BusinessMagazin

Tag: probleme

  • De ce apar nemulţumirile la locul de muncă

     “Jobul poate fi o plăcere doar în anumite condiţii şi doar pentru anumite persoane. Pentru marea majoritate însă, din cauza unor probleme mai vechi, care au mai degrabă legătura cu viaţa de familie decât cu jobul, cu pregătirea profesională insuficientă sau diferită de domeniul de referinţă, ori poate de tipul de abordare a jobului sau lipsa de şansă, acest lucru nu se întâmplă”, subliniază psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

    În opinia specialistului, factorii ce declanşează depresia pot fi:

    1. Domeniul de activitate. “Sunt foarte mulţi cei care pleacă de la ideea că trebuie să facă ceea ce le place, aşa că încearcă să facă  o activitate plăcută să devină şi profitabilă. Din păcate, cei care reuşesc descoperă şi celelalte aspecte la care nu se gândeau până atunci: ce înseamnă să plăteşti un contabil, impozite şi taxe, şi cu cât de puţin poţi rămâne după ce achiţi toate astea. Nu mai vorbim de problemele cu angajaţii, furnizorii, controalele, autorităţile. Cei care nu au reuşit să activeze în domeniul în care îşi doreau, în loc să încerce să îşi facă actuala activitate plăcută sau să se pregătească în continuare, ori să meargă la interviuri pentru a ajunge acolo unde îşi doresc, visează cu ochii deschişi şi se plâng că nu fac ceea ce le place”, subliniază Constantin Cornea.

    2. Atribuţiile de serviciu. “De cele mai multe ori, între ceea ce crezi că ai de făcut la serviciu şi ceea ce se aşteptă şefii să faci, sunt diferenţe foarte mari, care creează frustrări enorme”, adaugă specialistul.

    4. Programul de lucru. “Din păcate, şefii din multinaţionale nu înţeleg că un om care munceşte 12 ore pe zi nu are cum să fie rentabil, nici pentru societate, dar nici pentru el. Dacă 8 ore nu sunt de ajuns pentru îndeplinirea sarciniilor de serviciu, ori omul nu este potrivit, ori atribuţiile sunt prea multe, ca atare trebuie angajate şi alte persoane”, mai spune Constantin Cornea.

    5. Salariul. “Reprezintă un factor important de motivare dacă suma este reprezentativă, dar şi dacă omul înţelege să se raporteze la ceea ce îşi permite cu adevărat. Am întâlnit oameni fericiţi care câştigau puţin şi oameni profund nefericiţi care câştigau mult. Persoanele care câştigau puţin ştiau cu adevărat pe ce merită să cheltuiască banii, ceilalţi îşi cumpărau lucruri extrem de scumpe, pe care nu şi le permiteau cu adevărat”, afirmă psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

    Acesta crede că un om care ajunge să sufere de depresie şi consideră că aceasta are drept cauză locul de muncă trebuie să ia anumite măsuri

    1. În primul rând, vorbim de o afecţiune psihologică, aşa că este bine să apeleze la un specialist. Astfel, persoana respectivă  poate descoperi adevăratele cauze ale problemelor ei, dar şi soluţiile cele mai potrivite. De multe ori, depresia se poate agrava, ajungându-se la forme extreme de somatizare, atacuri de panică, perturbarea somnului, disfuncţii sexuale, poate chiar şi la tendinţe de suicid.

    2. Să se gândească dacă nu cumva cauza este în altă parte. Nefericirea poate veni din singurătate, din frica de asumare, din lipsa de studii. Ori pentru că se mulează pe alte tulburări de personalitate, instalate cu mult înainte de angajare.

    3.Să caute mereu domeniul care consideră că îl face fericit. Să înveţe, să se specializeze, să meargă la cât mai multe interviuri. Dacă stai şi îţi plângi de milă, nu rezolvi problema.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Sfârşitul celei mai iubite băuturi de pe planetă. Două miliarde de oameni o consumă zilnic

    Seceta, inundaţiile, schimbările climatice deja ameninţă culturile de cafea din întreaga lume. Să fie ăsta sfârşitul cafelei aşa cum o ştim, se întreabă David Robson într-un articol BBC.

