BusinessMagazin

Tag: pasiune

  • De la pasiunea pentru masini, la o afacere cu masini. Antreprenoarea care face “business feminin” intr-o lume a barbatilor

     Avandu-l ca model pe tatal sau, Alice Botnarenco a vrut de mica sa se descurce singura si sa-si castige independenta financiara. Asa ca primul pas l-a facut la 18 ani cand, aflata in vacanta in Grecia, s-a angajat si a ramas acolo o luna si jumatate.

    Dupa intrarea la facultate, a continuat sa mearga in vacante in Grecia.

    “Pentru ca tata avea o firma de brokeraj, m-am gandit sa intru pe piata de capital. Dupa ce mi-am dat toate examenele, am devenit agent de servicii financiare si timp de doi ani am lucrat in acest domeniu”, povesteste Alice Botnarenco.

    Spirit rebel inca din adolescenta (a facut scoala de soferi si s-a mutat in Bucuresti impotriva vointei parintilor), dupa terminarea facultatii, nu si-a construit o cariera in integrare europeana, domeniul in care se pregatise, pentru ca “nu era ce voiam eu.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să faci zeci de mii de euro după ce ieşi de la serviciu

    În ce domenii mai poate porni cineva o afacere? Cât curaj şi cât capital e necesar? Care este calea cea mai sigură? Trei tinere antreprenoare au hotărât să-şi încerce norocul şi puterile în domeniile pe care altădată le priveau doar ca pe hobby-uri.

    Carmen Baboian are 33 de ani şi este inginer navalist. Are însă o mare pasiune pentru flori şi de câţiva ani a pornit o afacere: are un atelier de flori, Petalia, şi realizează, doar la comandă, buchete personalizate. Angajaţi din corporaţii, medici, avocaţi şi consultanţi financiari sunt cei mai numeroşi clienţi, dar tânăra antreprenoare povesteşte că sunt zile în care face până la zece aranjamente florale, aşa cum sunt zile în care nu are nicio comandă.

    Zece este însă numărul maxim de buchete pe care le face într-o singură zi, pentru că „îmi ia mult să armonizez un aranjament. Uneori, când este vreo comandă mai complicată, durează chiar şi câteva ore„. Îşi începe ziua de lucru la ora zece dimineaţa şi se întâmplă să nu termine ce are de făcut până la miezul nopţii sau chiar mai târziu. Chiar şi aşa, programul nu i se pare o povară, fiind pasionată de ceea ce face şi, spune ea, „n-aş putea trăi niciodată într-un birou„. Înainte de a pune pe roate propriul butic cu flori, pentru care nu are şi un showroom, ci doar atelierul şi prezentarea online a aranjamentelor pe care le-a realizat, a lucrat în departamentul de contabilitate din firma soţului său.

    Spune despre afacerea sa că este un butic, iar comenzile sunt personalizate, aşa că trebuie să ştie cât mai multe detalii despre persoana căreia îi este destinat buchetul. Antreprenoarea caută flori rare – de pildă în culori sau nuanţe neobişnuite, de exemplu zambile galbene – şi foloseşte accesorii în aranjamente – scorţişoară, bucăţi de ciocolată, muguri, scoarţă de copac, panglici sau hârtie de mătase.

     Cât câştigă cel mai bine plătit freelancer din România: “Niciun job nu m-ar putea convinge să devin angajat”

     Cum să faci ZECI DE MII DE EURO din vârful patului

    Când alege florile de la furnizor, povesteşte ea, poate petrece chiar şi ore întregi în frigiderele în care sunt păstrate florile („sunt un coşmar pentru ei„), pentru a alege ceea ce o mulţumeşte. Alegerea corectă a florilor este esenţială, argumentează ea, mai cu seamă vara, când aranjamentele trebuie să reziste ore în şir în caniculă. De aceea preferă să ia flori de import, din Belgia, Olanda sau Thailanda; caută, pe internet, florile pe care şi le doreşte, le comandă, iar furnizorul le aduce la Bucureşti. În România găseşte cel mai adesea flori de sezon – lalele şi zambile primăvara.

