BusinessMagazin

Tag: piata

  • Compania sârbă Rudnap renunţă la licenţa de distribuţie a energiei în România

     “Retragerea licenţei pentru furnizarea de energie electrică acordată societăţii Rudnap SR a fost efectuată la cererea motivată a titlularului de licenţă, motivaţia fiind încetarea activităţii societăţii pe piaţa de energie electrică”, a comunicat ANRE la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

    Licenţa companiei Rudnap a fost retrasă miercuri de comitetul de reglementare al ANRE.

    Rudnap a cumpărat în 2010 energie de la Electrica, pe care a revândut-o la export. Contractul a fost încredinţat direct, fără licitaţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • MESAJUL lui Negriţoiu către asigurători: E o piaţă abuzivă, cu jucători slabi. Nu mai încercaţi cu presiuni

     “Trebuie mai multă etică şi mai mult respect reciproc. Vin dintr-o piaţă care a trecut prin probleme similare. Nu se poate, e un război (…) Limbajul este aproape inacceptabil, poate de ambele părţi. Este o piaţă de procesomani. Uniunea, şi dumneavoastră, uitaţi-vă în propria casă, uitaţi-vă la standarde, uitaţi-vă la profesionalism, uitaţi-vă la valori. Nu se poate ca unul sancţionat într-o piaţă, cu o anumită reputaţie pe o piaţă europeană, să vină să îmi ceară mie să îi pun la dispoziţie corespondenţă cu autoritatea acelei ţări. Unde este respectul pentru autoritate? Va invit la dialog”, a spus preşedintele Autorităţii pentru Supraveghere Financiară (ASF), Mişu Negriţoiu, la seminarul organizat de Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR), cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţare.

    El a continuat criticile, menţionând că piaţa asigurărilor are probleme de fond, cu distorsiuni structurale, “o piaţă abuzivă, cu jucători slabi”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce resurse are politica monetară să relanseze economia Europei

    O dobândă negativă pentru depozitele băncilor la BCE este o opţiune, fie şi pentru că trebuie ţinut cumva ritmul cu reducerea continuă a dobânzii de referinţă la credite, sugera în iulie 2012 Benoit Coeure, membru al Consiliului BCE, când dobânda de referinţă fusese redusă la 0,75%, iar dobânda la depozite ajunsese la zero.

    „Nu e clar dacă pieţele pot funcţiona la dobânzi negative. Unele pieţe pot“, reflecta Coure, adăugând că BCE va studia ce se întâmplă în Danemarca, ţară din afara zonei euro, dar a cărei bancă centrală introdusese atunci în premieră o dobândă negativă la depozite ca să se apere de invazia de capitaluri speculative care căutau un refugiu din criza zonei euro, ceea ce pentru coroana daneză a însemnat o apreciere excesivă.

    Anul acesta, în aprilie, experimentul danez a luat sfârşit, iar banca centrală a majorat dobânda respectivă de la -0,1% la 0,05%, ca să stimuleze o apreciere a coroanei, depreciată între timp până la minimul ultimilor opt ani faţă de euro. În luna mai, acelaşi Coeure sugera că a venit momentul şi pentru BCE să acţioneze, fiindcă un euro prea puternic şi inflaţia prea mică subminează relansarea zonei euro.

    O comparaţie cu situaţia din Danemarca nu l-ar mai fi servit, pentru că şi cu dobânda negativă, şi cu coroana depreciată, inflaţia în ţara nordică n-a făcut decât să scadă continuu, de la peste 2% în 2012 la 0,3% în mai 2013, faţă de 0,5% în zona euro, reflectând aceeaşi greutate a economiei reale de a depăşi urmările crizei financiare ca şi în zona euro. Anul trecut, economia daneză a crescut cu 0,4% (la fel ca a Germaniei), în timp ce în zona euro economia a scăzut cu 0,4%.