    Fermele de cafea din Chipas, Mexic se confruntă cu problemele ridicate de schimbările climei. Plouă mai mult decât în trecut şi asta face ca planta de cafea să producă mai puţin. Dacă în trecut, fermieri se bucurau de o clima stabilă, acum temperaturile variază foarte mult. Fie sunt temperaturi extrem de scăzute ce opresc creşterea plantei, fie temperaturi foarte ridicate ceea ce duce la uscarea plantei. Pe lângă asta, fermierii mai au de a face cu uragane sau alunecări de pământ. “Vremea este foarte ciudată. Se întâmplă lucruri pe care înainte nu le-am văzut niciodată”, a spus unul dintre fermieri.

    Aceste probleme nu sunt limitate doar Mexicului. Fermierii din America de Sud, Asia sau Africa sunt martori diminuării producţiei de cafea din cauza secetei sau inundaţiilor provocate de încălzirea globală.

    Efectele se vor vedea şi în cafenelele din lumea întreagă. În prezent se consumă două miliarde de căni de cafea pe zi pe tot globul.  În curând, dacă lucrurile continuă aşa, cererea va fi mai mare decât oferta.

    Pe segmentul comercial, există, în principal, două tipuri de cafea: arabica şi robusta. Arabica este cafeaua cea mai consumată, reprezentând aproximativ 70% din cafeaua consumată global. Aceasta este vulnerabilă la schimbarile climatice, are nevoie de temperatură constantă (18-22 de grade celsius) şi  de ploi regulate. Plantele delicate nu se pot adapta noilor condiţii imprevizibile, ce vin odată cu încălzirea globală.

    Recoltele de cafea din America de Sud au scăzut cu 20% în 2013. Şi recoltele din Tanzania au scăzut de la 500 de kg de cafea pe hectar la 300 de kg.  Iar Christian Bunn de la Universitatea Humboldt din Berlin estimează că terenurile potrivite pentru plantarea cafelei de tip arabica ar putea scădea cu până la 50% până în anul 2050 .

    În prezent se lucrează la producerea unei game de cafea care combină elemente din Arabica si Robusta, care ar putea rezista în condiţiile climaterice actuale. “Se lucrează la asta, însă nu ştim exact când noile tulpini vor fi disponibile”, a spus Ainhoa Magrach de la Institutul  ETH Zurich

    Consecinţele o să fie serioase  atât  pentru fermieri cât şi pentru iubitorii de cafea. Băutura ar putea devenii un lux, preţurile urmând să crească cu cel puţin 25% până în anul 2050.

  • „Părinţii m-au pedepsit o dată timp de doi ani de zile pentru că am luat o notă de 8. „Mi-au luat totul din cameră cu excepţia patului”

    O nouă întrebare pe forumul Reddit a atras atenţia şi a creat isterie în social media. La întrebarea „Care a fost cea mai ciudată regulă sau pedeapsă pe care a trebuit să o suporţi” majoritatea răspunsurilor au fost cel puţin uimitoare. De fapt, poveştile incredibile variază de la obsesii inexplicabile la abuzuri propriu zise, arată Daily Mail.  

    „Părinţii m-au pedepsit o dată timp de doi ani de zile pentru că am luat o notă de 8. „Mi-au luat totul din cameră cu excepţia patului şi nu am avut voie să îmi văd prietenii”, spune un utilizator. „După un an şi jumătate i-am întrebat dacă mi se poate sfârşi pedeapsa, iar ei uitaseră motivul pentru care eram pedepsit. Mi-au spus că am făcut ceva foarte rău, cu siguranţă, şi voi rămâne pedepsit în continuare”, a adăugat acesta. Acelaşi utilizator a mai precizat că părinţii săi nu îl/o lăsau să stea după orele 20 seara nici măcar în timpul liceului.

    „Tatăl meu nu mă lăsa să folosesc paie. Mi-a spus că aş putea să mă tai la limbă sau să-mi fac o gaură în obraz”, a declatat alt utilizator.  

    Unii oameni au dezvăluit faptul că erau pedepsiţi chiar şi pentru faptele făcute de unii dintre prietenii lor. „Fratele meu şi cu mine am fost pedepsiţi – nu am avut voie să ne uităm la televizor timp de un an – pentru că un prieten „ne-a lăsat mizerie în garaj”, a mai spus alt utilizator. Acelaşi om a povestit că ai lui nu l-au lăsat până la 13 ani să traverseze strada, deşi locuia într-o fundătură.

