezidenţial, în terenuri şi într-un bar în Centrul Vechi. Sumele investite au venit în cea mai mare parte de la bănci (20 de milioane de euro), iar restul din fonduri proprii, adică profituri ale investiţiilor anterioare. “În timpul Tigrului Celtic (denumire dată economiei irlandeze în perioada de boom – n.red.) erau mulţi bani disponibili în Irlanda”, îşi aminteşte el.

    Prima miză a lui Noel Tynan în România a fost clădirea în care îşi are şi astăzi sediul Alpha Bank. A plătit pentru ea în urmă cu şapte ani 14 milioane de euro. “La un an după, ni s-a oferit o sumă mai mare decât plătiserăm noi, dar nu am vrut să vindem”, povesteşte el acum.

    Această decizie o pune pe seama sângelui irlandez care îi leagă pe oameni de proprietăţile lor, o caracteristică specifică, de altfel, şi românilor. Uitându-se acum în urmă şi având totodată experienţa crizei, afaceristul irlandez spune că pentru preţul potrivit ar vinde orice. Criza, pe care recunoaşte că nu a prevăzut-o, l-a influenţat să se dea la o parte din faţa unor noi investiţii. Şi deşi este sigur că se va întoarce roata, aşa cum s-a întâmplat mereu în ultimii 100 de ani, spune că a pierdut prea mulţi bani pentru a face alte investiţii, cel puţin pentru moment.

    Pe cei care au însă bani de cheltuit îi sfătuieşte să cumpere teren pentru că “acum e ieftin, dar cu siguranţă preţurile vor urca din nou”. “Buy cheap, sell dear” (“Cumpără ieftin şi vinde scump”) este o regulă de business pe care a preluat-o de la Donald Trump şi pe care o aplică sau încearcă să o aplice.În ciuda aşteptărilor care l-au făcut să investească în România, lucrurile nu au mers ca pe roate. Ba mai mult, Noel Tynan recunoaşte că a pierdut până acum 5 milioane de euro. “Acum, o serie din terenurile pe care le-am cumpărat mai pot fi vândute cu numai un sfert din preţul pe care l-am plătit eu.”

    După ce a cumpărat clădirea în care îşi are sediul Alpha Bank, irlandezul a construit 23 de case în zona lacului Străuleşti. Construit cu nouă milioane de euro, complexul Riviera a fost vândut în totalitate în circa doi ani. “Am vândut la un preţ mediu de 460.000 de euro pe casă”. Un calcul simplu arată că dezvoltatorul a încasat peste 10,5 milioane de euro, astfel încât profitul a depăşuit 1,5 milioane de euro.
    Ulterior, a cumpărat o serie de terenuri în Bucureşti pe care voia să construiască depozite logistice.

    Achiziţia a fost făcută în 2009 când recesiunea bătea la uşă, motiv pentru care a păstrat terenurile, dar a renunţat să mai construiască. Acelaşi scenariu, în alt oraş: tot în aceeaşi perioadă a cumpărat şi un teren în Braşov unde voia să construiască un hotel de lux. Situaţia se repetă, pe tiparul planurilor cu depozite logistice: terenul este în continuare viran şi planurile pentru realizarea hotelului au picat. “Nu cred că mai este loc de hoteluri de lux în România. Mai mult, ele sunt primele lovite în criză.”Ultima investiţie făcută în România a fost într-un bar în Centrul Istoric. Achiziţia din 2010 a The Gin Factory de pe Lipscani nu a fost doar ultima investiţie nu numai din România, ci în general.

  • Tabletele şi omul de afaceri modern

    Desigur, nu se poate da un răspuns clar unei astfel de întrebări, deoarece, ca mai toate dispozitivele electronice, tabletele au propriile puncte forte şi dezavantaje.