    „Un aranjament este cu atât mai expresiv cu cât are mai multe tipuri de flori. Fiecare floare are un mesaj, fiecare decor floral poate crea o poveste. Încerc să combin cel puţin trei feluri de flori într-un aranjament„, spune ea, iar preţul mediu se plasează în jurul a 150 de lei. Tot ea povesteşte că nu există preţuri prestabilite şi că pentru aranjamentele destinate ocaziilor are nevoie, în general, de cel puţin o lună pentru a se gândi cum să armonizeze buchetele. În zilele când nu are comenzi, cutreieră magazinele pentru a găsi accesorii pe care să le poată folosi în aranjamente, fie ele cutii în care să aşeze florile, panglici sau cine mai ştie ce.

    Ideea afacerii i-a venit treptat; îi plăceau foarte mult florile, iar în florării nu găsea ce-şi dorea. „Priveam cu ochii unui neştiutor cum un domeniu atât de ofertant, precum cel de design floral, avea aspecte interesante şi profesioniste doar pe alocuri şi că aproape în totalitate era guvernat de un soi de destin pecetluit, florile fiind atribuite cu precădere chioşcurilor de la colţul străzii.„ A durat mai mult de un an să înveţe lucrurile de bază în tehnica aranjării şi îngrijirii florilor „şi încă învăţ„.
     

  • OPINIE ADELINA MARIA:La o nouă generaţie de lideri, noi provocări

    Autocunoaşterea, comunicarea şi lucrul în echipă au trecut în ultimii ani prin transformări care uneori au schimbat în mod crucial abordarea managerilor şi antreprenorilor asupra rolului de lider.

    Dacă în urmă cu câţiva ani managerul avea doar o interacţiune directă, eventual pe telefon sau mail, cu echipa sa, în prezent explozia tehnologiei a făcut ca liderii să fie puşi în situaţia de a-şi adapta stilul de comunicare la caracteristicile fiecărui mediu. O comunicare bună naşte încredere şi spirit de echipă, în timp ce o comunicare deficitară naşte şi dezvoltă îndoială şi nesiguranţă.

    Astfel că, dacă în urmă cu câţiva ani în dezvoltarea aptitudinilor de lider managerii abia se lăsau convinşi să urmeze cursuri teoretice despre comunicare, acum ei sunt deschişi de exemplu la o abordare mult mai neconvenţională, cum ar fi comunicarea prin teatru. Asta pentru că în 2013 o companie nu se mai rezumă la o organigramă, ci înseamnă personaje, relaţii, situaţii.

    Vorbim deja despre personaje şi nu despre angajaţi, pentru că şi dinamica acestora a evoluat semnificativ în ultimii ani. Relaţia cu angajaţii din actuala generaţie nu se compară cu cea a generaţiilor trecute. Dacă părinţii noştri luau drept firesc faptul că trebuia să stea la birou 40 de ore pe săptămână, eventual la acelaşi loc de muncă o viaţă, noua generaţie are alte aşteptări în ceea ce priveşte flexibilitatea şi ataşamentul faţă de un loc de muncă.

    Ei nu mai acceptă leadershipul de la sine, ci trebuie să fie convinşi să se lase îndrumaţi. Şi aici, oricât de mult ar ajuta evoluţia tehnologiei – teleprezenţă, reţele sociale -, interacţiunea directă joacă un rol esenţial. Numai puşi faţă în faţă, în condiţii poate ieşite din comun, liderii şi membrii echipei îşi pot vedea lipsurile şi pot începe să se adapteze.

    Deşi piaţa de resurse umane a avut multe suişuri şi coborâşuri în ultimii ani, companiile sunt încă în căutarea unor noi angajaţi – numai că nu se mai caută pur şi simplu specialişti, ci de cele mai multe ori se caută talente. Angajaţii nu mai sunt priviţi ca executanţi, ci ei trebuie să se adapteze în mod constant şi să aducă valoare companiei. Iar stimularea financiară nu mai este suficientă.

    Liderul trebuie să insufle această responsabilitate a aducerii de valoare, fiind capabil în acelaşi timp să şi motiveze. Fiecare dintre membrii echipei trebuie să fie pregătit pentru ca la un moment dat să devină la rândul lui lider pentru alţii. Sorin Drugan, campion la navigaţie, le explică de multe ori cursanţilor de la Leaders Academy, de exemplu, că fiecare dintre ei ar trebui să fie pregătit la un moment dat să preia cârma, dar şi să se lase condus. Rolurile de lider şi follower devin tot mai interdependente în actualul mediu economic şi social.