    Alţi părinţi au găsit pedepse mai originale decât cea cu interzicerea televizorului. De exemplu, unuia i-a fost oprit curentul electric din cameră, iar mama sa i-a cumpărat o lampă cu ulei pentru a-şi face temele. 

     

  • Hobby de CEO: Răzvan Afenduli, general manager al Coty România:”În sport nu ai voie să «păcăleşti» jocul: dacă te dăruieşti, atunci vei câştiga. Exact aşa e şi în business“

    Conform datelor de la Ministerul Finanţelor, reprezentanţa locală a companiei a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 1 miliard de lei în 2015 şi un profit de 4 milioane de lei, având, în aceeaşi perioadă, un număr de 42 de angajaţi.

    Înfiinţată în Paris în 1904, Coty este o companie de înfrumuseţare cu un portofoliu de parfumuri, produse cosmetice şi produse de îngrijire a pielii şi corpului vândute în peste 130 de ţări şi teritorii. Unul dintre cei mai mari jucători specializaţi în industria globală a frumuseţii, Coty are o cifră de afaceri de 9 miliarde de dolari. Principalii concurenţi la nivel global sunt Procter & Gamble, Revlon, Estée Lauder Companies sau Inter Parfums.

    Răzvan Afenduli conduce filiala locală a Coty din 2010. Absolvent al Facultăţii de Electronică; după 2-3 interviuri pentru slujbe de inginer, ”nu înţelegeam cum aş putea trăi cu banii ăia“, a văzut un anunţ în ziar la firma de distribuţie Overseas şi s-a angajat ca agent de vânzări, povestea anterior pentru Business Magazin. În 1997, când s-a deschis Coty, ”am ciocănit şi eu la uşă şi m-au luat, iar an de an a crescut prăvălia“, în tandem cu responsabilităţile sale. ”De ce n-am schimbat jobul? L-aş fi schimbat, l-aş schimba şi acum, dar de câte ori m-am gândit să plec, lucrurile s-au aranjat în aşa fel aici încât mai creşteam o poziţie, ca bani, ca tot. Atunci nu văd omul care să renunţe la confort când creşte în carieră. Când se va termina cu cosmeticele? Nu ştiu“.

    Ce hobby-uri aveţi şi cât timp le dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Am două hobby-uri la care ţin foarte mult: tenisul şi schiul. Tenisul e o constanţă în viaţă mea, joc de 3-4 ori pe săptămână indiferent de anotimp, iar pentru schi încerc să am măcar două săptămâni în fiecare an; anul acesta am petrecut trei săptămâni pe pârtie. Ambele sporturi am început să le practic târziu: schiul la 35 de ani, iar tenisul după 40 de ani. Interesul pentru aceste două sporturi a apărut ca un rezultat al stresului din business, care te împinge să cauţi activităţi în care să te regăseşti.

    Ce corespondenţe există între hobby şi afaceri?

    Cred că sportul pe care-l practici frecvent te defineşte ca stil de management, ca abordare în afaceri. De pildă, tenisul este un joc complex de strategie, în care competitorii caută să-şi pună în valoare lovitura cea mai bună (strength-ul în business) şi să trimită mingea pe lovitură cea mai slabă a adversarului (weakness-ul competitorului în business). Jocul de tenis defineşte de fapt cât de bine pui în valoare strength-ul tău pe weakness-ul adversarului, lucru care se întâlneşte des în afaceri.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri?

    Fără îndoială, poţi cunoaşte oameni cu care să dezvolţi o idee de business la fel cum poţi să discuţi informal cu un partener existent la tenis sau la schi.

    Care sunt regulile din sport/hobby folositoare în afaceri?

    Cea mai importantă regulă în sport este să fii concentrat 100% pe ce faci în acel moment. Spre exemplu, la schi e chiar critic dacă vrei să mergi mai repede şi să rămâi întreg, iar în business succesul vine odată cu focusul pe aspectele importante.

