BusinessMagazin

Tag: piata

  • 30% din tichetele de masă ale Sodexo vor fi electronice în trei ani

    Compania Sodexo activă pe piaţa tichetelor de masă  va emite de anul acesta  carduri Gusto Pass. Prin intermediul acestora, agajatorii şi angajaţii vor putea să opteze şi pentru livrarea tichetelor electronice. Sodexo estimează pentru următoarele 12 luni un procent de 8% pentru livrarea tichetelor electronice, însă în trei ani se aşteaptă o creştere a cererii acestora de până la 30 %.

    Primele companii care doresc să beneficieze de noua implementare a Sodexo sunt cele care activează în tehnologie, precum  IT, telecomunicaţii, ecommerce, call center. Sodexo a anunţat deja primele parteneriate cu reţelele de magazine – Carrefour, Mega Image şi Profi fiind primele trei unde vor putea fi folosite cardurile de masă Gusto Pass. În prezent, acestea pot fi folosite la 85 % dintre comercianţii de pe teritoriul ţării.

    Pentru identificarea tendinţelor privind preferinţele angajaţilor/angajatorilor în legătură opţiunile de tichete de masă, Sodexo a efectuat un sondaj în intervalul mai-iunie 2015 pe un eşantion de 3000 de companii partenere.

    Sodexo are parteneriate cu 66.500 de unităţi de retail pentru acceptarea tichetelor de masă de hârtie, însă compania îşi propune extinderea reţelei de comercianţi ce vor accepta ambele categorii de tichete.

     

  • Compania care vrea să detroneze imperiul Nike. Afacerile cresc cu 15% pe an

    Compania trece momentan printr-o campanie de repoziţionare pe piaţă, odată cu expansiunea sa pe piaţa globală, acest lucru fiind cea mai importantă acţiune de marketing creată în secolul său de existenţă.

    Noua campanie New Balance, ce va fi lansată miercuri, având  o poziţionare oarecum tehnică, va avea ca slogan „Always in Beta” („Întotdeauna în Beta” – n.red.). De asemenea, firma se defineşte ca fiind o alegere de top a atleţilor de performanţă, una dintre primele reclame înfăţişând 17 dintre atleţii sponsorizaţi de companie.

    „Este un mare efort să ne poziţionăm ca adversari în faţa celui mai important brand pe segmentul de încălţăminte, haine şi accesorii sportive” spune CEO-ul  New Balance.

    Strategia campaniei este creată de agenţia de publicitate Arnold Worldwide, a cărei manager declară pentru Adweek: „New Balance a vrut să resetăm vechea sa imagine. Ei au fost dintotdeauna acel tip de brand care s-a ferit de parteneriate şi aprobări, dar acum că au crescut din ce în ce mai mult, s-au gândit să devină un jucător real al acestei categorii, în spaţiul actual.”

    Under Armour, care a avut în 2014 o cifră de afaceri de 3,08 milioane de dolari, a fost considerat cea mai mare ameninţare la adresa companiei Nike. Cu un venit de 3,3 milioane de dolari în anul precedent şi o estimare de 4 milioane în acest an, New Balance devine însă principalul concurent. Diferenţa dintre cele două este însă una foarte mare, Nike având în 2014 o cifră de afaceri de 27,8 milioane de dolari.

    New Balance se bazează totuşi pe ritmul său rapid de creştere, care în ultimii cinci ani a fost în medie de 15%, faţă de Nike, ce a avut doar 10% în aceeaşi perioadă.

  • În timp ce ţara lor intră în default, patru greci pariază 14 milioane de euro pe un proiect imobiliar în România

    Aproape de primăria oraşului Otopeni, drumul coteşte la dreapta, iar indicatorul îţi arată direcţia către localitatea Tunari. Ţii drumul, ieşi din Otopeni şi intri „în judeţul Câmpulung“, cum numeam eu în copilărie zonele întinse de câmpie fără construcţii sau recolte. Nu apuci să te plictiseşti însă de câmpurile goale pentru că apar rapid primele case construite. Unele sunt finalizate. Pe altele, le-a mâncat criza.

    Drumul merge mai departe, iar pe partea dreapta poţi vedea un afiş care te anunţă că ai ajuns la Amber Garden, un complex rezidenţial verde şi de lux dezvoltat de compania Alesonor. Intri în complex şi în faţă vezi pădurea, iar în dreapta te aşteaptă piscina casei numărul 1, respectiv show-room-ul proiectului imobiliar de lux care ar urma să cuprindă 60 de vile. În prezent sunt finalizate şase, iar până în primăvara anului viitor sunt planificate alte 11.

    „Întregul proiect va fi gata peste circa trei ani“, spune Leonidas Anastasopoulos, unul dintre cei patru investitori greci care au investit în acest proiect prin intermediul dezvoltatorului imobiliar Alesonor. Antreprenorul are 37 de ani şi a venit în România în 2003, convins de unul dintre partenerii săi care avea deja un business aici. După o perioadă în care a făcut naveta între Grecia şi România, în urmă cu 11 ani s-a mutat la Bucureşti. „Am ales să vin în România pentru că am simţit ce va urma pentru Grecia“, spune Leonidas Anastasopoulos. În prezent, Grecia se luptă cu una dintre cele mai acute crize din istorie, fiind ameninţată atât de intrarea în incapacitate de plată, dar şi de „eliminarea“ din zona euro. Prin comparaţie, economia locală se află pe un trend ascendent, ba chiar şi piaţa imobiliară a început să se dezgheţe.

    Cei patru parteneri au investit împreună în mai multe proiecte rezidenţiale de lux amplasate în centrul Bucureştiului, mizând încă de la început pe segmentul de lux. Cei patru sunt implicaţi împreună însă în mai multe businessuri, în industrii precum telecom, echipamente sportive sau modă. Unul dintre partenerii lor este Sony Mordechai, antreprenorul grec cunoscut în piaţă atât pentru investiţiile sale imobiliare, cât şi pentru faptul că a adus în România brandul de lux Burberry la parterul hotelului de cinci stele Radisson Blu, dar şi brandul Nike la începutul anilor 2000. Fiecare dintre cei patru antreprenori se ocupă mai îndeaproape de unul dintre businessurile dezvoltate împreună în România, Leonidas Anastasopoulos concentrându-se pe dezvoltările imobiliare ale grupului.

    Povestea Amber Gardens a început în 2007, când cei patru antreprenori au cumpărat terenul de 5 hectare, pentru care au plătit atunci 5,5 milioane de euro. Au analizat atent ce pot face pe el şi au decis să dezvolte un proiect rezidenţial, urmând să profite de pădurea din apropiere. „Un alt avantaj al zonei este faptul că ai acces de pe centură aici, astfel că este uşor de ajuns din Bucureşti.“ Au ştiut de la început că vor să dezvolte un proiect rezidenţial în zona de nord a Bucureştiului, însă nu au vrut  să fie încă unul dintre investorii care au optat pentru Pipera. „Este o zonă care nu s-a dezvoltat organizat, pe când aici există un plan urbanistic ce trebuie urmărit. Spre exemplu, este obligatoriu ca străzile să fie albe în toată zona.“ Construcţia proiectului a început la şase ani de la achiziţia terenului, în 2013, când economia dădea semne că îşi revine din somnul lung în care căzuse în 2009. „Am realizat în criză că dezvoltarea de case în afara Bucureştiului a scăzut drastic.“ În 2013 cei patru antreprenori au făcut un studiu de piaţă şi au aflat că potenţialii lor clienţi vor să se mute din capitală, în căutarea de linişte şi de spaţiu.

  • Omul care aduce conceptul de preţ fix în cafenelele din România. Orice cafea costă cinci lei

    Radu Savopol a deschis în urmă cu 15 ani un pub în Sinaia, iar, de atunci, lista proiectelor sale a tot crescut. Antreprenorul ţinteşte în următorii doi ani venituri de un milion de euro din noul său proiect, lanţul de cafenele 5 to go.

    Noul pariu al antreprenorului, lanţul de cafenele 5 to go, se concentrează tot în Bucureşti. „Ne axăm pe Bucureşti la început pentru că trebuie să facem câte un studiu pentru fiecare alt oraş, puterea de cumpărare în provincie este mult mai scăzută decât aici şi am putea constata că 5 lei este poate prea mult pentru un oraş cu 100.000 de locuitori“, explică Savopol. Potrivit antreprenorului, ideea conceptului 5 to go a venit în urmă cu un an de zile, ca rezultat al unui studiu efectuat împreună cu un importator de cafea. Rezultatul acestuia arăta că tendinţele de pe piaţa de cafea de tip take away sunt în creştere.

    Pentru a aduce ceva în plus faţă de restul jucătorilor prezenţi pe piaţa locală, a adăugat componenta de preţ fix. „Piaţa locală s-a stabilizat, iar oamenii ştiu în general ce tip de cafea îşi doresc. După ce am pus pe hârtie şi am făcut un calcul pentru 25 de produse, am ajuns la preţul fix de 5 lei“, spune el, adăugând că se adresează tipului de client dispus să aloce un buget mediu pentru o cafea. Deşi asigură 70% din vânzări, preţul de 5 lei nu se aplică exclusiv produselor din cafea, ci şi celor de patiserie sau altor băuturi. În doi ani, Savopol şi-a propus să deschidă între 15 şi 20 de cafenele, dintre care şapte anul acesta.

    Fiecare nou 5 to go este gândit să funcţioneze cu trei angajaţi: unul dintre ei este trainer barista şi petrece câte o lună în fiecare cafenea pentru a-i pregăti pe ceilalţi doi, apoi se mută la următoarea cafenea inaugurată.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 29 iunie 2015

    COVER STORY: Şcoala de business de pe vasul de croazieră

    Odată îmbarcat pe vas, te distrezi bine, dacă eşti turist, şi înveţi despre servicii cât ai învăţa la o şcoală de management, dacă faci parte din staff. Cum au folosit românii cursurile intensive de pe vasele de croazieră pentru a deveni manageri sau antreprenori?

     

    IMOBILIARE: Pariul grecesc pe luxul românesc


     

    ANALIZĂ: 10 ani mai târziu: ce s-a adeverit şi ce nu din scenariile anterioare denominării

     

    ANTREPRENORIAT: Clujeanul care şi-a dus afacerea pe trei continente

     

     REPORTAJ: Cum arată varianta robotizată a fabricii Dacia?

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Energizantul românesc care se vinde mai bine decât Red Bull şi Burn

    Piaţa băuturilor energizante, estimată la 220-250 mil. lei, a avut o explozie în consum în perioada 2005-2010, însă odată cu instalarea crizei consumul a început să se reducă, iar românii s-au îndreptat către produse mai ieftine. Red Bull costă de trei ori mai mult decât Rienergy.

    Citiţi mai multe despre energizantul care lasă în urmă Red Bull şi Burn

     

  • Energizantul românesc care se vinde mai bine decât Red Bull şi Burn

    Piaţa băuturilor energizante, estimată la 220-250 mil. lei, a avut o explozie în consum în perioada 2005-2010, însă odată cu instalarea crizei consumul a început să se reducă, iar românii s-au îndreptat către produse mai ieftine. Red Bull costă de trei ori mai mult decât Rienergy.

    Citiţi mai multe despre energizantul care lasă în urmă Red Bull şi Burn

     

  • Panasonic intră pe un nou segment de piaţă şi ţinteşte primul loc

    Corporaţia japoneză Panasonic aduce pentru prima dată pe piaţa românească o gamă de material electrice, precum prelungitoare, prize şi întrerupătoare şi vrea ca în trei ani să ajungă pe primul loc  pe piaţă.

    Comercializarea acestor produse în România reprezintă şi intrarea japonezilor pe piaţa europană de profil, având în vedere că până acum Panasonic nu vindea astfel de material electrice în nicio ţară europeană.

    Panasonic intră pe un nou segment de piaţă şi ţinteşte primul loc

  • Europa va fi supusă unui test: mutarea focusului şi pe pieţele de capital pentru diversificarea surselor de finanţare

    Europa şi SUA au acum structuri de finanţare diferite. În Europa, băncile comerciale sunt cel mai mare finanţator al economiei, în timp ce în SUA pieţele de capital finanţează în proporţia cea mai mare economia. Gradul mai ridicat de dependenţă de creditarea bancară vulnerabilizează economia europeană, în special IMM-urile, atunci când împrumuturile bancare se contractă, aşa cum s-a întâmplat în timpul crizei financiare.

    În Europa, finanţarea pe baza pieţei de capital este relativ subdezvoltată comparativ cu alte regiuni, cum ar fi SUA, iar pieţele de capital sunt în continuare fragmentate şi sunt organizate după criterii naţionale. Gradul de integrare a pieţelor financiare la nivelul întregii UE a scăzut de la declanşarea crizei, băncile şi investitorii retrăgându‑se pe pieţele naţionale, după cum au constatat experţii de la Comisia Europeană. Acum, Europa doreşte ca pieţele de capital să joace un rol mai important în canalizarea finanţării către economie, ceea ce presupune identificarea şi înlăturarea barierelor în calea liberei circulaţii a capitalurilor între investitori şi cei care au nevoie de finanţare, după cum scrie în „Cartea Verde” privind crearea unei uniuni a pieţelor de capital.

    Libera circulaţie a capitalurilor a fost unul dintre principiile fundamentale care au stat la temelia Uniunii Europene, însă, la peste cincizeci de ani de la Tratatul de la Roma, această viziune nu a devenit pe deplin realitate. Planul de acţiune privind înfiinţarea uniunii pieţelor de capital (CMU) va fi publicat de Comisia Europeană în luna septembrie, iar cel mai mult ar putea să beneficieze în urma implementării acestui proiect companiile şi investitorii din ţările care nu au pieţe de capital dezvoltate, după cum a afirmat recent, la Bruxelles, Jonathan Hill, comisarul european responsabil pentru stabilitatea financiară, serviciile financiare şi uniunea pieţelor de capital. Astfel, piaţa unică va crea condiţiile pentru libera circulaţie a capitalului către antreprenorii care au potenţial de creştere, indiferent unde sunt aceştia localizaţi.

    Pieţele de capital s-au extins în UE în ultimele decenii, capitalizarea totală a pieţei de valori din UE fiind de aproximativ 8,4 miliarde de euro (în jur de 65 % din PIB) comparativ cu 1,3 miliarde de euro în 1992 (22% din PIB). Valoarea totală a titlurilor de creanţă în curs depăşeşte 20 miliarde de euro (171% din PIB), în comparaţie cu 4,7 miliarde de euro (74% din PIB) în 1992. Cu toate acestea, faţă de alte ţări, pieţele sunt în continuare slab dezvoltate. Pieţele bursiere din SUA sunt de două ori mai mari decât cele din UE (ca procent din PIB), iar cele din Elveţia sunt de trei ori şi jumătate mai mari decât în UE.

    În prezent, companiile europene depind foarte mult de bănci şi se bazează puţin pe pieţele de capital. Europenii deţin circa 20% din active în instrumente financiare non-bancare (fonduri de investiţii, acţiuni, obligaţiuni), în timp ce americanii deţin astfel 65% din active. Potrivit unei estimări a Comisiei Europene, dacă pieţele de capital de risc din UE ar fi fost la fel de dezvoltate ca cele din SUA, între 2008 şi 2013 companiile ar fi beneficiat de fonduri suplimentare în valoare de 90 miliarde de euro.

    Odată cu izbucnirea crizei financiare mondiale băncile centrale au fost în prima linie şi au aplicat măsuri excepţionale, neconvenţionale şi nerecomandate de manual, dntre care unele nici nu au existat înainte, fiind inventate pe parcursul crizei. Băncile centrale au relaxat rapid şi semnificativ politica monetară reducând dobânzile‑cheie, extinzând gama de garanţii eligibile şi a maturităţii ofertei de lichiditate. Având în vedere structurile financiare diferite, Europa s-a concentrat în criză pe băncile comerciale şi pe capacitatea lor de a finanţa economiile, în timp ce SUA s-a concentrat pe lichiditatea şi pe funcţionarea pieţelor. În pofida dobânzilor reduse, băncile comerciale au restricţionat creditarea şi nu au finanţat economiile.

  • A preluat în 2009 afacerea Vinexpert şi a triplat reţeaua în plină criză

    Nu vă spun cât am investit până acum. Dacă vă spun, citeşte soţia mea şi ne certăm.“ Florin Bejan, proprietarul reţelei de magazine de vinuri premium Vinexpert, nu vorbeşte uşor despre cifrele afacerii sale, dar este exuberant când începe să descrie un vin bun şi când explică despre cât de important este să-l asociezi cu mâncarea potrivită. În 2009 prelua o afacere care număra două magazine în Bucureşti, iar astăzi vinde peste 12.000 de sticle de vin premium pe lună, într-o reţea care numără şase magazine proprii şi o franciză.

    „Eram client fidel al magazinului înainte de 2009. Mă ştiam de ceva timp şi cu Cătălin Păduraru (unul dintre fondatorii Vinexpert – n.red.). Mergeam, cumpăram una-alta, când la un moment dat am auzit de oportunitatea asta, printr-un prieten comun. El îmi spusese că afacerea ajunsese la un plafon de dezvoltare şi căutau un potenţial partner“, povesteşte Bejan într-o după-amiază de mai, în wine bar-ul din Calea Victoriei, cea mai recentă investiţie a companiei, care a costat 200.000 de euro.

    „Eu am avut întotdeauna două hobby-uri: discurile pe vinil şi să cunosc vinul. Dar hobby-ul e una, iar businessul e alta“, spune proprietarul Vinexpert, menţionând că, după estimările lui, afacerea ar trebui să ajungă în 2015 la 2 milioane de euro, cu aproape 40% mai mult decât atunci când a preluat-o. Împărţită la un bon mediu de 50 de lei, valoarea se traduce în circa 150.000 de sticle vândute anual. Trendul este de creştere, iar anul viitor ar putea egala cea mai bună performanţă de până acum, din 2011, dar antreprenorul se menţine rezervat. „Nu e un business simplu. Lumea crede că e cool acum să faci un wine bar, dar e o afacere complexă. Dacă nu eşti pregătit să susţii măcar un an de zile locaţia, mai bine îţi vezi de altă treabă“, argumentează Bejan.

    Piaţa de vinuri premium din România „e foarte arătoasă”, după cum o descrie proprietarul Vinexpert, dar are o pondere destul de mică în total. Estimările pesimiste, precum cele ale lui Bejan, o plasează la circa 10-12% din total, în timp ce versiunile optimiste urcă până aproape de 20%, respectiv echivalentul a 20‑40 de milioane de euro. O sticlă de vin bun poate ajunge la câteva sute de lei, dar de fapt preţul de plecare este mult mai jos, explică şi exemplifică Florin Bejan: „Noi avem un vin argentinian, Malbeq, cu un scor Parker de 88 de puncte (din 100 posibile – n.red.), care se vinde la raft cu 38 de lei sticla. Anul trecut a fost desemnat vinul anului. Sunt multe vinuri bune şi accesibile care provin din Lumea Nouă, din ţări ca Argentina sau Chile“. Rafturile Vinexpert numără „câteva mii de etichete“, provenind de la circa 100 de podgorii din străinătate, dar şi de la 20 de podgorii din România.  În termeni de preferinţe, cele mai căutate soiuri de vin premium sunt Sauvignon Blanc, rozé din regiunea Provence şi Languedoc, iar, dintre vinurile roşii, etichete din Franţa, Argentina şi Chile.

    „La noi în ţară, zona de producători premium a fost foarte rarefiată, dar acum e zona care promite cel mai mult, din punctul de vedere al calităţii. Acum găseşti podgorii bune peste tot. La un moment dat lumea suferea de sindromul «Dealu Mare»: toate vinurile bune se făceau la Dealu Mare. Din fericire, s-a rezolvat asta, iar acum găseşti vinuri bune peste tot“, spune Bejan. Podgoriile româneşti au beneficiat înainte de aderarea din 2007 de fonduri de preaderare pentru reconversia plantaţiilor de viţă-de-vie în soiuri nobile, iar proprietarul Vinexpert consideră că România începe să culeagă în prezent adevăratele roade ale acestui proces: „O viţă-de-vie îşi arată roadele adevărate după 5-7 ani. După părerea noastră, va începe o perioadă de supraproducţie“.

    Ce le lipseşte însă podgoriilor româneşti este tradiţia în procesul de fabricaţie a vinului. Dacă în Franţa foarte mulţi producători de vin continuă de fapt afacerea de familie pornită în urmă cu mai multe generaţii şi reuşesc astfel să aibă o viziune clară asupra modului cum se vor coace strugurii an de an, în România sincopa comunistă i-a forţat practic pe cultivatorii din prezent să o ia de la zero. România are circa 180.000 de hectare de viţă-de-vie plantată, la fel ca Chile, însă cea mai mare meteahnă a pieţei locale este fragmentarea foarte mare a parcelelor, ceea ce face dificilă exploatarea corespunzătoare a potenţialului viticol. „La noi nu e ca în Burgundia. Acolo, dacă te costă 1,5 milioane de euro hectarul de teren, îţi permiţi să ţii o podgorie pe şase hectare. Aici ce să faci cu şase hectare?“, întreabă retoric Bejan.

    „Avem un contract cu un producător din regiunea Provence care face vinuri rozé de aceeaşi calitate de 250 de ani, în aceeaşi familie. În România nici nu poţi vorbi de aşa ceva. Am avut o perioadă de 50-60 de ani în care Partidul (Comunist – n.red.) cerea volume: cum era la porumb, aşa şi la viţa-de-vie. Pe ei îi interesa să facă volume. N-a avut nimeni nicio emoţie în privinţa calităţii. Sunt legende despre marele vin pe care-l bea Ceauşescu, dar sunt doar legende“, opinează managerul, care îşi păstrează pesimismul când vine vorba despre evoluţia pieţei: „E o bălteală. Credem că avem creştere economică, dar eu n-am regăsit-o în compartamentul unor consumatori care câştigă totuşi peste medie. Tendinţa a fost de creştere până undeva în 2011-2012, dar în momentul de faţă aş spune că e de fapt ponderată. Motivele se leagă de criza economică prelungită, realitatea este că încă n-am scăpat de ea“.

    Ce s-a schimbat totuşi este comportamentul mai educat al consumatorilor români. Călătoresc mai mult, uneori îşi aleg traseul de vacanţă în funcţie de circuitul viticol, când revin în ţară vor să retrăiască experienţa de degustare din concediu şi majoritatea dintre ei asociază vinul cu un fel de mâncare. „Lumea se ghidează şi după preferinţele culinare. Ar fi cel puţin obscen să bei un Sauvignon Blanc dacă inviţi prietenii la o friptură de miel. Cei mai mulţi clienţi vin şi ne spun, am o petrecere, cam ăsta e meniul, ce ne recomandaţi?“, spune cu plăcere omul de afaceri.
    O altă schimbare pe piaţă vine dinspre o categorie nouă de consumatori, spune Bejan, şi anume tinerii de peste 20 de ani: „Ce e interesant la categoria asta e că preferă vinul în loc de bere şi shot-uri, pentru a se deosebi de alte categorii de tineri de aceaaşi vârstă. Nu e nimic rău în asta, dar e un trend, aşa, uşor snob. Important e că, dacă ajung unde trebuie, încep să înveţe cât de cât despre vin şi asta e foarte bine“.