    Nu în ultimul rând, leadershipul implică şi învăţare. Zilele în care procesul de învăţare se oprea la ieşirea din facultate şi continua doar cu experienţa de la locul de muncă au trecut. Provocarea actualei generaţii de lideri este să acumuleze cât mai mult din informaţia care apare zilnic, iar metodele tradiţionale de învăţare au fost înlocuite de o învăţare foarte selectivă şi mai ales experienţială.

    Şi experienţa nu mai înseamnă doar orele petrecute la muncă, ci se rezumă la a ieşi din zona de confort, a te cunoaşte şi a învăţa din experienţe trăite în medii cât mai diferite, interacţionând cu oameni cât mai diverşi, care au capacitatea de te încărca cu o altfel de energie şi chiar de a te motiva.

    ADELINA MARIA (FONDATOR LEADERS SCHOOL & ACADEMY)

  • Destinaţia lunii iulie: Corsica, Franţa

    Corsica, supranumită şi ”Insula frumuseţii”, are doar 180 de kilometri lungime şi 80 de kilometri lăţime, dar este plină de locuri care merită descoperite, de la satele de pescari izolate din nord până la plajele nisipoase din apropiere de Porto-Vecchio. Hotelurile superbe, restaurantele cu stele Micheline şi multitudinea de sporturi acvatice care se pot face sunt argumente în plus pentru o vacanţă în Corsica.

    Locuri în care să staţi pe insulă:

    CASADELMAR- Porto-Vecchio: 31 de camere şi apartamente cu vedere spre golfuri, chef-ul cu stele Micheline Davide Bisetto care serveşte meniuri mediteraneene la restaurantul hotelului, o piscină cu 25 de metri, o mică plajă privată, un spa sunt câteva dintre lucrurile pe care  le  veţi găsi aici.

    DOMAINE DE MURTOLI – Sartène: pe domeniul de 2000 de hectare vă aşteaptă o vilă restaurată din secolul XIX cu piscine construite în stâncă, sauna în camere şi plaje private.

    GRAND HOTEL DE CALA ROSSA – Porto-Vecchio: mâncarea gourmet este la ea acasă în acest hotel construit în stil mediteranean, deschis doar pe timpul verii.

    HOTEL LA VILLA -Chemin de Notre Dame de la Serra, Calvi: Mobilat simplu şi elegant. hotelul se remarcă prin restaurantul cu privelişte romantică asupra citadelei de secol XIII. Dacă ajungeţi aici, nu trebuie să rataţi plimbările cu trăsura şi barca organizate prin intermediul hotelului.

    Ce să vedeţi în Corsica
    Muzee: muzeul Fesch – prezintă o colecţie impresionantă de tablouri italieneşti, printre pictorii care au opere expuse aici se numără Bellini şi Bottielli; Casa Bonaparte – locul unde s-a născut Napoleaon, o casă mare, dar simplă, transformată acum în muzeu; muzeul de la Corse – este muzeul de arte şi arheologic al insulei.
    Oraşe şi sate: Bonifacio – un port presărat cu străzi pustii şi case medievale şi biserici se află în acest oraş construit la circa 60 de metri înălţime deasupra nivelului mării; Calvi – micul castel La Villa şi un han de ţară sunt locurile de unde se vede cel mai bine micul oraş. Echitaţie, pescuit, excursii în golf sunt câteva dintre lucrurile care pot fi făcute aici; Corte – este locul unde se află muzeul Corsica şi universitatea; Porto-Vecchio – portul înconjurat de cele mai bune plaje din zonă este una dintre principalele atracţii ale insulei şi este mereu plin de turişti.

    Ce să faci în Corsica:
    Plajă – cele mai frumoase plaje sunt Tamariccio, Rondinara şi Palombaggia, din apropiere de Porto-Vecchio, cu roci roz moi, la fel ca în picturile lui Dali; sporturi acvatice – prezenţa constantă a vântului face din Corsica o destinaţie ideală pentru surferi şi navigatori; scuba diving, kayaking şi pescuitul sunt alte sporturi care pot fi făcute în cele mai bune condiţii pe insulă. 

    Cum să ajungi aici: Corsica are trei aeroporturi, Bastia-Poretta, pe coasta de nord-est, Ajaccio Campo dell’Oro Airport, la cinci km de oraşul Ajaccio aflat pe partea nord-vestică a insulei şi  Figari Sud-Corse, la trei km distanţă de oraşul Figari aflat pe coasta de sud.

     

  • Cum să faci zeci de mii de euro după ce ieşi de la serviciu

    Carmen Baboian are 33 de ani şi este inginer navalist. Are însă o mare pasiune pentru flori şi de câţiva ani a pornit o afacere: are un atelier de flori, Petalia, şi realizează, doar la comandă, buchete personalizate. Angajaţi din corporaţii, medici, avocaţi şi consultanţi financiari sunt cei mai numeroşi clienţi, dar tânăra antreprenoare povesteşte că sunt zile în care face până la zece aranjamente florale, aşa cum sunt zile în care nu are nicio comandă.

    Zece este însă numărul maxim de buchete pe care le face într-o singură zi, pentru că „îmi ia mult să armonizez un aranjament. Uneori, când este vreo comandă mai complicată, durează chiar şi câteva ore„. Îşi începe ziua de lucru la ora zece dimineaţa şi se întâmplă să nu termine ce are de făcut până la miezul nopţii sau chiar mai târziu. Chiar şi aşa, programul nu i se pare o povară, fiind pasionată de ceea ce face şi, spune ea, „n-aş putea trăi niciodată într-un birou„. Înainte de a pune pe roate propriul butic cu flori, pentru care nu are şi un showroom, ci doar atelierul şi prezentarea online a aranjamentelor pe care le-a realizat, a lucrat în departamentul de contabilitate din firma soţului său.

    Spune despre afacerea sa că este un butic, iar comenzile sunt personalizate, aşa că trebuie să ştie cât mai multe detalii despre persoana căreia îi este destinat buchetul. Antreprenoarea caută flori rare – de pildă în culori sau nuanţe neobişnuite, de exemplu zambile galbene – şi foloseşte accesorii în aranjamente – scorţişoară, bucăţi de ciocolată, muguri, scoarţă de copac, panglici sau hârtie de mătase.

     Cât câştigă cel mai bine plătit freelancer din România: “Niciun job nu m-ar putea convinge să devin angajat”

     Cum să faci ZECI DE MII DE EURO din vârful patului

    Când alege florile de la furnizor, povesteşte ea, poate petrece chiar şi ore întregi în frigiderele în care sunt păstrate florile („sunt un coşmar pentru ei„), pentru a alege ceea ce o mulţumeşte. Alegerea corectă a florilor este esenţială, argumentează ea, mai cu seamă vara, când aranjamentele trebuie să reziste ore în şir în caniculă. De aceea preferă să ia flori de import, din Belgia, Olanda sau Thailanda; caută, pe internet, florile pe care şi le doreşte, le comandă, iar furnizorul le aduce la Bucureşti. În România găseşte cel mai adesea flori de sezon – lalele şi zambile primăvara.

    „Un aranjament este cu atât mai expresiv cu cât are mai multe tipuri de flori. Fiecare floare are un mesaj, fiecare decor floral poate crea o poveste. Încerc să combin cel puţin trei feluri de flori într-un aranjament„, spune ea, iar preţul mediu se plasează în jurul a 150 de lei. Tot ea povesteşte că nu există preţuri prestabilite şi că pentru aranjamentele destinate ocaziilor are nevoie, în general, de cel puţin o lună pentru a se gândi cum să armonizeze buchetele. În zilele când nu are comenzi, cutreieră magazinele pentru a găsi accesorii pe care să le poată folosi în aranjamente, fie ele cutii în care să aşeze florile, panglici sau cine mai ştie ce.

    Ideea afacerii i-a venit treptat; îi plăceau foarte mult florile, iar în florării nu găsea ce-şi dorea. „Priveam cu ochii unui neştiutor cum un domeniu atât de ofertant, precum cel de design floral, avea aspecte interesante şi profesioniste doar pe alocuri şi că aproape în totalitate era guvernat de un soi de destin pecetluit, florile fiind atribuite cu precădere chioşcurilor de la colţul străzii.„ A durat mai mult de un an să înveţe lucrurile de bază în tehnica aranjării şi îngrijirii florilor „şi încă învăţ„.
     

  • Artă neconvenţională: cum să creezi imagini spectaculoase folosind elemente banale de pe stradă (GALERIE FOTO)

    Ca maitoţi artiştii din sfera modernistă, despre Alexey Menschikov nu se ştiu prea multe, scrie TwistedShifter, însă creaţiile sale sunt cât se poate de neconvenţionale. Fotograful compune imaginile sale folosind elemente foarte la îndemână de pe stradă. A creat, de pildă, o imagine cu un saxofon format de umbre sau cu o chitară din vopseaua cojită de pe un zid.

     

  • Vacanţa ideală în Cuba: havane, rom şi salsa

    CE PARE CĂ FEELING-UL A FOST MAI TARE DECÂT IDEEA PRECONCEPUTĂ ŞI ÎNCĂ DE LA PRIMUL CONTACT AM FOST ÎNTÂMPINATĂ DE OAMENI FRUMOŞI, veseli, doritori de petreceri, cântând, dansând şi unduindu-se pe ritmuri de salsa. Oameni şi locuri care m-au fermecat.

    Eu îmi leg destinaţiile de ceva care m-a făcut într-un fel sau altul să vibrez, astfel că pot să afirm că mi-am ales această frumoasă insulă atrasă fiind de mai multe lucruri despre care învăţasem sau citisem.Ca să fiu mai precisă, două personaje îmi suscitau îndeosebi atenţia: primul – cine altul decat El Comandante Che Guevara şi al doilea, marele scriitor american Ernest Hemingway. Eram fascinată de Che Guevara, bărbatul frumos, misterios şi impunător, personaj atât de disputat şi mistificat încă şi în zilele noastre. Cine nu a auzit sau fredonat celebra melodie “Hasta siempre, Comandante” şi chiar dacă acum poate nu v-o aduceţi aminte, trebuie doar să daţi o căutare pe YouTube şi o să înţelegeţi despre ce vorbesc.

    IN CEEA CE ÎL PRIVEŞTE PE ERNEST HEMINGWAY, ERAM, CA SĂ SPUN AŞA, fanul său încă din copilărie, iar cărţi precum “Adio, arme”, “Pentru cine bat clopotele” şi “Bătrânul şi marea” m-au făcut să-l iubesc şi să-mi doresc ca într-o zi să văd şi unul dintre locurile preferate ale scriitorului. De fapt, ultimele sale două cărţi au fost scrise chiar în Cuba. Ei bine, am adăugat tot ce aflasem între timp despre Cuba, plajele mirifice, licoarea îmbătătoare a romului, parfumul unui fum de havană şi ritmul pasional şi lasciv al muzicii, iar acest amestec de ingrediente s-a transformat în dinamită curată.Vă propun, aşadar, o incursiune pe un tărâm de vis atârnat parcă în mrejele istoriei, blocat în iţele timpului. Trebuie să vă amintesc că cea mai bună perioadă de vacanţă în Cuba este între lunile noiembrie şi aprilie, însă chiar dacă între mai şi noiembrie este sezonul ploios, nu vă descurajaţi. Cuba este frumoasă oricând, iar ploile, chiar spectaculoase, se opresc ca din senin, lăsând soarele să strălucească.

    Iată, aşadar, că într-o zi de noiembrie am aterizat la Havana după un zbor de circa 9 ore din Amsterdam.Minunata mea vacanţă în Cuba o planificasem cu trei zile în Havana şi şapte zile în Varadero, una dintre celebrele staţiuni cubaneze. Deşi obosită, n-am putut să nu remarc în drumul spre hotel frumoasele şi pitoreştile străzi, dar care erau parcă încremenite în timp, cu maşini şi clădiri asemenea. Oraşul în sine este încântător cu clădiri vechi, superbe, construite în secolele 18 şi 19, în stil colonial, cu piaţete colorate şi spectaculoase, cu bulevarde ample şi maşini americane de prin anii ’60, vestitele Buick-uri.

    ROXANA BĂLCESCU (COPROPRIETAR AL AGENŢIEI DE TURISM ŞI EVENIMENTE CMB TRAVEL)

  • Pasiune extremă pentru jocuri – a dat 16.000 de dolari pentru o sabie virtuală. Cine este împătimitul?

    Nu există decât un singur exemplar al sabiei virtuale pe care şi-a achiziţionat-o chinezul, acesta fiind şi motivul pentru care a costat atât de mult, potrivit Daily Mail. Cu toate acestea, jocul la care va folosi costisitoarea armă, respectiv Age of Wulin, încă nu a fost pus în vânzare în China, astfel încât împătimitul jucător va trebui să mai aştepte puţin până când să folosească sabia pentru care a licitat impresionanta sumă.

    Practic, acesta a fost şi motivul pentru care Snail Games, producătorii jocului, au decis să organizeze o licitaţie prin care iubitorii jocului să poată cumpăra obiecte virtuale realizate în câte un exemplar, pe care să le poată utiliza apoi în joc.

    Alte astfel de obiecte vândute au fost un scut, pentru care a fost licitată suma de 1.600 de dolari, în timp ce alt jucător a cumpărat o teacă pentru 2.500 de dolari. Alte achiziţii mai modeste, care au costat cel mult 30 de dolari, au reprezentat carduri de acces sau mici obiecte de care este nevoie pentru a putea juca respectivul joc.

    Age of Wilun este un joc care recreează peisajul Chinei medievale, iar personajele sunt practicanţi ai artelor marţiale. Este un joc interactiv, iar fiecare jucător este un personaj autocreat, care se manifestă în cadrul unei comunităţi formate din alţi jucători.

  • iLike IT: Jucariile pentru barbati, o pasiune periculoasa pentru buzunar VIDEO

    Ori se apuca de pescuit, ori de vanatoare, ori de jocuri pe calculator cum am aflat saptamana trecuta. Azi nu vom vorbi insa despre nici unul din cazurile de mai sus, ci ne vom cobori la nivelul masinilor cu telecomanda. Nu discutam aici despre chinezarii ieftine, ci despre jucarii adevarate care costa de la cateva sute de lei la mii de euro.

    Unele dintre ele merg pe curent electric insa avem si masini propulsate de nitrometan, care prind 160 km pe ora.
    In mijlocul unui camp cultivat cu orz, undeva in Ialomita, la Frumusani, o mana de barbati insurati au dat in mintea copiilor. Singurul minor de pe circuit este fiul unuia dintre soferii de curse… la scara mica. In timp ce el da cu pensula, tati toceste rotile pe circuit. S nu este o exceptie. Cat e vreme buna, barbatii ies la fiecare sfarsit de saptamana sa se intreaca.

    Regula este simpla, punerea in practica cere insa indemanare multa. Automodelele au nevoie de putin peste o secunda ca sa accelereze de la 0 la 100, iar motoarele ajung la 50.000 de rotatii pe minut.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • O pasiune sclipitoare