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    În sport nu ai voie să ”păcăleşti“ jocul: dacă te dăruieşti, atunci vei câştiga. Exact aşa e şi în afaceri. Un alt aspect important este legat de fairplay: e la fel de valabil în business cum este în sport. Deşi nu l-am menţionat primul, curajul este cel care face diferenţa atât în sport, cât şi în afaceri. Ar fi bine să nu uităm că Dumnezeu îi iubeşte pe cei curajoşi, pe cei care înţeleg că trebuie să-şi asume schimbări de strategie, abordare, pe cei care cred în viziunea lor, căci doar acestora, în final, şansa le surâde cu adevărat.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Nu aş sări (neforţat) cu paraşuta. Îmi place riscul, dar calculat. Apoi, nu mă văd la vânătoare sau pescuit. Ce treabă să am eu, ca vegetarian, cu sporturile care ”deranjează“ vieţuitoarele în mediul lor natural?


    PREFERINŢE


    CUVÂNT: Îmi e greu să aleg între credinţă şi transformare. Dacă mă gândesc bine, transformarea fără credinţă nu o văd întâmplându-se, în sensul pozitiv al transformării.

    CARTE: The Power of Now – Echkart Tole

    PERSONALITATEA: Greu de ales! Am fost fascinat de Iustin Capra – poate cel mai mare inventator român de la Henri Coandă încoace – dar şi de Steve Jobs, Warren Buffett, Bill Gates.

    SPORTIV: Ca practicant de tenis am favoritul meu – Djokovici. El este jucătorul care s-a transformat uluitor pe parcursul carierei şi a reuşit să devină un mare campion. Dacă-l urmăreşti, vezi în toate aspectele un om care caută armonia: body,  mind and spirit (corp, minte şi spirit) în sport.

    Dacă luăm însă în calcul cel mai ”tare“ sport al lumii, fotbalul, Cruyff a fost ceva uriaş prin revoluţia produsă de când a început să joace şi până a plecat dintre noi. A ”împins“ de la spate jocul de fotbal lăsându-l la final în urmă.

  • Gabriela Firea: Eu am fost aleasă de bucureşteni, premierul Sorin Grindeanu a fost învestit

    “Domnul prim-ministru nu m-a căutat. Îmi pare foarte rău că nu a dat niciun mesaj pentru bucureşteni, câtă vreme am ridicat câteva dintre problemele şi obstacolele în relaţia Primăria Generală-primării de sectoare-câteva ministere. (…) Eu am fost aleasă de bucureşteni, domnul Grindeanu a fost învestit de către Partidul Social Democrat şi coaliţia PSD-ALDE să ocupe această funcţie, nu a fost ales de toată lumea să fie prim-ministru şi cred că românii din Bucureşti meritau un mesaj din partea domniei sale. În loc de acest mesaj de susţinere a problemelor Capitalei, în loc de acest mesaj de susţinere a problemelor Capitalei şi de încercare de rezolvare a acestora, a trasmis faptul că e membru de partid de peste 20 de ani, ceea ce e îmbucurător, nu ne batem în carnete de membru de partid, chiar dacă eu sunt un membru mai noi, ci în realizări pentru cetăţeni”, a declarat primarul general al Capitalei, la Digi 24.

    Întrebată dacă se ia în calcul în PSD înlocuirea premierului Sorin Grindeanu, Gabriela Firea a răspuns: “În PSD şi coaliţia PSD-ALDE se vorbeşte foarte serios despre analiza care se realizează, acest grup de lucru e condus de Tăriceanu şi Dragnea, iar rezultatul şi raportul acestei analize va fi prezentat în circa două săptămâni de cei doi preşedinţi. Eu nu am solicitat niciodată demisia sau demiterea Cabinetului, remanierea sau demiterea premierului. Am solicitat schimbarea modului de lucru şi un respect mai mare faţă de bucureşteni şi de Primăria Capitalei şi cele de sector”.

    Premierul Sorin Grindeanu a răspuns miercuri seara, criticilor venite atât din partea opoziţiei cât şi din interiorul PSD, spunând că ”nimeni nu e perfect” şi că ”loc de mai bine este tot timpul”, făcând astfel referire la activitatea guvernului pe care îl conduce.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De la Pasunnic la Hike: cele mai amuzante fake-uri de pe piaţă – GALERIE FOTO

    Unii producători nu vor să aibă însă probleme cu legea, aşa că preferă să schimbe unul sau două detalii faţă de ideea originală. În continuare, o listă a celor mai amuzante “fake-uri” de pe piaţă.

