BusinessMagazin

Tag: piata

  • Anastasiu, Eurolines: Am spus-o şi ministrului de Finanţe, de la introducerea accizei, alimentăm cât putem de mult în străinătate

    Grupul Eurolines, cu activităţi în turism şi pe piaţa transportului de persoane, a anunţat achiziţia a opt autocare noi, în luna iunie 2014, prin Rombus Transport, compania de transport a grupului. Investiţia totală  în noile autocare marca Scania Beulas, modelul Glory, se ridică la aproximativ 11 milioane de lei, suma fiind asigurată din surse proprii şi din finanţare externă, prin BRD Sogelease.

    Cele opt autocare au fost comandate în decembrie 2013, au intrat în producţie în luna februarie 2014 şi au fost finalizate în luna iunie a acestui an. Noile autocare au 57 de locuri şi includ şi câte 8 locuri business, pentru care călătorii vor plăti suplimentar 5 euro.

    Cele opt autocare vor opera pe curse regulate către Germania şi Luxemburg. Preţul mediu pentru aceste rute este de 99 euro, iar numărul estimat de persoane care vor călători cu noile autocare ajunge la 60.000 de persoane.

    Flota grupului ajunge astfel la 30 de autocare, iar până la finalul anului, acestora se vor adăuga încă trei. Dragoş Anastasiu, preşedintele grupului intenţionează să reînnoiască întreaga flotă şi să schimbe autocarele la fiecare trei-patru ani de acum înainte. Costul pentru un autocar se ridică la 300.000 de euro.

    Referitor la intrarea în vigoare a accizei la combustibil, Dragoş Anastasiu, proprietarul grupului Eurolines, a declarat că aceasta îi determină pe toţi transportatorii să alimenteze în străinătate.

    ”Este clar, vă spun deschis, nu este niciun fel de ascunziş, am spus-o şi ministrului de Finanţe, de la introducerea accizei, alimentăm cât putem de mult în străinătate. Dacă până acum, alimentam în ţară când veneam şi ieşeam plini, acum facem exact invers. Intrăm în ţară atât cât să ajungem până la Bucureşti, când ieşim din ţară, ieşim cu rezervoarele goale. Asta fac toţi transportatorii internaţionali. Este logic, nu e nimic ilegal şi este clar că toată lumea optimizează costurile. Din punctul nostru de vedere, suprataxa pe acciză este un autogol dat de Guvernul României”, a declarat Anastasiu.

    Grupul Eurolines a raportat creşteri de 39% în primul trimestru al anului, ajungând la afaceri de 98 de milioane de lei. ”Evoluţia s-a datorat creşterii semnificative a early booking-ului”, a mai spus Anasatasiu. Pentru tot anul, el previzionează creşteri de 21%, în timp ce piaţa totală a turismului va creşte cu 2-4%, potrivit estimărilor sale. 

    Anul trecut, grupul Eurolines, din care fac parte 20 de firme din Germania, România şi Republica Moldova, a înregistrat afaceri de 330 milioane de lei, în creştere cu 30% faţă de 2012.

     

  • Reţeta nemţească de management de la Porsche Inter Auto România. Ce planuri are austriacul

    Până acum a lucrat în Europa de Vest, cu mentalităţi şi pieţe occidentale, dar nu oriunde, ci în Viena, unde Estul se întâlneşte cu Vestul. Prea mulţi clienţi din Europa de Est nu a avut în dealerul său, dar asta nu înseamnă că nu a intrat în contact cu aceştia. Pentru prima dată din 1998 încoace, când a fost fondată activitatea de retail a Porsche România, transformată ulterior în compania Porsche Inter Auto în 2007, un austriac a preluat conducerea, după promovarea Danei Cortina în funcţia de director al dealerilor grupului VW din Spania în februarie anul acesta.

    Până în 2011 la conducerea Porsche Inter Auto s-au aflat doi directori, la fel ca şi în cazul Porsche România. Unul reprezenta partea austriacă, Dana Cortina, şi celălalt, Alin Tapalagă, partea română, cel din urmă fiind promovat în acel an ca director al importatorului Porsche Columbia.