    Sunt stralucitoare, intens si variat colorate, iar structura cristalina complexa le face sa fie unice si imposibil de duplicat. Este evident, asadar, de ce frumusetea naturala si perfectiunea mineralelor pretioase au atras atentia si implicit banii celor mai infocati colectionari. Cristalele si mineralele pretioase au facut obiectul colectiilor inca din cele mai vechi timpuri. In perioada renascentista, si apoi in epoca victoriana, familii regale si personalitati nobiliare din Europa concurau pentru achizitia celor mai rare si mai interesante piese. In secolul trecut, valoarea pietrelor pretioase a crescut considerabil, devenind tinta plasamentelor unora dintre cei mai puternici oameni de afaceri ai vremii. Valoarea celor mai apreciate minerale din lume a crescut de aproape 10 ori in numai 5 ani, potrivit Forbes.Marc Weill (50 de ani), fondator si CEO al companiei City Light Capital din New York, fiul lui Sandy Weill, CEO al Citigroup, a adunat in doar 5 ani o colectie de aproximativ 400 de piese unicat din lumea intreaga, cu o valoare de peste 2,5 milioane de dolari. Si el nu e singurul: Paul Allen, cofondator al Microsoft, si Karl Kempf de la Intel sunt alti doi miliardari care s-au lasat fascinati de stralucirile ispititoare ale pietrelor pretioase. Si pentru ca au realizat ca achizitia pietrelor rare de la alti colectionari este o strategie cu rezultate intarziate si o initiativa aproape nebuneasca in contextul competitiei acerbe, marii colectionari, asemenea lui Weill, au hotarat sa obtina mineralele direct de la sursa, pornind o adevarata goana dupa pietre pretioase. Weill, care la inceputul “carierei” sale de colectionar investea in minerale obisnuite ce valorau fiecare intre 500 si 5.000 de dolari, a reusit chiar sa-l coopteze pe Daniel Trinchillo, un Indiana Jones al timpurilor moderne, in adevarate expeditii catre destinatii neobisnuite ale lumii in cautare de noi piese. Cea mai valoroasa piesa a colectiei lui Weill este evaluata la 850.000 de dolari.De la pasiune la business”In primul rand e vorba de frumusetea lor incredibila si privilegiul de te bucura de ceea ce eu numesc arta naturii. In al doilea rand, am invatat foarte multe lucruri despre tainele pamantului si am cunoscut oameni din toate colturile lumii. In al treilea rand, trebuie sa recunosc ca permanenta competitie, lupta pentru cele mai bune exemplare imi suscita tot interesul si imi pune sangele in miscare”, explica Weill pasiunea sa pentru achizitia mineralelor. Piata plasamentelor in minerale pretioase este restransa, cu putini colectionari si cu atat mai putine piese demne de colectie. Ca urmare a competitiei acerbe, in ultimii 20-30 de ani, preturile mineralelor disponibile pe piata au crescut dramatic. Valoarea maxima platita pentru achizitia unei piese rare a crescut puternic in ultimii 6-7 ani, concomitent cu reducerea considerabila a resurselor minerale in aceeasi perioada. In aceste conditii, piata este sustinuta aproape exclusiv de colectiile deja existente.Piata investitiilor in minerale pretioase a cunoscut o crestere considerabila de la inceputul acestui secol, potrivit presei internationale. Chiar daca zilele de glorie ale mineritului au apus, cele mai importante descoperiri au avut loc in ultimii 20 ani, ca rezultat al cresterii considerabile a cererii. Si daca in urma cu 20-30 de ani o piesa de colectie costa 30.000 de dolari, astazi acelasi mineral ar atinge valoarea de 500.000 de dolari. Cresterea accentuata a preturilor pietrelor pretioase face ca plasamentele in minerale sa fie extrem de profitabile iar concurenta cu atat mai acerba. Piata a evoluat in asemenea masura, incat se organizeaza targuri si expozitii dedicate colectiilor de pietre si minerale pretioase, exista cluburi exclusiviste ale colectionarilor din intreaga lume, licitatii, dealeri si magazine online. Practic, pasiunea pentru sclipitoarele pietre a evoluat, ducand la nasterea unui adevarat business. Faimoasele expozitii anuale din Tucson, Denver si Munchen atrag zeci de mii de colectionari dornici sa isi completeze portofoliul la fiecare editie.O cursa plina de suspansDoar una din 10 expeditii se soldeaza cu gasirea unui exemplar demn de colectie, celelalte fiind doar cautari zadarnice. Pentru colectionari, costul de oportunitate este imens: au de ales intre riscul de a investi bani si eforturi pentru a descoperi mai tarziu ca specimenul respectiv fie nu merita banii, fie a fost achizitionat intre timp de altcineva. In cele din urma este vorba nu de cine este dispus sa plateasca, ci de cine ajunge primul la specimenul respectiv. Cand mina braziliana Pederneira a descoperit un minereu spectaculos de turmalina, in 2002, colectionarul Marc Weill a descoperit ca piatra pentru care se deplasase pana in America de Sud tocmai fusese vanduta altui colectionar cu putin timp inainte de sosirea lui. Pentru a evita astfel de situatii, Weill a ramas in Brazilia inca cinci zile, in care a achizitionat cateva pietre de cuart si a pus bazele unei relatii cu producatorii, pentru ca la aparitia urmatoarei oportunitati sa fie primul cumparator anuntat. Trei luni mai tarziu intra in posesia a ceea ce colectionarii numesc “sailboat”, o exceptionala piesa in valoare de 450.000 de dolari. In prezent valoarea de piata a acestui mineral este de peste 750.000 de dolari. Weill a incheiat dupa aceasta achizitie un contract de exclusivitate cu proprietarii minei.De foarte multe ori, pasionatii de pietre scumpe au trait momente de maxima adrenalina in goana exaltata catre achizitia unei anumite piese. Intr-o expeditie din Rusia, Daniel Trichillo, partenerul lui Marc Weill, a fost victima unui jaf mafiot care viza cei 25.000 de dolari cu care acesta intentiona sa cumpere minerale. Acest incident nu l-a oprit: sase saptamani mai tarziu, Trichillo s-a intors in Rusia pentru a finaliza achizitiile pe care le planificase. Piesele de top, cele mai rare si scumpe exemplare de pe piata investitiilor in pietre pretioase, insumeaza 1% din totalul minereurilor descoperite, potrivit analistilor pietei.In prezent exista 4.000 de tipuri de minerale diferite recunoscute de Asociatia Internationala de Mineralogie si noi tipuri sunt in mod continuu descoperite, verificate si adaugate la lista de catre Comisia pentru minerale noi si denumiri de minerale (CNMMN). Dintre acestea, aproximativ 500 de specimene intalnesc conditiile estetice de culoare, luciu si transparenta pentru a fi colectionate si doar 100 sunt usor de obtinut. De cele mai multe ori, colectionarii vor sa detina cate un exemplar din fiecare specie cunoscuta, lucru imposibil daca se ia in considerare procesul de extractie. Mineralele pretioase apar ca mici structuri colorate pe o bucata de roca parentala, putand fi extrase doar in dimensiuni foarte mici si analizate doar cu microscopul. De aici, rezulta raritatea acestora si predilectia marilor colectionari pentru exemplarele mai mici de 8 inci (20 cm).Cele mai scumpe minerale Pietrele semipretioase (turmalina, ametistul, acvamarinul, granatul) si cele pretioase (diamantele, smaraldul, rubinul, safirul) prelucrate sunt vandute la preturi exorbitante, valoarea lor fiind apreciata in functie de dimensiune, transparenta si culoare. Dar cand un specimen in stare bruta are aceleasi proprietati ca unul prelucrat, valoarea acestuia este de pana la 20 de ori mai mare.Diamantele sunt cele mai scumpe pietre, valoarea lor ridicandu-se pana la 3.000 de dolari pe carat. Foarte rar si doar in functie de piata un rubin sau un smarald natural avand culoare si proprietati exceptionale se vinde la un pret superior unui diamant alb de aceeasi calitate. Au existat si exceptii de la regula cand specimene extrem de rare, cum ar fi alexandritele sau perlele naturale, s-au vandut la un pret mai mare decat al diamantelor. Cu toate acestea, cel mai rar si mai scump exemplar din lume este diamantul rosu natural, in prezent existand doar doua sau trei pietre de acest gen in lume. Asadar, cel mai scump “mineral” din lume nu este de fapt un mineral, diamantul fiind o roca alcatuita din atomi de carbon dispusi intr-o retea cristalina cubica.ColectionariiOamenii de afaceri nu sunt singurii interesati de investitia in minerale. Pe parcursul anilor alti oameni influenti au manifestat astfel de preocupari. Este vorba de John Ruskin, poet si critic de arta britanic, sau Washington Augustus Roebling, inginerul american care a construit Brooklyn Bridge din New York. Ambii au avut colectii impresionante de minerale, care fac acum obiectul atractiei celor mai multi investitori.Stralucirea lui Joe CilenCel mai mare colectionar de pietre pretioase al tuturor timpurilor a fost Joe Cilen. El a adunat o colectie record de 23.000 de minerale si pietre pretioase, de calitati diferite. Colectia sa, continand 3.000 de specii de minerale diferite din cele 4.000 existente in lume, este nu numai cea mai valoroasa, dar si cea mai cuprinzatoare din punct de vedere geografic. Dupa moartea lui Cilen, colectia sa a reprezentat si reprezinta obiectul a numeroase licitatii si tranzactii cu pietre pretioase.