BusinessMagazin

Tag: ridicare

  • Cum arată cea mai eficientă fabrică de anvelope din lume: produce zilnic 46.000 de unităţi

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de Cauciuc Finlandeză; compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.

    |n 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar marja de profit de peste 20%. Acesta este şi motivul pentru care Nokian Tyres nu caută extinderea afacerii pe segment de buget. ”De când am început businessul în Rusia, în 2004, am reuşit să devenim lideri de piaţă pe segmentele premium şi medium. Pe cel premium, spre exemplu, vindem de două ori mai multe anvelope decât principalul concurent, producătorul Michelin“, notează CEO-ul companiei.

    Fabrica de la Vsevolozhsk, pe care am vizitat-o, a pornit în 2005 cu o capacitate de producţie de 1 milion de anvelope pe an; astăzi, 15,5 milioane de astfel de produse ies pe poarta fabricii. Unitatea de producţie include toate segmentele necesare pentru a transforma materia primă în produs final, iar ritmul este unul impresionant: 46.000 de anvelope ies zilnic de pe liniile de producţie şi sunt stocate, ulterior, în depozitul adiacent (ce are o capacitate de 1 milion de unităţi); fabrica din Rusia este cea mai eficientă unitate de producţie de anvelope la nivel global. Un aspect interesant: 86% din anvelopele Nokian sunt produse în acest loc.

    Până în prezent, Nokian Tyres a investit peste 1 miliard de euro în extinderea şi automatizarea fabricii de la Vsevolozhsk. E uşor să observi de ce: pe fiecare culoar există câte un robot sau maşină de ridicat autonomă.

    ”Producem anvelope de peste 80 de ani, prin urmare există destul de multă istorie în spate“, spune Andrei Pantioukhov, preşedinte interimar şi CEO Nokian Tyres, în cadrul evenimentului de presă. ”Prima fabrică, cea din Finlanda, are peste o sută de ani vechime; ea a fost însă extinsă şi modernizată de-a lungul timpului, iar acum vorbim de o tehnologie similară cu cea de aici. Putem produce acolo până la 6 milioane de anvelope anual, dar producţia actuală este de 2,5 milioane.“ Motivul pentru impunerea acestei limite este unul economic: din punctul de vedere al costurilor, e mai convenabil pentru companie să producă anvelope în Rusia. Din punct de vedere tehnic, singura diferenţă este că fabrica din Finlanda operează cinci zile pe săptămână, în timp ce unitatea din Rusia funcţionează 24 de ore, şapte zile din şapte.

    Nokian deţine şi mai multe centre de testare, cel mai important fiind cel din Finlanda. Mai exact, Nokian îşi testează amănunţit produsele pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul denumit White Hell (Iadul Alb), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic.

  • Ţara unde trecerile de pietoni sunt pavate cu cristale Swarovski, iar bogataşii merg cu autobuzul

    În ciuda faptului că se află în inima Europei, Elveţia a avut dintotdeauna un aer misterios. Atât localnicii, cât şi turiştii, au împărtăşit aspecte pe care nu le crezi până nu le vezi cu ochii tăi, cum ar fi apa impresionant de limpede şi curată, încrederea şi siguranţa în transportul public sau regulile stricte în ceea ce priveşte procesul de reciclare.

    Dat fiind faptul că unul dintre cele mai populare produse de export ale olandezilor sunt ceasurile, nu e surprinzător faptul că punctualitatea reprezintă o caracteristică de bază a acestei naţiuni, la un mod care îi uimeşte plăcut pe turişti. „Poţi să-ţi plănuieşti un întreg itinerariu bazat pe transportul public şi poţi fi sigur că se va respecta întru totul”, spune Thierry Blancpain, un turist în cadrul unui forum cu impresii despre Elveţia. „Am avut un plan ce includea o schimbare de tren, intervalul fiind de două minute, şi totul a decurs conform orarului.

    Am călătorit în multe ţări de-a lungul Europei sau SUA, dar nu am întâlnit nicăieri o asemenea acurateţe”, a adăugat acesta. De fapt, transportul public este atât de sigur şi curat, încât este folosit uneori şi de vedete. „Politicienii cu funcţii înalte folosesc de multe ori transportul public” spune Thierry Blancpain. „Cu câţiva ani în urmă am stat în tren lângă unul dintre cei şapte membri ai consiliului federal al Elveţia, o funcţie apropiată de cea a unui ministru”, adaugă el.

    Pe de altă parte, aici, chiar şi mersul pe jos are un statut special. De exemplu, în oraşul Berna trecerile de pietoni sunt împodobite cu un element deosebit –  pietre Swarovski. Confrorm unui membru al aceluiaşi forum, „trecerile de pietoni din Berna care au fost create până în 2012 sunt împrejmuite cu cristale Swarovski pentru a îmbunătăţi vizibilitatea din timpul nopţii”.  „Oficialii de la Berna au decis amestecarea vopselei galbene a trecerii de pietoni cu mici granule de cristal Swarovski, care sunt de zece ori mai scumpe granulele folosite în mod obişnuit”, explică el.

    De asemenea, elveţienii sunt obsedaţi de reguli şi foarte atenţi în ceea ce priveşte protejarea mediului înconjurător, de unde rezultă unul dintre cele mai elaborate sisteme de reciclare din lume. „Pentru a arunca hârtie sau carton trebuie să le laşi pe bordură în dimineaţa zilei destinate hârtiei, dar trebuie neapărat strânse într-o formă dreptunghiulară şi legate cu o sfoară specială”, explică Gabriel Gambetta. „Dacă greşeşti ceva din toate procedurile, nu îţi va lua gunoiul, ci îţi va lăsa o notă explicativă cu ceea ce nu ai făcut bine. Dacă arunci sticlă în gunoiul obişnuit sau comiţi o ofensă similară, poliţia va controla obiectele aruncate de tine, te va identifica şi te va chema la secţia de poliţie unde vei fi amendat”, mai adaugă Gambetta.

    Obsesia legată de curăţenie şi mediul înconjurăror are şi părţile sale bune. De exemplu, este acceptat şi normal să bei apă din aproape toate fântânile exterioare din ţară – lucru pe care nu îl auzi în niciun caz în alte ţări. „Dacă nu este potabilă apa din fântână, va fi foarte clar semnalizat, însă nu am văzut mai multe de cinci astfel de locuri în toată viaţa mea”, spune Thierry Blancpain.

    Deşi majoritatea ridică în slăvi punctele tari ale Elveţiei, există, totuşi, şi câteva minusuri. Unul şi probabil cel mai mare este costul de trai ridicat. „Da, se ştia faptul că e o ţară scumpă, dar nivelul despre care vorbim este cu multe peste cât te-ai aştepta”, spune Craig Arthur, un britanic care s-a mutat în Elveţia. „Plăteşti 20 de lire pentru o călătorie de 15 minute cu trenul. Într-adevar, salariile sunt la nivelul cheltuielilor. Odată cu primul fluturaş de salariu te adaptezi rapid la noile realităţi. Dar probabil pentru turişti e groaznic”, spune britanicul.

     

  • Cum arată fabrica unde se produc 32 de anvelope pe MINUT – VIDEO

    Până în prezent, investiţiile Nokian în fabrica din Rusia se ridică la 1 miliard de euro. Capacitatea de producţie este de 46.000 de anvelope pe zi sau 15,5 milioane de anvelope pe an.

    Fabrica de la Vsevolozshk este cea mai eficientă fabrică de anvelope din lume, având propria ei staţie electrică, echipată cu un sistem modern de ventilaţie.

    86% din anvelopele produse de Nokian provin de la fabrica din Rusia.

  • Cum arată fabrica Nokian din Rusia, care produce 46.000 de anvelope pe zi – VIDEO

    Până în prezent, investiţiile Nokian în fabrica din Rusia se ridică la 1 miliard de euro. Capacitatea de producţie este de 46.000 de anvelope pe zi sau 15,5 milioane de anvelope pe an.

    Fabrica de la Vsevolozshk este cea mai eficientă fabrică de anvelope din lume, având propria ei staţie electrică, echipată cu un sistem modern de ventilaţie.

    86% din anvelopele produse de Nokian provin de la fabrica din Rusia.

  • Mogulul imobiliar din Sectorul 6 din Capitală ridică încă 1.500 de apartamente. Cine este Petre Niculae, “regele blocurilor” din Bucureşti

    Ansam­blul are o suprafaţă to­tală de 36.000 de metri pă­traţi, pe care se ridică cinci imo­bile de locuinţe, de forma­tul S+P+11 etaje. Prima etapă este prevăzută să fie livrată cel târziu la începutul lui 2018. „Primele două blocuri vor fi gata la sfârşitul lunii decembrie a acestui an sau cel târziu în ianuarie anul viitor“, au spus reprezentanţii biroului de vânzări am­pla­sat la intrarea în viitorul complex rezidenţial, urmând ca următoarele trei să fie livrate ulterior.