    Cu o populaţie de 8,5 milioane de locuitori, Austria are o piaţă auto de peste cinci ori mai mare comparativ cu cea locală şi un salariu mediu net de 2.100 de euro, adică tot de cinci ori mai mare. În plus, România a pierdut aproape 80% din vânzările de maşini noi între 2008 şi 2013, iar Austria a câştigat peste 10% între volumul atins atunci şi cel de anul trecut. „Condiţiile sunt diferite, iar piaţa este mai dură decât cea austriacă. Acest lucru este determinat de perioada lungă de scăderi, de după anul 2009. O astfel de scădere creează condiţii diferite pentru dealeri„, a subliniat noul şef al PIA, care coordonează acum cinci centre auto din care patru în Capitală şi unul în Timişoara, în care sunt comercializate mărcile Audi, VW, Skoda, Seat, Porsche, Lamborghini şi Bentley, pentru ultimele trei fiind importator direct.

    „Piaţa românească va creşte în următorii ani. Vânzările de flote vor avea o evoluţie stabilă, cu o creştere uşoară. Dar totul depinde de clienţii privaţi. Dacă aceştia vor cheltui mai mulţi bani şi vor cumpăra maşini noi, atunci piaţa va creşte. Noi investim, pregătim personalul şi lucrăm la calitate. În plus, semnalele economice din acest an sunt pozitive în România, având în vedere creşterea economică din primul trimestru„, a spus Peter Copetti.

    În opinia sa, secretul unei creşteri sănătoase a pieţei auto stă în clienţii obişnuiţi, nu în firme. „Clienţii, populaţia trebuie să-şi dezvolte din nou încrederea de a cheltui bani, de a consuma.„ Clienţii obişnuiţi sunt însă diferiţi în România, iar atingerea pe piaţa locală a unui target normal în Vest, cum ar fi o a doua maşină în familiile cu venituri medii, se loveşte de o altă diferenţă dintre Austria şi România: companiile vestice cresc în fiecare an salariile datorită presiunilor sindicale, în timp ce în România astfel de creşteri se realizează fie mai greu, fie deloc. „În Austria în fiecare an cresc costurile legate de forţa de muncă cu 5%, fără discuţie, fără a avea noi contracte, iar preţurile cresc. Aici există o presiune mai mare asupra preţurilor şi implicit se pot creşte aşa uşor salariile. Şi în plus, aici nu eşti obligat să creşti salariile. În Vest ai în fiecare an discuţii cu sindicatele şi trebuie să creşti salariile„, a spus şeful PIA. În România, singura companie care negociază deschis salariile cu angajaţii prin intermediul sindicatului este Automobile Dacia, constructorul auto de la Mioveni deţinut de Renault, în timp ce în cazul altor companii din auto şi nu numai, cum ar fi Ford, astfel de discuţii sunt confidenţiale, iar creşterile salariale aproape inexistente.

    În ceea ce priveşte planurile sale pentru asigurarea dezvoltării, şeful PIA spune că este nevoie de fidelizarea clienţilor, nu numai atunci când vine vorba de achiziţia unei maşini noi, ci şi când vine vorba de service, acesta din urmă fiind o sursă importantă de venituri. Spre exemplu, anul trecut 25% din veniturile companiei au fost aduse de service-uri, faţă de 17% în 2012.

    Veniturile postvânzare sunt un subiect foarte important pentru vânzătorii de maşini si presupun construirea unei relaţii între client şi dealer. Relaţia lungă cu piaţa din România şi cu clienţii de aici face parte din planurile lui Copetti pentru noul său job.

    Între 2008 şi 2013, Porsche Inter Auto a fost printre puţinii dealeri de pe piaţa locală care nu numai că au depăşit cifra de afaceri a importatorilor de mărci de volum, dar nu au înregistrat în niciun an pierdere. „Înainte de a veni aici, tot ce ştiam legat de Europa de Est şi România erau cifrele oficiale comunicate. Dar când ajungi aici şi vezi realitatea, întelegi prin ce au trecut oamenii din companie în ultimii ani. Membrii boardului pot citi cifrele şi vedea prezentările, dar nu cred că au realizat ce a făcut echipa de aici„, a spus noul director al Porsche Inter Auto. Trecerea de la un business auto dintr-o ţară cu venituri mari într-una est-europeană, cu venituri reduse, nu pare foarte brutală pentru noul CEO.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Dependenţa europenilor de gazele ruseşti

    În 2012, Polonia depindea de Rusia pentru aproape 50% din consumul de gaz, iar Lituania pentru peste 90%, aminteşte raportul.