    Faptul că aprecierea euro contribuie la dificultăţile de redresare a zonei euro este însă o realitate. De la o medie anuală de 1,47 dolari/euro în 2008, cursul a evoluat la 1,39 în 2009, 1,32 în 2010, 1,39 în 2011, 1,28 în 2012, 1,32 în 2013 şi 1,37 în primele cinci luni din acest an. Preşedintele BCE, Mario Draghi, remarca în martie, când euro atinsese 1,39 dolari, că în comparaţie cu minimele din 2012 euro a câştigat 9% faţă de moneda americană, ceea ce ar însemna un minus de 0,4-0,5% la rata actuală a inflaţiei în zona euro.

    Cum mandatul BCE vizează stabilitatea preţurilor (o ţintă de inflaţie de 2%), nu cursul valutar, era normal ca Draghi şi ceilalţi oficiali ai BCE să vorbească despre dezinflaţie drept nume de cod pentru necazurile actuale: o inflaţie foarte mică face dificilă reducerea îndatorării guvernelor, a companiilor şi a familiilor, ceea ce loveşte în primul rând în statele de la periferia zonei euro, împiedică avansul de competitivitate al acestora faţă de Germania şi amână perspectivele de cumpărare pentru companii şi consumatori, în aşteptarea unor preţuri şi mai mici. Ultimele luni însă au mutat centrul discuţiei asupra aprecierii euro faţă de dolar, fiindcă ea a fost mai greu de explicat decât neputinţa clasică a oricărei economii slabe de a genera inflaţie. De unde a venit această întărire a euro?

    La sfârşitul anului trecut, motivele avansate de finanţişti ţineau de îmbunătăţirea perspectivelor zonei euro după cei mai grei ani de austeritate. Treptat, explicaţiile au devenit tot mai legate de factori externi. Pe de o parte, politica Rezervei Federale a SUA: previziunile curente nu dau ca posibilă o majorare a dobânzilor (care ar atrage o apreciere a dolarului) înainte de vara lui 2015, pentru că economia SUA nu şi-a revenit: salariile cresc lent, iar locurile de muncă noi în domeniile cu salarii mari sunt prea puţine.

    Pentru a stopa aprecierea yuanului, Banca Chinei a cumpărat iniţial dolari, umflându-şi rezervele valutare cu 126 mld. dolari în T1, la un total echivalent cu aproape 4.000 de miliarde, dar ca să nu mărească ponderea dolarului în rezerve, a vândut ulterior dolari cumpărând alte monede, în primul rând euro. În februarie, când Banca Chinei a început mişcarea, yuanul a scăzut cu 1,4% faţă de dolar, în timp ce euro a urcat cu 2,3%. Alte explicaţii ţin de întoarcerea investitorilor speculativi spre activele mai sigure din pieţele dezvoltate, după ce în anii precedenţi preferau pieţele emergente.

    Aşa se face că s-au înmulţit vocile din rândul finanţiştilor care au propus ca BCE să contracareze aprecierea euro şi inflaţia prea mică prin singurul instrument de politică monetară cu adevărat neconvenţional: tiparniţa de bani, respectiv o operaţiune de relaxare monetară cantitativă (QE – quantitative easing) după exemplul celor derulate din 2008 până acum de Rezerva Federală a SUA (cumpărări de obligaţiuni federale şi ipotecare pentru a împinge băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia).

    Aceste voci existau încă din 2012, în contextul recesiunii din zona euro, însă pe atunci inflaţia în zona euro era peste 2%, iar cursul euro era suportabil. Între timp, şefa FMI, Chistine Lagarde, a avertizat repetat că pericolul deflaţiei paşte zona euro şi a cerut deschis BCE să ia măsuri neconvenţionale de relaxare monetară. În ultimele luni, Mario Draghi a sugerat că ar putea avea în vedere în ultimă instanţă un astfel de model, ceea ce i-a făcut pe comentatori să estimeze că dacă speculatorii vor duce euro peste pragul de 1,40 dolari, atunci poate vor reuşi să forţeze BCE să acţioneze. Ori măcar să dea un orizont de timp pentru aşa ceva.

  • STUDIU al pieţei imobiliare: Preţurile locuinţelor din România, a patra cea mai mare scădere din 45 de ţări din lume

    Preţurile locuinţelor din România au scăzut în primul trimestru cu 4%, faţă de 9,25% cu un an înainte, potrivit unui studiu realizat pe baza preţurilor medii, ajustate cu inflaţia, înregistrând a patra cea mai mare scădere din cele 45 de pieţe analizate.