    Proiectul 21 Residence Politehnica se adaugă unei lis­te care cuprinde mai multe ansambluri construite de Petre Niculae în sectorul şase. Printre acestea se numără 19th Re­sidence, 20th Residence, Exigent One şi Plazza Residence.

    „Regele“ blocurilor din sectorul şase al Capitalei, Petre Niculae, a construit 25 de proiecte imobiliare în Bucureşti fără să apară în prim-plan

    Petre Niculae este un antreprenor extrem de discret, despre care nu există multe informaţii publice. Niculae, 57 de ani, a fost în trecut acţionar al Oscar Downstream.

    Pedro Company, o firmă de con­struc­ţii cu afaceri de 5 mil. euro în 2015, controlată in­te­gral de Petre Niculae, a con­struit peste 25 de proiecte imo­bi­lia­re în Capi­ta­­lă, în special în sec­torul şase aco­lo un­de ZF estimează că cel pu­ţin 1.000-1.500 de locuinţe au fost ridicate de com­pa­nii în care Niculae figurează ca acţionar.

    „Pedro Company – bine cunoscută pen­tru punerea în operă şi consultanţa ofe­rită la reali­za­rea a peste 25 de pro­iecte imo­bi­liare, printre care se numără 19th Residence şi 20th Resi­dence“, este descrierea care apare pe site-ul pro­­iectului Cotroceni Poli­teh­nica Resi­dence, din campusul Poli­teh­nica din Capitală, aproa­pe de centrul co­mercial AFI Cotroceni, un bloc de 12 etaje cu 240 de locuinţe a cărui finalizare este prevă­zută pentru vara acestui an.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • BOMBA anului a explodat: REGELE blocurilor din Bucureşti, omul pe care nu îl ştie nimeni, dar care are 1.500 de apartamente în inima Capitalei, a dat un nou TUN de proporţii uriaşe

    Unul dintre cei mai mari constructori de apartamente din Bucureşti, Pedro Company Constructexim, controlat de Petre Niculae, ridică 1.500 de apartamente în proiectul 21 Residence Politehnica, din apropierea hipermar­ke­tu­lui Cora Lujerului, pe bu­levar­­dul Iuliu Maniu din sec­­torul şa­se al Capitalei. Ansam­blul are o suprafaţă to­tală de 36.000 de metri pă­traţi, pe care se ridică cinci imo­bile de locuinţe, de forma­tul SĂPĂ11 etaje. Prima etapă este prevăzută să fie livrată cel târziu la începutul lui 2018.

     

  • Mogulul imobiliar din Sectorul 6 din Capitală ridică încă 1.500 de apartamente. Cine este Petre Niculae, “regele blocurilor” din Bucureşti

    Ansam­blul are o suprafaţă to­tală de 36.000 de metri pă­traţi, pe care se ridică cinci imo­bile de locuinţe, de forma­tul S+P+11 etaje. Prima etapă este prevăzută să fie livrată cel târziu la începutul lui 2018. „Primele două blocuri vor fi gata la sfârşitul lunii decembrie a acestui an sau cel târziu în ianuarie anul viitor“, au spus reprezentanţii biroului de vânzări am­pla­sat la intrarea în viitorul complex rezidenţial, urmând ca următoarele trei să fie livrate ulterior.

    Proiectul 21 Residence Politehnica se adaugă unei lis­te care cuprinde mai multe ansambluri construite de Petre Niculae în sectorul şase. Printre acestea se numără 19th Re­sidence, 20th Residence, Exigent One şi Plazza Residence.

    „Regele“ blocurilor din sectorul şase al Capitalei, Petre Niculae, a construit 25 de proiecte imobiliare în Bucureşti fără să apară în prim-plan

    Petre Niculae este un antreprenor extrem de discret, despre care nu există multe informaţii publice. Niculae, 57 de ani, a fost în trecut acţionar al Oscar Downstream.

    Pedro Company, o firmă de con­struc­ţii cu afaceri de 5 mil. euro în 2015, controlată in­te­gral de Petre Niculae, a con­struit peste 25 de proiecte imo­bi­lia­re în Capi­ta­­lă, în special în sec­torul şase aco­lo un­de ZF estimează că cel pu­ţin 1.000-1.500 de locuinţe au fost ridicate de com­pa­nii în care Niculae figurează ca acţionar.

    „Pedro Company – bine cunoscută pen­tru punerea în operă şi consultanţa ofe­rită la reali­za­rea a peste 25 de pro­iecte imo­bi­liare, printre care se numără 19th Residence şi 20th Resi­dence“, este descrierea care apare pe site-ul pro­­iectului Cotroceni Poli­teh­nica Resi­dence, din campusul Poli­teh­nica din Capitală, aproa­pe de centrul co­mercial AFI Cotroceni, un bloc de 12 etaje cu 240 de locuinţe a cărui finalizare este prevă­zută pentru vara acestui an.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Externalizarea timpului

    Acum câţiva ani, imediat după începutul crizei, la o conferinţă de vânzări pe segmentul automotive, a venit vorba despre preţ în decizia de cumpărare. O sală plină ochi cu peste 200 de oameni din vânzări considera că un preţ mic face vânzarea uşoară. |n acel moment, brusc, unul dintre speakeri a cerut celor prezenţi să ridice sus mâna cine conduce o Dacie. Câte mâini credeţi că au fost ridicate? Niciuna… ”De ce?“ A întrebat? ”Are tot patru roţi, uşi, volan şi unul dintre cele mai mici preţuri de achiziţie.“

    Dacă am fi cei mai ieftini, de ce am mai avea nevoie de echipă de vânzări? Am ”salva“ costul cu vânzările (de obicei unul ridicat) şi ne-am baza strategia pe cel mai mic preţ. Dar oare chiar vom dubla astfel portofoliul de clienţi ”buni“ (profitabili, bun-platnici)? Dimpotrivă, paradoxal, pe termen lung, se va întâmpla invers.

    |mi amintesc o poveste tot de la o conferinţă de vânzări. Directorul unei companii dorea să îşi cumpere un laptop performant şi a trimis solicitări către mai mulţi furnizori pentru o prezentare. Intră primul, îi arată laptopul, îl deschide, începe să îi explice ce face, cum face, etc.; intră al doilea, procedează la fel, foarte vorbăreţ, o prezentare de nota 10. Clientul ascultă atent. Intră al treilea, se aşază pe scaun, dar fără niciun laptop cu el. Atenţia clientului e deja captată. Fără ezitare, începe să pună întrebări directorului. Cum îşi organizează timpul, cât de mult călătoreşte, dacă utilizează mai mult e-mailul sau alte softuri, un dialog plăcut şi deschis. Apoi, brusc, îi spune clientului: vă rog aşteptaţi 5 minute! Şi pleacă. După exact 5 minute revine, de data aceasta cu o cutie, o desface şi îi spune: acesta este laptopul potrivit pentru dvs. Şi a închis vânzarea. Preţul? Pe ultimul loc!

    Evident că nu avea cu el toate modelele de laptopuri, dar trei mari concluzii reies din astfel de exemple. Prima: a studiat foarte bine cu cine se întâlneşte, astfel că a avut o idee foarte clară ce model de laptop alege. A doua: a pornit de la ce şi-a dorit CLIENTUL (iar când NOI decidem că VREM să cumpărăm conform nevoilor şi dorinţelor noastre, atunci disponibilitatea de a plăti preţul cerut creşte foarte mult). A treia concluzie se traduce prin ”customer-centricity“, mai pe româneşte ”personalizează-ţi“ vânzarea în funcţie de ce i-ar plăcea clientului să cumpere, nu în funcţie de ceea ce ţi-ar plăcea ţie să vinzi.

    Sună banal, dar oare ne gândim la asta înainte de fiecare întâlnire? ”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte de pomană“, spunea maestrul Dinică în ”Filantropica“. ”Aşa îmi ceri tu 3.000 de dolari? Vino la mine şi impresionează-mă, emoţionează-mă, stoarce-mi o lacrimă“, îi spunea lui Mircea Diaconu.