    Fiind subţiri şi foarte uşoare, tabletele sunt extrem de comod de luat în deplasări. În plus, cu o autonomie medie de circa 8 ore în utilizarea zilnică, modelele de top nu vă vor lăsa baltă în mijlocul zilei de lucru. Pe lângă aceasta, dispozitivele actuale pot fi scoase din geantă şi trezite la viaţă în doar câteva secunde, iar prin intermediul conectivităţii 3G integrate de anumite modele, ele permit accesul la internet de oriunde şi oricând (atât timp cât vă aflaţi într-o zonă acoperită de operatorul de telefonie al cărui abonat sunteţi).
    Astfel, tableta este un ideal partener de drum. Toate aceste lucruri enumerate mai sus pot fi îndeplinite şi de un telefon mobil modern, dar tabletele au de partea lor un atu important: oferă un ecran de dimensiuni ceva mai mari, ce este mult mai uşor de utilizat pentru realizarea task-urilor zilnice. Pentru că până la urmă acesta este aspectul spinos al problemei: sunt tabletele momentului capabile să ofere răspuns problemelor pe care le puteţi întâmpina sau nu? Iar pentru a răspunde acestei întrebări trebuie să avem în vedere câteva aspecte.

    Vorbim într-o primă fază de dotările integrate de respectiva unitate, porturile accesibile (USB sau cititor de carduri pentru conectarea unui stick/card cu anumite date, HDMI pentru redarea conţinutului unei prezentări pe un ecran mai mare) sau modalităţile de introducere a datelor şi comenzilor (ecran ce suportă utilizarea unui stilou digital pentru a realiza schiţe, desene, pentru a semna anumite documente direct de pe tabletă sau o tastatură fizică integrată). Iar în acest moment există pe piaţă modele capabile să bifeze mare parte dintre aceste aspecte.

    În al doilea rând vorbim despre modul în care tableta se comportă în utilizarea zilnică, despre cât de fluent este ea capabilă să realizeze acţiunile utilizatorului. Iar mai apoi vorbim despre aplicaţii şi suport pentru programele pe care un posibil utilizator business este obligat să le folosească în utilizarea zilnică. Iar aici lucrurile sunt puţin mai complicate.

    Tabletele actuale oferă acces la diverse servicii de gestiune a mailurilor şi documentelor, cele construite pe platformă Android oferă un browser destul de versatil, capabil să ruleze conţinut Flash şi scripturi complexe, oferă aplicaţii ce îţi permit să fii oricând la curent cu noutăţile din anumite domenii şi aplicaţii special concepute pentru a putea fi utilizate în anumite medii (precum în spitale sau şcoli). Însă, cum în multe corporaţii se lucrează exclusiv cu anumite softuri ce rulează de multe ori doar pe anumite versiuni de Windows, acestea nu vor putea fi în cea mai mare parte accesate pe o tabletă modernă, ele fiind fie incompatibile, fie doar parţial funcţionale, fie funcţionale, dar foarte greu de utilizat datorită neoptimizării pentru ecranele tactile. Există desigur şi excepţii, precum arhicunoscuta platformă SAP care oferă şi un client de iOS, însă acestea se pot număra în general pe degete.

    În final, ar mai fi de menţionat şi aspectul securităţii datelor, unul atât de important în mediile de afaceri. Mulţi dintre cititori cunosc probabil politicile de securitate ale companiilor mari, care nu permit accesarea anumitor date decât dacă se folosesc active-key-uri sau metode menite să menţină acele date în deplină siguranţă, care în majoritatea cazurilor nu sunt compatibile cu tabletele actuale, oricare ar fi ele.

    Aşadar, trăgând linie, tabletele momentului pot fi în multe cazuri mai mult decât dispozitive utilizate pentru a răsfoi ziarul de dimineaţă sau a urmări filme şi asculta muzică. Există modele ce oferă funcţii şi dotări suplimentare, pe care clienţii din mediile business le vor aprecia şi folosi, sprijinite desigur de o gamă de aplicaţii utile. Iar aici putem menţiona Lenovo-ul ThinkPad Tablet, prima tabletă business lansată pe piaţă acum ceva timp, modelele celor de la Asus din gama Transformer, ce oferă un docking station util, cu un număr impresionant de porturi, o tastatură fizică modernă şi o autonomie de invidiat sau, de ce nu, iPad-urile, care beneficiază de cele mai multe şi cele mai bine puse la punct aplicaţii.