    Grecia, Spania şi Rusia au înregistrat cele mai mari scăderi de preţuri în primul trimestru, cu 7,08% (faţă de – 11,19% în perioada similară a anului trecut), 5,41% (comparativ cu -12,48%), respectiv 5,15% (-0,32%), conform studiului realizat de portalul globalpropertyguide.com.

    Alte pieţe europene unde preţurile locuinţelor au scăzut în perioada analizată sunt Kiev, Ucraina (3,54%), Zagreb, Croaţia (2,88%), Vaşovia, Polonia (2,53%), Franţa (2,22%), Norvegia (1,97%), Slovacia (1,44%) şi Finlanda (1,29%).

    “Opt din cele mai slab performante pieţe rezidenţiale din studiul nostru mondial vin din Europa. Dar, acest lucru poate să ne dea o impresie derutantă. De fapt, ţările codaşe până recent au început să-şi revină, în timp ce pieţele cu performanţe puternice sunt în curs de a ajunge la un maxim. În total, nouă ţări europene au performat mai bine în primul trimestru al acestui an, decât anul trecut, doar 7 au avut o performanţă mai redusă”, se arată în raportul portalului imobiliar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A pornit o afacere cu 30 de maşini de cusut, iar acum are peste 1.000 de angajaţi şi câştigă 3 mil. de euro

    Pentru Dorel Boris Simiz, cutia Pandorei s-a deschis de mai multe ori. Au ieşit de acolo producţie de textile în lohn şi pentru piaţa mass-market, un business în agricultură şi altul în zootehnie. Ultima deschidere a cutiei şi o decizie curajoasă au fost însă decisive  pentru omul de afaceri.

    Pandora Prod este un business de familie, care are în spate o istorie de peste două decenii“, povesteşte Dorel Boris Simiz, cel care conduce alături de familia sa Pandora Prod. În 1991, tatăl său a intrat în acest business, al producţiei de textile, în asociaţie cu un partener. Trei ani mai târziu a decis să dezvolte prima fabrică doar împreună cu familia.

    La început, compania se adresa pieţei interne, însă apoi s-a orientat spre export. Dorel Boris Simiz a lucrat de la început în afacerea familiei, deşi a încercat pe parcurs şi alte businessuri, în special în agricultură: „Am avut şi alte investiţii, într-o fermă de creştere a porcilor şi în producţie agricolă, însă am vândut.către o firmă din Danemarca, pentru a mă concentra asupra producţiei de textile“.

    „Am pornit la drum cu 30 de oameni şi 30 de maşini de cusut, iar acum avem peste 1.000 de angajaţi.“ Astăzi, partenerii de business ai Pandora Prod sunt doar companii străine, în general retaileri de lux. Până la a ajunge în acest punct, drumul a fost mai complicat.

    În urmă cu aproape două decenii firma producea în sistem de lohn pentru retaileri mass market mari precum H&M, Next, Marks & Spencer sau Dorothy Perkins: „Aveam o marjă mică pentru că valoarea adăugată era mică, însă era un business sigur. În 2004 ajunseserăm să avem 1.500 de angajaţi“. Odată cu migraţia retailerilor spre Asia după forţă de muncă mai ieftină, businessul a intrat în criză, iar în 2008 familia Simiz a început restructurarea.

    „În 2008, când businessul a intrat în criză, aveam trei fabrici care lucrau în lohn. Am decis atunci să realizăm produse integrate, respectiv să primim o schiţă de la client, iar  noi să realizăm proiectarea şi dezvoltarea produsului.“ Tot producătorul român alege ţesătura şi accesoriile. Mai mult, se ocupă şi de transportul la client, având un parteneriat cu firme specializate. „Anterior, când lucram în lohn, clientul trimitea el şi materialele şi toate detaliile, noi doar executam produsul.“