    Care ar trebui să fie primul subiect în orice întâlnire cu clientul? TIMPUL este răspunsul. ”Our goal is to reduce the number of routine office responsibilities that steal your time, by remotely providing professional administrative services“ (Ţelul nostru este să reducem numărul de activităţi de rutină care vă mănâncă din timpul preţios prin furnizarea de servicii administrative profesionale). Aşa începea un e-mail primit zilele trecute. Adică un virtual assistant care îţi preia în totalitate ”small daily tasks“, de multe ori ineficiente, agasante şi indispensabile. Mi-a atras imediat atenţia. Doar o oră pe zi ”salvată“ clientului, îi aduce, adunat, un câştig de aproape o zi pe lună sau aproape două săptămâni pe an! Aş plăti în plus pentru asta? Categoric da…

    Am fost în urmă cu câţiva ani la un client şi, stând de vorbă la o cafea, îl vedeam mereu agitat, vorbind când cu furnizorul lui extern, când cu cel de transport… Comandase o cantitate de marfă, însă la încărcarea în camion erau diferenţe; nu puteam lega o frază fără să fim întrerupţi. După 30 de minute s-a lăsat în sfârşit liniştea şi atunci mi-am zis: ce ar fi dacă i-aş spune o poveste să îl impresioneze (vezi ”Filantropica“), o poveste în care noi, cei care vindem servicii de logistică, avem datele furnizorului, păstrăm permanent legătura cu el, discutăm înainte de sosirea camionului, suntem în legătură cu depozitul lui, îi comunicăm ziua şi ora sosirii mărfurilor, îi descriem produsele pentru a-şi pregăti echipamentele de descărcare şi a-şi estima corect necesarul de oameni prezenţi. Cât efort doar pentru o comandă de achiziţie? Asta presupunând că merge totul ca la carte, altfel timpul se dublează. Dar dacă am vorbi de 2-3 situaţii de genul ăsta în fiecare zi?

    Nu i-am stors o lacrimă, nu ştiu dacă l-am emoţionat, dar de câştigat contractul, asta am făcut-o sigur, pentru că avem ”docomentu’ stimabile“, vorba lui Zaharia Trahanache din ”O scrisoare pierdută“.

    |n business, la fel ca în viaţa personală, avem o tendinţă naturală de a ”externaliza“ timpul. Englezii numesc asta ”quality time“, debarasat de activităţi care ne ”fură“ timpul, timpul în care ne concentrăm la oportunităţi în business, creşterea eficienţei şi/sau familie. ”One thing I learned in jail is that money is not the prime asset in life. Time is“ (Am învăţat în puşcărie că nu banii sunt cel mai important lucru în viaţă, ci timpul) spunea Michael Douglas în filmul ”Wall Street: Money Never Sleeps“.

    Să vindem Valoarea serviciului, nu Costul lui. Timpul a devenit atât de preţios, încât fiecare timp ”minimizat“ înseamnă profit ”maximizat“. Şi o demonstrează în zilele şi lunile petrecute cu clienţii în negocieri. Credeţi că în zecile de ore discutăm preţul? Nu, preţul are o pondere de maximum 20% din totalul alocat încheierii unui contract de transport. Ce rămâne… este alocat valorii adăugate… ”externalizării“ timpului.

  • INS: Afacerile din comerţul en gros au crescut în primul trimestru din 2017 faţă de 2016

    Potrivit datelor publicate pe site-ul INS, în primul trimestru din 2017 comparativ cu aceeaşi perioadă din 2016, cifra de afaceri din comerţul cu ridicata, cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete, serie brută, în termeni nominali, a crescut cu 6,3% datorită creşterii comerţului cu ridicata specializat al altor produse (+15,9%), comerţului cu ridicata nespecializat (+11,5%), comerţului cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului (+8,0%), comerţului cu ridicata al altor maşini, echipamente şi furnituri (+4,2%) şi comerţului cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare (+2,2%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Situaţie dramatică în România: 2 din 5 copii nu înţeleg ce citesc

    Aşadar, analizând itemii propuşi de-a lungul anilor, a constatat că aceştia au fost din ce în ce mai puţin dificili, iar din 1989 până în 2016 putem afirma că gradul de dificultate a subiectelor la Matematică s-a înjumătăţit (de la 8.33 la 4.27).   Pe de o parte, subiectele mai uşoare la matematică pot determina rezultate mai bune la examene şi percepţia  falsă că nivelul de pregătire al elevilor este unul ridicat. Pe de altă parte, rezultatele unor teste internaţionale precum PISA demonstrează faptul că analfabetismul funcţional este un fenomen ce poate apărea chiar şi în cazul elevilor ce au obţinut note „bune“ la diferite examene sau evaluări.

    „În acest context, e important ca elevii să înveţe cu adevărat bine pentru şcoală, fără să aibă notele şi calificativele drept indicatori principali ai pregătirii lor”, spun reprezentanţii Intuitex.