    Aşadar, pentru realizarea îndatoririlor de zi cu zi, tabletele pot în destul de mare măsură înlocui un laptop în ciuda modului puţin mai complicat în care realizează multitaskingul între diverse aplicaţii. Însă aceasta doar dacă există aplicaţii suficient de bine dezvoltate pentru tablete pentru a putea răspunde nevoilor utilizatorului. Atunci când se doreşte utilizarea anumitor aplicaţii dedicate, lucrurile încep să scârţâie, tabletele actuale nefiind în multe cazuri capabile să ruleze cu brio acele softuri, care sunt fie incompatibile cu platformele utilizate de tablete sau pur şi simplu neoptimizate pentru ele.

    Să nu uităm însă că tabletele nu au apărut pe piaţă de foarte mult timp, iar odată cu avansarea conceptului de computer modular şi intrarea puternică pe piaţă a sistemului de operare Windows 8, menit să fie prietenos cu ecranele tactile, mă aştept ca tabletele să fie din ce în ce mai prezente în tot mai multe domenii, printre care şi cele business.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Computerul modular, o soluţie pentru viitorul apropiat?

    Pentru mine, un computer ideal ar fi construit în jurul unei unităţi centrale, însărcinată cu rularea fluentă a aplicaţiilor zilnice, şi a unor serii de accesorii diverse, pe care să le pot conecta şi folosi în funcţie de nevoi. Aşadar, vorbim de un computer modular, ce poate lua, de la caz la caz, diverse forme.

    În cazul ideal, unitatea centrală de care vorbeam mai sus ar fi un dispozitiv portabil, uşor de transportat de colo colo, probabil de dimensiunea unui smartphone modern de top. Vom mai avea probabil de aşteptat puţin până când aşa ceva se va întâmpla, deşi au existat diverse cazuri de telefoane mobile ce alimentau un mini laptop sau o tabletă, dar nici unul dintre aceste proiecte nu a avut suficientă priză la public.

    O tabletă însă poate îndeplini rolul de “creier” al computerului modular. Una suficient de performantă pentru a putea rula aplicaţiile uzuale, dar în acelaşi timp portabilă, compactă şi construită în jurul unui sistem de operare complex, capabil să facă faţă multitasking-ului real între diverse programe. Analizând situaţia curentă, consider că o astfel de tabletă ar fi construită pe o platformă Intel ULV de ultima generaţie şi ar rula un sistem de operare de tip Windows, probabil Windows-ul 8 aşteptat în această toamnă.

    De ce aş alege o astfel de soluţie? Ca vechi utilizator de PC-uri, m-am obişnuit cu aplicaţiile şi modul de lucru asociat acestui sistem de operare, unul ce permite multitasking-ul atât de necesar în realizarea îndatoririlor zilnice, fie că vorbim de completarea unor rapoarte complexe, fie că vorbim de editări foto/video sau redactarea de texte.

    Pe de altă parte, apreciez simplitatea şi uşurinţa cu care o tabletă poate fi utilizată pentru a realiza lucruri simple, precum navigarea pe internet, rularea de muzică şi clipuri, socializarea şi realizarea de conversaţii online cu prietenii. Aşadar, soluţia ideală ar trebui să îmbine ambele tabere într-un dispozitiv compact, capabil să ofere autonomia necesară utilizării zilnice. E drept că cele două cazuri necesită metode complet diferite prin care utilizatorul va folosi dispozitivul şi acest impediment ar trebui să fie rezolvat de Windows 8, ce aduce interfaţa Metro concepută pentru utilizarea tactilă, în paralel cu cea clasică, ce necesită un mouse şi o tastatură.

    În momentul în care această tabletă va fi creată (pentru că da, ea nu există încă pe piaţă), şi trag speranţa că acest lucru se va întâmpla spre sfârşitul acestui an, principala piesă a angrenajului modular va fi fost rezolvată. Iar atunci va trebui să vedem cum stăm cu accesoriile.

    Un prim pas va fi transformarea tabletei în laptop, conectându-i o tastatură cu ceva porturi în plus şi o baterie suplimentară, concept pe care deja l-am văzut anunţat la Computex 2012 de către cei de la Asus, cu al lor Transformer Book. Un al doilea va fi transformarea sa într-un computer productiv, pentru birou, iar acesta se va rezolva simplu de tot cu ajutorul unui docking station ce se va lega pe de o parte la tabletă şi pe de alta la un monitor extern, o tastatură, un mouse, o imprimantă şi o unitate de stocare a informaţiilor. Iar toate aceste accesorii există deja pe piaţă, într-o formă sau alta, inclusiv docking station-ul atât de necesar.

    Mai departe vă puteţi lasă imaginaţia să zburde. “Creierul” computerului modular ar putea deveni o parte a casei voastre, controlând sistemul de climatizare sau pe cel multimedia, sau ar putea fi integrat în cadrul autovehiculului personal. Pe scurt, el ar putea fi integrat în orice loc în care tehnologia ne-ar putea face viaţa mai uşoară.

    În acest moment, computerul modular, cel puţin în prima sa iteraţie, nu este un domeniu SF. După cum vă spuneam, mă aştept ca undeva spre sfârşitul acestui an să avem tablete capabile să se comporte ca unitate centrală a unui astfel de sistem modular, chiar dacă va mai trece ceva timp până când experienţa utilizării zilnice a unui asemenea concept va deveni suficient de rafinată, de fluentă. Iar pe viitor, probabil această unitate va deveni tot mai performantă şi mai compactă, transformându-se într-un telefon mobil de ultimă generaţie. Sau într-o jucărie la care nici nu ne gândim în prezent.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Siveco: Nu poţi creşte dacă nu ieşi şi pe alte pieţe decât Europa

    Nu este uşor să ai afaceri pe alte 19 pieţe, şi nu doar să fii prezent, ci să şi ai un plan de business pentru aceste ţări. Dar dacă vrei să creşti an de an cu 15% nu poţi să stai doar pe piaţa europeană, trebuie să ai ouăle în mai multe coşuri, spune, într-un interviu pentru BUSINESS Magazin, Irina Socol, cea care a pus bazele Siveco în urmă cu 20 de ani alături de soţul ei, Alexandru Rădăşanu.

    Una dintre zonele în care compania planifică să se extindă şi mai puternic este cea a ţărilor arabe, unde Siveco îşi poate pune în valoare, printre altele, portofoliul de produse din segmentul de e-learning. “Toate ţările arabe alocă un procent foarte mare pentru educaţie, între 30 şi 40% din PIB, adică procente uluitoare”, explică Irina Socol decizia companiei de a deschide o reprezentanţă în Dubai, de unde sunt coordonate afacerile firmei în mai multe ţări din regiune.

    În 2012 Siveco are în plan să obţină 40% din veniturile de 78 de milioane de euro din export, iar în următorii ani ar trebui să ajungă la 60-70% din afaceri, pe fondul câştigării unor contracte noi, nu al intrării pe noi pieţe. “Cu greu vom mai intra pe noi pieţe în acest interval, însă obiectivul este ca exportul către aceste 19 ţări să atingă o pondere de 60-70% din afaceri”.

    Planificarea evoluţiei companiei – mereu pe câte trei ani în avans -, studierea pieţelor şi “atacarea” unor proiecte dificile reprezintă o constantă pentru cei 20 de ani de viaţă ai companiei şi una dintre explicaţiile acestei evoluţii: de la un start-up care lucra 100% pentru export – dar contribuind la produsele vândute de o altă companie, din Franţa – la un business de zeci de milioane de dolari în care unul dintre acţionari este gigantul american Intel şi care exportă produsele proprii, spune Irina Socol.

    Drumul până aici nu a fost unul simplu, la fel cum nici acum participarea la proiectele internaţionale nu este uşoară, spune Socol. “Dar când le spui oamenilor <greu>, <foarte mult>, pentru ei acestea sunt adesea doar nişte cuvinte abstracte”.Definiţi atunci “greu” astfel încât să nu mai pară ceva abstract, o provocăm pe Irina Socol. “Pot să vă povestesc o delegaţie a mea în Turkmenistan ca să vedeţi ce înseamnă cuvântul greu. Chiar şi numai drumul până acolo e o provocare în sine.