    Restructurarea businessului a început treptat, compania lucrând produse integrate doar pentru unii clienţi. A ajuns la 90% produse integrate şi vrea să mai crească ponderea şi anul acesta. „Realizăm cantităţi mai mici, însă valoarea per produs este mult mai mare, putând depăşi 100 de euro, sumă ce include şi valoarea materialului, a accesoriilor, manopera. La lohn ai doar manopera.“ Dorel Simiz recunoaşte că atunci când lucrezi în sistem de lohn ai într-adevăr clienţi mulţi, forţa de muncă este mai ieftină, însă şi veniturile sunt mai mici. La produse integrate, ai nevoie de investiţii în utilaje bune, ai nevoie de angajaţi bine pregătiţi şi de clienţi buni.

    „Pentru că ne-am orientat către realizarea de produse integrate, cifra de afaceri a crescut puternic. An de an am crescut valoarea fiecărui produs realizat pentru că producem articole tot mai complexe.“ Marja de profit rămâne însă, ca şi în cazul lohnului, la 8-10%. Pandora Prod a terminat anul trecut cu afaceri de 128,8 mil. lei, în creştere cu 25% faţă de anul anterior. Profitul companiei a fost de 14,5 mil. lei, în creştere cu 38% faţă de 2012. Anul acesta compania se aşteaptă la o creştere de 3-5% a afacerilor, pe fondul creşterii uşoare a ponderii produselor integrate în total producţie.

    „Odată cu restructurarea businessului ne-am reorientat de la clienţii mass market către piaţa exclusivistă şi de lux.“ Acum lucrează cu branduri precum Ted Baker, Cos, Hugo Boss, Comptoir de Cotonniers, Massimo Dutti şi alţii, toţi clienţii firmei fiind străini. Comptoir de Cottoniers a fost primul brand de lux din portofoliul Pandora Prod, compania lucrând cu ei din 1995.

  • Producătorul asiatic Karbonn Mobiles intră pe piaţa românească prin eMAG şi Flanco

    “România este deja renumită ca fiind prima din Europa în privinţa vitezei la internet. De aceea am ales să lansăm produsele noastre mai întâi aici şi abia apoi în alte ţări europene. Ne-am propus ca anul acesta să atingem o cotă de piaţă la nivel internaţional de 15% faţă de 10 % anul trecut, iar creşterea va veni cu siguranţă din încrederea pe care produsele noastre o vor primi pe aceste noi pieţe”, declară Sudhir Hasija, preşedintele Karbonn Mobiles.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Raiffeisen se aşteaptă la îmbunătăţirea rezultatului operaţiunilor din România în acest an

     Rusia rămâne o piaţă cheie, dar grupul vrea să-şi reducă dependenţa de rezultatele acestei divizii prin creşterea profiturilor în alte ţări, precum Polonia, a afirmat Sevelda într-un interviu acordat cotidianului austriac Der Standard.

    “Mă aştept la o îmbunătăţire substanţială a situaţiei câştigurilor în Polonia. În România şi în Cehia – unde a trebuit să contabilizăm o investiţie greşită în IT anul trecut – va fi mai bine în acest an, iar Croaţia, Serbia şi Bosnia au depăşit planul până în prezent. Şi în Austria va fi mai bine, chiar dacă piaţa este afectată de unul sau două falimente mari. Vom avea cu siguranţă pierdere în Ucraina în acest an, după ce am câştigat 100 de milioane de euro anul trecut”, a spus el.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro

  • Chreih, Regina Maria: Cel mai rău lucru pentru mediul de business e să schimbi regulile jocului

    1. Predictibilitatea sistemului fiscal şi a celui legislativ – cel mai rău lucru pentru mediul de business e să schimbi regulile jocului şi să creezi distorsiuni în piaţă, fie că sunt de natură fiscală, fie că sunt de natură legislativă.

    2. Simplificarea relaţiei dintre contribuabil şi stat. Ar trebui să pornim de la felul cum România poate să fie business friendly şi cum putem uşura relaţie dintre persoanele fizice şi stat. Cota unică a fost un exemplu extraordinar de reuşită şi totuşi sunt voci care tot mai cred în impozitare progresivă.