  • Cea din urmă utopie de pe Pământ

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“

  • Angela Merkel pare să schimbe abordarea în relaţia cu Statele Unite

    Declaraţia făcută cu o zi înainte, în care Merkel a afirmat că Europa trebuie să îşi ia destinul în propriile mâini, a reprezentat un semnal puternic dat de către unul dintre cei mai importanţi lideri europeni legat de o nouă dinamică a relaţiilor transatlantice. Aceste reacţii au venit pe fondul dezacordurilor de la recentul summit G7.

    ”În baza experienţelor din ultimele zile, vremea în care puteam conta pe sprijinul deplin al celorlalţi este pe sfârşite. Noi, europenii, trebuie să ne luăm cu adevărat destinul în propriile mâini” a declarat Angela Merkel citată de Associated Press.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pentru ce motive împrumută românii bani?

    În acest sens, KRUK a implementat la sfârşitul anului precedent o cercetare de piaţă privind datoriile, dezvoltată de firma de cercetare MillwardBrown pe şapte pieţe unde Grupul KRUK desfăşoară activităţi: România, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Germania, Italia şi Spania.

    Întrebaţi pentru ce ar intenţiona să facă un împrumut, românii, într-o proporţie cumulată de 64%, ar lua un credit fie pentru cumpărarea unei locuinţe, 36% dintre respondenţi, iar 28% pentru renovarea locuinţei. La polul opus, spaniolii, în proporţie de 16% ar lua un credit pentru achiziţia unei locuinţe şi, în proporţie de 7% ar lua un credit pentru renovarea locuinţei. 

    În ceea ce priveşte intenţia de accesare a unui credit pentru cumpărarea unei maşini, liderii clasamentului sunt italieni, cu 46%, urmaţi de spanioli, 43% dintre cei intervievaţi. Pe de altă parte şi românii, în proporţie de 33% şi germanii (37%)  ar luat un credit pentru cumpărarea unei maşini.

    În cele mai multe cazuri respondenţii intenţionau să ia un credit pentru casă, fie cumpărare sau renovare sau pentru maşină.

    Bunurile de folosinţă îndelungată sunt de asemenea un motiv pentru care persoanele ar face împrumuturi.  Şi aici se observă diferenţe de abordare semnificative: românii (23%) şi polonezii (25%) s-ar împrumuta pentru achiziţionarea unor bunuri de folosinţă îndelungată, în timp ce numai 11% dintre spanioli s-ar împrumuta pentru acelaşi motiv. Polonezii şi românii sunt mai deschişi către accesarea unui împrumut pentru achiziţia bunurilor de folosinţă îndelungată, mai mult decât media europeană.  Pe de altă parte, polonezii nu intenţionează să facă împrumuturi pentru a plăti o datorie (numai 3% ar face asta), în timp ce spaniolii şi italienii (în proporţie de 14%) sunt înclinaţi să ia un împrumut pentru a plăti o datorie. În cazul românilor, numai 7% dintre respondenţi s-ar împrumuta ca stingă o datorie.

    Românii sunt cumpătaţi şi când vine vorba despre vacanţe, numai 11% dintre respondenţii studiului s-ar împrumuta pentru a plăti o vacanţă, în timp ce 16% dintre spanioli s-ar împrumuta pentru a pleca în  vacanţa dorită.

    Studiul a fost implementat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional, de 1.000 de persoane, metodologia de interviu folosită a fost CAWI şi s-a desfăşurat în perioada 19 – 26 octombrie  2016.

  • 4 destinaţii de vis din România pentru mini-vacanţa de Rusalii

    Sovata

    Staţiunea Sovata este unul dintre locurile de vacanţă perfecte pentru întreaga familie. Mulţumită potenţialului balnear al staţiunii, turiştii au ales să combine timpul petrecut în familie cu o cură de sănătate benefică la orice vârstă. Cele mai multe opţiuni de cazare în zonă oferă servicii de wellness care includ SPA, bazine cu apa sărată, sauna şi tratamente cu aburi. Preţurile pentru o noapte de cazare în perioada Rusaliilor încep de la 60 lei.

    Mai multe pe www.one.ro