    Nu există un zbor direct ci doar cu escală la Istanbul. Pleci din Bucureşti la ora cinci dimineaţa, ajunge la Istanbul, iar acolo stai trei ore în aeroport; după care cu un avion al Turkish Airlines mergi în Turkmenistan. Acolo aterizezi la 4-5 dimineaţa, dar din cauza diferenţei de fus orar ajungi acolo la 8, exact la timp cât să intri la ora 9 în întâlniri. Sunt delegaţii în care din 72 de ore dacă dormi şase eşti extrem de fericit”.

    Dar pentru o companie cu venituri de 100 de milioane de dolari este o problemă închirierea unui avion pentru directorul general şi echipa care se duce se negocieze un contract în străinătate? “Noi avem arici la buzunare, eu nu cred în oamenii care aruncă cu banii”, răspunde Irina Socol. Şi adaugă: “Muncim prea greu ca să aruncăm uşor cu banii. După ce munceşti din greu te întrebi: câte zile am muncit eu ca să dau câteva zeci de mii de euro pentru un avion? Nu pot să merg cu un avion normal? Poate în timp acest lucru va fi diferit, dar acum nu suntem în faza aceasta”.

    Moderaţie, conservator, dificil sunt de altfel termeni care apar constant în discuţiile cu directorul general al Siveco, atunci când subiectul discuţiei este cel al dezvoltării companiei. Compania şi-a început de altfel drumul în 1992 asumându-şi realizarea (pentru o companie din Franţa) a unei sarcini de care toată lumea fuge în software: testarea aplicaţiilor. “E foarte plăcut să programezi. Dar apoi să testezi, să documentezi codul, să scrii manuale, acesta e un adevărat coşmar. Este o muncă de rutină care îţi dă însă diferenţa între succes şi eşec”.

  • Viitorul computerelor din segmentul business

    Este destul de greu de definit conceptul de computer business, însă pe scurt, un astfel de dispozitiv este utilizat de către cei din câmpul muncii, este un computer folosit în birouri şi companii. El vine sub diverse forme, de la un laptop ultra-portabil destinat unui manager până la o staţie de lucru concepută pentru a oferi performanţe de top sau un PC capabil să ofere un raport preţ/performanţe imbatabil.
    În cele din urmă, un computer business trebuie să îndeplinească câteva criterii: să fie conceput conform scopului său, să se adapteze foarte bine acestui rol şi să fie un mijloc de lucru sigur şi fiabil. În antiteză, un computer destinat uzului personal va pune poate mai puţin accent pe fiabilitate şi siguranţă, aspecte precum preţul, designul sau performanţele fiind aduse în prim plan, în funcţie de necesităţile fiecărui utilizator în parte.

    Analizând pe scurt modul în care vor evolua computerele business în 2012, observăm o tendinţă tot mai puternică spre specializare, spre crearea de clase de produse cu un scop clar definit.
    Să luăm un prim caz, cel al laptopurilor business, gândite să îmbine performanţe de top, autonomie şi robusteţe într-un tot unitar cât mai portabil. Pe lângă acestea, un portabil business trebuie să ofere şi o serie de dotări în plus, precum posibilitatea de a se conecta uşor la o reţea mobilă de internet, mijloace de protecţie şi o eventuală recuperare a datelor, accesul la toate porturile utile unui utilizator şi accesul la o gamă variată de accesorii.

    HP-ul Elitebook Folio 9470p este un exemplu de portabil business adaptat cerinţelor anului 2012, fiind un prim ultrabook conceput să satisfacă nevoile utilizatorilor din mediile corporate. El este construit pe o platformă hardware Intel Ivy Bridge, cântăreşte doar 1,3 kg şi oferă conectivitate 3G/4G şi accesorii, precum o baterie extinsă sau un docking station. Elitebook-ul va ajunge pe piaţă însă abia spre sfârşitul lui 2012, moment în care competitorii ar trebui să ofere şi ei modele asemănătoare (Dell sau Lenovo sunt doar câţiva dintre cei ce au anunţat la rândul lor ultrabook-uri business).
    Un alt caz este cel al workstation-urilor, computere create pentru a oferi un singur lucru: performanţă.

    Astfel de sisteme sunt folosite în cadrul simulărilor teoretice, editărilor video şi foto profesionale, în cadrul creării şi testării de software şi în multe alte domenii tehnice. Pe lângă performanţe, ele trebuie să ofere şi fiabilitate şi stabilitate, fiind create pentru a funcţiona la foc continuu. Piaţa workstation-urilor este în uşoară creştere, conform ultimelor rapoarte, fiind dominată de PC-urile celor de la HP şi Dell construite pe platforme software Windows, sistemele Apple pe platformă UNIX având şi ele o mică feliuţă, în principal în domeniul editării video şi graficii 3D.

    Pentru 2012, cei de la HP, principalul pion din acest segment la nivel mondial şi în România, au pregătit o gamă destul de largă de workstation-uri, dintre care am remarcat modelul HP Z1, o staţie de lucru all-în-one, ce integrează hardware-ul şi ecranul în cadrul aceluiaşi ansamblu. Z1-ul este de ceva timp disponibil pe piaţa din România şi configuraţiile pot fi adaptate cerinţelor clienţilor, totul fiind construit în spatele ecranului IPS de 27 inch. Preţul unui astfel de workstation poate depăşi cu uşurinţă pragul de 10.000 de lei, însă astfel de PC-uri se adresează celor care au într-adevăr nevoie de puterea lor de procesare.

    Desigur, în mediul business nu va fi nevoie doar de computere de top, care să exceleze prin portabilitate sau performanţe, precum cele de mai sus. Majoritatea birourilor vor fi echipate cu dispozitive capabile să ofere acel raport ideal între preţuri şi performanţe, pe care firmele le vor cumpăra în volume mari. Observ că în ultimul timp sistemele all-in-one au reuşit să pătrundă şi în cadrul acestui segment, probabil datorită realului lor avantaj: ocupă mai puţin spaţiu. Iar chiar dacă în acest moment all-in-one-urile medii sunt încă relativ scumpe, cu siguranţă modelele ce vor apărea în viitor vor deveni din ce în ce mai competitive.

  • CBRE: Livrările de spaţii noi de birouri în Capitală vor fi cu 20% mai puţine în 2012

    Rata de neocupare a spaţiilor de birouri a înregistrat scăderi de la trimestru la trimestru, rămânând ridicată în special în zonele periferice, precum Pipera şi în est. O singură clădire de birouri a fost finalizată în acest trimestru, Barbu Văcărescu Office, cu o suprafaţă închiriabilă de 2.000 mp. Se aşteaptă ca până la finele anului să fie livraţi 100.000 mp de noi spaţii pentru birouri în Capitală, în proiecte cum ar fi AFI Business Park, Aviatorilor Business Plaza, Prezan OB, Unicredit HQ şi ART Business Center 6.

    “Cererea pe piaţa de birouri din Bucureşti este similară cu cea de anul trecut, însă nivelul livrărilor va fi scăzut în acest an, cu 20% mai mic faţă de 2011, şi va continua să fie redus comparativ cu anii anteriori”, a declarat Cătălina Jigman, Head of Office Department, CBRE România.

    “În primul trimestru al acestui an a fost finalizată o singură clădire, iar o parte dintre proiectele anunţate depind de activitatea de preînchiriere. Fără astfel de tranzacţii şi cu o rată de neocupare ce înregistrează scăderi graduale, nivelul chiriei ar putea înregistra o uşoară creştere, pachetele de gratuităţi ar putea fi diminuate, iar flexibilitatea proprietarilor în renegocierea contractelor existente să fie redusă”, a adăugat Cătălina Jigman.

    Activitatea de tranzacţionare în primul trimestru a însumat 49.000 mp, iar cererea reprezintă 91%, cu 45.000 mp tranzacţionaţi, în timp ce 9% reprezintă tranzacţiile de renegociere şi/sau reînnoire a termenilor contractuali. Cererea de tranzacţionare a fost împărţită între tranzacţii de relocare (40%), extinderi (10%) şi o tranzacţie de prefinalizare (50%).

    Zona de nord a Capitalei a înregistrat cele mai multe tranzacţii de închiriere (61% din totalul cererii), urmată de centru (15%) şi zona centrului de business (Piaţa Victoriei – Piaţa Charles de Gaulle – 8%). Cele mai active companii au fost cele din sectorul financiar (52% din totalul cererii) şi cele din sectorul serviciilor profesionale (24%).

    Chiria zonelor de primă categorie a rămas stabilă la valoarea de 19,5 euro/mp/lună, iar chiria de bază este neschimbată în aproape toate zonele. Se estimează că aceasta ar putea creşte uşor în trimestrele viitoare în spaţiile centrale, având în vedere nivelul scăzut al livrărilor şi rata de neocupare de aproximativ 6% pentru clădirile de birouri clasa A situate în zona centrului de business. În funcţie de durata contractului şi de puterea de negociere, chiriile nete efective pot atinge valori cu 20% mai mici faţă de chiria de bază, datorită pachetelor oferite de proprietari, precum luni gratuite sau contribuţii ale acestora la costurile de amenajare.

  • Philip Kotler, în România. Ce poţi afla de la unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de marketing din lume

    Philip Kotler, inventatorul celor 4P şi al conceptului de marketing social, a fost selecţionat de către Financial Times ca fiind al patrulea guru al managementului din toate timpurile, după Jack Welch, Bill Gates şi Peter Druker. De asemenea, începând cu anul 1998, a fost selecţionat în top 50 guru în afaceri la nivel mondial.

    “La fel ca mulţi colegi de-ai mei din domeniul marketingului, am studiat marketingul din prima carte a profesorului Kotler, care este un adevărat guru în domeniu”, spune Lori Vişa, general manager al VO Communication, grupul de comunicare care a decis să îl aducă pe Philip Kotler în România. Lori Vişa spune că, pentru a-l aduce pe piaţa locală pe fondatorul marketingului modern, s-a asociat cu Anca Podoleanu, managing partner al firmei de consultanţă în management Choice Management and Consulting.

    Kotler, care este profesor de marketing internaţional la Şcoala Superioară de Management J.L. Kellogg din cadrul Universităţii din Northwestern, Statele Unite, vine la Bucureşti pentru a ţine un training, în urma căruia participanţii vor primi un certificat semnat de profesor. “Profesorul şi-a dorit să revină în România după ce a fost acum circa trei ani la o conferinţă aici. Este interesat de zona noastră geografică.” Aceasta este însă prima vizită a lui Kotler pentru un training certificat, România fiind singura ţară din Europa Centrală şi de Est inclusă în turneul său mondial.

    Lori Vişa se fereşte să ofere cifrele privind costul aducerii lui Philip Kotler în România, spunând doar că “sunt pe măsura taliei vorbitorului”. Potrivit unui studiu realizat de cotidianul online gândul.info, cei mai scumpi vorbitori sunt Richard Branson, care va primi pentru vizita sa în mai 300.000 de euro. Pe poziţia secundă ca onorariu este fostul prim-ministru al Marii Britanii, Tony Blair, cu circa 200.000 de euro. Economistul Nouriel Roubini intră la categoria “câteva zeci de mii de euro”, cu un onorariu de 60.000 de euro.

    Programul lui Philip Kotler în România va presupune un training pe timpul zilei şi un eveniment de seară unde vor participa CEO şi antreprenori români, care vor să discute despre instrumente pentru dezvoltarea unei afaceri. La training există 800 de locuri disponibile, iar la cină, 60. “Am primit solicitări şi aplicaţii de la toată lumea. Spre exemplu, la cina cu CEO trebuie să facem o selecţie, dat fiind că am primit foarte multe solicitări.” La training există două tipuri de aplicaţii, cele individuale şi cele pentru companiile care vor să rezerve loc pentru mai multe persoane din echipa de marketing. Biletul la training costă 600 de euro, însă companiile care trimit mai mult de cinci persoane primesc un discount echivalent cu numărul de persoane pe care îl înscriu. Preţul cinei este de 1.000 de euro.

    “Am decis să îl aducem în România pentru că ne va vorbi de o temă actuală, contemporană. Marketingul s-a schimbat fundamental în ultimii 50-60 de ani”, spune Lori Vişa, motivând prin faptul că “Kotler a reuşit să rămână actual şi contemporan, deşi marketingul s-a transformat, şi odată cu el s-a transformat şi consumatorul”. Marketingul 3.0 se centrează acum pe instrumente online, iar consumatorul a ajuns să deţină un dublu rol, atât de consumator, cât şi de comunicator.