    3. Reducerea aparatului guvernamental din punctul de vedere al cheltuielilor – prin informatizare şi prin eliminarea de pe flux a departamentelor care devin redundante în secolul al XXI‑lea.

    4. Toate ţările se luptă pentru creştere economică. Statul ar trebui să încurajeze companiile private să aducă valoare adăugată şi să crească în România şi să nu devină un jucător activ în economie, ci doar gardian şi facilitator al respectării regulilor jocului.

    5. Ascultarea proactivă a reprezentanţilor pieţei private.

    Fady Chreih este director executiv al lanţului privat de clinici şi spitale Regina Maria.

     

  • Compania chineză Alibaba a lansat un site de comerţ online în SUA, piaţă dominată de Amazon şi eBay

     Portalul 11 Main, dezvoltat de subsidiarele din SUA ale Alibaba, Vendio şi Auctiva, găzduieşte peste 1.000 de comercianţi online, din categorii diverse, precum îmbrăcăminte, accesorii şi bijuterii, decoraţiuni, obiecte de artă şi produse artizanale.

    Compania intenţionează să crească numărul de magazine pe platforma 11 Main.

    Alibaba a lansat siteul din SUA în timp ce se pregăteşte pentru listarea la bursa din New York. Oferta publică iniţială prin care compania va intra pe piaţa de capital americană ar putea fi cea mai mare din istoria SUA.

    Pe lângă lansarea 11 Main, Alibaba a intensificat în ultimul an investiţiile în SUA în companii de e-commerce, dar şi în alte domenii precum servicii de mesagerie pentru dispozitive mobile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Românul care şi-a făcut birou în mijlocul unui spa. Are saună, piscină şi jacuzzi la dispoziţie în fiecare zi

    La spa te simţi de milioane. Dar când conduci spa-ul şi acesta aduce milioane, te simţi şi mai bine.

    Conduce un centru spa de 3.000 de metri pătraţi şi merge o singură dată pe lună la masaj, deşi este prezent de duminică până vineri în biroul aflat la doar câţiva metri de spa‑ul pe care îl administrează.

    Dragoş Penca, 38 de ani, a acceptat să se ocupe în 2010 de deschiderea centrului Orhideea Spa din cadrul complexului rezidenţial Orhideea Gardens, dezvoltat de omul de afaceri Daniel Piţurlea. Investiţia în spa s-a ridicat la circa 3,5 milioane de euro. Decizia de a dezvolta centrul spa a venit la scurt timp după ce a vândut acţiunile pe care le deţinea la agenţia de turism online Paravion către fondul de investiţii spaniol GED.

    „Avem lunar 4.500-5.000 de clienţi la spa. Sunt două categorii de clienţi, cei care sunt membri, 850-900 de persoane, care plătesc o taxă de membru 350 de euro anual individual (la care se adaugă taxa de abonament – n. red.) şi 500 de euro pe familie (soţ, soţie, bonă, copii) şi cei care nu sunt membri. Cei mai mulţi sunt corporatişti“, spune Dragoş Penca. Profilul clientului de spa se referă la persoane cu vârstă cuprinsă între 35 şi 40 de ani, care au grijă de sănătatea lor, cu studii universitare şi postuniversitare, cu salarii între 600 şi 1.200 de euro în general. „Înainte de-a intra la terapii li se fac fişe de anamneză, pentru ca terapeutul să ştie ce afecţiuni au“, spune el.

    Anul trecut centrul spa Orhideea avut venituri de 800.000 de euro, iar în acest an se aşteaptă un milion de euro. „În cazul spa-urilor există creşterea organică pe care ţi-o dă vechimea pe piaţă şi creşterea adusă de reclama făcută de la om la om. Noi vom avea o creştere organică de 20% în acest an“, spune el, care coordonează o echipă de 40 de angajaţi. Deşi este prezent la birou de duminică până vineri, când spa-ul este deschis, Penca spune că beneficiază prea rar personal de serviciile spa-ului, în restul timpului asigurându-se că sunt fericiţi clienţii: „Serviciile de calitate nu se pot realiza decât dacă eşti prezent, nu poţi să delegi calitatea“.

    Aproape 70% din clienţii care intră în centrul spa vin pentru „tratamente relaxante“, după cum spune Dragoş Penca, vin să prevină, „în loc să se ducă la spital, care inhibă relaxarea“. Jumătate dintre clienţii care intră în centrul spa sunt turişti, cei mai mulţi dintre ei evrei sau francezi. „Dacă Bucureştiul ar avea zece spa-uri mari, s-ar umple de străini“, este de părere Penca. Avantajul Bucureştiului în faţa altor oraşe europene care au centre spa ar fi că încă sunt „costuri mici cu forţa de muncă“ – Penca dă exemplu un terapeut care face masaj şi al cărui salariu în Suedia, de exemplu, trece de 1.500 de euro, pe când în România acesta câştigă 2.000 de lei pe lună.

    Centrul Orhideea Spa este structurat pe trei niveluri, unul fiind destinat terapiilor spa, pentru care au fost amenajate o salină artificială, două săli pentru tratamente, zone de relaxare, un bar şi vestiare. Pe un alt nivel sunt piscine, un hamam turcesc, saună şi un bar, iar pe cel mai de jos nivel se află o sală de aerobic şi de kinetoterapie. Orhideea Spa este operat de Fundaţia pentru Sănătate Orhideea Spa. „Am ales să funcţionăm pe fundaţie din două motive: în primul rând pentru că pe o societate comercială este foarte greu să activezi în acest domeniu.

    Legislaţia în materie de sănătate prevede să ai un cod CAEN unic. Dacă în cadrul centrului vrei să faci un curs de înot, nu poţi. Fundaţia îţi dă posibilitatea să faci mai multe activităţi sub aceeaşi umbrelă, organizarea pe fundaţie este mult mai avantajoasă şi permisivă. La fel ca o societate comercială, plătim şi noi impozit pe profit, avem aceleaşi obligaţii faţă de stat, dar mai multe înlesniri ca fundaţie“, explică Penca. Anul trecut, Fundaţia pentru Sănătate Orhideea Spa a avut un excedent de 150.000 de euro din activitatea de spa, care subliniază că acesta se redistribuie pentru activităţile medicale.

    Dragoş Penca activează într-o piaţă a spa-urilor de 6 milioane de euro şi 140.000 de clienţi, piaţă care se află încă la început. Cele mai multe spa-uri se găsesc în hotelurile de cinci stele, dar sunt şi câteva centre spa independente. În România mai este mult loc de investiţii în astfel de centre, piaţa fiind la început. Printre antreprenorii care mai deţin centre spa se numără Liliana Paraipan. Compania ei operează centrele Eden Spa (unul în zona Primăverii, care se întinde pe o suprafaţă de circa 350 de metri pătraţi, o unitate în cadrul Grand Hotel Continental, hotelul de pe Calea Victoriei, şi unitatea din cadrul ansamblului rezidenţial Orhideea Gardens).

    În afara Bucureştiului, Eden Spa operează un centru de relaxare în cadrul hotelului Hilton din Sibiu. Familia Jianu (Ştefan Jianu, medic chirurg, alături de soţia sa medicul Dana Jianu) a investit într-un centru spa din Cornu, numit Bali Spa, deschis în vara anului 2007, după o investiţie de circa 1,5 milioane de euro. La nivel mondial, turismul de relaxare, unul dintre cele mai dinamice sectoare, generează 439 miliarde de dolari anual, potrivit unui studiu prezentat la Congresul Global al Turismului de Wellness din New Delhi.

    Penca a intrat în businessul de spa după ce a vândut în 2010 afacerea Paravion, o agenţie de turism online, pe care o conducea alături de doi parteneri.

    Vânzarea Paravion l-a făcut milionar în euro pe Dragoş Penca, care admite că „termenul de milionar este relativ, dat fiind că cea mai mare parte a banilor s-a dus pe achitarea unor credite mai vechi, care au propulsat afacerea, iar diferenţa de bani a reprezentat practic un beneficiu la nivelul unor salarii rezonabile pe care nu le luasem în cei şase ani de funcţionare“. Valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică.