Tag: posibilitate

  • Compania IKEA recheamă trei modele de plafoniere din cauza riscului de desprindere a abajurului de sticlă

    Compania IKEA le recomandă clienţilor care au o plafonieră HYBY, LOCK sau RINNA să o demonteze cât mai repede şi să o aducă la magazinul IKEA din Bucureşti, unde vor primi înapoi suma integrală plătită pe produs.

    Compania a primit o serie de sesizări de la clienţi care au semnalat că abajururile de sticlă s-au desprins şi au căzut, fie în timpul utilizării, fie în timpul asamblării. În urma unei anchete preliminare iniţiate de companie, a rezultat că două posibile cauze pot fi: uzarea în timp a clemelor de plastic folosite pentru susţinerea sticlei sau faptul că, uneori, plafonierele pot fi asamblate incorect, ceea ce creează presiune pe abajurul de sticlă, anunţă compania printr-un comunicat de presă.

    Din magazinul IKEA din Bucureşti au fost cumpărate 5.775 plafoniere HYBY, la preţul de 44,9 lei, începând din anul 2012 (cod de produs: 901.964.32) şi 125.730 plafoniere LOCK, la preţul de 16,9 lei, începând din anul 2007 (cod de produs: 000.556.91).

    Clienţii care au cumpărat plafoniere HYBY şi LOCK sunt invitaţi la departamentul Relaţii Clienţi din magazin pentru a returna produsul şi pentru a primi înapoi suma integrală. Dovada plăţii (bonul) nu este necesară.

  • Yellow.Menu, aplicaţia care aduce prânzul la birou, a depăşit pragul de 10.000 de comenzi la cinci luni de la lansare

    Yellow.Menu, aplicaţia care le permite utilizatorilor să comande masa de prânz direct de pe smartphone, a avut peste 10.000 de comenzi de la circa 2.500 de clienţi în mai puţin de cinci luni de la lansare. „Yellow.Menu vrea să revoluţioneze conceptul de prânz la birou, oferind posibilitatea de a savura o mâncare sănătoasă, proaspătă şi delicioasă, pregătită de chefi cu experienţă internaţională, la un preţ corect şi în cel mai scurt timp posibil de livrare“, a spus Florin Stoian, fondator al Yellow.Menu.

    Utilizatorii pot programa cu o seară înainte intervalul orar în care să fie livrat meniul de prânz ales, iar plata se poate face direct din aplicaţie cu cardul bancar. După plasarea comenzii, utilizatorii pot vizualiza în timp real pe hartă locaţia în care se află curierul. Yellow.Menu a fost lansat anul trecut, cu o investiţie de aproape 300.000 de euro, din care 100.000 de euro au reprezentat echipamentele pentru bucătărie. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului 2016: Cum se acordă în acest an?

    La cerere, părinţii se pot bucura de concediul pentru creşterea copilului şi de indemnizaţia lunară aferentă, potrivit legislaţiei în vigoare. Pentru ca acest lucru să fie posibil, indiferent că solicitantul este mama sau tatăl, trebuie îndeplinite anumite condiţii şi formalităţi, scrie avocatnet.ro

    Persoanele care au obţinut venituri impozabile în ultimul an anterior datei de naştere a copilului pot să beneficieze la cerere de concediul şi indemnizaţia pentru creşterea acestuia, după cum se arată în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.

    Cuantumul indemnizaţiei lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni. Totuşi, în funcţie de durata concediului pentru care se optează, acesta are stabilite limite minime şi maxime, ce sunt raportate la indicatorul social de referinţă (care în prezent este de 500 de lei).

    Astfel, limitele minime şi maxime ale indemnizaţiei pentru creşterea copilului sunt următoarele:

    cel puţin 600 de lei şi cel mult 3.400 de lei, pentru părinţii care aleg concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an (sau până la trei ani, dacă este vorba de un copil cu handicap);
    cel puţin 600 de lei şi cel mult 1.200 de lei, pentru părinţii care aleg concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani.

    Citiţi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • CNADNR: Este posibilă apariţia ploii îngheţate şi putem închide circulaţia în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea

    Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a anunţat astăzi printr-un comunicat de presă că îşi poate face apariţia ploaia îngheţată, care mai apoi se poate transforma în polei, afectând reţeaua de drumuri naţionale şi autostrăzi din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea.

    “În acest sens CNADNR împreună cu Poliţia Rutieră pot lua măsura restricţionării sau închiderii circulaţiei pentru evitarea producerii de evenimente rutiere şi acţionarea imediată cu material antiderapant”, se arată în comunicatul de presă al CNADNR.

    Reprezentanţii CNADNR îndeamnă participanţii la trafic să circule cu prudenţă şi să respecte indicaţiile Poliţiei Rutiere.

  • Câţiva antreprenori au decis să facă bani în România pe seama celor care investesc mii de euro ca să aibă o casă inteligentă

    Te decizi să pleci mai devreme acasă, aşa că intri pe aplicaţia online şi setezi temperatura în locuinţă. Seara, pui hainele în maşina de spălat, iar aparatul decide care este cea mai bună perioadă în care să deruleze programul pentru a economisi energie. Pleci grăbit la muncă şi uiţi să stingi luminile în casă, dar porneşti telefonul şi dai comanda vocală „afară“, iar luminile se sting automat. Toate aceste scenarii fac parte din soluţiile de automatizare a casei, tot mai populare şi din ce în ce mai accesibile.

    Definiţiile pe care le-am primit din partea companiilor care comercializează soluţii de profil în România sună mult mai sec decât te-ai aştepta să auzi atunci când se vorbeşte despre casa care răspunde la comenzi date din partea cealaltă a oraşului sau a lumii: „O modalitate simplă, unitară şi centralizată de a controla subsisteme“, „automatizări care fac viaţa mai uşoară“ sau „sisteme de automatizare avansate pentru a oferi locuitorilor controlul“. Când se pune problema automatizării unei case, trebuie luate în calcul aspecte precum eficienţa energetică, confortul personal şi chiar siguranţa. Sunt însă oamenii dispuşi să investească sume considerabile pentru a-şi face casele mai deştepte?

    Laboratoarele Nest au intrat în atenţia opiniei publice odată cu dezvoltarea unui termostat inteligent menit să ajusteze consumul şi să scadă costul întreţinerii unei case. Mişcarea celor de la Google din ianuarie 2014, atunci când au achiziţionat compania Nest pentru 3,2 miliarde de dolari, reprezintă o confirmare a cererii crescute, la nivel global, pentru produsele şi soluţiile care constituie ceea ce denumim generic „casa inteligentă“.

    Specialiştii în tehnologie consideră că principala cauză a acestui interes crescut este scăderea dramatică a preţului pieselor de hardware, fapt care a dus şi la ieftinirea altor produse. Un alt motiv, crede Mike Harris, CEO al companiei Zonoff, este modul cum societatea de azi, influenţată masiv de social media, a transformat aşteptările consumatorilor şi a transformat ştiinţa casei inteligente în ceva mainstream: „Ideea de a vedea şi de a-ţi putea controla casa prin intermediul unui smartphone are sens, deoarece oamenii sunt deja conectaţi la multe alte lucruri din viaţa lor“.

    Din punctul de vedere al mediului înconjurător, automatizarea caselor poate aduce anumite beneficii. Programarea termostatelor, de exemplu, poate avea un impact semnificativ şi poate duce la o scădere a consumului de energie cuprinsă între 10 şi 30%. „Mesajul evident către consumator este că acesta nu mai trebuie să risipească energia“, notează Tom Kerber, director de cercetare pentru controlul caselor în cadrul companiei Park Associates.

  • Jumătate dintre români cred că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită

    Peste jumătate dintre români (52,3%) consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, starea de sănătate, posibilitatea unui conflict în zonă şi diminuarea veniturilor fiind principalele surse de îngrijorare, potrivit unui sondaj INSCOP transmis marţi AGERPRES.

    Potrivit cercetării, 34,3% din populaţia României consideră că ţara noastră se îndreaptă într-o direcţie bună, în timp ce 52,3% sunt de părere că se îndreaptă într-o direcţie greşită, procentul non-răspunsurilor fiind de 13,4%.

    Sondajul relevă că în topul surselor de îngrijorare se află starea de sănătate (20% faţă de 23,3% în octombrie), posibilitatea unui conflict în zonă (18,6% faţă de 14,2% în octombrie) şi diminuarea veniturilor (17,5% faţă de 16% în octombrie), urmate de creşterea preţurilor (12,2% faţă de 13,1% în octombrie), pierderea locului de muncă (11,7% faţă de 12,5% în octombrie) şi instabilitatea politică (10,4% faţă de 8,7% în octombrie).

    “Clasamentul surselor de îngrijorare este încheiat de calamităţile naturale (4,4% faţă de 5,6% în octombrie) şi deteriorarea mediului înconjurător (1,2% faţă de 1,5% în octombrie). 2,8% dintre respondenţi se declară îngrijoraţi de alte probleme, în timp ce 1,2% nu ştiu sau nu răspund”, potrivit INSCOP.

    Rezultatele sondajului arată şi că 48,9% dintre români apreciază că traiul lor este la fel ca acum un an, 25,2% consideră că este mai prost, iar 24,4% mai bun. Procentul celor care nu ştiu sau nu răspund a fost de 1,5%.

    O treime dintre cei intervievaţi (33,4%) apreciază că anul viitor vor trăi la fel ca în 2015, 28,7% că vor trăi mai bine, în timp ce 23,8% consideră că nivelul de trai personal se va înrăutăţi. Procentul non-răspunsurilor a fost de 14,1%.

  • Infractorii folosesc dispozitive cu termoviziune pentru a afla codul PIN al cardurilor celor care plătesc în magazine

    Cei de la themindunleashed.org au demonstrat cât de uşor se poate fura codul PIN introdus de o altă persoană. Experimentul foloseşte imaginile în infraroşu pentru a detecta amprenta termică lăsate asupra dispozitivelor.

    Dispozitivele care “văd” în infroroşu se găsesc acum pe piaţă la preţuri de doar 200 de dolari, mult mai ieftine decât cele disponibile în urmă cu 7-8 ani. Autorii demonstrează cât de simplu este să ataşezi un astfel de dispozitiv unui smartphone, iar ceea ce rămâne de făcut este pur şi simplu o poză a cititorului de PIN.

    Butoanele de plastic reţin amprenta termică, iar în funcţie de intensitate e uşor de determinat care a fost primul buton apăsat şi care ultimul. Astfel, rămând doar două variante posibile pentru codul PIN.

     

  • Infractorii folosesc dispozitive cu termoviziune pentru a afla codul PIN al cardurilor celor care plătesc în magazine

    Cei de la themindunleashed.org au demonstrat cât de uşor se poate fura codul PIN introdus de o altă persoană. Experimentul foloseşte imaginile în infraroşu pentru a detecta amprenta termică lăsate asupra dispozitivelor.

    Dispozitivele care “văd” în infroroşu se găsesc acum pe piaţă la preţuri de doar 200 de dolari, mult mai ieftine decât cele disponibile în urmă cu 7-8 ani. Autorii demonstrează cât de simplu este să ataşezi un astfel de dispozitiv unui smartphone, iar ceea ce rămâne de făcut este pur şi simplu o poză a cititorului de PIN.

    Butoanele de plastic reţin amprenta termică, iar în funcţie de intensitate e uşor de determinat care a fost primul buton apăsat şi care ultimul. Astfel, rămând doar două variante posibile pentru codul PIN.

     

  • Opinie Lavinia Raşca: Cui i-e frică de antreprenoriat?

    Sunt puternic motivate să facă pasul către antreprenoriat: fie pentru că au sentimentul că nu se mai pot dezvolta profesional, fie pentru că se simt înregimentate de reguli şi proceduri sau nu le mai place relaţia cu şefii sau atmosfera de lucru. Doresc să fie independente atunci când iau decizii. Unele şi-au descoperit sau şi-au redescoperit pasiuni şi vor să li se dedice, ceea ce e foarte dificil sau aproape imposibil atâta vreme cât lucrează pentru alţii de dimineaţă până seara.

    Nu este pentru prima oară când am astfel de întâlniri. Şi de fapt constat în ultimul timp o nelinişte la mulţi manageri, femei şi bărbaţi în jur de patruzeci de ani, care doresc să facă, profesional vorbind, ceva al lor, în care să-şi valorifice competenţele acumulate.

    Doamnele cu care am discutat doreau să afle sau să valideze lucruri despre care mai auziseră: cum să fie, ce să facă şi la ce să se gândească atunci când fac marele salt, din postul sigur şi bine plătit pe care îl ocupă într-un rol total nou, pe care nu şi-l pot imagina foarte clar. Aveau dubii sau temeri? Cu siguranţă: pluteau prin aer unele îndoieli şi oarecari emoţii. Au pus unele dintre întrebările care le frământă, în legătură cu altele s-au lămurit în timpul discuţiilor.

    M-am bucurat să le văd entuziaste şi foarte atente, atunci când mi-am început intervenţia spunând că antreprenoriatul este mai mult decât lansarea unei afaceri. Că reprezintă capacitatea unor persoane de a valorifica o oportunitate pe care au observat-o şi o consideră potrivită, indiferent dacă au sau nu resursele necesare. Mi-au spus că această definiţie (îi aparţine lui Howard Stevenson) este foarte utilă şi le dă curaj, întărindu-le credinţa că succesul depinde în primul rând de calitatea omului care iniţiază procesul de lansare a unei afaceri şi abia apoi de alţi factori.

    Ce bine mi-a părut să aud acest lucru! Nu de puţine ori, când am folosit-o, am fost tratată cu scepticism, sau chiar cu sarcasm şi etichetată ca teoretică şi nerealistă. Îmi aduc  aminte comentarii de genul: „Ce utopie! Fără bani? Imposibil!” sau „Cu bani, orice este posibil!”. După atâţia ani de practică, pot spune liniştită că definiţia aceasta, acceptată de foarte mulţi dintre cei care se ocupă de antreprenoriat în lumea largă, este adevărată. Că un antreprenor bun ştie şi reuşeşte să atragă resursele de care are nevoie.

    Prin „antreprenor bun” înţeleg că a ales să valorifice o oportunitate potrivită pentru el şi pentru piaţă (am arătat în alte articole ce înseamnă o oportunitate potrivită şi că este competent, încrezător în forţele proprii, implicat şi de încredere).

    Ca să fie aşa şi să realizeze aceste lucruri, este bine ca orice persoană să pornească la drum în antreprenoriat întrebându-se: „Ce-mi place? Ce ştiu? Pe cine ştiu (cunosc)?”.

    Arthur Rock, unul dintre părinţii capitalului de risc american, spunea că atunci când lua în calcul posibilitatea de a investi într-o afacere, urmărea ca antreprenorul să fie excelent, chiar dacă oportunitatea pe care o valorifica prin intermediul afacerii sale nu era foarte strălucită şi era atent să nu cumva să fie invers – o oportunitate strălucită, dar un antreprenor de mâna a doua. Când planurile de afaceri i se păreau interesante, avea discuţii îndelungate cu candidaţii la finanţare, pentru a afla ce i-a mobilizat şi cum au reuşit să ajungă la rezultatele din momentul respectiv. Voia să ştie cum îşi rezolvau problemele, cum se descurcau în situaţii noi, cum atrăgeau resursele necesare pentru atingerea obiectivelor, ce echipe conduceau şi alte astfel de lucruri. Pe scurt, dorea să afle care le erau competenţele – adică ce cunoştinţe, aptitudini şi atitudini aveau.

    În literatura de specialitate şi, normal, în viaţa de zi cu zi sunt dezbateri aprinse pe următoarea temă: „sunt competenţele necesare în antreprenoriat înnăscute, sau pot fi deprinse prin practică şi prin studiu?“. Eu cred că este vorba despre combinaţii între cele două categorii, în proporţii care diferă foarte mult de la un caz la altul. Sunt binevenite voinţa neclintită, pasiunea, perseverenţa, curiozitatea, creativitatea, spiritul practic, aptitudinile sociale, competenţele de business. Talente ca acestea pot fi înnăscute, dar se dobândesc sau se dezvoltă prin studiu şi exerciţiu. Eu cred că citarea continuă şi generalizată a unor exemple răsunătoare de succes de tipul Bill Gates şi Steve Jobs lasă impresia că antreprenoriatul e apanajul unor chemaţi ai sorţii, puţini la număr, persoane cu totul şi cu totul deosebite. Acest lucru îi descurajează pe mulţi. Mai este apoi acreditată, prin tot felul de articole şi discursuri motivaţionale dubitabile, ideea că acest tip de antreprenori-eroi nici măcar nu şi‑au finalizat studiile, care oricum nu sunt necesare, cu atât mai puţin – se spune –, în România. Şi că e bine să te apuci de antreprenoriat în tinereţe, altfel şansele scad foarte mult.

    Am o ştire – ca să folosesc o expresie la modă: în general, chiar dacă au întrerupt oficial studiile, cei mai sus numiţi şi mulţi alţii asemenea lor au învăţat toată viaţa, în diferite moduri, dar foarte serios. Pe de altă parte, cercetările arată că majoritatea antreprenorilor dinamici, din ramurile de vârf, au la bază studii solide şi că o bună parte a tinerilor declară că preferă să dobândească mai întâi experienţă în companii mari şi de abia apoi să pornească pe cont propriu.

    Şi încă o ştire: Arthur Rock, despre care am scris mai înainte, spunea: „Nu există un stil antreprenorial mai bun ca altul. Important mi se pare ca antreprenorul să aibă stil“. Eu aş adăuga că nu am văzut acelaşi stil la doi antreprenori. Stilul este o combinaţie de motivaţie şi competenţe, în cele trei dimensiuni ale lor (ca să utilizez modelul lui Pablo Cardona, de la IESE Business School, care consider că le clasifică foarte clar):

    • personale: creativitate, hotărâre neclintită, perseverenţă, integritate, echilibru emoţional, simţ autocritic, modestie;

    • interpersonale – comunicare, carismă, delegare, respect;

    • de business – viziune, gestionarea resurselor, negociere, crearea unei reţele de relaţii cu persoane-cheie.

    Cu diferite ocazii în care am vorbit despre succes antreprenorial, am mai primit un comentariu din public. „Succesul este imposibil fără corupţie şi noroc“. Sunt total împotriva primei ipoteze – legătura dintre succes şi corupţie. Corupţia poate conduce uneori spre rezultate efemere, dar acestea nu pot fi asimilate succesului, în schimb, într‑un fel sau altul, conduce către un sfârşit lamentabil. Însă sunt de acord că succesul este foarte important în afaceri.

    Numai că, aşa cum spunea Robin Chase, o bine cunoscută antreprenoare americană, „norocul apare atunci când oportunitatea întâlneşte pregătirea”. Dacă tot am ajuns aici, aş aduce în discuţie încă un factor de succes: relaţiile pe care antreprenorul e bine să le aibă. Relaţii cu specialişti care să-i dea sfaturi bune, fără să le ceară bani sau mulţi bani. Relaţii cu cei ce le pot deveni parteneri şi angajaţi. Este vorba de încredere şi respect reciproc. De aceea este atât de importantă întrebarea: „Pe cine cunosc?”. Şi tot de aceea este important ca cei din jur să fie convinşi că antreprenorul este „de încredere”.

    ÎN LOC DE ÎNCHEIERE. În timp ce puneam punct şi mă pregăteam să trimit articolul către redacţie, a sunat telefonul. Era una dintre doamnele despre care am povestit. „Lavinia – aud –, ai avea timp să te uiţi peste planul meu de afaceri?” „Sigur – răspund. Cu ce scop l-ai scris? Cauţi finanţare?” „Nu. Vreau să mă asigur că m-am gândit corect, la lucrurile importante.” Ce coincidenţă! Mi se pare că se leagă foarte bine de ceea ce am scris. Concluzia? Nu vă fie frică de antreprenoriat!

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Aşa-i rău şi-aşa nu-i bine

    Chestiile legate de oameni sunt teoretice, motivaţia pozitivă este din cărţi, iar V-am spus eu este realitatea şi practica supremă, este adevărul pe care el îl stăpâneşte cu îngăduinţa înţeleptului neînţeles.

    Este plin de condescendenţă; lumea din jur mai degrabă este incompetentă şi rău intenţionată, dar el este îngăduitor. Rareori este el şeful cel mai mare, dar, în sinea lui, el ştie că merită mai mult. Tocmai de aceea nu prea ratează vreo ocazie de a avea o părere. Este vigilent astfel încât părerea lui să fie fix axată pe ce nu merge sau ar fi posibil să nu meargă bine. Dacă este bun conţinutul, atunci poate este ceva în neregulă cu procesul. Dacă procesul este bun, atunci sigur este ceva în neregulă cu conţinutul. Măcar un detaliu mic ar trebui să poată fi pus sub semnul întrebării, şi Gică-Contra-Am-Dreptate va şti cum să se exprime astfel încât să pară că acel detaliu este insurmontabil, că cel care a scăpat detaliul este cu totul şi cu totul cel puţin inconştient, dacă nu chiar incompetent şi neadecvat.

    Disponibilitatea de a înţelege şi alte perspective, subiective, evident, decât pe ale lui, obiective, este aproape nulă. El ştie. Binele lui este binele tuturor, iar răul pe care îl vede el este baubaul de care el salvează lumea, cartierul, organizaţia. Binele din capul lui este singurul bine posibil, corectitudinea din mintea lui este ceva unic şi axiomatic. Ce zic alţii nu se poate din principiu, gândul că alţii ar putea avea altă perspectivă este totuna cu gândul că acea perspectivă trebuie contestată, nu investigată. La ce bun să vrei să pricepi de ce altcineva are altă opinie, când tu ai o opinie clară? Ce ştie lumea? Ce ştiu ei?

    Dacă este introvertit, Gică Contra este acru şi condescendent, dacă este extrovertit este posibil să pară interesat şi de ajutor, dar el este doar la pândă şi este vigilent ca să găsească repede nod în papură. Dacă este foarte competent în ceea ce face, nu va avea deloc răbdare cu cineva care îi încalcă teritoriul, chiar dacă aceasta se întâmplă în mod nevinovat sau neintenţionat. Dacă este mai degrabă incompetent, nepriceput în ceea ce se discută sau dezbate, va pune în dubiu ce spun alţii doar de dragul de a contesta. El este relaxat şi senin când este contra, nu îl trec decât fiori de glorie, nicidecum de grijă.

    El crede că, fiind împotrivă, aceasta îl face să fie interesant şi superior, dar de fapt aceasta îl face să fie toxic. El contestă doar ca să atragă atenţia, dar îi scapă din vedere că o pierde din ce în ce mai uşor. De aici şi cercul vicios în care se trezeşte: ca să capete şi mai multă atenţie, este din ce în ce mai aprig. Adică mai toxic, mai nociv, mai distructiv. Îl opreşte doar sentimentul că are dreptate. De fapt acest fior de dreptate este doar un mic răgaz pentru interlocutorii care astfel au timp să respire şi să se liniştească. Gică Contra se amuză dacă scoate lumea din sărite, nu i se pare nimic în neregulă cu asta, nici prin cap nu i-ar trece că un om scos din sărite la nesfârşit s-ar putea să înceapă să îl ignore după o perioadă de imunizare. De fapt singurul lucru la care este bun un Gică Contra este doar imunizarea: te căleşti alături de el, dar odată călit, lui nici că îi mai merge.

    Ce facem cu Gică Contra?

    Ideal este să îl ignorăm dacă nu arată disponibilitatea de a înţelege contextul şi perspectiva interlocutorilor. Nimic nu îl doare mai tare decât să nu fie luat în seamă. Este vorba despre igienă, nu despre politeţe. Ajungem oricum să reuşim să îl ignorăm după ce vom fi trecut prin etape nesfârşite de politeţe.

    Mai uşor decât ignorarea este să îl întrebaţi ce este bine din raţionamentul pe care îl contestă. Totdeauna este posibil să fie ceva greşit sau să scape ceva, însă, la fel de totdeauna, la baza fiecărui raţionament sau proiect este o intenţie bună, o idee bună, un plan sau o perspectivă interesantă. Care sunt acestea, le vede? „Ce este bine?“ este întrebarea la care Gică Contra intră în blocaj, se înroşeşte şi îşi arată fără voie carotida. Nici nu trebuie să răspundă, esenţial este să vă străduiţi, cu perseverenţă, să audă întrebarea. Când îi vedeţi carotida, aţi reuşit, aşa e bine. Abia acum îl trec şi pe el fiorii de neadecvare şi poate deveni şi el un interlocutor normal. Cel mai adesea Gică Contra este foarte deştept, un foarte bun specialist…, dar ce folos? El înţelege Ce-ul, dar nu înţelege De-ce-ul.