BusinessMagazin

Tag: piata

  • În spatele uşilor închise: Google, agenţii de lobby şi noua agendă de la Washington

    Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor din cauza unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.

    ÎN SĂPTĂMÂNILE PREMERGĂTOARE EVENIMENTULUI, OFICIALI AI GOOGLE VENISERĂ CU MAI MULTE SUGESTII REFERITOARE LA VORBITORI ÎN TIMPUL CONFERINŢEI, TRIMIŢÂND LISTE CU MEMBRI AI CONGRESULUI, SENIORI DE LA DEPARTAMENTUL DE JUSTIŢIE ŞI DE LA PROCURATURĂ.

    „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi„, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google, lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?„ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!„. Informaţiile din schimbul de mailuri a fost obţinut de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcrierilor.

    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.

    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a investi iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washingtonul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.

    NOILE FORME DE INFLUENŢARE A OPINIEI PUBLICE SAU A FACTORILOR DE DECIZIE INCLUD FINANŢAREA CERCETĂRILOR DE LA UNIVERSITĂŢI, A THINK TANK-URILOR, SUSŢINEREA FINANCIARĂ A UNOR GRUPURI DE ADVOCACY DE-A LUNGUL SPECTRULUI POLITIC ŞI CHIAR A UNOR COALIŢII DE AFACERI ÎN FOLOSUL INTERESULUI PUBLIC.

    Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată schimbările evidente în filosofia companiei. În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play„ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).

    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. În această vară, compania se va muta într-un nou birou la Washington, în Capitol Hill, cu o suprafaţă de peste 5.000 de metri pătraţi (o suprafaţă similară cu cea a Casei Albe). Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.

  • Un arhitect american la Bucureşti: cum s-a adaptat fiul unui fermier din SUA la viaţa din România?

    În adolescenţă a locuit timp de câţiva ani la Londra, unde spune că şi-a educat simţul estetic, dar ulterior s-a întors în Statele Unite, pentru a studia arhitectura la Universitatea din Michigan. „După ce am absolvit facultatea, am lucrat pentru o companie de familie şi ulterior, în timp, am început să lucrez pentru firme mai mari„, povesteşte Randy Tharp despre debutul său profesional.

    Prima experienţă managerială a avut-o în cadrul unuia dintre cei mai mari constructori japonezi, Kajima, unde a lucrat din 1990 până în 1998. A fost mai întâi director de marketing, ajungând în timp manager general şi de operaţiuni şi director de corporate development în cadrul subsidiarei americane a Kajima.

    Ulterior, a lucrat cu nişte prieteni timp de câţiva ani, urmând ca din 2001 să se alăture companiei americane de arhitectură, inginerie şi construcţii Epstein, cu o istorie de aproape 100 de ani. „În 2009 am venit în România pentru un proiect care avea întârzieri şi la care am lucrat câteva luni. Apoi am început alte proiecte, iar în 2010 am preluat conducerea biroului din Bucureşti„, spune Tharp.
    De atunci, managerul american a luat pulsul economiei locale prin intermediul proiectelor la care a participat: de la fabrica de sonde de petrol a Lufkin de la Ploieşti până la relocarea fabricii din Bucureşti a producătorului de pompe Aversa.

    Proiectele la care lucrează americanii de la Epstein pe piaţa locală şi investiţiile pe care le-a văzut managerul american materializându-se în ultimii ani îl fac să creadă că nu mai avem motive să vorbim despre criză economică.
    „Cred că am ajuns la finalul crizei. Am atins punctul minim în urmă cu doi ani, iar de atunci interesul pentru România a crescut. Din ce în ce mai mulţi investitori sunt atraşi de România, cel puţin în domeniul industrial şi în IT„, spune Tharp.

    El adaugă că, în industrie, companiile sunt interesate în special de investiţii în sectorul auto şi cel de petrol şi gaze, dar că există potenţial şi în domeniul alimentar şi farmaceutic. „Ar exista un potenţial şi mai mare (în atragerea de investiţii străine – n.red.) dacă statul ar oferi anumite stimulente, aşa cum sunt scutirile de taxe.„

    Dacă în zona de construcţii industriale, dar şi de spaţii de birouri şi de retail, Tharp este optimist şi susţine că vede o revenire a numărului de proiecte, nu acelaşi lucru poate spune şi despre construcţiile rezidenţiale.

    De altfel, datele de la Institutul Naţional de Statistică confirmă acest lucru: anul trecut au fost finalizate în România puţin peste 40.000 de case şi apartamente, în scădere cu aproape 6% faţă de anul precedent. În ceea ce priveşte infrastructura, Tharp consideră că nevoile sunt mari, dar priorităţile nu au fost stabilite foarte clar. „Resursele sunt limitate şi acest lucru este o provocare. Sunt însă proiecte care ar trebui să fie prioritare, aşa cum este centura de sud a Capitalei, care să lege autostrăzile Constanţa-Bucureşti de Bucureşti-Piteşti.„

    În prezent, centura de sud a Capitalei, care are doar o bandă pe fiecare sens, este plină de gropi, însă există de mai mulţi ani proiecte de reabilitare a acesteia, care nu au început încă. Statul vrea de asemenea să construiască în concesiune o centură de sud la standard de autostradă, dar deocamdată nu a anunţat cine vor fi investitorii privaţi care o vor finanţa.

    Epstein a înregistrat anul trecut în România o cifră de afaceri de 6 milioane de lei (1,4 milioane de euro) pe entitatea juridică Epstein Arhitecture & Engineering. Americanii, care au în prezent birouri la Chicago, în Varşovia şi în Bucureşti, au înce-put să lucreze pentru proiecte şi în alte ţări, astfel că arhitecţii din România se ocupă, spre exemplu, de proiecte ale Emerson pe piaţa rusească.

    „Exportăm servicii din România„, spune Tharp. În acest context, dar şi al noilor proiecte pe care compania le are pe piaţa locală, aşa cum este relocarea fabricii Aversa din Bucureşti, o extindere pentru fabrica Röchling Automotive din parcul industrial WDP de la Oarja (judeţul Argeş) sau diverse alte proiecte cu firmele americane Cameron şi Emerson, Tharp speră că anul 2014 va aduce o creştere de circa 25% a afacerilor.

  • Muncitori ruşi vor defila de 1 Mai în Piaţa Roşie, pentru prima dată de la dezmembrarea URSS

     “Crimeea a revenit în Rusia, iar sindicatele se întorc în Piaţa Roşie!”, şi-a exprimat entuziasmul, într-o conferinţă de presă Serghei Cernov, preşedintele Federaţiei Sindicatelor de la Moscova.

    1 Mai este Ziua Internaţională a Muncii, o zi liberă în Rusia, în care se sărbătoreşte lupta pentru condiţii mai bune de muncă. Sindicatele ruseşti defilează anual cu această ocazie, în majoritatea oraşelor din ţară.

    Anul acesta, revenirea simbolică în celebra piaţă, la doi paşi de Kremlin, a fost autorizată de către autorităţi, ca pe timpul URSS, când de 1 Mai se organizau defilări militare şi civile de amploare în faţa liderilor sovietici.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cursul a scăzut aproape de 4,44 lei/euro, pentru prima dată în ultimele cinci luni

     La debutul şedinţei, euro a fost tranzacţionat la 4,4535 lei, uşor peste nivelurile de la închiderea sesiunii anterioare, de 4,4520 – 4,4530 lei/euro.

    Ulterior, în piaţă au fost plasate numeroase ordine de vânzare de euro şi cumpărare de lei, astfel că rata de schimb a scăzut până aproape de 4,44 lei/euro, nivel peste care a fost în ultimele cinci luni.

    “Volumele sunt mari, în prima oră s-au făcut tranzacţii cât aproape în toată şedinţa de luni. Se vând euro şi se cumpără lei, pentru a fi plasaţi apoi în depozite, pentru că dobânzile sunt destul de ridicate”, a afirmat un dealer.

    Dobânzile practicate marţi dimineaţă de băncile comerciale pentru plasamentele în lei pe termen de o zi au avansat la 3,5% – 4% pe an, după ce luni ratele medii ale dobânzilor pentru depozitele atrase (ROBID) şi plasate (ROBOR) în lei pe termen de o zi au crescut de la 2,79% – 3,29% pe an la 3,14% – 3,64% pe an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România va produce componente auto de peste 20 mld. euro până în 2025, dublu faţă de acum

     Cifra de afaceri a sectorului producătorilor de componente va creşte până în 2025 de la 10,7 mld. euro, cât a fost anul trecut, la peste 20 mld. euro, în condiţiile în care în următorul deceniu piaţa globală de componente va creşte de la 406 la peste 600 mld. euro, potrivit datelor Aso­ciaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM).

    „Sectorul componentelor poate ajunge uşor la 20 de miliarde de euro în Ro­mâ­nia pentru că are potenţial. Anul trecut cifra de afaceri a sectorului auto a crescut cu 20% faţă de anul precedent la 15,9 mld. euro, din care 5,2 mld. euro reprezintă producţia de maşini şi 10,7 mld. euro producţia de componente auto. Tot timpul visez la un al treilea pro­ducător, este loc pe piaţa din România“, a spus Con­stantin Stroe, pre­şedintele ACAROM în cadrul Conferinţei ZF „Cheie, contact, sales! Cum relansăm industria auto din România?“, organizată de ZF în parteneriat cu Garanti Leasing, Colliers International şi Eu­rotax. În total, industria auto reprezintă 11% din PIB şi 24% din exporturi.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Fondatorul Alibaba, mai tare decât Zuckerberg

    Alibaba a fost înfiinţată în urmă cu 15 ani în China, în apartamentul lui Jack Ma, un fost profesor de limba engleză, care a început afacerea cu o investiţie de 60.000 de dolari, bani strânşi de la 18 prieteni. Compania a ajuns între timp să domine comerţul online din China, o piaţă cu un potenţial atât de ridicat, încât suma pe care Alibaba o va atrage la listarea pe care o pregăteşte pe bursa americană ar putea fi cea mai mare din istorie pentru o companie din IT, depăşind chiar şi fondurile de 16 miliarde de dolari obţinute  de Facebook în urmă cu aproape doi ani

    Alibaba este descrisă deseori ca fiind o combinaţie între Amazon, eBay Şi PayPal. Comparaţiile nu reuşesc să cuprindă, însă, întreaga amploare a afacerii visate de Ma.

    Potrivit unor estimări, circa 
4 din 5 dolari cheltuiţi online în China trec prin magazinele Alibaba. Într-o singură zi, anul trecut, echivalentul din China al Cyber Monday din SUA, vânzările de pe site-urile Alibaba au totalizat 5,7 miliarde de dolari, de peste două ori mai mult decât cele de Cyber Monday.

    Cele mai importante două site-uri ale companiei, Taobao şi Tmall, atrag peste 100 de milioane de vizitatori unici în fiecare zi, în linie cu ce a raportat Twitter înainte de propria listare, potrivit CNN. Spre deosebire de retailerul american Amazon, Alibaba nu vinde direct clienţilor. În schimb, le permite utilizatorilor să caute prin ofertele vânzătorilor din mii de magazine virtuale.

    Designul este tipic Chinei. Fiecare pagină este cât mai plină de produse, într-un efort de a se asemăna cu o piaţă aglomerată din reali-tate. Cumpărătorii şi vânzătorii folosesc deseori un serviciu de messenger încorporat pentru discuta, iar negocierile asupra preţului sunt ceva obişnuit.

    Dar Alibaba este mai mult decât cele două pieţe de vânzare. Are operaţiuni de vânzare angro, o afacere de cloud computing şi Alipay – serviciu digital de plăţi. De asemenea, a intrat şi pe piaţa financiară, oferind împrumuturi celor care vor să-şi deschidă o afacere care im-plică şi Alibaba.

    Compania are o amploare uriaşă – Yahoo are o participaţie de 24% la Alibaba, iar rapoartele financiare ale companiei americane oferă o imagine despre rezultatele Alibaba. Vânzările au crescut cu 66% în trimestrul al patrulea al anului trecut, faţă de acelaşi interval din 2012, în timp ce profitul a urcat de peste două ori, la 1,4 miliarde de dolari. Facebook a anunţat pentru primul trimestru din 2014 un rezultat pozitiv de 642 milioane de dolari, în timp ce Twitter nu a reuşit încă să treacă pe profit.

  • Stroe, ACAROM: Doi furnizori auto vest-europeni pregătesc investiţii de 75-80 mil. euro în România

     “Valoarea celor două posibile investiţii nu este spectaculoasă, se ridică la aproximativ 75-80 milioane (euro, n.r.), dar vor avea piaţă. Ei caută asocieri cu producători naţionali care n-au tehnică, locurile de muncă se ridică la aproximativ 170. Nu trebuie să întoarcem spatele la aşa ceva. Acestea sunt flori rare care apar în ultimul timp în industria auto din România”, a declarat Stroe la conferinţa “Cheie, contact, sales – Cum relansăm industria auto din România?”, organizată luni de Ziarul Financiar.

    Cele două companii sunt vest-europene, a precizat Stroe, fără să ofere detalii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: România susţine decizii rapide pentru o piaţă europeană unică a energiei şi încheierea TTIP

     Prezent, luni, la a 45-a adunare generală a World Trade Centers Association, premierul Victor Ponta le-a reamintit participanţilor că, timp de patru săptămâni, toţi liderii europeni sunt în campanie pentru Parlamentul European, dara arătat că, în urma acestor alegeri, Uniunea Europeană are de adoptat foarte repede două decizii importante.

    Prima dintre acestea vizează crearea unei pieţe unice a energiei la nivelul UE şi a fost propusă de premierul Poloniei, Donald Tusk.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Livrările de ciment şi clincher ale Holcim în România au crescut cu 5,1% în primul trimestru

    Preţurile la ciment şi clincher au urcat totodată cu 6,6% în monedă locală, se spune în raport. Pe piaţa agregatelor, Holcim a înregistrat în România o scădere de 16,3% a livrărilor, însă preţurile au afişat o creştere de 39,1%.

    Producătorii de ciment şi alte materiale de construcţii Lafarge (Franţa) şi Holcim (Elveţia) au anunţat recent că vor fuziona, într-o tranzacţie efectuată prin schimb de acţiuni în urma căreia va rezulta cel mai mare jucător de profil la nivel global, cu afaceri anuale estimate la 44 miliarde de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Precariatul, noua clasă socială

    Nu-i aşa că sunt de bun simţ şi adaptate vremurilor? Mă rog, nu-mi propun să isc o mişcare de rescriere a Bibliei, vreau doar să ofer un exemplu în plus legat de modurile subtile în care lumea de astăzi se schimbă. {i o să trec la adevăratul subiect al textului de astăzi, precariatul. Precariatul este noua clasă socială care, susţin nişte inşi inteligenţi, este pe cale să se nască în lume. Nu este un termen nou, pentru că termenul, obţinut prin alăturarea lui „precar„ cu „proletariat”, îi definea prin anii ‘80, în Franţa, pe cei cu slujbe sezoniere, trăitori la marginea sărăciei.

    Astăzi, un economist pe nume Guy Standing, care a scris două cărţi pe această temă, cea mai recentă apărută în aprilie, crede că precariatul este pe cale să devină o nouă clasă socială, pe care o defineşte drept periculoasă. Precariatul vine din cei 20 de milioane de japonezi cunoscuţi drept „freeter”, cetăţeni fără o slujbă cu normă întreagă ajunşi în această situaţie deliberat sau fără voia lor. Sau din cei 20% dintre tinerii europeni care nu au o slujbă, dar şi din cei 60% din tinerii polonezi care, în categoria sub 25 de ani, lucrează cu contracte de muncă pe perioadă determinată. Sau, de ce nu? (cu toate că la noi problema este mai complicată şi mai discutabilă), din cei un milion de români care au contracte de muncă cu normă parţială sau din milioanele de români la marginea sărăciei, fără asigurări medicale sau pensie sigură. Precariatul poate fi şi un răzvrătit de genul occupy, cu ocupaţii obscure în mediul digital, dar mai rar.

    Deosebirea dintre proletar şi precariat este că primul îşi căuta securitatea în spaţiul aferent locului de muncă – acesta era stabil, oferea siguranţă pe termen lung, programul de muncă era fix, exista şi un sindicat, poate şi un fond de pensii, ba unii primeau chiar şi un cadou la pensionare, un ceas de aur, să zicem, pentru cei mai destoinici. Siguranţa precariatului este în afara locului de muncă, iar slujba şi activitatea sa sunt doar instrumente, nu îl definesc. Precariatul a căpătat în timp caracteristicile unei clase sociale, pentru că a căpătat propriile sale norme: cele de muncă, nesigure şi incomplete, cele de plată, pentru că primeşte doar bani şi niciun altfel de beneficiu, şi, trei, relaţionează cu statul într-un mod aparte – drepturi civile, culturale, sociale şi politice reduse, influenţate de venitul, dar şi de interesul reduse. Unii spun că este prima clasă socială din istorie care iese din definiţia uzuală a cetăţeanului.

    Unii vor spune că o atare situaţie este o consecinţă a crizei. Este doar un clişeu, cred că tânăra generaţie, cei conectaţi la telefon, care chatuiesc mai bine decât pot susţine o conversaţie, vor induce în societate schimbări chiar mai profunde decât generaţiile rock’n’ roll, iar schimbările ce se petrec nu sunt numai o consecinţă a crizei, ci a ansamblului de schimbări profunde din societate. Vedeţi numărul din ce în ce mai redus de căsătorii, permisele auto din ce în ce mai puţine, izolarea, respingerea unor norme sociale, nepăsarea.

    Nu vreau să par şi nici nu sunt prăpăstios, spun toate acestea pentru că sunt schimbări cărora o să trebuiască să le facem faţă cu toţii. {i îmi amintesc şi vă reamintesc ultimele noi porunci: 7. Învaţă!, 8. Nu urî!, 9. Lasă tâmpeniile!, 10. Relaxează-te!

    Relaxaţi-vă cu „Îngerul rănit„ al lui Hugo Simberg, tabloul naţional al finlandezilor. O operă simbolistă, unii spun că este o metaforă a Finlandei sub stăpânire rusă.