    Din moment ce economia Rusiei se bazează într-o măsură semnificativă pe exportul de gaze spre Europa (9% din PIB, 1/4 din încasările bugetului şi aproape 2/3 din veniturile din export), dependenţa reciprocă pe piaţa energiei va limita riscurile unei escaladări a tensiunilor între UE şi Rusia, consideră Banca Mondială.

    Instituţia menţionează, ca argument pentru şansa unei detensionări previzibile a conflictului, şi expunerea consistentă a băncilor din UE pe piaţa Rusiei, de 165 mld. dolari, cele mai expuse fiind băncile din Franţa, Italia şi Germania.

  • Producţia auto scade, dar vânzările cresc

    La nivelul primelor cinci luni, creşterea vânzărilor de autoturisme a fost de 29,8%, cu un plus 53,2% pentru cele autohtone şi 21,7% pentru cele din import.

    În această perioadă, topul pe mărci este condus de către Dacia, cu 9.832 unităţi vândute (32,6% din total), urmată de Volkswagen (2.995 unităţi / 9,9%), Skoda (2.816 unităţi / 9,3%), Ford (2.066 unităţi / 6,8%), Renault (1.920 unităţi / 6,4%) şi Opel (1.221 unităţi / 4%). Pe modele, Dacia Logan este cel mai bine vândut model în luna mai, dar şi după cinci luni, urmat de Dacia Sandero, Dacia Duster, Skoda Octavia şi Volkswagen Golf.

    În ceea ce priveşte producţia, în mai s-au fabricat cu 1,6% mai puţine autoturisme decât în aprilie, iar în primele cinci luni ale anului reducerea a fost de 6,7%, la 176.124 de autovehicule, faţă de perioada corespunzătoare din 2013. Dintre acestea, 149.489 unităţi (85%) sunt produse de către Dacia, 26.631 (15%) de către Ford şi 4 unităţi de către Roman Braşov.

    Exporturile s-au redus în mai cu 5,6% comparativ cu aprilie, dar la cinci luni s-a înregistrat un avans cu 1,6%, la 161.255 unităţi.

  • Compania sârbă Rudnap renunţă la licenţa de distribuţie a energiei în România

     “Retragerea licenţei pentru furnizarea de energie electrică acordată societăţii Rudnap SR a fost efectuată la cererea motivată a titlularului de licenţă, motivaţia fiind încetarea activităţii societăţii pe piaţa de energie electrică”, a comunicat ANRE la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

    Licenţa companiei Rudnap a fost retrasă miercuri de comitetul de reglementare al ANRE.

    Rudnap a cumpărat în 2010 energie de la Electrica, pe care a revândut-o la export. Contractul a fost încredinţat direct, fără licitaţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • MESAJUL lui Negriţoiu către asigurători: E o piaţă abuzivă, cu jucători slabi. Nu mai încercaţi cu presiuni

     “Trebuie mai multă etică şi mai mult respect reciproc. Vin dintr-o piaţă care a trecut prin probleme similare. Nu se poate, e un război (…) Limbajul este aproape inacceptabil, poate de ambele părţi. Este o piaţă de procesomani. Uniunea, şi dumneavoastră, uitaţi-vă în propria casă, uitaţi-vă la standarde, uitaţi-vă la profesionalism, uitaţi-vă la valori. Nu se poate ca unul sancţionat într-o piaţă, cu o anumită reputaţie pe o piaţă europeană, să vină să îmi ceară mie să îi pun la dispoziţie corespondenţă cu autoritatea acelei ţări. Unde este respectul pentru autoritate? Va invit la dialog”, a spus preşedintele Autorităţii pentru Supraveghere Financiară (ASF), Mişu Negriţoiu, la seminarul organizat de Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR), cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţare.

    El a continuat criticile, menţionând că piaţa asigurărilor are probleme de fond, cu distorsiuni structurale, “o piaţă abuzivă, cu jucători slabi”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce resurse are politica monetară să relanseze economia Europei

    O dobândă negativă pentru depozitele băncilor la BCE este o opţiune, fie şi pentru că trebuie ţinut cumva ritmul cu reducerea continuă a dobânzii de referinţă la credite, sugera în iulie 2012 Benoit Coeure, membru al Consiliului BCE, când dobânda de referinţă fusese redusă la 0,75%, iar dobânda la depozite ajunsese la zero.

    „Nu e clar dacă pieţele pot funcţiona la dobânzi negative. Unele pieţe pot“, reflecta Coure, adăugând că BCE va studia ce se întâmplă în Danemarca, ţară din afara zonei euro, dar a cărei bancă centrală introdusese atunci în premieră o dobândă negativă la depozite ca să se apere de invazia de capitaluri speculative care căutau un refugiu din criza zonei euro, ceea ce pentru coroana daneză a însemnat o apreciere excesivă.

    Anul acesta, în aprilie, experimentul danez a luat sfârşit, iar banca centrală a majorat dobânda respectivă de la -0,1% la 0,05%, ca să stimuleze o apreciere a coroanei, depreciată între timp până la minimul ultimilor opt ani faţă de euro. În luna mai, acelaşi Coeure sugera că a venit momentul şi pentru BCE să acţioneze, fiindcă un euro prea puternic şi inflaţia prea mică subminează relansarea zonei euro.

    O comparaţie cu situaţia din Danemarca nu l-ar mai fi servit, pentru că şi cu dobânda negativă, şi cu coroana depreciată, inflaţia în ţara nordică n-a făcut decât să scadă continuu, de la peste 2% în 2012 la 0,3% în mai 2013, faţă de 0,5% în zona euro, reflectând aceeaşi greutate a economiei reale de a depăşi urmările crizei financiare ca şi în zona euro. Anul trecut, economia daneză a crescut cu 0,4% (la fel ca a Germaniei), în timp ce în zona euro economia a scăzut cu 0,4%.

    Faptul că aprecierea euro contribuie la dificultăţile de redresare a zonei euro este însă o realitate. De la o medie anuală de 1,47 dolari/euro în 2008, cursul a evoluat la 1,39 în 2009, 1,32 în 2010, 1,39 în 2011, 1,28 în 2012, 1,32 în 2013 şi 1,37 în primele cinci luni din acest an. Preşedintele BCE, Mario Draghi, remarca în martie, când euro atinsese 1,39 dolari, că în comparaţie cu minimele din 2012 euro a câştigat 9% faţă de moneda americană, ceea ce ar însemna un minus de 0,4-0,5% la rata actuală a inflaţiei în zona euro.

    Cum mandatul BCE vizează stabilitatea preţurilor (o ţintă de inflaţie de 2%), nu cursul valutar, era normal ca Draghi şi ceilalţi oficiali ai BCE să vorbească despre dezinflaţie drept nume de cod pentru necazurile actuale: o inflaţie foarte mică face dificilă reducerea îndatorării guvernelor, a companiilor şi a familiilor, ceea ce loveşte în primul rând în statele de la periferia zonei euro, împiedică avansul de competitivitate al acestora faţă de Germania şi amână perspectivele de cumpărare pentru companii şi consumatori, în aşteptarea unor preţuri şi mai mici. Ultimele luni însă au mutat centrul discuţiei asupra aprecierii euro faţă de dolar, fiindcă ea a fost mai greu de explicat decât neputinţa clasică a oricărei economii slabe de a genera inflaţie. De unde a venit această întărire a euro?

    La sfârşitul anului trecut, motivele avansate de finanţişti ţineau de îmbunătăţirea perspectivelor zonei euro după cei mai grei ani de austeritate. Treptat, explicaţiile au devenit tot mai legate de factori externi. Pe de o parte, politica Rezervei Federale a SUA: previziunile curente nu dau ca posibilă o majorare a dobânzilor (care ar atrage o apreciere a dolarului) înainte de vara lui 2015, pentru că economia SUA nu şi-a revenit: salariile cresc lent, iar locurile de muncă noi în domeniile cu salarii mari sunt prea puţine.

    Pentru a stopa aprecierea yuanului, Banca Chinei a cumpărat iniţial dolari, umflându-şi rezervele valutare cu 126 mld. dolari în T1, la un total echivalent cu aproape 4.000 de miliarde, dar ca să nu mărească ponderea dolarului în rezerve, a vândut ulterior dolari cumpărând alte monede, în primul rând euro. În februarie, când Banca Chinei a început mişcarea, yuanul a scăzut cu 1,4% faţă de dolar, în timp ce euro a urcat cu 2,3%. Alte explicaţii ţin de întoarcerea investitorilor speculativi spre activele mai sigure din pieţele dezvoltate, după ce în anii precedenţi preferau pieţele emergente.

    Aşa se face că s-au înmulţit vocile din rândul finanţiştilor care au propus ca BCE să contracareze aprecierea euro şi inflaţia prea mică prin singurul instrument de politică monetară cu adevărat neconvenţional: tiparniţa de bani, respectiv o operaţiune de relaxare monetară cantitativă (QE – quantitative easing) după exemplul celor derulate din 2008 până acum de Rezerva Federală a SUA (cumpărări de obligaţiuni federale şi ipotecare pentru a împinge băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia).

    Aceste voci existau încă din 2012, în contextul recesiunii din zona euro, însă pe atunci inflaţia în zona euro era peste 2%, iar cursul euro era suportabil. Între timp, şefa FMI, Chistine Lagarde, a avertizat repetat că pericolul deflaţiei paşte zona euro şi a cerut deschis BCE să ia măsuri neconvenţionale de relaxare monetară. În ultimele luni, Mario Draghi a sugerat că ar putea avea în vedere în ultimă instanţă un astfel de model, ceea ce i-a făcut pe comentatori să estimeze că dacă speculatorii vor duce euro peste pragul de 1,40 dolari, atunci poate vor reuşi să forţeze BCE să acţioneze. Ori măcar să dea un orizont de timp pentru aşa ceva.

  • STUDIU al pieţei imobiliare: Preţurile locuinţelor din România, a patra cea mai mare scădere din 45 de ţări din lume

    Preţurile locuinţelor din România au scăzut în primul trimestru cu 4%, faţă de 9,25% cu un an înainte, potrivit unui studiu realizat pe baza preţurilor medii, ajustate cu inflaţia, înregistrând a patra cea mai mare scădere din cele 45 de pieţe analizate.

    Grecia, Spania şi Rusia au înregistrat cele mai mari scăderi de preţuri în primul trimestru, cu 7,08% (faţă de – 11,19% în perioada similară a anului trecut), 5,41% (comparativ cu -12,48%), respectiv 5,15% (-0,32%), conform studiului realizat de portalul globalpropertyguide.com.

    Alte pieţe europene unde preţurile locuinţelor au scăzut în perioada analizată sunt Kiev, Ucraina (3,54%), Zagreb, Croaţia (2,88%), Vaşovia, Polonia (2,53%), Franţa (2,22%), Norvegia (1,97%), Slovacia (1,44%) şi Finlanda (1,29%).

    “Opt din cele mai slab performante pieţe rezidenţiale din studiul nostru mondial vin din Europa. Dar, acest lucru poate să ne dea o impresie derutantă. De fapt, ţările codaşe până recent au început să-şi revină, în timp ce pieţele cu performanţe puternice sunt în curs de a ajunge la un maxim. În total, nouă ţări europene au performat mai bine în primul trimestru al acestui an, decât anul trecut, doar 7 au avut o performanţă mai redusă”, se arată în raportul portalului imobiliar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A pornit o afacere cu 30 de maşini de cusut, iar acum are peste 1.000 de angajaţi şi câştigă 3 mil. de euro

    Pentru Dorel Boris Simiz, cutia Pandorei s-a deschis de mai multe ori. Au ieşit de acolo producţie de textile în lohn şi pentru piaţa mass-market, un business în agricultură şi altul în zootehnie. Ultima deschidere a cutiei şi o decizie curajoasă au fost însă decisive  pentru omul de afaceri.

    Pandora Prod este un business de familie, care are în spate o istorie de peste două decenii“, povesteşte Dorel Boris Simiz, cel care conduce alături de familia sa Pandora Prod. În 1991, tatăl său a intrat în acest business, al producţiei de textile, în asociaţie cu un partener. Trei ani mai târziu a decis să dezvolte prima fabrică doar împreună cu familia.

    La început, compania se adresa pieţei interne, însă apoi s-a orientat spre export. Dorel Boris Simiz a lucrat de la început în afacerea familiei, deşi a încercat pe parcurs şi alte businessuri, în special în agricultură: „Am avut şi alte investiţii, într-o fermă de creştere a porcilor şi în producţie agricolă, însă am vândut.către o firmă din Danemarca, pentru a mă concentra asupra producţiei de textile“.

    „Am pornit la drum cu 30 de oameni şi 30 de maşini de cusut, iar acum avem peste 1.000 de angajaţi.“ Astăzi, partenerii de business ai Pandora Prod sunt doar companii străine, în general retaileri de lux. Până la a ajunge în acest punct, drumul a fost mai complicat.

    În urmă cu aproape două decenii firma producea în sistem de lohn pentru retaileri mass market mari precum H&M, Next, Marks & Spencer sau Dorothy Perkins: „Aveam o marjă mică pentru că valoarea adăugată era mică, însă era un business sigur. În 2004 ajunseserăm să avem 1.500 de angajaţi“. Odată cu migraţia retailerilor spre Asia după forţă de muncă mai ieftină, businessul a intrat în criză, iar în 2008 familia Simiz a început restructurarea.

    „În 2008, când businessul a intrat în criză, aveam trei fabrici care lucrau în lohn. Am decis atunci să realizăm produse integrate, respectiv să primim o schiţă de la client, iar  noi să realizăm proiectarea şi dezvoltarea produsului.“ Tot producătorul român alege ţesătura şi accesoriile. Mai mult, se ocupă şi de transportul la client, având un parteneriat cu firme specializate. „Anterior, când lucram în lohn, clientul trimitea el şi materialele şi toate detaliile, noi doar executam produsul.“

    Restructurarea businessului a început treptat, compania lucrând produse integrate doar pentru unii clienţi. A ajuns la 90% produse integrate şi vrea să mai crească ponderea şi anul acesta. „Realizăm cantităţi mai mici, însă valoarea per produs este mult mai mare, putând depăşi 100 de euro, sumă ce include şi valoarea materialului, a accesoriilor, manopera. La lohn ai doar manopera.“ Dorel Simiz recunoaşte că atunci când lucrezi în sistem de lohn ai într-adevăr clienţi mulţi, forţa de muncă este mai ieftină, însă şi veniturile sunt mai mici. La produse integrate, ai nevoie de investiţii în utilaje bune, ai nevoie de angajaţi bine pregătiţi şi de clienţi buni.

    „Pentru că ne-am orientat către realizarea de produse integrate, cifra de afaceri a crescut puternic. An de an am crescut valoarea fiecărui produs realizat pentru că producem articole tot mai complexe.“ Marja de profit rămâne însă, ca şi în cazul lohnului, la 8-10%. Pandora Prod a terminat anul trecut cu afaceri de 128,8 mil. lei, în creştere cu 25% faţă de anul anterior. Profitul companiei a fost de 14,5 mil. lei, în creştere cu 38% faţă de 2012. Anul acesta compania se aşteaptă la o creştere de 3-5% a afacerilor, pe fondul creşterii uşoare a ponderii produselor integrate în total producţie.

    „Odată cu restructurarea businessului ne-am reorientat de la clienţii mass market către piaţa exclusivistă şi de lux.“ Acum lucrează cu branduri precum Ted Baker, Cos, Hugo Boss, Comptoir de Cotonniers, Massimo Dutti şi alţii, toţi clienţii firmei fiind străini. Comptoir de Cottoniers a fost primul brand de lux din portofoliul Pandora Prod, compania lucrând cu ei din 1995.

  • Producătorul asiatic Karbonn Mobiles intră pe piaţa românească prin eMAG şi Flanco

    “România este deja renumită ca fiind prima din Europa în privinţa vitezei la internet. De aceea am ales să lansăm produsele noastre mai întâi aici şi abia apoi în alte ţări europene. Ne-am propus ca anul acesta să atingem o cotă de piaţă la nivel internaţional de 15% faţă de 10 % anul trecut, iar creşterea va veni cu siguranţă din încrederea pe care produsele noastre o vor primi pe aceste noi pieţe”, declară Sudhir Hasija, preşedintele Karbonn Mobiles.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro